8,321 matches
-
mai e nevoie "să joace nimeni vreun rol... circul a încetat". Propria urîțenie i-a oferit răgazul și posibilitatea de a contempla lumea așa cum e, "o lume goală pușcă, așa cum a făcut-o Dumnezeu", fără a se mai opri la aparențe, fiind însă condamnat la imposibilitatea de a se apropia de ceilalți, de a putea comunica cu ei - răspunsurile pe care le așteaptă de la celălalt, nerostite, pot fi foarte bine doar ecouri ale propriilor gînduri. Personajele care populează ultima piesă, Creierul
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
coerență la declanșarea unei alarme stridente. Știința, ultimul refugiu acolo unde filozofia, psihologia sau religia au eșuat în a oferi certitudini, se dovedește pînă la urmă și ea neputincioasă în a discerne între nebunie periculoasă și farsă, între real și aparență. Dezamăgirea - civică, în ultimă instanță - dă tonul de multe ori cinic și lipsa de compromis a paradoxurilor înnădite pe față, care sînt incontestabil sclipitoare . Dezbaterea unor probleme ce nu-și vor pierde actualitatea, precum distanța dintre eu și ceilalți, insurmontabilă
Despre actualitate by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17245_a_18570]
-
de două mii de ani crucificat,/ acolo unde nu te-ajută nimeni, acolo toată viața mea am stat"), însă pe un fond de pietate solemnă, ireductibilă, ce ne duce gîndul mai curînd la catolicul Baudelaire decît la fluctuantul agnostic Arghezi. Din aparențele dezordinii, fortuitului, ale excesivei propensiuni carnale, ale limbajului delirant ori numai prețios, se încheagă treptat liniile unei pacificări, răsar formele unei armonii. Putem întrevedea sîmburele unei ordini. Convulsiile se domolesc pe un portativ de imagini reflexive, impulsurile tulburi se conștientizează
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
examenul de bacalaureat, care lipsea din C.V.-ul său de școlar, și de a umple, astfel, o lacună. După cum e lesne de bănuit, distinsul academician realizează, cu această ocazie, un răsunător și legitim eșec. Dar acest deznodămînt, absurd numai în aparență, nu trebuie să-i înveselească prea tare pe cei care nu s-au hotărît încă să-și reconfirme bacalaureatul, pentru că ,,implementarea" unei asemenea probe și în aula celui mai înalt for științific românesc ar fi, pur și simplu, devastatoare pentru
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
afaceri, la care fuseserăm invitați, și care fuma un trabuc Honduras, puturos, negru, ca de catran, și care lăsa să se scurgă o zeamă scîrboasă, părea că glumea că aș fi fost pasibil de închisoare, dar asta era doar o aparență, vorbea de fapt serios, și aș fi pus pariu și că în afacerile lui era de o probitate de neclintit. Sînt și astfel de bogătași - dar musai în America, patria lui FORD... Devenisem, fără voia mea, un centru de interes
Un parti de 80 de dolari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17271_a_18596]
-
autor migrant nu e niciodată nostalgic, el doar scrie despre personaje nostalgice după țara de origine. 2. Pe hârtie ai două identități: română și canadiană. Sufletește, s-a adăugat și o a treia:cea din Quebec. Cum le împaci? În aparență se poate crede că între cele două sau trei, ar fi o stare conflictuală. În ce mă privește, singura perioadă când am simțit acea discrepanță între mine și lumea de aici a fost în primii ani, când mă rușinam de
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
este pasul următor, Pântea reușind să-și croiască o viață și o carieră nouă și rodnica în Luxemburg. Deși cadrul propus de autoare are în vedere centrarea pe câte o temă principala, traseul dialogului este sinuos și incursiunile colaterale, în aparență lor dezordine, dau convorbirilor fluenta spontaneității. Cu competența gazetarului care și-a studiat foarte bine subiectul, Ada Brumaru își concentrează întrebările asupra problemelor semnificative pentru persoana pe care o are în vizor, ca de exemplu pasiunea lui Pântea pentru literatură
O oglindă fidelă by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17306_a_18631]
-
primul, mi se pare, care a susținut, acum câțiva ani, că antisemitismul cuprinde "din ce în ce mai multe segmente ale spectrului așa-zis democrat", că periculoși cu adevărat pentru democrație nu ar mai fi acum extremiștii rudimentari ca Vadim Tudor, ci intelectuali cu aparență de democrați manifestați în reviste ca România literară, Adevărul literar și artistic și chiar 22, unde și domnia-sa, de altfel, colaborează. Acum dl Andrei Cornea se delimitează de dl Reichmann, le ia apărarea d-lor Liiceanu și Manolescu, ceea ce
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]
-
rând, propriul său comentator. Tocmai această latură este pusă discret în evidență - patronul Sburătorului și-a construit necontenit imaginea, nuanțele savuroase pe care el însuși le-a adăugat propriei personalități neputând lipsi dintr-o carte care îi este dedicată. Sub aparența unei simple monografii se ascunde un interesant decupaj al operei lovinesciene: citate lungi din cărți scrise în registre diferite dialoghează nestingherit, supravegheate cu fals ochi academic de Negoițescu. Conflictul permanent între scepticism și dorința de a promova sincronizarea - iată intriga
O reeditare binevenită by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17296_a_18621]
-
de aceeași experiență a restauratorului - nivelul spațiului cultural, al istoriei artei și, înlăuntrul acestuia, al unor istorii particulare pe care le unesc cîteva elemente comune: mai întîi peisajul și, mai apoi, peisajul rezumat, puternic circumscris, care este natura moartă. În ciuda aparențelor comode, care ar lăsa să se întrevadă doar un dialog unic, Dinu Săvescu - Theodor Aman, în fond, pictorul invocă un întreg fenomen, în esență acela al plenerismului românesc.
