9,963 matches
-
te întorci aici. De ce? Nu știu. Cutia de lapte murdară, vânzătoarea plictisită și oamenii care stau la coadă nervoși completează începutul promițător al dimineții. Pe deasupra, se găsește încă un nebun care nu reușește să distingă dungile albe de pe asfalt și apasă piciorul pe accelerație cu intenția clară și scelerată de a lua locul demiurgului în timpul săvârșirii inconștiente a câtorva crime. Nimic deosebit. Mă întorc acasă încercând să adopt o poziție defensivă pentru a nu mă pierde și eu în lumea aceasta
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
și-o pune poeta însăși) e dacă această reputație de excepție ar putea fi sinonimă cu o supremă satisfacție, cu "fericirea". În cazul în care marele public ar fi predispus la un răspuns afirmativ, Ana Blandiana se mărturisește, împotriva aparențelor, apăsată de un renume în țesătura căruia se profilează doar părelnic un destin literar-monden cu strălucire împlinit. Întrucît condiția de persoană celebră presupune o alienare, o despărțire de sine măsurată prin abisul moral al nostalgiei: "O ironie zeească/ A decis ca
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
civilizația autentică, spornică, îndelung creatoare), ne împiedicăm la orice pas de grohotișul vorbelor urîte, în stare de a dezagrega noțiuni îndelung șlefuite, alcătuind laolaltă ceea ce are omul mai de preț: limba maternă. E vorba de un atac la baionetă. Contracultura apasă pe trăgaciul armei de foc și strigă "Ura!", ieșind la încăierare exclusiv cu gînduri strașnice, dar - adeseori - nevictorioasă în cele din urmă. Efectul e dezarmant! Parcă fiecare dintre noi s-ar cuveni să repete odată cu ceilalți: "Iată-mă în oglindă
Insomnia cuvintelor by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16310_a_17635]
-
câștigul major și indiscutabil al revoluției - libertatea cuvântului - pare să nu însemne mai nimic; * Pentru că suntem incapabili să ne vedem așa cum arătam și trăiam "înainte": cu ciorapi cârpiți și haine ponosite, demodate și de proastă calitate, încovoiați și cu chipuri apăsate de deznădejde, extenuați de efortul de a procura mâncare, străbătând strada și viața terorizați de ger, de întuneric și de restructurările pe criterii politice; * Pentru că, în evaluarea distanței dintre "acum" și "înainte", omitem să luăm în calcul elementele care privesc
De ce "înainte era mai bine"? by Speranța Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/16404_a_17729]
-
comunităților, la fel cum Rebeca își salvase neamul. Și în București, unde soarta lor căzu pe mîna cronicarilor și scriitorilor de forță, casele numite pudic și de toleranță își jucară rolul lor de "mijloc de a te scăpa de ce te apasă": le grand executoire, de la exutus, nu departe de exitus. Două întîmplări culese din gura unor boieri de vază născuți la finele secolului trecut, cînd la campania dezastruoasă din 1913 aveau 18-20 de ani, și duși demult, le am trecute cu
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
prilejul să-și pună în practică ideile, după ce-i va lichida pe stadioane, cu mitraliera, pe țigani, pe unguri, pe evrei, va fi obligat să dea în continuare de muncă asasinilor plătiți (nu-mi imaginez, totuși, că pe trăgaci va apăsa el însuși! Și nici Dolănescu, Gheorghe Zamfir sau Irina Loghin! Ce e drept, de Ilie Neacșu n-aș garanta!) Logic, vor urma la rând românii: mai întâi intelectualii ("trădătorii de țară", "jidăniții", "gedesiștii" etc.), odioasele "elite", iar mai apoi orice
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
cazonă în care amorul și umorul mai înseninează viața aspră. Firul de care atîrnă însă viața unui om este într-adevăr subțire. Mai ales că "prin cătarea puștii, omul pare mic, ca o păpușă, încît nu-ți vine greu să apeși pe trăgaci". Iar femeile satului sînt aprige... Spiritul de răzbunare animă fără drept de apel și taberele rivale ale unei comunități andaluze de romi. Cum sugerează conflictul ascuns al filmului lui Tony Gatlif, Vengo, pretext pentru regizor să urmeze calea
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
pierdere. Întîi, țiganca tînără cu o stiluetă de egipteancă de pe un basorelief călcînd măreață rufele abia spălate pe care le strînsese una cîte una de pe frînghia întinsă între doi vișini sau zarzări în floare, că era luna lui mai... Ea apasă ca LA REPASSEUSE, călcătoreasa pictorului francez, mașina de călcat cu o forță a ei muncitorească, dar fiind o femeie trecută, tabloul exprimă numai efortul, munca fizică brută. Nu-mi mai aduc aminte dacă ea stă ca o cumătră cu o
