2,313 matches
-
cineva de care se simțea legat sufletește. Doar i-a salvat viața punându-și propria viață în pericol. I se părea firesc să procedeze așa. Dacă ar fi fost el în locul fetei, nu săreau alții să-l salveze? Atmosfera devenise apăsătoare. Trebuia să mai întârzie acum și cu declarațiile pentru echipajul de poliție ce ancheta accidentul și cauzele sale. Neadaptarea vitezei la condițiile de drum, asta a fost concluzia polițiștilor. Mai pierdu o jumătate de oră și cu ei. În sfârșit
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1427781722.html [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
Mumei: mai devreme ori mai târziu, ajungem cu toții în apa-fier-tare din adâncul pământului, să se știe! Alte nedumeriri îl încolțeau. Nu înțelegea ce rost își căpătase acum. Și-și bolborosea nelămurirea. Tare voia să priceapă, altfel nu scăpa de cazna apăsătoare a gândurilor! Treptat pătrunse tâlcul shimbării. Nu mai era doar apă-fier-tare printre murmure-suflete de oameni morți... Nu părea în zadar fuga sa de la rădăcinile Copacului Lumii! Știa sigur asta, simțind cum prin el se prefirau amintirile tovarășilor de călătorie... și
DUBLIN, 2014 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 by http://confluente.ro/angela_dina_1417546123.html [Corola-blog/BlogPost/371882_a_373211]
-
Buzunarul cu pâine”, aparținându-i lui Tudor Chirilă, cu doi actori tineri în distribuție - Ada Simionică și Ioan Coman. Cu ocazia premierei TV, dramaturgul Matei Vișniec ne vorbește, în exclusivitate, despre geneza piesei, în 1984, într-o epocă sumbră și apăsătoare. Matei Vișniec: Făceam o navetă absolut spectaculoasă: plecam de dimineața din Drumul Taberei, de unde locuiam, luam un autobuz, 368 - îmi amintesc și astăzi - până la stația Eroilor, de unde luam metroul până la Uzinele 23 august. Acolo îi vedeam cum ies de la schimbul
Astăzi, premieră Matei Vișniec la TVR 2 BUZUNARUL CU PAINE in viziunea lui Tudor Chirilă by http://revistaderecenzii.ro/astazi-premiera-matei-visniec-la-tvr-2-buzunarul-cu-paine-in-viziunea-lui-tudor-chirila/ [Corola-blog/BlogPost/339399_a_340728]
-
pe basmaua mamei mele/ se înalță îndată această pasăre/ pe care eu nu o voi mai putea revedea’’ (O după-amiază de vară - pp. 22-23). Dar să analizăm câteva dintre ele. Singurătatea aduce cu sine întotdeauna acea durere iremediabilă. Ea este apăsătoare și aparține unei lumi înfrigurate, ce stă într-un echilibru de început existențial continuu, care cândva dădea senzația de un ,,bine’’ abia întrezărit și în acest ,,echilibru vechi’’ sufletele, la fel de amorfe ca și cei care au fost ,,odată’’ oameni vii-amorfi
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/regasirea-de-sine-ayten-mutlu/ [Corola-blog/BlogPost/92540_a_93832]
-
doar intermediarul, dar tot e ceva”, se bucura deja comisarul Grosu, imaginând câteva scene pline de surprize, în timp ce repunea dosarele la locul lor și încuia sertarele biroului. Apoi, a ieșit grăbit din încăpere... În camera de consiliu atmosfera a fost apăsătoare. Doamna judecător era furioasă. Traficul specific acelei ore a enervat-o și plecase de acasă puțin întoarsă pe dos de o anumită atitudine a soțului. Pe de altă parte, a venit la judecătorie numai pentru această cerere și nu-i
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437552872.html [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
m-au întrebat femeile alea nesimțite. Nu mai suport! - Dar, fata mamei, nu este toată lumea așa... Și dacă domnu’ doctor a zis că... - Nu e, mamă, așa toată lumea. Multe mă compătimesc și-l blestemă pe făptaș. Dar e o atmosferă apăsătoare. Noaptea e macabră, mamă! Acasă pot urma foarte bine tratamentul, fără alte obligații. Acasă știu că mă întremez ca lumea, mamă, nu aici. Și nici matale nu mai stai cu grijă pe drumuri... - Dar ce obligații pot fi aici, Iulica
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437552872.html [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
ei. A doua zi, după prânz, după discuția cu doctorul, i s-a făcut externarea. Amândouă, mamă și fiică, au ascultat atente indicațiile cu privire la administrarea medicamentelor și regimul alimentar. Erau în culmea fericirii, înțelegând că se eliberează de o atmosferă apăsătoare și de un regim apropiat celui dintr-o închisoare...
