1,604 matches
-
nr. 104/2005 , care nu făcea distincție între fonograme de comerț și fonograme publicate în scop comercial. În măsura în care televiziunile au inclus în playlisturile comunicate UPFR și altceva decât fonograme, acest aspect oricum nu ar fi de natură să aducă prejudicii apelantei ADPFR, întrucât acestea nu vor putea fi identificate ca fonograme în niciunul dintre repertoriile organismelor de gestiune colectivă a drepturilor corespunzătoare radiodifuzării de fonograme, astfel că sumele aferente vor reveni ambelor organisme de gestiune, în proporția cuvenită fiecăruia, proporție determinată
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
identificate ca fonograme în niciunul dintre repertoriile organismelor de gestiune colectivă a drepturilor corespunzătoare radiodifuzării de fonograme, astfel că sumele aferente vor reveni ambelor organisme de gestiune, în proporția cuvenită fiecăruia, proporție determinată pe baza criteriului utilizării reale a repertoriului. Apelanta ADPFR nu a probat susținerile potrivit cărora nu ar fi posibil ca anumite posturi să emită un anumit număr de secunde fonograme din repertoriul UPFR. Este irelevant dacă anumite posturi au sau nu monitorizată audiența de către Asociația Română pentru Măsurarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
relevante, întrucât aceste sume depind nu doar de ponderea utilizării fonogramelor, ci și de veniturile realizate de utilizatori, potrivit formulelor de calcul cuprinse în metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 104/2005 . Prin urmare, nu există niciun fundament pentru cererea apelantei ADPFR ca din calcul remunerației procentuale să fie excluse anumite televiziuni. Nici al șaselea motiv de apel nu este fondat. Astfel, contrar susținerilor apelantei, în hotărârea arbitrală au fost menționate criteriile care au stat la baza calculării cotelor procentuale ce
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
metodologia publicată prin Decizia ORDA nr. 104/2005 . Prin urmare, nu există niciun fundament pentru cererea apelantei ADPFR ca din calcul remunerației procentuale să fie excluse anumite televiziuni. Nici al șaselea motiv de apel nu este fondat. Astfel, contrar susținerilor apelantei, în hotărârea arbitrală au fost menționate criteriile care au stat la baza calculării cotelor procentuale ce revin părților, arătându-se că "în raport cu criteriile stabilite de Completul de arbitraj, acesta a apreciat că procentelor propuse de către UPFR prin cererea de arbitraj
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
pot fi atribuite piesele neidentificate. Calculele făcute de ADPFR nu pot fi reținute, întrucât nu sunt exacte, ci cuprind erori de calcul. Cât privește al șaptelea motiv de apel, Curtea constată că este nefondat. Astfel, nu se poate reține susținerea apelantei în sensul că ar fi trebuit stabilit nu un comision fix, ci un comision maxim, iar UPFR ar fi trebuit să prezinte înainte de reținerea comisionului calculul cheltuielilor reale. O astfel de modalitate de stabilire a comisionului ar fi reprezentat o
EUR-Lex () [Corola-website/Law/254107_a_255436]
-
Comercială G.A. - S.A., care a susținut că, în cauză, a operat o subrogare legală și, în consecință, creanța a fost transmisă cu toate garanțiile și accesoriile sale către asigurător, inclusiv în ceea ce privește caracterul executoriu al titlului ce se execută, astfel încât apelanta poate solicita începerea procedurii executării silite împotriva debitorului V.D.M., în baza contractului de credit, fără a fi necesară obținerea prealabilă a unui alt titlu executoriu. Tribunalul specializat Cluj, învestit fiind cu soluționarea apelului, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație
EUR-Lex () [Corola-website/Law/262447_a_263776]
-
136/1995 , cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 120 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 99/2006 , aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007 , cu modificările și completările ulterioare, depinde soluționarea apelului declarat de apelanta Societatea Comercială G.A. - S.A., întrucât, dacă asigurătorul subrogat în drepturile băncii dobândește și atributul executorialității contractului de credit cesionat, acest lucru va influența în mod direct și soluția ce urmează a fi pronunțată cu privire la cererea de încuviințare a executării
EUR-Lex () [Corola-website/Law/262447_a_263776]
-
de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, conform evidențelor Înaltei Curți de Casație și Justiție, consultate la data de 6 ianuarie 2013. ... 4. Punctul de vedere al părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept Apelanta Societatea Comercială G.A. - S.A. a susținut că, operând subrogarea, creanța a fost transmisă cu toate garanțiile și accesoriile sale, fiind transmis inclusiv titlul executoriu în original. În opinia sa, contractul de credit își menține caracterul de titlu executoriu și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/262447_a_263776]
-
