802 matches
-
de sârguință. Vioii bătrânei erau silitori și în contul nostru, pretindeau tot timpul explicații suplimentare, luau notițe, cereau cuvântul, ridi când regulamentar două degete, cu preocuparea evidentă de-a se impune în ochii celui care conducea ședințele de îndoctrinare. La antipodul felului lor de-a se manifesta era comportarea unui personaj pe care tocmai pentru acest motiv l-am remarcat. Și el un bărbat în vârstă, personajul la care mă refer se ilustra, în contrast cu ceilalți, printr-o desăvârșită muțenie. Scund, rubi
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
tot necompromiși politic ș.a.m.d. S-au vehiculat atunci fel de fel de nume - în astfel de ocazii toată lumea are idei -, dintre care unele corespundeau și vederilor mele, iar altele nu prea, ba aș spune că se situau la antipodul acestora. Rostirea însă a unuia, mai ales că fusese îndeajuns de insistentă, m-a surprins. Este vorba de numele criticului Mircea Iorgulescu, colegul meu de echipă de la România literară, vreme de aproape douăzeci de ani, până când s-a hotărât, pe
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
alert, similar celui din partea întâi a simfoniei lui Beethoven. Scriitorul folosește o tehnică a contrastului și a contrapunctului, interferând și alternând planurile. Contrapunctul, ca expresie muzicală, se trage din latinescul „punctum contra punctum”. în Răscoala, fiecare punct își are contrapunctul, antipodul său. Zugrăvirea e polifonică, bazată pe îmbinarea celor două linii contradictorii și a ramificațiilor lor. Fiecare fapt din lumea țăranilor demască - în text sau în subtext - faptele moșierilor și ale arendașilor, o „boierime crepusculară”, „stăpânitorii de pământuri, absenteiștii”5. Opoziția
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
pardon de expresie!) rahat. Cei care au acceptat acest fel de mâncare, gata preparat, au făcut-o exclusiv din egoism, numai pentru ei, în vederea unor interese și profituri strict personale. * Petru Dumitriu cel de dinainte de 1960 s-a aflat la antipodul a două tipuri de oameni: al celor care nu s-au dat pe brazdă (Ion Vinea) și al celor convinși (Paul Georgescu). Ambele atitudini, repet: ambele sunt preferabile duplicității perfecte în care Petru Dumitriu s-a complăcut. Duplicitate care atinge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
miezul ei. Lumea cea adevărată îmi scapă, asemenea unor fantasme de dincolo de mormânt. Inceput Eu, celălalt, care mă caut febril în mine însumi, simt că sunt la început și că încă nu m-am născut cu-adevărat. Călătoria mea către antipozi continuă. Tomis nu e decât una dintre etapele noi ale unui parcurs inițiatic ce începe mereu cu fiece metamorfoză. Totdeauna am avut spaima să nu mă pietrific într-o singură dimensiune, să nu rămân doar un poet galant, specialist exclusiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
asta; aș vrea doar să trăiesc, fiindcă, oricum, am moartea înlăuntrul meu. Aia îmi va aduce leacuri. Sper că acestea vor izbuti să-mi potolească istovirea de zi cu zi, chiar dacă știu că moartea interioară nu poate fi învinsă. La antipozi S-a întâmplat într-o clipă anume când, într-o după amiază caniculară, stăteam de vorbă cu soția mea în casa noastră aristocratică din Roma și, dintr-o dată, tot ce spuneam noi a părut să sune idiot și inutil. Până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
întâmpinat aceste cuvinte cu mare uimire și cu un fel de reținere. Știam precis că avea să se ducă la Augustus să-i spună totul. Noaptea, în vis, mi-a apărut Pontul Euxin. Marea era foarte frumoasă; navigam fericit către antipozi. În perioada aceea tocmai scriam intens la Metamorfoze; mă oprisem la pățaniile Argonauților. În vis mă găseam exact în locurile acelea și luam parte concret la faptele pe care le povestisem. Am avut o senzație anume, de parcă tocmai mă dedublasem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
spusele tradiționale. Augustus și Iulia, Livia și Tiberiu, scandaluri și destrăbălări de curte sunt utilizate aici pentru a întări ficțiunea, pentru a acoperi fuga unui libertin atins în chip misterios de grație și îndreptat spre un univers spiritual situat la antipozii culturii de origine. „Am părăsit Roma - îi destăinuie el devotatei Aia - pentru că în orașul acela nu mai puteam să trăiesc. Îmi trecuse prin minte până și ideea sinuciderii. Și cine va putea să înțeleagă truda imensă pe care a trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ale filo zofului spiritualist Maine de Biran, cu care plecase În răz boi ca Într-o vacanță, dar lăsându-și oamenii din tabără plini de râie și de păduchi exantematoși. Locotenentul Brațu Aurel sta În mintea mea de atunci la antipodul moral al soldatului brancardier Turcu Ion: simplu și curat la suflet ca Îngerii cei neștiutori de carte; credincios și Închi nat trebilor sale mărunte, dar cu ecouri și semnificații Îndepărtate; culegând răniții sau ținând țucalul bolnavilor și schimbându-le cearșafurile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
