KorAP: Find »[drukola/base=antropolog & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...14 15 16 ...61 >

1,520 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

retorica lui, lumea lui, și nu a oamenilor la care se referă.) În antropologia culturală americană, începând din deceniul al șaptelea al secolului recent încheiat, există o direcție de cercetare bine conturată pe această problematică, numită etnoștiință (pe care unii antropologi au supranumit-o noua etnografie). Având ca exemplu cercetările clasice de etnobotanică, etnomuzicologie și cu deosebire cele de relații și denumiri de familie și rudenie, reprezentanții etnoștiinței au ca program epistemic - utilizând în principal tot o metodă de împrumut din

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
denumiri de familie și rudenie, reprezentanții etnoștiinței au ca program epistemic - utilizând în principal tot o metodă de împrumut din lingvistică, analiza componențială - descoperirea metodelor de organizare a materialului cognitiv la nivelul diverselor colectivități culturale; astfel încât, descrierile și teoriile etnologului (antropologului) nu vizează acum numai datele, faptele ce privesc grupul, ci și descrierile și „teoriile” grupului referitoare la acele fapte și date. Etnoștiința este deci „știința” grupurilor etnice, spre deosebire de etnologie, care este știința despre grupurile etnice. Etnoștiința își are corespondentul în

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
a rudeniei. De altfel, ideea a încolțit odată cu lecturarea celebrei cărți a lui Oscar Lewis intitulată Copiii lui Sanchez (1961/1978). În urma unei riguroase cercetări de teren pe tema adaptării țăranului mexican la viața metropolitană a capitalei din anii ’60, antropologul american folosește în lucrare, ca o construcție narativă, tocmai biografiile celor cinci copii ai personajului central, Sanchez, un gen de Moromete dezrădăcinat, mânat de vicisitudinile vieții într-un spațiu străin, iar în strădania de a-l confrunta cu demnitate, dezvoltă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
multitudinii punctelor de vedere sau, mai complex, a unghiurilor de vedere. Când ei realizează, de exemplu, o pagină sau o emisiune despre avort, cer părerea unui reprezentant al legii, al bisericii, femeilor cu asemenea experiențe, psihologului și sociologului, eventual etnografului (antropologului) pentru comparații în timp și spații geografice. În aceste considerații și în comentariile celor ce realizează astfel de „anchete” se amestecă existentul cu doritul, datele certe cu simpla impresie. Analiza multiperspectivală se vrea o replică științifică la practicarea empirică a

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
femei și masculi ar fi posibilă fără intervenția altor factori decât cel pur sexual. Analogiile cu lumea animală sau cu manifestările superioare imediat precedente omului și căutarea rădăcinilor unor comportamente umane în comportamentele acestora sunt contestate de mulți sociologi și antropologi. Faptul că omul ca animal are o calitate specială, rațiunea, și trăiește într-un mediu sociocultural ce mediază relația cu cel fizico-geografic schimbă radical datele problemei. Alți autori consideră însă că patternurile comportamentale incrustate genetic s-au transmis și la

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
unor evenimente proeminente ale familiei lărgite, cum sunt nașterile, căsătoriile etc. În varianta ei extinsă modificată, familia funcționează ca un întreg în luarea unor decizii majore și uneori bugetul este comun. Studii autohtone și ale unor specialiști străini (în particular, antropologi americani) pe sate din Transilvania din anii ’70 au constatat că cele mai prospere familii din comunitatea rurală erau cele pe care le-am putea numi „extinse modificate”, o combinație în care familia mai „bătrână” lucra în agricultură, iar cea

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
universalitatea unor dimensiuni esențiale ale mariajului (conviețuirea, relații sexuale soț-soție, stabilitate și durată), el dovedește caracterul universal al căsătoriei, chiar simbolică, drept formulă dezirabilă de a crește copii și de a le atribui acestora un statut social. În tradiția funcționalistă, antropologii culturali insistă că situația este, în același timp, un exemplu de adaptare la anumite condiții, în particular la aceea că bărbații din această regiune, fiind din casta războinicilor, lipseau timp îndelungat de acasă. Odată cu reducerea în timpurile noastre a serviciului

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
căsătoriilor între rudele apropiate este un lucru firesc, natural și nu comportă întrebarea „de ce?”. Discutarea acestui subiect este oarecum un tabu pentru bunul-simț. Dar întrucât spiritul științific nu cunoaște nici o interdicție tematică, nici tabuul incestului nu constituie un tabu investigațional. Antropologi, sociologi, psihologi și alți analiști ai etologiei umane s-au întrebat care sunt cauzele tabuului incestului. Ei au pornit de la constatarea simplă că dacă neînclinația înspre raporturile sexuale (și mariaj) între rude apropiate ar fi ceva natural, nu ar mai