MONITORUL OFICIAL nr. 21 din 10 ianuarie 2013 Dosar nr. 7.576/2/2011 Curtea constituită din: Președinte - Georgeta Stegaru Judecător - Andreea Vasile Grefier - Elena Dana Ciobanu Pe rol se află judecarea cererii de apel formulate de apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România împotriva Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011, pronunțată de Corpul de arbitri de pe lângă Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în Dosarul de arbitraj nr. 2/2011, în contradictoriu cu intimata Uniunea Compozitorilor
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
succesiv, la data de 28 iunie 2012, 5 iulie 2012 și 9 iulie 2012, când a hotărât următoarele: CURTEA, Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a IX-a cu nr. 7.576/2/25.08.2011, apelanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a formulat, în contradictoriu cu intimata Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România - Asociația pentru Drepturi de Autor (UCMR-ADA), apel împotriva Hotărârii arbitrale din data de 11 iulie 2011 prin care s-a stabilit
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
și de distribuire), chestiune strâns legată în dezbatere de problema definirii noțiunii de "utilizator", această reglementare fiind reprodusă în metodologie sub forma "reproducerea și/sau distribuirea pe teritoriul României a operelor muzicale cuprinse în videograme..." (art. 1 din metodologie). Consideră apelanta că este neîntemeiată soluția de autorizare separată a celor două drepturi patrimoniale (de reproducere și de distribuire), motivată de faptul că, în mod eronat, arbitrii au apreciat că producătorii se autorizează pentru reproducerea videogramei, iar distribuitorii pentru distribuirea acesteia. Ceea ce
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
două drepturi patrimoniale (de reproducere și de distribuire), motivată de faptul că, în mod eronat, arbitrii au apreciat că producătorii se autorizează pentru reproducerea videogramei, iar distribuitorii pentru distribuirea acesteia. Ceea ce completul de arbitraj trebuia să rețină este - în opinia apelantei - faptul că producătorul de videograme, pe lângă actele de reproducere, realizează "prima vânzare" a produsului (videogramei) care încorporează operele muzicale, astfel că celelalte acte de vânzare succesivă a produsului nu mai pot fi supuse autorizării dreptului de distribuire a operelor muzicale
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
adevărat că arbitrii au luat în calcul ipoteza epuizării dreptului de distribuire "pe un anumit teritoriu" și au condiționat calitatea de utilizator a distribuitorilor de împrejurarea ca acest drept patrimonial să nu fie epuizat, însă această reglementare este considerată de apelantă ca fiind caducă, lipsită de efecte juridice, de vreme ce prin metodologie (art. 1 și 18) se arată că dreptul de distribuire se autorizează pentru teritoriul României și că nu privește teritorii din alte state. Or, în condițiile în care un producător
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
odată cu "prima vânzare" a videogramelor către rețele de distribuție, nemaiexistând vreun temei pentru care distribuitorii acestor produse să se autorizeze pentru distribuția pe teritoriul României. Pentru aceleași considerente nici calitatea acestora de "utilizatori" nu poate fi reținută în metodologie. Precizează apelanta că ipoteza epuizării dreptului de distribuire doar pentru un anumit teritoriu nu este valabilă în situația în care "nu face obiect al prezentei metodologii reproducerea operelor muzicale pe videograme muzicale destinate a fi distribuite pe alt teritoriu decât cel al
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
prezentei metodologii reproducerea operelor muzicale pe videograme muzicale destinate a fi distribuite pe alt teritoriu decât cel al României și nici distribuirea videgramelor muzicale pe un alt teritoriu decât cel al României" (art. 18 din metodologie). Pentru aceste motive, consideră apelanta că metodologia se rezumă la actele de distribuire realizate de producător, iar pentru acest motiv solicită a fi reținut ca "utilizator" doar producătorul de videograme. Acesta este și punctul de vedere al Curții de Apel București - Decizia CAB nr. 161A
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
CAB nr. 161A/2010 , publicată în Monitorul Oficial al României prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 311/2010 (privind stabilirea drepturilor de autor pentru reproducerea operelor muzicale pe înregistrări sonore). În susținerea argumentelor expuse, apelanta invocă și prezumția prevăzută de art. 40 din Legea nr. 8/1996 , cu modificările și completările ulterioare, care întărește ipoteza potrivit căreia producătorul este persoana care reproduce și distribuie copiile operelor astfel realizate ("în cazul cesiunii dreptului de reproducere a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
astfel realizate ("în cazul cesiunii dreptului de reproducere a unei opere se prezumă că dreptul la distribuirea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepția dreptului de import, dacă nu se prevede altfel prin contract"). Mai precizează apelanta că includerea în categoria utilizatorilor și a distribuitorilor înseamnă a lărgi sfera persoanelor cărora metodologia le este aplicabilă la persoane ce nu au participat la negociere și arbitraj, UPFR reprezentând doar producătorii de videograme, potrivit propriilor reglementări statutare, situație în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
