514 matches
-
a ajuns să fie reconsiderat postum pornind de la textele sale confesive - scrisori, caiete ș.a. sau de la anecdotica biografică. Totodată, înclină să considere că sarcina unei biografii e de a recupera cît mai fidel intenția autorului monografiat pornind de la operele sale antume. Iar atunci cînd Cioran afirmă, în repetate rînduri, că textele proprii îi contrazic intenția, reclamînd o lectură în răspăr din partea cititorilor, comentatoarea sa recomandă, la rîndu-i, lectura pe dos, spre a rămîne astfel - paradoxal - fidelă intenției cioraniene... Dar, oare, chiar
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
Veghe, Trebuie să dorm, Tatăl meu acum umple lumea. Lexicul și frazarea Ninei Cassian nu prezintă mari obstacole pentru tălmăcitorii din română în italiană, avantajați etimologic, ce își pot permite în extremis chiar inovații. Ridică probleme, de exemplu, perechea antonimica antume/postume din „O foarte simplă poezie”, ce îi deplasează, semantic, centrul de greutate și al carei efect depinde în egală măsură de numărul silabelor și de ecoul lor. În italiană există cuvîntul postumo, mai generos, ca arii de folosire, decît
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
deplasează, semantic, centrul de greutate și al carei efect depinde în egală măsură de numărul silabelor și de ecoul lor. În italiană există cuvîntul postumo, mai generos, ca arii de folosire, decît romanescul postum, dar nu și un corespondent pentru antum. Soluția fericită, posibilă datorită comunei origini latine, a fost renunțarea la o perifraza greoaie, pentru a crea ex novo termenul antumo: Mă non guarisco dalla ferita del secolo, dalla ferita del mondo,/ da questi distici fragili./ Antumi?/Postumi? („Una poesia
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
un corespondent pentru antum. Soluția fericită, posibilă datorită comunei origini latine, a fost renunțarea la o perifraza greoaie, pentru a crea ex novo termenul antumo: Mă non guarisco dalla ferita del secolo, dalla ferita del mondo,/ da questi distici fragili./ Antumi?/Postumi? („Una poesia molto semplice”). Preocupați de curgerea firească a monologului și de valorizarea timbrului, cei doi traducători au evitat tentanta echivalare a cuvintelor atunci cînd ea ar fi periclitat, daca nu chiar distrus, efectul: Și strigatul îmi atârnă din
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
același product. O străbună sapiență îl împiedică a le izola jubilant, riscînd artificializarea actului critic. Autorul Explorărilor în actualitatea imediată procedează metodic, "răbduriu" (un cuvînt care-i place), pîndind parcă opera în creșterea și-n eventuala sa descreștere, atît în cadrul antum, cît și în cel postum, ultimul subordonat în speță inevitabilelor "mutații" ale valorii estetice. Negreșit, din această "bătrînească", apăsată conștiinciozitate, pe-o latură prudentă, pe alta nedispusă la tranzacții, la fluctuațiile clipei, uneori, să admitem, cu dezavantajul unei măcar părelnice
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
se vor face sub forma ispășirii. Căci, cu cît un suflet a lăsat în urmă mai multe greșeli, cu atît va avea parte de o întrupare mai înjositoare: va intra într-o broască sau într-un plantă, reluînd calea expierii antume, dar sub chip umilitor. În al treilea rînd, moartea unui filozof trebuie să fie un îndemn pentru cei vii. Căci, deși mizerabilă prin decrepirea biologică, ea se cere a fi remarcabilă sub forma moralei desprinse din ea. Un gînditor grec
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
Nu pentru că autorul lor a murit la o vârstă la care alții abia încep să trăiască, și verdictele criticii s-ar înmuia puțin, din sentimente omenești. Printre cei mai înzestrați scriitori ai generației sale, Sorin Stoica nu are nevoie nici antum, nici postum de vreo indulgență valorică sau dispensă de talent. Problema comentatorilor este alta. Scrisul prozatorului precoce, venit din Bănești să cucerească Bucureștiul literar și artistic, nu poate fi ușor încadrat într-o categorie stilistică și un gen literar. De la
Un testament literar by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8982_a_10307]
-
doua jumătate a secolului XX. Notele bibliografice de la finalul volumului sunt cuprinzătoare și (fapt care nu trebuie trecut cu vederea) nepartizane, lăsând în seama cititorului judecata morală. Îngrijitorii ediției au respectat și norma filologică a reproducerii textelor în ultima versiune antumă, semnalând doar - acolo unde este cazul - intervențiile cenzurii, în funcție de manuscris. În fine, se cuvine salutat și faptul că greșelile de tipar, adevărat „călcâi al lui Ahile” al, altminteri, valoroaselor ediții din colecția „Opere fundamentale”, sunt în ediția de față foarte
Arghezi sub vremi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5383_a_6708]
-
