30,538 matches
-
sacrificiul (ghilimelele nu trebuie să ne înșele: evitau grandilocvența) pentru libertate. * Avea 42 de ani - de 12 ani în exil - pe cînd scria aceste rînduri. Avusese timpul necesar de a-și defini destinul. Scrisoarea se încheie cu cuvintele eu îmi apăr pustiul (chiar și neamul). Pentru că, atunci cînd, acceptînd o bursă de studii, a plecat din România, nu-și dorise a intra într-un profesionalism limitat sever, aducător de promovări științifice occidentale, ci pentru a se integra în lupta cea mare
Virgil Ierunca - 85 - Omul care tace by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11423_a_12748]
-
Autoportret în oglindă, Ceasornicăria Helman, Viva la revolucion! și Istoria lăncierului sînt toate istoriile nostalgice ale unor iubiri pierdute și a singurătății ce a rămas în loc. Un concert de neuitat este o buzzatiană fabulă caricată a paranoiei lumii ce se apără de realitate prin proliferarea de cópii, iar Raport asupra mănăstirii este un intertext în stilul lui Nedelciu unde legenda Meșterului Manole se contaminează parcă cu scene din Ion. În O istorie de familie, povestea marqueziană a unei stră-străbunici îngropată cu tot cu
Proză scurtă și exactă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11451_a_12776]
-
Tarantino ar fi putut fi etichetat drept ,înfășurat în bandă din cap pînă-n picioare", ,inexpresiv", și ,cinema-ul îndrăgostit de cinema" nu ar fi putut spăla blamul. Dar stereotipurile se combină la fel de ,după regulă", ca într-un joc de domino, neapărând nici o falie a poveștii și nici o inconsecvență logică. Același critic atrage atenția asupra rolurilor excelente, ignorate de Gorzo. Conform unui interviu de-al Vivicăi Fox, ea e încântată de Tarantino, pentru că ,lasă actorii să joace". Se vede că i-a
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
ar prefera perifraza, simbolul, valențele conotative, sugestia și celelalte modalități de catifelare a discursului liric, poetul acesta dârz și inflexibil alege calea cea mai scurtă, simpla denotație, dezvăluirea dintr-odată și cu totul a propriilor convingeri: ,Bărbați politici să ne apere nu sunt!/ Ei trăiesc și procreează cum știu/ În cartierele cu multă pădure,/ Cu vile și mașini de primenit/ Atmosfera; de orice impuritate politică,/ Meteorologică sau recalcitrantă.// Dar eu sunt poet în Partidul Comunist/ Și vreau să-mi îndeplinesc îndatoririle
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]
-
de Matei Corvin în fila lui de istorie. Papa Pius al II-lea, cu ale sale Commentarii, crudul Mahomed al II-lea, de a cărui figură se leagă căderea Constantinopolelui și alte cumplite clătinări ale Crucii, vărul Ștefan (cel Mare), apărând ca un grobian plin de succese, ori intrigantul Matei care, gelos pe victoriile lui Vlad, a manevrat astfel încât să-l facă prizonierul său: toate aceste personaje, rotite în jurul celui principal, au menirea de a fixa o pânză istorică tare. Nu
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
fost prezentată scandalos - rușine! - de mass media dușmănoasă. în realitate, minerii au venit în București când au crezut că ,scârboasa burghezo-moșierime" renăscută a năvălit în Piața Universității să-i bată pe studenții dornici de cultură. Minerii au sosit să-i apere pe aceștia. Președintele Iliescu le-a vorbit spunându-le să se ducă la Universitate în sprijinul culturii. Cum au auzit minerii și ghizii lor (cum nu cunoșteau Capitala minerii au angajat ghizi, cred că de la ONT), deci cum au auzit
Metrul cub de cultură by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11471_a_12796]
-
linie maternă. O astfel de cerință i se pare rușinoasă publicistului în contextul lumii contemporane: , Puritatea etnico-religioasă e o cauză Ťnobilăť! Iar statutul de evreu numai dreptul halahic are misiunea să-l stabilească. Chiar dacă ți-ai dat viața pentru a apăra statul Israel, rabinatul rămîne neînduplecat. Episoadele tragic-rușinoase ale îngropării și dezgropării unor militari israelieni, care au uitat, înainte de a pieri, să-și reglementeze statutul religios, a cutremurat multe conștiințe". (pp. 25-26) Ceea ce impresionează în publicistica lui Virgil Duda este echilibrul
Revelații în lumea nouă / veche by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11491_a_12816]
-
rezultată dintr-o nevoie materială" (p. 60). Dacă Breton, constată în continuare eseistul, ,vine la Revoluție pe calea foarte pură a unei căutări spirituale necomandate de fapte (...) atunci nici o înțelegere nu e posibilă pe teren marxist" (p. 62). B. Fundoianu apără ,libertatea poetului de a fi irațional" (p. 63). Societatea comunistă sau fascistă au în comun ,acest vis al unei voințe de putere, al unei lumi în care energia se vrea liberă de orice jenă a spiritului" (p. 65). Acesta e
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