Restaurare și postmodernism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17304_a_18629]
-
un camarad care lucrează noaptea. Dimineața când se întoarce, îi las camera și-mi petrec toată ziua la facultate. Este perioada examenelor. Una dintre disciplinele obligatorii este sociologia. Sunt foarte mirat că se face sociologie la Facultatea de filosofie..." Sub aparența nudei lapidarități se ascunde o retorică elaborată, întocmai cum stilul telegrafic își are lungimile sale! Traducerea în limba română, datorată d-nei Sanda Mihăescu-Cârsteanu este, de altfel, așa de fidelă, încât cutezăm a lansa ipoteza că nici autorul n-ar fi
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
duală a simțămîntului de mutilare lăuntrică ce apasă ființa modernă. Poetul e atras de raportul - atît de primejdios - dintre existență (ori prezență, cum ar spune Maurice Blanchot) și text. Cel din urmă se nutrește din "tulburarea" celei dintîi, cu toată aparența de independență a ambilor factori, ei determinîndu-se reciproc, poemul nefiind, în cele din urmă, decît o devisceralizare nu doar a specificului său, ci și a vieții: "intru în mine deschid cartea și ard/ colecția cu viețile tale.// tu intri în
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
C. Rogozanu Radu Petrescu și-a făcut lucrarea de licență despre (cine ar fi crezut?) George Bacovia. Iată o alegere cu totul neașteptată și un motiv în plus să citiți această monografie. Sub aparența monotonului, coperta unei cărți poate provoca prin simpla alăturare a două nume: G. Bacovia de Radu Petrescu. Predarea lucrării și examenul de obținere a diplomei au avut loc în 1970, la optsprezece ani de la terminarea facultății. Alungat de valul de
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
el, la grosul tovarășilor bolșevici)? Un prim răspuns ar fi acesta (și e la îndemîna fitecui): prin pompa falselor onoruri apoteotice postume, ea reușește să dejoace prezumția unei morți suspecte: omor sau suicid impus, fiind, într-astfel, necesară salvării unor aparențe. (O practică mai toți tiranii: Hitler, de pildă,-n cazul Rommel.) Ea pare să denote, însă, și un anume gust, la Stalin, al farsei gratuit-sinistre, al unui pince-sans-rire macabru. Îi este, ea, mereu utilă? Iar dacă nu, care-i e
Stalinismul toponimic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/17405_a_18730]
-
acum nu mai era. Plecase după morminte. Și-n locul ei era o altă uliță, pe brațele căreia râdeau alți copii." Trilogia romanescă a Medelenilor rămâne o încercare, pe alocuri eșuată, de a da o consistență realistă, sau cel puțin aparențele ei, unei intuiții prezente deja în Ulița copilăriei. Teritoriul construit de Ionel Teodoreanu nu are nimic din determinismul sumbru al spațiului lui Faulkner - Yoknapatawpha sa e dominată de o grație și alegrețe vivaldiană. Conștiința sfârșitului imposibil de evitat nu elimină
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
maculează un teritoriu al inocenței, și ceea ce dispare e mai mult decât o simplă moșie. Memoria intervine pentru a echilibra o existență descentrată, paradisul pierdut fiind recuperabil doar prin amintire. Trilogia se încheie pe această notă nostalgică. Accidentul biografic are aparențele unui cataclism. După aproape un secol, ciclul romanesc al lui Dinu Zarifopol închide un cerc. Medelenismul rămâne indisociabil de moldovenism, în măsura în care generalizarea este operantă. Asumarea identității e acompaniată, în cazul altora, de o doar aparent inexplicabilă ură de sine. Respingerea
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
puțin în unele ziare, anunțuri ale liniilor telefonice erotice sau propuneri similare, produce un contrast comic între folosirea extensivă și eufemistică a titlului și sinceritatea limbajului din anunțuri - care vorbesc de pildă de oferte "la domiciliul clientului". Altă ruptură între aparența și esența mesajului mi se pare a se manifesta într-un anunț care propune "transport săptămînal de persoane în Croația" -sfîrșind cu asigurarea optimistă "Trecerea garantată!". Anunțurile excesiv de persuasive recurg tot mai mult la argoul contemporan ("băiat marfă") și la
Triumful inteligenței by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17393_a_18718]
-