despre el acolo a fost destul ca să mă stârnească. Interesul constant al lui Eliade pentru acest scriitor, total neluat în seamă în timpul vieții, e cu atât mai remarcabil, cu cât e vorba de un spirit față de care se afla la antipod : un „agnostic” ireductibil, ireligios și antimistic, pozitivist și evoluționist (dar luându-l în derâdere pe Darwin) ; pe de altă parte însă, ce e drept (și asta contează), un spirit de cea mai desăvârșită libertate, la culme de original, cu un
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
desfășoară sub stindarde și lozinci mincinoase, organizând o vastă acțiune de eradicare a greierilor, recte a bucuriei de viață, a iubirii, a gratuității, a libertății și artei. Poemul lui Boureanu restabilește adevărul fabulei. Dar tonul său diferă, e chiar la antipodul celui al fabulistului. Tonul său patetic are accente ce amintesc de proorocul Ezechiel. Viziunea lui cuprinde planeta întreagă în lumina unui sfârșit de lume : „Veneam din structuri de memorie ;/ Auzisem în Agora un glas blestemându-i pe greieri ;/ .../ absurd fiind
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Împrumut. Dar disprețul, aproape afișat azi de cei „puternici” - inși din mass-media sau din politică! -, față de cultura română, o, nu față de clasici, ci față de cei vii, creatorii vii din arte și literatură, indică faptul că ne aflăm de fapt la antipodul acelei „mândrii de a fi Român”; sau disprețul multor tineri „inteligenți” care-și fac În pripă vreun doctorat prin Apus, arogându-și aere de mari justițiari ai literaturii ultimelor decenii - pe care adesea nu au citit-o sau n-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
urmă cu două săptămîni, apoi cu o săptămînă, dar atunci era altfel de vreme! Suprarealismul ziarului derivă din „indicațiile” date de „primul agricultor al țării” înaintea plecării într-o nouă „vizită de pace și prietenie” în cîteva state situate la antipozi. Acolo unde ele au fost urmate cu promptitudine, va trebui să se mai are o dată. în zootehnie, una dintre „indicații” (aceea de a tunde oile mai devreme) a făcut deja ravagii: numai în județul nostru au murit cîteva mii. *Am
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
purității. Că ar exista un altunde unde oribilul nu este stăpân absolut, o asemenea idee nu-i dă prin cap cu nici un preț, pentru bunul motiv că a meditat prea mult asupra omului. Ce este el, la urma urmelor, decât antipodul omului eliberat? Pentru a scăpa de anatema pe care a rostit-o împo triva semenilor săi, împotriva noastră a tuturor, nu există alt recurs decât detașarea de realitățile omenești, decât refuzul de a le lua în considerare și de a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
își trăiesc prezentul lumii lor, dar o privesc din afară. Ieșirea din timp o presupune o formă de dezangajare subtilă, o depeizare discretă. Semnificativ, imediat ce a avut mijloacele, Caragiale a ales să trăiască la Berlin, capitala unei țări aflate la antipodul mentalitar și civilizațional al țării sale. Fără regret și fără nostalgie. Mi se pare că semnificația reflecției lui Julien Benda în Trădarea cărturarilor cu privire la rolul pe care trebuie să-l asume intelectualul occidental se regăsește în această ieșire din epocă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
luat drept bună lașitatea lui Mișu, iar compor tamentul care o invalidează distruge chiar baza de credibilitate pe care ea se întemeiază. Ceva ne scapă, iar Caragiale nu lămurește lucrurile în niciun fel. Cum conciliem cele două manifestări aflate la antipod ale lui Mișu ? Ca la cărțile de joc avem doi Mișu, regele și bufonul său, unul de o lașitate covârșitoare și celălalt un bărbat stăpân pe el care acționează prompt. Comentariul referitor la forța implicată în acțiune relevă și el
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
pentru a-l scoate pe Mișu din ascunzătoarea lui, așa cum se dovedește forța loviturii mortale pe care Mișu o administrează pre- tinsului soț încornorat venit să răzbune onoarea sa de familist. Cele două ipostaze îl situează pe acest Mișu la antipozii pe care-i reprezintă lașitatea și curajul. Însă cei doi termeni nu sunt operaționali în această farsă care relevă grotescul și ludicul și nu consacrarea unor virtuți. Dacă ne întoarcem la momentul ales pentru o farsă el coincide cu o dată
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
