904 matches
-
din interiorul curții mănăstirii, încep să scriu cu sârg. V.A., doctorand în antropologie la o universitate din București, a acceptat să mă însoțească pentru a realiza un mic film documentar dedicat acestui pelerinaj. Mă privește de la distanță, cum stau aplecat, absorbit de carnetul meu de note, se apropie filmând, apoi face o observație foarte pertinentă, verificată ulterior la multe dintre pelerinajele la care am participat : „La Cernica este un teren ușor. Eu pot filma în voie, iar tu poți scrie
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lemn a apărut de numărate ori la televizor. Este un personaj exotic, cel despre care ProTV a spus cu puțină vreme în urmă, în octombrie 2012, că „vinde ulei de salată pe post de mir de la Ierusalim”. Stă în genunchi, aplecat, înconjurat însă de mai multe persoane, femei în vârstă. Mă apropii și-l aud pe „Părintele Arsenie”, după cum se recomandă, spunând cu voce joasă, monotonă : „Oameni buni, de păcate te lepezi cum te lepezi de o haină, după ce ai venit
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
părerea de rău. Chiar dacă așteptam noaptea Marii Bucurii. Cu femeile... este o chestie Tînărul Alfaro Mojena era foarte tulburat de o întîm plare petrecută cu ceva timp în urmă. Mergea spre casă fără să vadă pe unde calcă. Cu capul aplecat și cu privirea fixată pe bombeurile pantofilor, Alfaro vorbea singur pe stradă. Ce chestie, dom'le! O fată ca ea, curată ca spuma mării și frumoasă... Doamne, nici nu visam s-o ating, și cînd colo... Cînd colo ce? îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
repede trecător. Nu adia nici un firicel de vânt. Cu toate acestea, privind la mersul bătrânului aveai impresia clară că înaintează cu mare greutate, luptându-se cu rafalele nemiloase ale unui crivăț care încerca să-l întoarcă din drum. Înainta cocârjat, aplecat mult în față, cu bărbia în piept, sprijinindu-se de bodyguardul de salcâm în căutarea unui loc de muncă pentru omul ăsta necăjit, având cinci copii și cărora nu avea ce să le dea de mâncare. Moș Danilov suferea pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
albă, îmbrăcat în odăjdii scumpe, cu plete bogate, cu figura lui blândă, cu vocea domoală parcă șoptită, mi se părea ca o făptură deosebită, iar bătrânii din strane, cărunți, cu plete lungi ca a tatei, cu figurile evlavioase, cu ochii aplecați, semănau cu sfinții de pe icoane. Toată lumea mi se părea emoționată, iar eu, obosit de nesomn, moțăiam prin colțurile bisericii. Câteodată mergeam, întovărășindu-l pe fratele Ionică, la horă (gioc) sau la clacă, iar de Sf. Dumitru (hramul bisericii) la strânsură
Frânturi din viaţa unui medic by Popescu Georgie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1175_a_1888]
-
a trezit în acele vremi un multiplu Monahism și Ordin religios, care exprima și profesa un principiu atît de salutar, iar enoriașii, conduși de acel simț creștinesc, care nu dă greș, s-au manifestat de atunci înainte ca fiind mai aplecați să acorde donații și daruri acelui Cler regular care păstra cu strășnicie acel principiu străvechi, mai mult decît Clerul secular; atunci cînd Conciliul al III-lea de la Laterano (1179) a reinstaurat zeciuielile din partea laici-lor, aceștia în marea lor majoritatea le-
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
și de alta care vine de jos. Axa aceasta trece ca un fir de ață invizibil prin cap, gât, coloana vertebrală - dar mai Întâi trupul trebuie să aibă o ținută dreaptă. Dacă stăm fără efort, leneși, cu umerii căzuți, capul aplecat, spatele Încovoiat, această legătură verticală nu se produce. Fără efortul de a Îndrepta axa trupului, rămânem sub influența energiei greoaie, care ne trage În jos. Acest exercițiu de senzație interioară l-am Încercat, probabil instinctiv, pe când mă jucam cu păpușile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
mai puțin de 3248 km de capitala Santiago! Puteam să observăm că partea nordică a Insulei Mari este o vastă câmpie, pădurile întinzându-se în zona de sud-est. Din cauza vânturilor puternice, arborii izolați sau cei de la marginea pădurilor aveau coroanele aplecate chiar până la 45 de grade, fiind numiți de aceea de localnici "arbori drapel"! Sub noi defilau cu repeziciune insule, păduri, câmpii, lacuri, vârfuri muntoase, plaje sălbatice cu lei de mare, foci și pinguini, fiorduri, într-o succesiune fantastică de forme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