sensul că, "față de caracterul relativ al procedurii negocierii și, respectiv, al celei de arbitraj, nu poate fi primită o astfel de concluzie, a obligativității dispozițiilor metodologiei și față de alte persoane, străine de «raportul juridic astfel creat»". II. Criticile aduse de apelantă hotărârii atacate sub aspectul definirii unor noțiuni privind categorii de produse - premium, budget, solduri - sunt în sensul că: Definirea realizată de completul de arbitraj în ceea ce privește noțiunea de "produs premium" este criticată în ce privește introducerea condiției gratuității, și anume că, prin atașarea
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
după cererea și oferta din piață, dar și că prețurile pot crește în măsura în care costurile de produc��ie cresc și ele, inclusiv prin includerea unor costuri de promovare, cum ar fi și costurile cu achiziția/atașarea videogramei la produs/serviciu. Precizează apelanta că, prin impunerea condiției gratuității videogramei atașate la produsul/serviciul promovat, completul de arbitraj nu a făcut altceva decât să omoare un tip de comerț care putea aduce sume considerabile atât producătorilor, cât și autorilor într-o piață în care
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
Drepturile de Autor nr. 232/2008, atât timp cât, în definitiv, sunt aceleași drepturi, aceleași relații dintre autori (prin UCMR-ADA) și producători (prin UPFR) (atât în cazul fonogramelor, cât și în cazul videogramelor discutându-se despre reproducerea și distribuirea operelor muzicale). Consideră apelanta că noțiunea prevăzută în Hotărârea arbitrală publicată prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 232/2008 are un caracter obligatoriu pentru părțile care se regăsesc și în prezentul litigiu și, în virtutea acestui caracter, dar și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
album conținând opere muzicale noi ce au fost fabricate special pentru vânzarea la preț redus față de PPD". Or, aceste reglementări vin să întărească metodologia împotriva oricărei eludări prin practicarea unor prețuri net inferioare celor permise de piață. Aceleași argumente are apelanta și în cazul produselor solduri. Această condiție temporală este - în opinia apelantei - ilegală întrucât vânzarea la solduri reprezintă consecința lichidării stocului, o formă de asumare a pierderilor ori de recuperare a costurilor înaintate de producător și, nicidecum, nu reprezintă un
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
la preț redus față de PPD". Or, aceste reglementări vin să întărească metodologia împotriva oricărei eludări prin practicarea unor prețuri net inferioare celor permise de piață. Aceleași argumente are apelanta și în cazul produselor solduri. Această condiție temporală este - în opinia apelantei - ilegală întrucât vânzarea la solduri reprezintă consecința lichidării stocului, o formă de asumare a pierderilor ori de recuperare a costurilor înaintate de producător și, nicidecum, nu reprezintă un scop în sine al producătorului ca produsele sale să fie vândute ca
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
scop în sine al producătorului ca produsele sale să fie vândute ca solduri (la prețuri foarte mici, unde profitul este inexistent). Momentul la care produsele ajung să fie vândute ca solduri este dictat de piață (cerere și ofertă). Mai precizează apelanta că, și în cazul definirii noțiunilor de budget și solduri, completul de arbitri avea aceeași obligație de a urmări integrarea noțiunii în ansamblul reglementărilor în vigoare privind gestiunea "drepturilor mecanice", dat fiind faptul că noțiunile de budget și solduri sunt
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
for dealers - "prețul publicat pentru distribuitori"), aspect cu care ambele părți au fost de acord, însă fiecare parte a avut o reprezentare personală a noțiunii de PPD. Prin noțiunea de PPD (published price for dealers - "prețul publicat pentru distribuitori") consideră apelanta că trebuie să se înțeleagă cel mai mare preț publicat de producător în ziua ieșirii suportului înregistrat din depozitul producătorului, așa cum reiese din lista de prețuri ținută și publicată de acesta, preț la care orice vânzător cu amănuntul poate achiziționa
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]
-
2010). Completul de arbitri a completat definiția menționată, referindu-se inclusiv la cel mai mare preț practicat și de distribuitorii producătorului, fără însă a avea vreun temei legal pentru argumentele arătate la primul motiv de apel. Este nelegal - în opinia apelantei - ca remunerația să fie stabilită în raport cu prețul practicat de distribuitor, când obligația de plată a remunerației cade în sarcina producătorului, acesta fiind singura persoană care își asumă "responsabilitatea organizării și realizării primei fixări a unei opere muzicale cuprinsă în videograme
EUR-Lex () [Corola-website/Law/248096_a_249425]