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 by http://confluente.ro/marian_malciu_1437552872.html [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
fost transmise urmașilor mai mult de 700 de predici autentice, rod al celor 12 ani de misiune în Antiohia și al celor 6 ani de episcopat (până la exilarea sa) în Constantinopol. Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apăsătoare - păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Iisus Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie. Predicile sale, care durau deseori chiar și două ore, nu plictisesc, nici nu
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – PR. IOAN ALEXANDRU MIZGAN, SFÂNTUL IOAN GURĂ DE AUR – ARHIEPISCOP LA CONSTANTINOPOL, EDITURA „THEOSIS”, ORADEA, 2016, 116 PAGINI… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2092 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1474544376.html [Corola-blog/BlogPost/344792_a_346121]
-
să vând partea mea. Dacă tu sau Nae sunteți amatori, e foarte bine. Dacă nu, îmi găsești un client serios. Aveți o săptămână la dispoziție, începând cu azi..., a precizat Fănel aproape șoptit. Ultima frază s-a pierdut în liniștea apăsătoare a încăperii, accentuând tristețea evidentă în vocea și pe chipul său. A ieșit cu maxilarele încordate, fără să mai privească înapoi...
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_11_.html [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
ÎN TĂLPI VÂNTUL, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 294 din 21 octombrie 2011. cerul ce îl port în tălpi trăiește de multă vreme ca o ploaie neîncepută după nașterea mea trofeu plecat în căutarea prezentului neîntreg din trup apăsător respiră necuvinte aș putea muri în fiecare zi câte o mână și nu îți vei da seama cum crește de mine muritul ai putea inventa în fiecare clipă o moarte pictată în noi vântul va înțelege de ce trăitul își face
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
crește aripi de hârtie apoi îi învăț să cadă în fiecare trecut avut la îndemână ... Citește mai mult cerul ce îl port în tălpi trăiește de multă vremeca o ploaie neîncepută după nașterea mea trofeuplecat în căutarea prezentului neîntregdin trup apăsător respiră necuvinteaș putea muri în fiecare zi câte o mânăși nu îți vei da seama cum crește de mine muritulai putea inventa în fiecare clipă o moarte pictatăîn noi vântul va înțelege de ce trăitul își face de capazi voi elibera
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/daniel_d%C4%83ian/canal [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
a fi scotocitoare prin amintiri. Și le înșiră singur, și le ansamblează într-o poveste, povestea Dunării, Mării Negre, a întinsului grind împovărat cu istorie străveche a dorurilor, dragostelor, durerilor și alinărilor oamenilor Dobrogei. Ascultându-ți cântecele mi se înfățișează deopotrivă apăsătoarea singurătate și îngândurare din polatele pescarilor deltei, clocotul cherhanalelor de la malurile Dunării și Mării Negre, duhurile desișurilor cu răchiți, stuf și răgălii, ale gârlelor, zăcătoarelor și bulboanelor Tulcei, dorurile fără stavile, nebiruitele de plâns frumuseți, toate adunate și reizbucnite în emoție
ŞTEFAN VLAD, NUFĂRUL DOBROGEI. MITUL FLORII DE NUFĂR. de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 by http://confluente.ro/Stefan_vlad_nufarul_dobroge_aurel_v_zgheran_1370942259.html [Corola-blog/BlogPost/363389_a_364718]
-
cărții sunt alegoria suferinței celor patru puncte cardinale răstignite și înfipte în carnea durerii umane, a unei existențe și radiografii a lumii acesteia, a unui întreg ciclu de (con)-viețuire. O trăsătură pregnantă a operei lui George Filip este singurătatea apăsătoare a omului. El, pe de o parte, lumea de cealaltă parte, el în postura de Hamlet, zbătându-se între „a fi’’ ca certitudine și „a nu fi’’ ca posibilitate sau chiar necesitate (?!) a unei ironii triste, amare, exprimată surprinzător printr-