și oamenii săi adună între coperte, într-o selecție amplă, dar exigentă, volumele, studiile și articolele dedicate de scriitor spiritului blăjean, școlilor și personalităților care, din „mica Romă”, au contribuit decisiv la afirmarea conștiinței naționale și la construcția României moderne. Antume - ca volumele Ion Axente Sever și timpul său (1931) sau Aspecte din viața Blajului (1942) - sau postume - cum sunt adăugirile la volumul din 1942, apărute de-abia în 2008 -, textele antologiei alcătuiesc, împreună, cea mai bună exegeză „din interior” a
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
care - cu mari reticențe din partea redacțiilor și, verosimil, a cenzurii - a reușit să publice puțină poezie originală și câteva studii și articole despre personalitățile literare și culturale ale „micii Rome”. Unele dintre acestea vor fi reunite în ultimul său volum antum, Oameni din Ardeal (1973). Ediția antologică realizată de Ion Brad confruntă toate edițiile antume și postume ale scrierilor dedicate de Radu Brateș spiritului blăjean, eliminând reluările și întorcându-se, acolo unde a fost cazul (fragmentele din Aspecte din viața Blajului
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
puțină poezie originală și câteva studii și articole despre personalitățile literare și culturale ale „micii Rome”. Unele dintre acestea vor fi reunite în ultimul său volum antum, Oameni din Ardeal (1973). Ediția antologică realizată de Ion Brad confruntă toate edițiile antume și postume ale scrierilor dedicate de Radu Brateș spiritului blăjean, eliminând reluările și întorcându-se, acolo unde a fost cazul (fragmentele din Aspecte din viața Blajului preluate în Oameni din Ardeal), la versiunea inițială. Opțiune care - am arătat cu alt
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
contemporan. Ce să mai spunem de partea a doua a activității lui Pillat, cînd sonetul își fortifică poziția, opunînduse în chip spectaculos poeziei scrise la noi în anii ‘30: volumul Scutul Minervei (1933) cuprindea numai sonete, ca și ultimul volum antum, Împlinire (1942). O viață întreagă sub semnul sonetului semnifică mai mult decît preferința durabilă pentru o anumită formă, transformă forma în obsesie și tipar creator. La vîrsta de 18 ani Pillat își dezvăluia fondul poetic adînc într-un grupaj de
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
14 postume. Nu sunt reproduse, desigur, variante, iar textele nu sunt însoțite de note explicative, căci nu avem de-a face cu o ediție critică. Însă îngrijitorii au respectat norma critică a reproducerii textului și cuprinsului volumelor în ultima versiune antumă. Exigență importantă, în condițiile în care Topîrceanu, autor de succes în viață, și-a reeditat de mai multe ori culegerile, modificându-le arbitrar titlul și structura. Astfel, dacă ediția din noua BPT nu este critică, ea este, cum spuneam, superior
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
poetul să fie citit și recitit pentru a fi cuprins mai bine în rândul tinerilor. Numai că Gheorghe Doca nu-l citează de două ori la fel pe Eminescu. Mereu alte virgule, uneori și alți termeni, amestec de postume între antume fără atenționare: ce va înțelege tineretul nostru din aceste reluări în continuă schimbare, nu știu - dar am convingerea că dl. Gheorghe Doca se abstrage din ideea de poezie - iar în privința textului ca text nu are proprietatea virgulei, a „lacătului frazei
Eminescu și virgula by N. Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/6785_a_8110]
-
și adăugită - spune Liviu Franga în Notă asupra ediției -, volumul Pentru Clasicism (reiau mențiunea editorului: majuscula îi aparține lui N. I. Herescu însuși). Astfel, ne este redată arhitectura gândirii latinistului, fiind respectată totodată și norma preluării textului în ultima lui versiune antumă. Editorul a adaptat, evident, ortografia autorului la normele actuale, îndreptând tacit și greșelile de tipar din volumele interbelice, iar notele sale personale au fost separate de cele aparținându-i lui Herescu, prin marcarea cu asterisc și precizarea nota editorului: Liviu
Revolta fondului nostru latin by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4292_a_5617]
-
poezie decît aceea anterioară, s-a bazat, de fiecare dată, pe o incompatibilitate; între cei doi Eminescu succesivi nu era nici o punte, ei se opuneau unul altuia ca doi poeți care se deosebesc radical. Maiorescu l-a creat pe poetul antumelor, al unei lirici romantice puternic marcată de clasicism, în forme corecte gramatical și meticulos elaborate, în care imaginația se autocontrolează. Pe Maiorescu nu l-au interesat postumele (dăruite Bibliotecii Academiei, cum se știe, într-o ladă niciodată deschisă de către critic
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
l-am publicat chiar în România literară) că a venit timpul unei mai bune înțelegeri a pluralității poeziei eminesciene. Eminescu al viitorului imediat nu va mai fi un anumit Eminescu, nici acela maiorescian (deși o revenire la splendoarea formală a antumelor pare a-i atrage pe unii comentatori), nici acela călinescian, împins la limită de Negoițescu (deși nu pare să se fi stins de tot focul din măruntaiele marelui romantism eminescian). Va fi, după cît ne este omenește cu putință a