Răzlețe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16559_a_17884]
-
pe Elise. El rezolvă toată această poveste într-o clipă, fără sfîșiere, fără să mă facă să cred un minut că-l doare. La fel Oxana Moravec. Nici cu Eliza ei nu se întîmplă mare lucru. O tristețe metafizică o apasă de la început pînă la sfîrșit, o vină ancestrală mai presus parcă de greșelile omenești. E greu de bănuit că nici asumarea iubirii față de Nathan, și a lui față de ea, scena de amor frust și irațional să nu producă o transformare
Eros și Thanatos by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16579_a_17904]
-
și Sioniștii pentru Israel se aliară temporar și duseră la bun sfîrșit nimicirea celor de la drepturile homosexualilor, după care intrară din nou în luptă. Între timp, Sonia izbutise să-l tîrască pe Piper în lift. MacMordie li se alătură și apăsă pe buton. În următoarele douăzeci de minute urcară și coborîră neîncetat cu liftul, în timp ce afară bătălia pentru Piparfat, O'Piper și Peipmann continua. - Acum chiar că le-ai rasolit pe toate! îi zise Sonia lui MacMordie. Pierd o groază de
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
aceste palate sunt o sumedenie de gropi deoarece aceiași boieri ai vremurilor noi, când și-au ridicat semețe ziduri proprii au adus mii de basculante sau "tiruri" cu diverse materiale care cântăreau greu și călcând pre moarte, călcând greu și apăsând și mai greu, spărgeau vechiul asfalt. Ar fi fost firesc (ne închipuiam noi) ca aceste drumuri pe care le-au stricat noii ciocoi, ca tot ei să le și repare. Aș! Noua "arhitectură" a Snagovului arată cam așa: până la palatele
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
unui astfel de palat este agățat un candelabru adus de la Viena care nu se știe câte sute de kilograme ar avea, dar care-i prevăzut cu 140 de becuri. Le-a numărat nenea paznicul după ce a dus la nani-nani câinii. Apeși pe un buton și se aprind simultan 140 de becuri. Feerie! E o baie de lumină cum nu s-a pomenit. Ce mai la deal, la vale! E altă viață! în alt palat prevăzut modest numai cu un etaj împărțeala
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
acel pian, cântă cine credeți? Cântă un câine buldog, urât, teribil de urât, cu fălci ca de hipopotam, bătrân, șleampăt, singuratic, dar care este înzestrat cu ureche muzicală. Nemernicul se așează cu labele din spate pe-un scaun plușat, dar apasă pe clapele pianului cu labele din față. Și se-aude ce se-aude.
Palate pustii by Anatolie Paniș () [Corola-journal/Journalistic/11876_a_13201]
-
numărul evreilor din România este mai scăzut decît oricînd), antimaghiarismul (evident, desuet) și chiar antiamericanismului (ca o altă reminiscență a ideologiei comuniste ce și-a găsit drept alibi antiglobalizarea). Altfel spus, găsim sechelele cu tendințe reconstitutive ale vechiului centralism care apasă precum o umbră grea plăpîndele înjghebări democratice, atitudinea civică abia salvată din marasmul totalitar. Obiectivele "rebelului", fixate încă înainte de 1989, nu s-au perimat, așadar, reclamîndu-i noi eforturi chiar împotriva confuziei, a "haosului" care, antistructură fiind, e nu mai puțin
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
arată mai curînd nedumerit, de parcă nu poate înțelege întorsătura pe care au luat-o lucrurile. - E în ordine, îl încurajează tata, încercînd să-i oprească hemoragia. E în ordine, nu te mișca, e în ordine. Carlton dă din cap și apasă mîna tatii. Ochii lui capătă o lucire mirată. Mama strigă: - Nimeni nu face nimic? Sîngele care se scurge din Carlton e tot mai întunecat, aproape negru. Urmăresc totul. Tata încearcă să-i apese gîtul și Carlton încearcă să-i apese
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
în ordine. Carlton dă din cap și apasă mîna tatii. Ochii lui capătă o lucire mirată. Mama strigă: - Nimeni nu face nimic? Sîngele care se scurge din Carlton e tot mai întunecat, aproape negru. Urmăresc totul. Tata încearcă să-i apese gîtul și Carlton încearcă să-i apese mîna. Părul mamei e năclăit de sînge. îi cade peste față. Prietena lui Carlton îl strînge la piept, îi mîngîie părul, îi murmură în ureche. S-a pierdut pînă să sosească ambulanța. Puteai
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
apasă mîna tatii. Ochii lui capătă o lucire mirată. Mama strigă: - Nimeni nu face nimic? Sîngele care se scurge din Carlton e tot mai întunecat, aproape negru. Urmăresc totul. Tata încearcă să-i apese gîtul și Carlton încearcă să-i apese mîna. Părul mamei e năclăit de sînge. îi cade peste față. Prietena lui Carlton îl strînge la piept, îi mîngîie părul, îi murmură în ureche. S-a pierdut pînă să sosească ambulanța. Puteai vedea cu ochii cum se stingea viața