viitorului război, bineînțeles. Vom astupa gropile Spiritului lui Hegel. Ale dialecticii lui Marx. Și nu vorbesc de caterincile lui Mussolini, ale lui Hitler" (p. 80). În ciuda tuturor constrângerilor și agresiunilor, în pofida acceselor de mizantropie care revin destul de frecvent, B. Fondane apără libertatea spiritului creator, ca supremă justificare a existenței umane în univers. Benjamin Fondane, Scriitorul în fața Revoluției. Alegerea textelor, studiu introductiv și notă asupra ediției de Mircea Martin. Traducere din limba franceză de Ion Pop, Editura Institutului Cultural Român, București, 2004
Libertatea spiritului creator by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11497_a_12822]
-
la nivelul expresiei, în cazul lui Dragomir. În al treilea rînd, Dragomir este exponentul unei gîndiri prin excelență intermitente a cărei justificare stă în chiar desfășurarea actului ei. Dragomir nu vrea să demonstreze nimic și nu are intenția de a apăra o cauză, o idee sau un punct de vedere. El gîndește din pura voluptate pe care i-o dă senzația de a gîndi pe marginea a ceva. În momentul în care această gîndire, exercitîndu-se asupra unei teme, a luat sfîrșit
Profesionistul Alexandru Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11498_a_12823]
-
fals, sună emfatic, și dumneavoastră mă obligați să pledez o cauză pe care eu cred că am câștigat-o. Dar e mai bine să o pledeze alții în locul meu, ar fi idealul, nu! Uite, vă las pe dumneavoastră să mă apărați, dacă puteți. Foarte bine, comentați Revenirea în Europa, dar am observat un lucru în legătură cu această carte, în care figurează șefi de partide, miniștri, deputați, cutare... Nici un ecou. Toate ecourile sunt de ordin eseistico-ideologico-literar și marginal. Clasa politică în România văd
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
formă la sinele-mi autentic și la realitate". Asemenea concepte estetice, interferente sau comune, care se întâlnesc în câmpul mai amplu al experimentului artistic, i-au apropiat într-o solidaritate de idei și atelier ori de câte ori au avut prilejul să-și apere reciproc evaziunile metafizice din realitatea de facto în cea de ficțiune a operei, evaziuni criticate fără menajamente și partizan de ceilalți confrați. De altminteri, controversele adesea au vehemențe denigratoare, câteodată chiar scandalul sui generis, în legătură cu o scriere mai puțin ortodoxă
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
intransigent, dar și înțelegător până la (aproape) îngăduință, însă față de eu-l său se dovedește necruțător, neiertându-și nimic, răsucindu-și singur, de fiece dată, cuțitul în rană. Fiind intolerant cu sine însuși, totuși de o solidaritate fundamentală cu ego-ul său, apărându-și neclintit identitatea. Are darul, pe care-l deplânge și pe care-l consideră o necesitate, de a vedea limitele lucrurilor, fața sau aversul, dar și reversul lor. Pe această contradicție, pe acest conflict al ego-ului se bazează cartea lui
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
la ,boaba de strugure", apoi la ,mărul dat în copt" și, în cele din urmă, la ,omulețul din burtă" care ,strălucește într-o unsoare opacă" de unde lovește cu pumnișorii lui ,peretele de carne": ,Dragă fată, dragă băiat, vreau să te apăr de toate relele. }i-am văzut oscioarele în mușchii translucizi. Vreau să-ți fie ușor, fără spaimă. }i-am văzut burtica și corpul alb-negru. Inima-ți sclipea de sudoare. Vreau să te sprijin în panică și-n dezolare. }i-am
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
rezistat provocărilor, supravegherii și defăimărilor. Orice publicație fiindu-i interzisă, el a făcut traduceri din poezia universală, a redat în românește Faust al lui Goethe. În 1960, regimul totalitar îi concede în fine ,dreptul de semnătură", câteva din poemele sale apărând prin reviste, ici-colo. După moartea poetului, în 1961, a fost editată o selecție de vreo sută de poezii, alcătuită (după mărturia fiicei sale) conform opțiunilor autorului de prin 1959-1960. Nu e ușor să datezi textele poetice de după ultimul volum liber
Lucian Blaga, lirica postbelică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/11566_a_12891]
-
consonante cu năvala purtătorilor de lămpașe, cauciucuri cu piulițe și topoare ai lui Miron Cozma. Gesticulația e aceeași, ideologia identică - amestec maladiv de comunism violent, nazism fanatic și fascism atroce. Ion Iliescu a retezat orice posibilitate de a se lăsa apărat de eventuale acuzații privind contextul în care a fost inculpat. Încăpățânarea, agresivitatea, obtuzitatea, revolta împotriva acuzațiilor e atât de respingătoare stilistic și penibilă moral încât îți iscă dorința de a-l vedea cât mai repede dispărut de pe scena publică românească
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
contextul în care a fost inculpat. Încăpățânarea, agresivitatea, obtuzitatea, revolta împotriva acuzațiilor e atât de respingătoare stilistic și penibilă moral încât îți iscă dorința de a-l vedea cât mai repede dispărut de pe scena publică românească. Mai mult: oricine îl apără, în acest moment, pe Iliescu, apără nu doar "comunismul etern", ci și "fascismul etern". Adică acel Ur-fascism despre care vorbea Umberto Eco pe-un ton de îngrijorată vigilență față de orice eventuală resuscitare a extremismului în vremurile noastre. Eco, victimă surprinzătoare