Pluralitatea poeziei eminesciene by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15600_a_16925]
-
editoriale, prin strădania unor moștenitori legali sau a unor prieteni buni neîntrecuți în a compromite - prin exces de zel - imaginea scriitorului. Rareori aceste volume sunt realizate cu spirit critic, cu scrupul filologic și totodată în sensul major urmărit de opera antumă. Cel mai adesea, ele supraîncarcă abuziv dimensiunea specifică a creatorului dispărut, venind cu inedite recuperate de te miri unde, proiecte, bruioane, dedicații și glumițe scriitoricești, făcute în momentele de respirație. Moștenirea culturală, în accepția proprie a termenului, e o problemă
Marcă înregistrată by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8330_a_9655]
-
de Carte „Gaudeamus”. Primele două cuvinte sunt simptomatice pentru eroul Pascal - aluzie patronimică la filosoful angoaselor Barocului, Blaise Pascal: „Sunt singur...”. Dacă genialul matematician și fizician s-a retras la 31 de ani la Mânăstirea Port-Royal pentru a scrie celebrele antume Scrieri provinciale și postumele Cugetări, protagonistul lui Nedelcovici s-a ascuns, revoltat și intransigent, încă din liceu într-o lume interioară a cărei frontieră e trasată de disprețul față de Zeitgeist-ul lumii contemporane bolnave și pervertite, iar centrul de echilibru devine
Un Robespierre modern – cântăreț de jazz by Eugen Cojocaru () [Corola-journal/Journalistic/2500_a_3825]
-
Răzvan Voncu B. Fundoianu - Opere I. Poezia antumă, Seria Fundoianu - Fondane, ediție critică de Paul Daniel, George Zarafu și Mircea Martin, cuvânt înainte și prefață de Mircea Martin, postfață de Ion Pop, cronologia vieții și a operei și sinopsis al receptării de Roxana Sorescu, București, Editura Art, 2011
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
Teoretic, nu. Mai ales când este vorba de un autor care, prin destin și printr-o activitate literară de răsunet, este suficient de cunoscut, chiar în absența unei priviri de ansamblu asupra creației sale. Practic, după lectura ediției de poezii antume B. Fundoianu, cred că aserțiunea poate și chiar trebuie să fie amendată. Deoarece, în ciuda unui destin contorsionat (încheiat, din nefericire, în cuptoarele de la Auschwitz), opera scriitorului și filosofului, în bună măsură necunoscută, are o amplitudine care redimensionează părțile din care
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
etosul lui Fundoianu și resorturile interioare ale unei creații care n-a lăsat pe nimeni indiferent, chiar dacă n-a fost până acum validată ca fiind de primă mărime, nici în România, nici în Franța. Ediția B. Fundoianu - Opere I. Poezia antumă, apărută în cadrul Seriei „Fundoianu - Fondane”, ne îndeamnă, așadar, la o revizuire a diagnosticului pus de critica interbelică. Să mai zăbovim, însă, puțin asupra biografiei operei. Fundoianu, în ipostaza sa românească, mai mult decât în cea franceză, a fost un risipitor
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
Roxanei Sorescu, o autentică schiță monografică). În al doilea rând, aș semnala faptul că, spre deosebire de ediția din 1978, imperativul repunerii în circulație a scriitorului a fost substituit de cel exegetic. Considerând, pe bună dreptate, că există o diferență sensibilă între antumele și postumele lui Fundoianu, ediția de față a separat poemele publicate în periodice, dar neincluse în volumul Priveliști (1922), de cele rămase în manuscris, care vor vedea lumina tiparului într-un volum separat. Se respectă, astfel, voința autorului însuși, cu
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
survenită în decembrie 1923, poeziile cuprinse în acest masiv prim volum al seriei de Opere literare, lăsând și o bogată arhivă de inedite. O operă românească amplă, care îndeamnă la relectură și re-evaluare. În fine, volumul care conține toată poezia antumă a lui Fundoianu mai aduce ceva remarcabil în peisajul editorial românesc: conceptul de ediție activă. Colectivul editorial nu a lăsat nimic la voia întâmplării. Textul este însoțit de un aparat critic impresionant prin multilateralitate, orientat spre a facilita exegeza operei
Invitație la un recurs: Fundoianu – Fondane by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4650_a_5975]
-
timp îndelungat a domeniului. Cu atât mai mult se ridică întrebarea cealaltă, necesară pentru echilibru, și anume: ce facem cu voința auctorială? Pe Eminescu el însuși, ca om viu cu drepturi și discernământ - cum îl acceptăm? Chestiunea revine la înțelegerea antumelor, adică a poeziilor publicate de Eminescu însuși. Spre dezamăgirea calculatorului, trebuie să-i "scanăm" concluzia fermă că manuscrisele au, în privința antumelor, doar valoare consultativă. Nu se cunoaște ultimul manuscris pentru nici o poezie antumă eminesciană (și cele câteva manuscrise ultime considerate
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]