11,066 matches
-
tranziție", ci modificare, nu continuitate, ci ruptură cu vechiul regim, despotic). Lipsa de rezistență morală și spirituală în fața obstacolelor ("apa trece, pietrele rămîn"), reflexul de apărare (Servitutea voluntară, La Boétie), nu de acțiune lucidă și hotărîtă. Principiul trestiei care se apleacă bătută de vînt, dar se uită a se spune (Pascal) că dacă vîntul este inconștient cînd suflă, trestia știe că va muri atunci cînd va fi frîntă". Nu e de mirare că, în asemenea circumstanțe, mass media din Occident nu
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
scrisoare primită de la Dorin Tudoran care făcea greva foamei. Dumitru Radu Popescu s-a ridicat în picioare și a vrut să părăsească ședința". Și acum, pour la bonne bouche, o întîmplare cu haz. În decursul torturantelor discuții, Bujor Nedelcovici se apleca adesea spre geanta ce-o așezase lîngă sine, pentru a-și scoate pipa și a fuma. De fiecare dată însă, era silit să-și întrerupă gestul spre a răspunde la insinuantele întrebări care se precipitau. Întorcîndu-și întîmplător privirea către Traian
Cele trei exiluri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16187_a_17512]
-
Pe urmă, Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, care simbolizează Giulgiurile cu care a fost lisus înfășurat în Groapă, intră în Paraclisul Sfântului Mormânt. Un diacon ține un potir de aur, foarte prețios și așteaptă alături de ușa Sfântului Mormânt. Patriarhul se apleacă în genunchi, cu capul plecat pe Sfânta Piatră și face rugăciunea tainică. Totul este în tăcere. Toată suflarea este emoționată, așteptând Sfânta Lumină, marea Minune! Numai arabii creștini aleargă prin Biserică, bătând din palme și cu voci puternice roagă pe
Sfânta Luminâ Cerească, Minunea de la Ierusalim. In: Editura Destine Literare by Eduard Filip () [Corola-journal/Journalistic/82_a_235]
-
și predispoziția pentru lamentări și nostalgii construiesc un discurs poetic obositor la lectură: "un copil. alerga pe sub piele (gratii revelatoare)/ pe șantierul silențios/ o! gratii revelatoare cimitirul de mult ridicat e/ cu macaraua la cer/ și ce mai tată avea; aplecat peste rîu agățat de un/ trunchi peste ceasul imens. și ce mai/ mătușă; eczeme grăunțe cel mai risipite-n metrouri." În a doua parte a volumului poezia Dorei Pavel virează către un biografism care diluează tensiunile metafizice și se eliberează
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
Doinaș sau "Baladele" lui Radu Stanca, nu înseamnă că disprețuiește poezia lui Ioan Es Pop (ba, dimpotrivă) sau pe cea a lui Mircea Cărtărescu (Levantul, de pildă, i se pare o capodoperă și declară asta fără rezerve). Faptul că se apleacă asupra operei lui Agârbiceanu și Creangă, cu pasiune și înțelegere, nu-l împiedică să scrie pagini comprehensive despre Daniel Bănulescu, Dan Stanca, Răzvan Petrescu sau Ioana Drăgan. Bineînțeles remarcă excesele și le amendează, în numele aceleiași valori în care crede. Nu
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
explică tacticos care era situația. Și îmi făcu pe loc o probă. El trase încet de cele trei sfori care legau porumbeii de cîte un picioruș și îi sili să se îndrepte către fereastra larg deschisă. Ajungînd în dreptul ei, se aplecă după păsări care săriră imediat pe spinarea, pe umerii lui fîlfîind în dezechilibrul lor; apoi, unul cîte unul, stîngaci, își luară zborul pe geam afară; dacă se putea spune așa ceva. Ajunși afară se ridică ținînd în mînă capetele de sfori
Porumbeii din Gabroveni (fișă) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16358_a_17683]
-
Goethe, Victor Hugo, Creangă etc. sunt "contemporanii noștri" înseamnă că am găsit la ei idei, sentimente, modalități stilistice corespunzătoare ideilor, sensibilității și modalităților de expresie ale noastre în ciuda secolelor și chiar mileniilor care ne despart. Și întotdeauna omul s-a aplecat cu precădere asupra acelor perioade și curente pe care le-a recunoscut similare spiritului epocii contemporane lui. Structura clasică a romanilor din vremea lui Augustus i-a făcut pe aceștia să ia ca model secolul lui Pericle și să disprețuiască
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
roagă. Nu am decît zece-unsprezece ani și o privesc din casă de la fereastră, ridicat pe prichiciul ferestrei cu sexul gata excitat, nu prea dîndu-mi seama...În paroxismul beției ce pare paroxismul unei rugăciuni fierbinți, o privesc gata să cad... Se apleacă... pe drumul de țară... cu urme adînci de copite de cal... se apleacă... și o văd cum soarbe apa strînsă în urma unei copite... Amintire ce mă va urmări pînă azi. De anul nou, pe ger și ninsoare, oamenii care taie
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
ridicat pe prichiciul ferestrei cu sexul gata excitat, nu prea dîndu-mi seama...În paroxismul beției ce pare paroxismul unei rugăciuni fierbinți, o privesc gata să cad... Se apleacă... pe drumul de țară... cu urme adînci de copite de cal... se apleacă... și o văd cum soarbe apa strînsă în urma unei copite... Amintire ce mă va urmări pînă azi. De anul nou, pe ger și ninsoare, oamenii care taie găini, iar găinile, albe unele, ce se zbat între nămeți, însîngerate. Viziunea unui
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
socoti că a fi lăsat d-lui Năstase conducerea guvernului și șefia P.D.S.R.-ului este suficient. Dar cum este exagerat să urzim ce va fi peste câțiva ani când nu știm ce va fi mâine, e mai înțelept să ne aplecăm asupra zilei de astăzi. Dintr-o iarnă ce ne confirmă schimbarea climei și cu ea deodată a destinelor omenirii - adică ale noastre!