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
Încăpățânarea, agresivitatea, obtuzitatea, revolta împotriva acuzațiilor e atât de respingătoare stilistic și penibilă moral încât îți iscă dorința de a-l vedea cât mai repede dispărut de pe scena publică românească. Mai mult: oricine îl apără, în acest moment, pe Iliescu, apără nu doar "comunismul etern", ci și "fascismul etern". Adică acel Ur-fascism despre care vorbea Umberto Eco pe-un ton de îngrijorată vigilență față de orice eventuală resuscitare a extremismului în vremurile noastre. Eco, victimă surprinzătoare (și nu prea!) a corectitudinii politice
Ur-fascism și Ur-comunism by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11598_a_12923]
-
fizică, dar mai ales leziuni morale: "Pe 17 decembrie 1989, seara, am fost și eu pe străzile Timișoarei. În lunile care au urmat am trăit și eu entuziasmul libertății morale, care a dispărut încetul cu încetul. O spun ca să mă apăr: am încercat să rezist. Am stat în chirie, am dat meditații, am scris, am tradus, am făcut ceea ce credeam că mă pricep să fac, am refuzat să fac lucruri la care nu mă pricepeam și am sperat mereu. În 1990
America, America... by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11599_a_12924]
-
practică (e redundant), nici unui Celălalt ignorat cu obstinație. E o gratuită necesitate, însă ultimul atribut pe care și-l arogă: "E exercițiul de libertate al unui om care a citit mult, împrăștiat, și a rămas incult. Nimic nu mă poate apăra de propria mea prostie și de propriile ei îndrăzneli." Poate că stă în firea lucrurilor ca scrisul "oricît de grav ar fi subiectul", să presupună o doză de gratuitate, dar există și (benignă) vanitate într-un discurs ce dispune atît
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
spectacol. Și îl recompunea altfel. Mi-a spus odată că este un privilegiat. Că el vede ce noi nu putem vedea niciodată. Am învățat mult de la Sean Hudson. Se întîmplă să-l simt și azi, ici-colo, cînd îmi place ceva, apărînd unde nici cu gîndul nu gîndești. Fără să incomodeze pe nimeni. Ciudat. Pasiunea lui, frenezia cu care apăsa pe buton, baletul mîinilor, pozițiile incredibile în care încremenea minute în șir, expresivitatea figurii și a corpului s-au concretizat în zeci
Povestea fotografului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11590_a_12915]
-
de codru (în realitate o parte din pedeapsă o și executase în carcera din cazarma regimentului). Schiller va experimenta printre cei dintâi ce înseamnă să trăiești din scris, ca un profesionist, hărțuit de cămătari, cerșind o păsuire, sforțându-se să apere în anii de burlăcie un crâmpei de libertate (porția de tabac, de cafea, sticla de vin, patul mizer). Când era bolnav (fusese adesea asaltat de friguri, de malarie, suferise de aprindere la plămâni) își prescria singur doctorii, voise să practice
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
urîți, drepți și strîmbi, oameni între oameni, nevoiți să trăiască sub apăsarea unor vremuri îngrozitoare. Dacă în aceste împrejurări ați făcut mai mult pentru Arghezi și alții ca el, încă o dată: cinste domniei tale. Nimeni nu vă obligă să vă apărați însă absurd, deoarece nimeni nu vă acuză, dar nici să aruncați cu lături în oameni ce își văd de drumul lor, cu bună-credință, că, altminteri, vă asumați riscurile meseriei. Pe principiul arghezian: la un țucal aruncat pe degeaba în capul
În fața și-n spatele camerei (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11650_a_12975]
-
Adrian Marino nu era un moldovean, tot așa cum nu a fost nici bucureștean, nici măcar nu devenise - între cărțile bibliotecii sale din Cluj - un clujean. Era un permanent rătăcitor, un fel de clericus vagans - dacă nu un... transhumant. Dar care își apăra, feroce, "libertatea spirituală" înconjurat de cărți, de idei - prea puțin de oameni, de colegi, de prieteni. "Scrisul presupune disciplină, concentrare, tenacitate, o anume formă de asceză și izolare creatoare" (id., p. 18). Marile opere "se nasc în tăcere și izolare
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
Ladima se sinucide, dar nu în timpul duelului, ci ulterior. Camil Petrescu dramaturg Pentru Camil Petrescu duelul este un motiv etico-estetic esențial. Mulți dintre eroii lui își demonstrează virilitatea sau își definesc simțul onoarei prin duel. În piesa Mioara, Radu Vălimăreanu apără onoarea iubitei luptîndu-se în duel cu "craiul" spadasin Garnowski. Lupta are loc cu pistoale și Radu este grav rănit, pierzîndu-și un ochi. În Act venețian, Cellino îl provoacă la duel pe Contele Pietro Gralla. Fiind nobil, se pune în discuție
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]