pe banii mei......... Gusti s-a luat după mine și a comandat și el un grătar pentru el. Bineînțeles că am stropit totul cu țuică, vin și bere, și vreau să vă spun că după vreun ceas jumate, amândoi eram aplecați peste veceuri și dădeam la rațe..........dar așa se întâmplă când ești mai lacom și nu poți să-ți controlezi poftele....... Mi-au povestit colegii că într-o zi, eu fiind plecat în Reșița, a venit la motel un grup
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
Era acela dintre noi cel mai Însetat de viață, de subtilitățile și de diamantele ei, care tocmai de aceea nici nu băgase de seamă la ce hotare ajunsese. Trecerea a fost o prăbușire neașteptată În gol, de unde peste noi toți, aplecați deasupra, au sărit stropi negri de neant. Dar prietena noastră, Cora Irineu, pierise Înainte să i se poată ajuta.“ [...] Îmi Îngădui să insist că, pentru un bărbat cu sensibi litatea nealterată de prejudecăți, o asemenea predilecție a lui pentru fiicele
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu doctorul. În scurt timp avea să audă de un accident nefast intervenit în viața sa. După multe investigații, se preconiza că Valentin ar avea o tumoră pe creier. Certitudinea avea să se pronunțe după ultima investigație. Mergând cu capul aplecat, dusă pe gânduri o cuprinsese deodată frisoanele disperării și o mare slăbiciune. Trebuia să înfrunte toate acestea singură. I se păru deodată că toate lucrurile au contururile șterse. Părea că toate zidurile se prăbușesc peste ea. Nu îi venea să
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
viața ei. Nu mai voia să plângă pe la colțuri. Îi era milă că îl părăsise pe Valentin, dar nu regreta. Îl iubea și îl ura. Nu știa cine avea să sufere mai mult, ea sau el? Pentru o clipă rămăsese aplecată ca pe marginea unei prăpăstii uitându-se ca după cineva drag pe care în cădere nu ai cum să-l ajuți. Din ochi îi țâșniră lacrimi fierbinți și sărate, prelingându-se pe obrajii palizi. O dureau toate. Trupul îl simțea
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fundul râului și apoi readuși la viață. Mihu părea mulțumit de comportamentul puțin dur al lui Alin, iar Simion dădea cele mai mari semne de oboseală. Deși era conștient de vocile celor din jur, nu mai înțelegea nimic. Cu capul aplecat, cu ochii roșii de oboseală, strângea din dinți făcând eforturi pentru a îndura suferința escapadei. La un moment dat, duse mâna la cap, crezând că iese fum din el. Când cineva îi rosti numele, el abia gâfâi și se pregăti
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
egida acestora neacceptându-se nici un gest care ar fi pus la îndoială independența politici românești. Dacă am citi acum mandatul cu care plecam la negocieri ori participam la reuniunile internaționale, am vedea cât de riguros erau formulate aceste instrucțiuni, modul aplecat, strictețea și tenacitatea cu care eram pregătiți, dar și îndemnați să acționăm; diplomații noștri erau instruiți într-o asemenea măsură încât să fie capabili a apăra cu ardoare și pricepere, interesele României; susținerea și promovarea intereselor României era pentru noi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
aici ne-am deplasat printr-o galerie mai largă și cu o înălțime ce ne permitea un mers normal, fără riscul de a ne alege cu un cucui, intrarea și deplasarea prin galeriile române ne obligă să avem spatele mai aplecat și o permanentă grijă a capului. Galeriile sunt înguste, de forma trapezoidala, pentru a suporta mai bine apăsarea muntelui. Totul a fost săpat manual, cu târnăcopul și cu dalta în rocile mai moi, iar când dădeau de roci mai dure
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
-l poate totuși dezbăra de talent. Transcriu aici câteva rânduri în care-și portretizează personajul : „...în toamna anului 1977, când l-am cunoscut, Nenițescu nu ne-a apărut ca un estet interesat de «piața» artistică, ci ca un cărturar afabil, aplecat, cu creionul în mână, asupra lui Thoma de Aquino sau a lui Leonțiu din Bizanț... Justificarea prelungitelor sale, surâzătoare tăceri ar putea sta aici, în preaplinul unor astfel de lecturi” (p. 31). L-am frecventat și eu pe Nenițescu în
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu unt și miere, parfumată și ea, am alergat în dreapta și-n stânga. Deci, telegrama ta. Am izbucnit în plâns. Scumpa mea, îți dedic aceste ultime ore din an; bineîn țeles că o să ciocnim un pahar, noi două, peste capetele aplecate ale celorlalți; peste spațiu, inimile noastre se vor întâlni, zbuciumate și îngrijorate, dar credincioase. Să se sfârșească acest coșmar și să fim iar împreună! Este o urare, e singura dorință pe care mi-o pun; dar știu din experiență că