În fine, o prognoză optimistă! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16425_a_17750]
-
exact în momentul cînd ofensiva sovietică victorioasă provoca retragerea în derută a forțelor germane, prefigurînd momentul eliberării. Cartea se desfășoară pe mai multe registre. Ea este pînă la un punct jurnal intim, dacă pot să spun așa, în măsura în care autorul se apleacă asupra tuturor vîrstelor sale, începînd cu copilăria de la Deva, orașul de obîrșie, "centrul" vieții sale, pe care îl descrie cu dragoste, nostalgie și lux de amănunte atît în datele lui subiective (jocurile pe zidurile cetății în ruină, prietenii, meditațiile solitare
Eclipsa by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16431_a_17756]
-
se înșirau pe atunci case scunde și cu ziduri trainice, cu grădini înecate de vegetație și brăzdate de straturi ordonate de flori; crengile merilor și caișilor înaintau de multe ori peste gard în stradă și trecătorul, uneori nevoit să se aplece, le putea culege fructele coapte ca în paradis. [...] în unele grădini, de pildă la tante Sophie sau în casa bunicului, se ridica între straturile de flori câte un "chioșc" în stil oriental, o construcție rotundă și ușoară din lemn, cu
Annie Bentoiu își amintește... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16481_a_17806]
-
decis și demn. Însă probabil și timidității sale native și recunoștinței sale pentru chibzuința de mare bărbat de stat cu care Ionel Brătianu a condus strategia țării în anii neutralității, ca și în cea a războiului, l-a făcut prea aplecat spre șeful Partidului Național Liberal, îngăduindu-i - spre împlinire - toate doleanțele. De aceea, după război, Ion I.C. Brătianu a făcut cam tot ce a dorit în politica României postbelice, fiind lăsat să o conducă, în calitate de prim ministru, cînd și cum
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
considerat de mai toți oamenii politici regele neîncoronat al țării. La aceasta a contribuit și sfatul lui Barbu Știrbei (cumnat cu Ionel Brătianu) și al reginei Maria (lumea informată știa bine de relațiile amoroase dintre ultimii citați) care erau tot aplecați spre omnisciența politică a lui Ionel Brătianu. nu cunoștea cum trebuia harta politică a țării de după război iar Ionel Brătianu o disprețuia inutil, voind să guverneze mereu, cînd nu efectiv atunci prin interpuși (de pildă, Al. Averescu în ale sale
Regele Ferdinand by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16538_a_17863]
-
Agârbiceanu se gîndea să dea o replică înduioșată, peste ani, Țiganiadei lui Budai-Deleanu. Pur și simplu acest univers îl atrăgea tocmai prin dimensiunea lui romantic-eroică pe care, totuși, n-a cultivat-o decît arareori. Dar totdeauna cu fior pentru că se apleca asupra unei lumi exotice. Țancu sau Țanco era fiul unui voivod al unei colectivități de corturari, căsătorit cu Salomia, fată de neam avut. Dar el avea un rival aprig, pe Dinu, care dorea, el, să devină voivod (sau voivodă) al
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
cronică și sub sigla Cartea românească începe colaborarea mea la "România literară", după opt ani neîntrerupți la "Adevărul literar și artistic". Cititorilor care nu mă cunosc, ca și celor familiarizați cu scrisul meu, țin să le precizez că mă voi apleca, în cadrul acestei rubrici, asupra operelor pe care le consider importante. Vor fi și "execuții "critice, dar mai rar. Nu vor fi comentate neapărat ultimele noutăți editoriale, dar nici titluri fără legătură cu prezentul literar. Pot fi cărți despre care s-
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
și de soțul acesteia, dar ce mai contează?). Jonathan Franzen intră cu subtilitate prin amănunte percutante în universul femeii îndrăgostite: "Uneori, sunetul acestui glas șRobin, iubita eiț o topea atât de brusc, că stomacul i se strângea și ea se apleca, chircindu-se; în ceasurile care urmau, nu mai exista nimic pe lume decât limba..." Până își va întâlni iubita, Denise nu poate trăi decât într-o stare de amețeală hipnotizantă. Ființă echilibrată de altfel (e un celebru bucătar pentru care