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
faptul că, în urma unei defecțiuni tehnice a calculatorului a pierdut 40-50 de pagini din romanul la care lucra. Enervat de faptul că femeia își vede netulburată de gospodărie și nu participă așa cum s-ar fi așteptat la drama sa, "scriitorul" apasă pe un buton care declanșează urgia: - Lasă dracu' chestia aia, eu îți vorbesc de o dramă și tu coci cartofi... - Dramă? Ai zis dramă? Atunci să-ți spun eu care e tragedia adevărată, răbufni Ella cu un ton pe care
Clipa dezamăgirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11898_a_13223]
-
lunetă, înseamnă că are alte intenții. Ar fi nevoie de părerea unui specialist. Da, totul o să ia o întorsătură urâtă, e programat. E de ajuns ca ficțiunea să irupă în locul nepotrivit sau în momentul nepotrivit, sau în amândouă, degetul real apăsând pe trăgaciul real, cu țeava reală îndreptată spre ficțiune și iată-l pe mormântul meu dând de bucluc. Real. Și eu o dată cu el, dacă din întâmplare în acel moment sunt acea ficțiune pe care o ochește pușcociul real. De altfel
Jean Portante - Mormântul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/11917_a_13242]
-
început să poarte sutien când mergea în oraș. S-a descheiat la cămașă spunând că e foarte caldă ziua asta, fața mi-era printre firele de păr umede și lungi de pe piept, îmi masa ceafa jucându-se cu părul meu, apăsându-mi capul, nasul, gura de sânii lui. Îmi vorbea tot timpul, nu prea auzeam ce îmi spune pentru că mâinile lui îmi astupau urechile într-un frământat continuu și mai ales pentru că gâfâia de parcă urcase dealul în fugă, nu călare pe
Motocicleta Roșie. In: Destine literare by Hanna Bota () [Corola-journal/Journalistic/73_a_145]
-
din spate a Cadillacului care o duce, ca și cum ea ar fi fost încă în viață, la castel ... Muza creatoare maginați-vă că două autoturisme de aceeași fabricație gonesc nebunește unul spre celălalt dar cînd ciocnirea frontală amenință să devină iminentă, șoferii apasă pe pedala de frînă, pneurile fumegă și cei doi bolizi se opresc unul în fața celuilalt la mai puțin de un milimetru, abia atingîndu-se. În acești termeni își prezenta John Lennon întîlnirea fatidică cu Yoko Ono, pe care a echivalat-o
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
pentru o respirație gură la gură obturându-i cu degetele nările. Chiar și în acele tragice momente nu a putut să nu simtă mirosul deosebit de plăcut al rujului de pe buzele tinerei, ca și parfumul fin ce-l împrăștia în jurul său. Apăsă pieptul victimei cum văzuse la televizor, și începu să-i facă un masaj cardiac extern, să-i pună în mișcare inima dacă era oprită, repetând respirația directă gură la gură. În sfârșit îi simți pulsul slab, deci mai erau speranțe
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
Bertoni Albert Publicat în: Ediția nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului DOR DE TATĂ versuri, Bertoni D Albert Plecat-am taicule, demult, de-acasă Eu știu că tu tot timpul m-ai iubit Durerile ce astăzi mă apasă N-or însemna că eu te-am părăsit Plecarea mea, să nu-ți stea în inimă Precum un ghimpe de dor ascuțit Să te gândești că toate au o noimă De la-nceput, și până la sfârșit Adeseori, mă-ntreb dacă ești
DOR DE TATĂ de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382772_a_384101]
-
răcorești cât mai grabnic, te rog, fii bun cu mine. Corpurile celor doi parteneri ocupați cu jocurile erotice se potriviră unul peste celălalt într-o rugăciune tainică, iar fata conducând cu pricepere masculinitatea bărbatului pe făgașul făgăduinței, umplu golul dureros, apăsându-și fesele până pătrunse adânc în tainița sa feminină în mare suferință. - Nu te abține, te vreau în întregime, vreau să te simt cât mai adânc, să-mi răscolești toată dorința de a fi a ta, să pătrunzi prin cele
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
pot găsi acum pe Internet, de la Jacques Brel pînă la Savage Garden. Au existat sute de întrebări, din diverse domenii, ale căror răspunsuri nu știam unde să le caut - iar acum nu fac decît să scriu un cuvînt și să apăs "Enter". Și, nu în ultimul rînd, am avut nevoie, de nenumărate ori, de un sfat mărunt, dar esențial, de ordin practic, de o informație pe cît de punctuală pe atît de greu de reperat. Rețeaua este, înainte de orice, o uriașă
A fi sau a nu fi în rețea by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/16028_a_17353]