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să se observe litera regulamentului mai ales într-un singur punct: când stau oamenii drepți să stea puțin aplecați înnainte, și nu atât puțin, cât mult, cât se poate de mult aplecați înnainte. Dacă într-o companie nu găsește oamenii aplecați înnainte, cum îi place lui, e în stare să facă moarte de om. Cum moarte de om nu poate face, îi vine rău. Ghicindu-i gradații gustul, cum îl văd apropiindu-se dau ordine să se aplece toată lumea așa înnainte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Și zice că văzând într-o bună zi tunurile de la artilerie în repaos, cu fața spre cer, s-a întristat de moarte și a ținut în mijlocul câtorva prieteni ofițeri amare băgări de seamă că într-o baterie nu stăteau tunurile aplecate înnainte, ca după regulament. DISCURS CĂTRĂ MINE ÎNSUMI Așa, dragă cumetre, stai acuma în cort și plânge-ți trista soartă cum plângea Irimia pe ruinele Erusalimului său iubit. Dimineață s-a sunat adunarea și tu ai priceput că vine vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pantaloni scurți”, „leniniști ai primei ore”, grupați În jurul Scânteii tineretului și al lui Labiș - Mandric, Mazilu, Cosașu, Raicu. Foști colegi la „aventurista” și cam „bolșevica” Școală de literatură care ambiționa, după modelul marii Uniuni Sovietice, să producă pe bandă condeieri aplecați partidului. Nu am Înțeles și nu Înțeleg nici azi reproșul lui Raicu (care viețuiește cam singuratec Într-un Paris care, necesarmente, i-a rămas străin!Ă. Manolescu, cu care nu am fost apropiat În zilele mele „de glorie” și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Sub lumina unui soare anemic, acoperită de praf gri-albicios, Piața Universității avea un aspect selenar, halucinant. Frămîntați de griji, derutați și extenuați, oamenii se mișcau fantomatic, aidoma unor spectre dintr-un film uzat. Printre ei, cu fața lividă, cu umerii aplecați, Corneliu Dima-Drăgan. Ne-am salutat, dar altceva nu prea am mai știut ce să ne spunem. Deși sufletește grăbit, m-am urnit destul de greu spre gară. *31 martie 1977. Din zori și pînă la nouă: o lumină portocalie, crepusculară, nefirească
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Tovarășul în noaptea de Anul Nou!” Azi e 23 decembrie. * În foaierul plin de lume, l-am zărit pe Mircea Radu Iacoban. Părea că se află în căutarea cuiva. Are mersul pe care i-l știu din timpul facultății: trunchi aplecat, pași scurți, mîini pe care le mișcă într-un fel automatic. Salutat, răspundea prin scurte surîsuri, fără să se oprească, schimba repede mina în una preocupată, își aranja o meșă, și tot așa de mai multe ori. La un moment
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai puțin de 3248 km de capitala Santiago! Puteam să observăm că partea nordică a Insulei Mari este o vasta câmpie, pădurile întinzându-se în zona de sud-est. Din cauza vânturilor puternice, arborii izolați sau cei de la marginea pădurilor aveau coroanele aplecate chiar până la 45 de grade, fiind numiți de aceea de localnici "arbori drapel"! Sub noi defilau cu repeziciune insule, păduri, câmpii, lacuri, vârfuri muntoase, plaje sălbatice cu lupi de mare, foci și pinguini, fiorduri, într-o succesiune fantastică de forme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
și respect fiul scriitor a pipăit litera tatălui și cuvântul mamei încercând în această primă editare să lase cât mai amplă respirația documentului, a vieții trăite, tușele de abstractizare fiind ușoare, fluide. Scris drept pentru Tatăl intrat în Lumea Drepților, aplecat și subțire pentru Mama nonagenară. Totul începe cu subtila radiografiere a Nicoreștiului natal (atît pentru tată cât și pentru fiu), un “loc de podgorie dăruind lumii vinuri de preț și primind în loc aceeași lehamite funcționărească a promisiunilor și înainte și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
curenți climaterici...."100. În acest timp, pentru a-și câștiga existența și pentru a-și putea continua propriile cercetări într-o perioadă de mare instabilitate politică, Gauß e nevoit să facă și el măsurători de terenuri, dar pentru cadastru: "Stătea aplecat, transpirat, și cu hainele pline de ace de pin. La întrebarea "ce făcea prin împrejurimile acelea", a răspuns intimidat explicând tehnica triangulării: se dau o latură și două unghiuri ale unui triunghi, să se determine celelalte două laturi și unghiul
by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]