catastrofic al lui Nae, nu este nicidecum teroarea, angoasa sau compasiunea, ci jubilația. Trăirismul lui Nae este în deplin acord cu o catastrofă delectabilă. Apropierea sfârșitului constituie rațiunea unei plenare trăiri. Abnormul este aici rezultatul unei excitații jubila- torii, la antipodul celei nevrotice a lui Leiba Zibal. „Simț enorm și văz monstruos” devine un modus vivendi pe care discursul jurnalistic și cel al lui Nae îl împărtășesc odată intrate în rezonanță. Această jubilație în negativ nu are nimic din nihilismul rusesc
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
a textului, de comprimare a lui. Există aici un paradox, chiar și personajele care practică incontinența verbală sunt circumscrie unor invariabile stilistice care le sunt proprii. De asemenea, Victor Eftimiu relevă contrastul dintre stilul operei și stilul de viață la antipod unul de celălalt în opinia dramaturgului : „Caragiale a fost un para- dox. Mai mult ca oricine altul, el dezminte faimosul „stilul e omul”. „Câtă deosebire între scriitor și om ! Pe de o parte, un stil lipsit de orice înflorituri, iar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
prin negație, dar și prin comprimarea materialului lingvistic în vederea obținerii clarității, a unei forme mai permeabile în redarea sensului. În virtual această lumină este recupe- rabilă și remarca celebră a lui La Bruyère a cărei semni- ficație se află la antipodul disponibilității discursive a personajului caragialian : „Entre les différentes expressions qui peuvent rendre une seule de nos pensées ; il n’y en a qu’une qui soit bonne” . „Între diferitele expresii care pot reda unul dintre gândurile noastre, nu există decât
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
sud-americane, dorința de independență și de libertate au fost tot atâția factori care au întreținut corsariatul și pirateria. Mirajul paradiselor exotice, născut de psihogeografia medievală și renascentistă (mitul raselor monstruoase de oameni, al Continentului Austral Necunoscut din Sudul extrem, al Antipozilor care echilibrează globul terestru, al Edenului biblic), căutarea unor treceri între lumi și oceane sau pur și simplu dorința de a completa harta oecumenei cunoscute deja au contribuit și ele la vântul din pânzele corăbiilor, legale sau nu. Corăbii mari
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
ceea ce se numește esprit de géometrie după spiritul lui Descartes. În același timp totuși, am încercat să dobândesc o cunoaștere, un mod de a simți și percepe care să fie cuprinzătoare și intuitive, după acel esprit de finesse situat la antipodul lui Descartes, urmându-l pe Blaise Pascal, și el un excelent matematician. Când eram la liceul din Lucerna, împreună cu colegii mei uneori ne amuzam pe seama profesorului nostru remarcabil de istoria artei care, în observarea unei opere, atunci când ne aflam în fața
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Iar Victor Hugo dedica unei virtuale, dar nici astăzi realizate, reciclări a deșeurilor umane citadine, un capitol al romanului său Mizerabilii. Chiar dacă el deplângea doar poluarea Senei și risipa de bani și muncă pentru a căra, În compensare, tocmai de la antipozi, un Îngrășământ natural la modă - guano - la care eu am adăugat doar mutarea munților din loc, el, romanticul Victor Hugo, evoca necesitatea nu atât a unor stații de epurare cât a unora care să recupereze elementele nutritive pentru plante din
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
neliniștit, care m-a frapat... La puțin timp după aceea a sărit în miez de noapte din vagon, rătăcind în pijama pe rambleu, a urmat azilul de nebuni de la Rueil și sfîrșitul. Millerand 153, care îi succeda, se afla la antipod. El păstrase din trecutul său de agitator socialist și de conducător de greve un temperament de boxer aflat în ring: încordat, energic și încăpățînat, foarte "Mistrețul din Ardennes", cum i se spunea. Trecutul său de ministru de război în 1914
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
a-și perfecționa ființa spirituală. Individul nou, frecvent numit un altul de Mircea Eliade, are nevoie să moară la nivel simbolic pentru a-și „aneantiza stadiul anterior”. Opoziția copilărie - tinerețe, inocență - cunoaștere (a misterelor) se continuă în vidul magic de la antipodul încărcăturii numinoase a celui ce a depășit încercările: „din această trecere prin lumea sacrului, inițiatul rămâne cu o calitate specială, magicoreligioasă”. Recunoașterea acestei înzestrări este fundamentală, căci inițierea are loc numai cu aprobarea întregului grup și pentru el. „Candidatul este
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]