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
într-o locuință proprie(de multe ori nouă). Un spațiu propriu rezidențial, independent de părinți și rude, înseamnă autonomie și sub alte aspecte (economic, roluri sociale, menaj). El este specific familiei nucleare, toate celelalte modele indicate implicând grupul familial extins. Antropologii culturali încearcă nu numai să descrie diferitele forme rezidențiale, ci să le și explice. Explicațiile se înscriu în general pe linia funcționalistă a macrosocialului și a avantajelor și dezavantajelor (costurilor și beneficiilor). Astfel, rezidența neolocală corespunde nevoilor societății moderne, unde

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
variante (socială, legală, psihologică). Sociologii și antropologii (etnologii) ce se ocupă de familie și nu sunt de limbă engleză recunosc că în literatura anglo-americană terminologia din domeniu este mai precisă (vezi Segalen, 1987). E în joc, desigur, contribuția masivă a antropologilor americani și englezi la sistematizarea și interpretarea teoretică a unui bogat material faptic. M. Harris arată în acest sens (1975b, p. 331): „Compararea vieții domestice a sute de culturi din toată lumea i-a condus pe antropologi la concluzia că există

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
desigur, contribuția masivă a antropologilor americani și englezi la sistematizarea și interpretarea teoretică a unui bogat material faptic. M. Harris arată în acest sens (1975b, p. 331): „Compararea vieții domestice a sute de culturi din toată lumea i-a condus pe antropologi la concluzia că există două principii cognitive universale care influențează organizarea vieții domestice în orice loc. Primul este principiul afilierii (affinity), sau al relațiilor prin mariaj. Al doilea este principiul descendenței (descent). Toate persoanele ale căror relații una față de alta

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
în românește. Plusul în literatura de specialitate anglo-americană - și nu neapărat și în limbajul cotidian - vine pe linia cuprinderii în conținutul său, pe lângă rudeniile propriu-zise, și a componentei descendenței și a celei ideologice. Să precizăm totuși că și în demersurile antropologilor americani, atunci când se vorbește expres despre relațiile pe verticală dintre rude, termenul folosit este descendență (descent). Antropologii sociali britanici utilizează descent pentru relațiile care se extind pe mai mult de două generații, iar filiation pentru relațiile de descendență din sânul

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
indivizilor în funcție de grupul de descendență. Descendența, cu formele ei particulare de neam, clan, fratrie, moetie, are, de asemenea, pe lângă funcția economică și de prestigiu social, și funcții religioase, socializante, de mariaj selectiv și politico-militare (vezi Ember, Ember, 2002; Mihu, 2002). Antropologii au identificat două mari clase de reguli de descendență, și anume: cea cognatică, în care recunoașterea urmașilor se face atât pe linie bărbătească, dar și femeiască, și cea uniliniară, în care legăturile parentale, drepturile, îndatoririle și privilegiile sunt date fie

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
nu sunt pe deplin conștienți de structura și corența propriului sistem. În problema terminologiei parentale se vede foarte limpede deosebirea dintre perspectiva emică și cea etică (vezi secțiunea 2.5.2.). Trebuie să ținem seama, în același timp, că deși antropologii au în sistemul terminologic o grilă eficientă de lectură a organizării sociale, el are tendința de a rămâne în urma schimbărilor sociale efective. Regulile de împroprietărire, de rezidență și de relații interpersonale se transformă mai rapid decât terminologia, așa cum de altfel

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
multe culturi, căsătoriile sunt aranjate și în rare cazuri negocierile familiei sau ale clanului au în vedere perechea de îndrăgostiți. După cum arată și A. Giddens (2000), inclusiv în Europa, multă vreme (până în perioada modernă), căsătoriile din dragoste erau o excepție. Antropologii invocă două motive principale datorită cărora soțul sau soția nu se alegeau după criteriul dragostei: a) pentru familiile existente sau grupurile corporate în care urmează să intre partenerul conjugal, important este ca el să satisfacă cerințele membrilor acestora și să

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
însă, opinia publică și oficialitățile sunt tot mai sensibile și active în ceea ce privește violența domestică. Se recurge din ce în ce mai eficient laconjuncția dintre coerciție asupra agresorului și încercarea de a media conflictul, polițiștii, procurorii și judecătorul conlucrând cu asistenții sociali, psihologii, sociologii și antropologii. Aceștia din urmă au un rol important în înțelegerea și negocierea dintre cutume etnice și legislația țărilor gazdă. Dar nu este în joc o simplă adaptare la un sistem, ci chestiunea mai generală de a împăca cerințele relativismului cultural (multiculturalismul

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
înaltă și înainte de schimbările legislative. Astfel, potrivit datelor din National Vital Statistics (2000), rata divorțului la o mie de locuitori era în SUA, în 1980, de 5,2, în 1990 de 4,7, iar în 1999 de 4,1. Sociologi, antropologi și psihologi sociali înclină să creadă că liberalizarea divorțului prin neculpabilizarea nici unuia dintre soți este un câștig social și individual-uman (vezi Strong, DeVault, Sayad, 1998, pp. 503-505), pentru că se scurtează mult durata procesului, economisindu-se timp și bani, și se