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1459853537.html [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
va mai exista, atunci nimic nu va mai exista „limba vorbită de voi se va stinge curând” („Presimțire”). Și totuși ce va rămâne? Ce va mai fi? Ce va mai dăinui? Cu aceeași amărăciune și copleșit, împovărat de greutatea tristeții apăsătoare, personajul principal al tuturor acestor versuri este el, POETUL, care recunoaște deschis, măcar două din păcatele capitale: crima, pe care omenirea însăși prin semenii ei o va comite în numele și pentru justiția viitoare (vezi modelul Cain și Abel), „dar justiția
GEORGE FILIP LA 77 DE ANI. LA MULŢI ANI, POETE! de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1459853537.html [Corola-blog/BlogPost/344631_a_345960]
-
are aripile frânte de dor, pașii, tulburați de Cântec sângerează zăpada urcușului, niciodată dorința de a trăi nemurirea. Și totuși, îmblânzitor neînfricat, Poetul trăiește chemarea ei precum dorința nestăvilită a ploii de a uda pământul mănos al Tăcerii - emoție unică, apăsătoare, tandră. Se va face un alt țărm la capăt de lume, neștiind de unde va apărea această sirenă. Nimic nu e întâmplător, într-o dimineață oarecare, bolnavă de prăbușire și alean... Numai pe zarea din zare se așază de-acum rugina
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Evanghelia_tacerii_nicoleta_milea_1327350119.html [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
Avem de a face cu un scriitor modern și extrem de actual, cu o nostalgie a unei copilării, adolescențe și tinereți timpurii, toate iremediabil pierdute, trăiri descrise cu acuratețe maximă. Impresiile, care abundă la tot pasul duc, în ciuda unei atmosfere stătute, apăsătoare și fără nicio perspectivă către orizont o „senzație că întotdeauna mai este de mers, destinația atinsă nefiind niciodată ultima” (Funia roșie), sau către sărutul perfect: „mi-am amintit de primul nostru sărut. Îl așteptam de mult, te-ai apropiat nefiind
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1477638351.html [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
și nu-mi mai păsa de nimic altceva, gustam pe îndelete, mă delectam cu frăgezimea și nectarul pe care mi le ofereai printr-un sărut desăvârșit” (Trenul). Mai trebuie să remarcăm și ușurința cu care atorul trece de la o atmosferă apăsătoare (Funia roșie) la una aparent relaxată (Trenul). Frazele lui Leonard Ionuț Voicu sunt ample, dar echilibrate, părând că antrenează lectura în pași de dans, alteori abundă în aluzii umoristice regionale, cum ar fi prezența cățelei la olteni, fără ca autorul să
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1477638351.html [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
abundă în aluzii umoristice regionale, cum ar fi prezența cățelei la olteni, fără ca autorul să facă păcatul de a cădea într-un folclorism ieftin sau desuet. Un umor deschis, dar în același timp însoțit de o tristețe oarecum perfidă, insidioasă, apăsătoare, pe care personajele lui îl acceptă în existența lor cum grano salis. Și toate acestea sunt învăluite de o pregnantă notă de nostalgie, dor și duioșie. Eroii lui nu sunt bântuiți de angoase existențiale. Deși trăiesc oarecum sub un fel
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1477638351.html [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
povestirea cu dialogul, în proporții aproape egale, bine echilibrate. Deși este oarecum la început de drum într-ale scrisului, Leonard Ionuț Voicu îi stăpânește foarte bine arta, controlând ca un deus ex machina stilul limpede, curgător, în ciuda unei atmosfere oarecum apăsătoare, pe care o anticipăm, fără a o putea defini exact. Simțim că ceva trebuie să se întâmple, dar nu putem preciza ce anume. Lucrul acesta intrigă, ducând totuși, lectura mai departe. Curiozitate, provocare, sau ce altceva?! Altfel întregul eșafod epic
TREI CRONICHETE SEMNAL de MUGURAŞ MARIA PETRESCU în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 by http://confluente.ro/muguras_maria_petrescu_1477638351.html [Corola-blog/BlogPost/344637_a_345966]