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
puternice ca energie creatoare și de spectaculoase ca formă de structurare încît reușesc să devină exponențiale pentru fenomenul național în totalitatea sa. Astfel, dacă analiza critică și judecata istoriografică ar poposi o clipă în Bistrița, de exemplu, și s-ar apleca sistematic asupra unor artiști precum Vioara Popescu, Miron Duca, Maxim Dumitraș, Marcel Lupșe, Mihai Perca, Vasile Tolan și încă mulți alții, s-ar constata, pe nesimțite, că obiectul de studiu ar fi arta românească însăși, în toată complexitatea ei și
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
cântărețe, artiste ori poetese .... însă lumea ar înceta de-a mai trăi, dacă n-ar fi mama. Dragostea de mamă trăiește aici și dincolo de moarte. Mama, ne modelează sufletul în cele mai diferite forme. Mama, nu ne lasă să ne aplecăm după voia vântului ori a furtunii. Mama, ne ține aproape; ne sprijină, ne îngrijește cu atenție să avem roadele cele mai bune. Primul gângurit al unui prunc, este mama. Atunci când crește mai mare și se află în primejdie, pe mama
MAMA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382690_a_384019]
-
grădini pline cu pomi fructiferi și mai ales flori ce atârnau în ghivece sub streșinile caselor. Între hotelul "Europa" și următoarea clădire la fel de înaltă, ce denota că tot o locație de cazare hotelieră putea să fie, a văzut un pictor aplecat deasupra șevaletului său. Se opri pe loc. Bătăile inimii începură să i se accelereze. - "Doamne, Dumnezeule, sper să nu am halucinații și să-l văd peste tot pe Giacomo, în fiecare pictor întâlnit în Italia", își spuse tânăra închinându-se
CAP, XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1522 din 02 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382733_a_384062]
-
acidității vinului vechi, ținut de bătrână în sticle smolite și îngropate în pământul galben din fundul beciului. Savură cu plăcere aroma vinului, gustându-l cu înghițituri mici. Când îndepărtă paharul de la gură, așezându-l pe noptiera de lângă pat, Mircea se aplecă spre fată și încercă să-i culeagă de pe buze picăturile de rouă tomnatică a boabelor de strugure, ce parfumară cu aroma lor sărutul delicat al fetei. O luă cu o mână de după gât și cu cealaltă o prinse de mijloc
CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382704_a_384033]
-
Eu! eu care-mi spun mag ori înger, lipsit de orice morală, eu am venit pe pămînt să caut o datorie, și să strîng la piept realitatea aspră." * * * 30.XII.1987. Revoluția își mănîncă fiii, dar de unii i se apleacă (din presa iugoslavă).
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
pe dl Paler să vadă filmul său, Oglinda, despre care declară emfatic: "Noi am redat faptele, istoria le va judeca": "După prima parte a filmului, s-a făcut o scurtă pauză. Sergiu Nicolaescu a venit lîngă scaunul meu, s-a aplecat ca să-mi poată vorbi în șoaptă și m-a chestionat: "Ei cum vi se pare?" N-am putut să-l mint. "Mă tem că acum filmul mi se pare și mai necurat", i-am spus, cu jenă. S-a sculat
Un director de conștiință by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16063_a_17388]
-
încinsese o discuție cazuistică între teolog și notarul comunei. Dacă morunul n-a fost mîncat - zicea acesta - dacă n-a trecut prin burțile oamenilor, degeaba, nu se acordă nici o iertare, păcatul nu este iertat de tot. Cel mult dacă Dumenzeu apleacă așa, o ureche, data viitoare să acorde, eventual, un rabat...
Praznicul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16102_a_17427]
-
în timpurile de prigoană, când coreligionarii mei au suferit mult, Mihail Sadoveanu se îndeletnicea într-un fel cu totul deosebit, nu numai cu cunoașterea ci și cu adâncirea Bibliei (a încercat și a tradus chiar, în parte, texte din Biblie), aplecându-se mai cu seamă, cu multă dragoste asupra Cântării Cântărilor; m-a invitat ca să vin la el și m-a rugat să-i spun ce gândesc despre o traducere pe care a făcut-o din Cântarea Cântărilor. E drept, marele
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]