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și locul de muncă”, „integrării sociale” etc. Poate că uneori ei invocă direct caracteristici cum ar fi „religia”, „etnia” - acolo unde etnocentrismul este foarte accentuat și individul este presat de rude și comunitate -, dar în general factorii descriși de sociologi, antropologi și nu de puține ori și cei identificați de psihologi acționează indirect asupra partenerilor. Ei se traduc în probleme ce duc la neînțelegeri și tensiuni în cuplu. Unele dintre aceste mecanisme de trecere de la factorii „obiectivi” la cei „subiectivi” au

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și rapide, de multe ori nu există inițiatori și teritorii, ci o implozie familială în urma unor acumulări interioare fără evadări în exterior, după cum nu există cazuri în care cei doi își dezvoltă concomitent sau în mare proximitate temporală „teritorii” independente. Antropologul P. Bohannan (1970) crede că este util să se ia în calcul mai multe feluri de divorțuri (mai modest și mai propriu, ele ar putea fi numite aspecte sau ipostaze ale divorțului): divorțul emoțional, atunci când deși cuplul poate fi văzut

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
6.1.1.) fiind numit divorț economic; chiar dacă mariajul se termină, calitatea de părinte rămâne. Ce relații există după divorț între părinți, în special în detrimentul ori beneficiul copiilor, cât de mult colaborează ei în acest sens sau nu, constituie ceea ce antropologul american consemnează drept divorț coparental; diferitele ipostaze ale divorțului, în speță cel juridic, produc mutații semnificative în raporturile celor doi parteneri cu rudele prin alianță, cu prietenii familiei, cu vecinii, cu viața comunității în ansamblu, ceea ce e denumit ca divorț

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
zilele noastre, în fața unui nou tip de familie. Societatea va trebui, prin legislație și politica familială, să găsească soluții la aceste noi configurații, care au existat și în trecut, dar care acum, prin ponderea lor, sunt o problemă socială. Sociologii, antropologii și psihologii au de revizuit multe dintre ideile și conceptele despre socializare, relația părinți-copii, relația dintre frați. Ce semnificație mai are, bunăoară, noțiunea de familie de orientare sau consangvină în situația unui copil care locuiește cu tatăl lui vitreg și

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și lung, atunci și permisivitatea în socializare și educație are limitele ei, printre care cea sugerată deja, și anume că expune părinții la sindromul supraîncărcării, al „arderii” continue (burnout syndrome) fizice și emoționale. Aceeași literatură, produsă de medici, psihologi, sociologi, antropologi și alți specialiști, recunoscând că nu există reguli bine definite în ceea ce privește educarea copiilor în lumea modernă atât de diversă și dinamică, acceptă ca principii orientative optimale următoarele (Strong, DeVault, Sayad, 1998, pp. 360-361): • Respectul reciproc părinți-copii, în asigurarea căruia rolul

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
că atât în socializare, cât și în politicile familiale, precum și în alte formule, controlul social în societatea contemporană nu este deloc univoc și rigid. Familiile întâmpină diferențiat constrângerile și exigențele socialului. Este notabil, de asemenea, faptul că unii sociologi și antropologi tind să dea oconotație negativă controlului social. Pliați adânc pe individualitate, libertate și criticism social, ei apără individul în fața familiei, familia în fața statului. Dar oare marea masă a oamenilor resimt acest control atât de coercitiv, sau această prezumție este proiecția

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
a mariajului, cu avantajele lui pe linia economică, a stabilității sexuale, a confortului psihic și, mai ales, ca cel mai benefic mediu de naștere și creștere a copiilor (Waite, Gallagher, 2000). Se poate constata o ideologie a experților (sociologi, psihologi, antropologi, juriști etc.), a oficialităților și a oamenilor de cultură în general despre „valorile familiale”, începând de la apărătorii fervenți ai valorilor familiale tradiționale până la extrema cealaltă, care pledează împotriva oricărei îngrădiri și constrângeri cu privire la opțiunea de viață, contestând deci și militantismul

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
ar trebui să fie. L. Waite (2000), comentând aceste declarații, susține pe bună dreptate că vocea experților contează nu doar pentru pacienții în cauză, ci și pentru marele public, ei fiind formatori de opinii; b) specialiștii în materie (sociologi, psihologi, antropologi, pedagogi) au grava responsabilitate de a transmite către întreaga populație și organele în drept rezultatele cercetărilor (statistici, analize calitativ-interpretative), care denotă importanța mariajului și consecințele nefaste ale divorțului și ale nașterii și creșterii copiilor în afara familiei integrale; c) regândirea întregii

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]