-
nu m-a întâmpinat nimeni. Am zăbovit un timp, privind rând pe rând, de aproape, poșetele. Apoi, am stat nemișcată. Minutele se scurgeau unul după altul și eu încremenisem, singură, în acea încăpere. Am reînceput să studiez poșetele. Liniștea devenea apăsătoare. Părea că mă aflam într-o casă nelocuită. Poate că ar fi fost mai bine să renunț și să vin altădată. Însă am rămas, în virtutea sfertului academic. La un moment dat, am remarcat o arcadă dăltuită în perete, mascată de
ÎNTOTDEAUNA SUNT AŞA DE SINCERĂ! (PARTEA A DOUA) de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1406720121.html [Corola-blog/BlogPost/349541_a_350870]
-
Timpul s-a scurs invariabil, dar ea nu a dispărut niciodată din amintirea mea, a rămas definitiv acolo, chiar dacă ar fi trebuit să fie doar un episod plăcut și apoi trist, a rămas prezentă, ca o durere și ca un apăsător eșec în fața vieții. Citeam, de curând, niște reflecții despre viață, despre ce ai fi putut avea și ai ales, cu nonșalanță, să dai cu piciorul: “De prea multe ori ajungi să prețuiești ceea ce ai avut, abia după ce ai pierdut deja
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1399918987.html [Corola-blog/BlogPost/350717_a_352046]
-
amplificând dorul, punctând, în mod cu totul potrivit, mesajul poetic transmis. Chemarea și căutarea iubitei sunt pregnante, pline de promisiuni de iubire și de afecțiune. Cu o substanță lirică ce surprinde în mod plăcut, printr-un aparent paradox, sentimentul singurătății apăsătoare este prezent în toate compozițiile, sub forme diferite (raportul realitate - himeră, perceperea iubitei cu ochii închiși / deschiși). Dorința și setea de iubire sunt atât de mari, încât poate fi acceptată și simpla prezență în vis a iubitei. Cu smerenie și
PLÂNSUL INIMII, DE PROF. PETRONELA ANGHELUŢĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1012 din 08 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Plansul_inimii_de_prof_petr_marian_malciu_1381236042.html [Corola-blog/BlogPost/352377_a_353706]
-
simțeam prezenta lângă mine iar ce-i de o teapă cu mine "pleava și drojdia societății" îmi vor da dreptate de cum îi simți. Nu prea realizam eu ce se întâmplă cu mine pentru că spaima era așa de mare și de apăsătoare că am fugit de ei prin culoarul trenului care mă ducea la București. Înainte de a opri eu mergând repejor în primul vagon iar ei la câteva în urmă, (era puțin cam aglomerat) am coborât și mi-au pierdut urma, dar
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Petitie_catre_vremurile_odioase_7.html [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
putea să mă acomodez la o viață în doi. Îți poți închipui că am împlinit treizeci și cinci de ani ? A vrut parcă să mai adauge ceva. S-a încruntat nițel și a întors privirile către mare. Un timp păstră acea tăcere apăsătoare care te poate strivi psihologic la un moment dat, după care schimbă brusc subiectul discuției. Spuse: - Deseară se ține o discotecă în aer liber aici pe plajă. Vreți să venim ? Un nou șoc pentru mine. Se pare că în ultima
EXISTENŢA NOASTRĂ SPIRITUALĂ CONTINUĂ ŞI DUPĂ MOARTEA TRUPULUI FIZIC ! (PARTEA A PATRA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/liviu_pirtac_1454106089.html [Corola-blog/BlogPost/370141_a_371470]
-
Lițu Publicat în: Ediția nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului În amfiteatru, la cursuri, și în sălile de seminarii proaspeții studenți nu mai sunt aceeași cu ceva vreme în urmă, părând a fi timorați. Atmosfera a devenit apăsătoare fiecare fiind încărcat de o responsabilitate nedefinită, o responsabilitate vecină cu panica. Fiecare profesor, lector sau asistent universitar are grijă ca mai întâi să își expună exigențele. În fața atâtor cerințe mai că îți vine să regreți faptul că ai reușit
XXIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2154 din 23 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_litu_1479911770.html [Corola-blog/BlogPost/365388_a_366717]