2,077 matches
-
viziunea pesimistă despre care vorbeam adineaori și de a conferi literaturii apocaliptice o „tensiune purgatorială” cu efect curativ la nivel psihologic (asemănător efectului catharctic produs de tragedia antică). În studiul său, Vielhauer insistă și asupra caracterului universalist: „Orizontul temporal al apocalipticii este incomparabil mai larg decât orizontul eshatologiei naționale șiudaice - n.n.ț, deoarece el se întinde la creație până la distrugerea lumii, iar sfera în care se desfășoară aceste evenimente nu se limitează la pământ, cu Palestina și Ierusalim ca puncte focale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
există în afara istoriei universale. Dar noua creație are în centru Ierusalimul, păstrându-se astfel preeminența Israelului. Viziunea asupra istoriei este, într-adevăr, universală; mai mult decât universală, cosmică, dar cu toate acestea ea nu rămâne mai puțin iudeocentrică (în cazul apocalipticii creștine, creștinocentrică). Poporul ales pune în mișcare totul: întrucât el există, ca ax al lumii și vector al istoriei, celelalte nații și imperii își găsesc rostul. O asemenea viziune pare a fi contrazisă de contextul real pe care îl reflectă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lor majore, așa cum am văzut, o constituie nedumerirea în fața dezastrelor, a umilințelor îndurate de poporul ales, din partea unor nații idolatre, „cu binecuvântarea lui Iahve”. Cum se poate justifica teologic o asemenea „asburditate”? Ajungem astfel la o altă trăsătură a literaturii apocaliptice, și anume determinismul compensatoriu. Dumnezeu conduce lumea după un plan bine întocmit, dar neștiut de nimeni în afara Lui. Când Ezdra se lamentează că nu înțelege nimic din ceea ce se întâmplă în jurul său, acuzându-L pe Iahve de „trădare”, de nerespectarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mari segmente „adăugite”: capitolele 12-14 („Femeia, copilul și dragonul”; „Cele două fiare”; „Mielul și cei o sută patruzeci și patru de mii”) și capitolele 17-19 („Judecata Marii Târfe”; „Nunta Mielului”; „Lupta eshatologică dintre oștile cerești și cele pământești”). Structura secțiunii apocaliptice a textului (4,1-22,6) este determinată de faptul că aceeași perioadă eshatologică apare prevestită de trei ori: într-o formă sumară, prin viziunea celor șapte peceți (6,1-8,1); prin sugestie, fragmentar (8,2-14,20); într-o formă finală
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
listă - vizibilă pe partea din afară a sulului pecetluit - a conținutului textului pecetluit (pe dinăuntru), care va fi dezvăluit abia după ruperea celei de-a șaptea peceți (secțiunea 8,2-22,5)139. * Apocalipsa lui Ioan, deși preia multe dintre „toposurile” apocalipticii iudaice, este o scriere originală. Câteva trăsături specifice: 1. la nivel formal: lipsa pseudonimiei; autorul își afișează aproape ostentativ contemporaneitatea cu cititorii; neutralizarea așa-ziselor vaticinia ex eventu; determinismul istoric aproape că nu se face simțit; rolul îngerului hermeneut (angelus
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
soarta întregii lumi, altă serie, numai soarta Bisericii lui Cristos. Cele două secțiuni, distrugerea lumii și învingerea lui Satana, se intersectează uneori (19,11-20,15 etc.). Iată și cele mai importante teme, aproape toate cu antecedente explicite sau implicite în apocaliptica iudaică: Anticristul (nu apare numit, dar apare conturat); Parusia, a doua venire a Mântuitorului; Împărăția de o mie de ani, care stă la originea mișcărilor milenariste; Noul Ierusalim. După această rapidă enumerare, se impune următoarea observație: fără apelul la literatura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
păgâne, de o anumită tematică teologică și filozofică păgână rămâne o afirmație de bun-simț, incontestabilă (firește, fiecare aspect al acestei influențe merită discutat și nuanțat). Aceasta nu zdruncină sub nici o formă legătura ombilicală dintre ultima scriere din Noul Testament și corpusul apocaliptic intertestamentar. Câteva reflecții finale Iudaismul rabinic, instituționalizat va privi cu suspiciune textele apocaliptice. Cartea lui Daniel a fost cooptată în canon datorită pasajelor exegetice care urmează după fiecare vis sau viziune extatică. O viziune fără interpretare poate deveni primejdioasă pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