explicit, al avatarurilor logosului (Braga vorbește de mai multe ori despre "conștiința unui spectacol"). Sîntem în fața unuia din paradoxurile scrisului: comunicarea este un drum care, în mod ineluctabil, îl va trădă pe cel care îl alege. Obrocul este numai în aparență un adăpost, căci scrisul nu este regasirea, conturarea unei identități, ci pierderea ei: Am tot crezut că m-am lăsat antrenat în viață intelectiva, care se dezvoltă din sine însăși, tăind rădăcinile și curajul contactului cu centrul, înstrăinîndu-mă și pierzîndu-mă
Sub obrocul autenticitătii by Robert Capsa () [Corola-journal/Journalistic/17916_a_19241]
-
Ioan Stanomir Cel puțin în aparență, Românul Teatral aparține segmentului realist al prozelor din Diavoliada (Editură Univers, 1998); și totuși, parodicul domină "Cuvântul înainte", ca și cum Bulgakov însuși s-ar amuză luându-și false distanțe față de propriul joc cu măști: biograful e plasat între oglinzi deformante, scriitura
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
Geo Șerban Mai șunt doar cîteva saptamani pînă la împlinirea a o sută de ani de la ivirea pe lume a lui G. Călinescu. După toate aparențele, sorocul va veni și va trece, aproape nebăgat în seamă. O foaie în calendar, ca toate celelalte. Nici un freamăt pregătitor nu pare să conecteze coloanele presei. Editurile, cu scuză sărăciei endemice, au cam băgat capul între urechi, n-aud, nu
Un centenar oarecum prematur by Geo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/17912_a_19237]
-
asemenea concursuri cu învingătorul știut. Dar, mai trebuie spus, tot pînă în ^89, au existat căi de a obține locuri în diverse funcții bugetare pentru care nici măcar nu era nevoie să dai concurs, ci să cauți anumite situații umile, în aparență, situații cu ajutorul cărora te puteai trezi ulterior în funcția rîvnita. Tot pînă în ^89 există modă sacrificiilor de tip politic - dacă voiai un anumit post, intrai în PCR, chiar dacă nu aveai nici o chemare pentru acel partid. Complexul cinstei cu apartenența
Cinstea concursurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17927_a_19252]
-
sau, prin spirit polemic și modul tranșant de a-și expune opiniile) alege modalitatea "notelor răzlețe", alternînd citatele cu observații și evaluări critice. Astfel, Laszlo Alexandru se îndoiește că Gh. Grigurcu va intra în istoria literară că poet: "După toate aparențele, criticul Grigurcu va fi acela care se va impune în atenția celor ce vor veni. Stranie revanșa a soartei! Tocmai inflexibilitatea, luciditatea, intransigenta și nonconformismul pentru care a fost pedepsit și marginalizat social vor constitui probabil atuurile sale în ochii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17926_a_19251]
-
Rodica Zafiu Se întîmplă să descoperi uneori că un anumit cuvînt, în aparență banal și frecvent, lipsește pur și simplu din dicționare. Efectul lingvistic al unor asemenea absențe e lesne de înțeles: un cuvînt obișnuit devine o problemă de rezolvat, un caz de investigat. Pentru un străin, cuvîntul rămas fără definiție, fără atestări
Un cuvînt misterios by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17935_a_19260]
-
fost acum șaizeci ori mai mult. Ceea ce complică lucrurile dar complică mai ales conștiințele, dând impresia abisului insondabil, atât de sondabil, vai, dacă știi cât de adânc să arunci instrumentul. Acolo, înăuntru, găsești lumi întregi care nu mai sunt, în aparență, pe-afară, încremenite că acele rare cadavre care nu se descompun în pământ zeci de ani și li se întâmplă asta când sunt dezgropate și vin în contact cu aerul care nu mai e, orice ați spune, cel din timpurile
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
tu n-ai fost niciodată copil"), iar a doua - tatălui (care rostește acum refrenul, imperativ mascat al autorității paterne: "vorbiți mai încet"; deși nimeni nu vorbește...). Scena reluată la infinit, cu variațiuni ce sugerează (alături de punctajul leitmotivic) subtilități muzicale, dincolo de aparențele fluxului confesiunii, este a cinei: mama servește mîncarea, tatăl s-a întors din mina unde lucrează, copilul este între ei. Prima conotație - facilitată și de accentul pus asupra perechii "tăcere-vorbire" - trimite la alegoria Sfintei Familii. O atare lectură se vede
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]