bun-simț, incontestabilă (firește, fiecare aspect al acestei influențe merită discutat și nuanțat). Aceasta nu zdruncină sub nici o formă legătura ombilicală dintre ultima scriere din Noul Testament și corpusul apocaliptic intertestamentar. Câteva reflecții finale Iudaismul rabinic, instituționalizat va privi cu suspiciune textele apocaliptice. Cartea lui Daniel a fost cooptată în canon datorită pasajelor exegetice care urmează după fiecare vis sau viziune extatică. O viziune fără interpretare poate deveni primejdioasă pentru neinițiați. și nu numai atât. Argumentul cel mai tare al rabinilor este de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și nu numai atât. Argumentul cel mai tare al rabinilor este de natură teologică: ascensiunile de-a lungul cerurilor suprapuse, până la fața lui Dumnezeu, riscă dacă nu să anuleze, cel puțin să relativizeze caracterul absolut transcendent al divinității. Conform literaturii apocaliptice, există câteva personaje privilegiate, care pot „sparge”, metaforic vorbind, „învelișul” divinității și pot crea o rețea de comunicare permanentă între lume și Dumnezeu. Pe urmele lui Scholem, trebuie făcută distincția netă între mistica iudaică, ce nu afectează transcendența (merkaba), și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și pot crea o rețea de comunicare permanentă între lume și Dumnezeu. Pe urmele lui Scholem, trebuie făcută distincția netă între mistica iudaică, ce nu afectează transcendența (merkaba), și cea de tip gnostic, imanentistă. * O altă trăsătură specifică a literaturii apocaliptice este reactivarea unei mitologii sincretice și, implicit, recosmizarea imaginarului religios. Profeții accentuaseră caracterul sacru al istoriei; apocalipticii operează o întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e reintegrat planului divinității. Descrierile așa-zise „meteorologice” se întind pe zeci de pagini; fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
făcută distincția netă între mistica iudaică, ce nu afectează transcendența (merkaba), și cea de tip gnostic, imanentistă. * O altă trăsătură specifică a literaturii apocaliptice este reactivarea unei mitologii sincretice și, implicit, recosmizarea imaginarului religios. Profeții accentuaseră caracterul sacru al istoriei; apocalipticii operează o întoarcere cu 180 de grade: cosmosul e reintegrat planului divinității. Descrierile așa-zise „meteorologice” se întind pe zeci de pagini; fără ele, călătoriile vizionarilor ar fi treceri absurde „prin vid”. În intertestamentare, cosmosul devine peisaj multiform și policrom
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ele, călătoriile vizionarilor ar fi treceri absurde „prin vid”. În intertestamentare, cosmosul devine peisaj multiform și policrom, sălaș al epifaniilor. E vorba însă despre un cosmos nemundan, mai precis, supramundan, spațiu transfigurat al eternității. * Propunând un determinism à outrance, scrierile apocaliptice elimină, în opinia unor exegeți, libertatea individuală, liberul arbitru, o valoare ce va deveni axială prin creștinism. În apocalipse, spațiul de mișcare al sufletului se definește prin doi poli: Binele și Răul. Libertatea funcționează așadar „în regimul responsabilității” și al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
funcționează așadar „în regimul responsabilității” și al credinței. Cât privește chestiunea dualismului ridicată de alți exegeți, trebuie spus că, în textele noastre, Iahve este văzut ca unic Dumnezeu creator. Schisma unor creaturi orgolioase provoacă și mențin răul. * Apăsați de istorie, apocalipticii tânjesc să evadeze din ea. Încă o dată, asistăm la un soi de revoluție antiprofetică. Istoria lăsată de Iahve pe mâinile nelegiuiților a devenit receptaculul murdar al „antiepifaniilor”. Devalorizarea istoriei are ca efect compensatoriu o evaluare excesivă a supraistoriei. Din această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
perspectivă (supraistoria: panaceu iluzoriu!), suferințele prezentului parcă nici n-ar exista. Simplitatea soluției dă seama indirect de situația disperată, la limită a grupurilor de iudei (sau creștini) aflate în vizorul ocupanților sau persecutorilor. Prelungind teoretizarea, se poate spune că „instinctul” apocaliptic se dezlănțuie, explodează în momentul de maximă constrângere sau opresiune. * Simbolic vorbind, Noul Testament e organizat după scara celor trei virtuți creștine: Evangheliile, având în centru viața pământească a lui Isus, întruchipează în gradul cel mai înalt și pur iubirea; Faptele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și trădând astfel însuși principiul propriei existențe. Două idei conexe merită a fi subliniate în privința demersului exegetic al lui Philon. Mai întâi, textul din Geneza 6,1-4 beneficiază de o lectură în același timp demitizantă și alegorică, operație contrară tradiției apocaliptice reprezentate de 1Enoh și de Cartea Jubileelor, unde pasajul corespunzător produce scenarii mitice foarte ample. Aceasta nu-i împiedică pe „îngeri” să-și păstreze caracterul de entități divine, atâta doar că ele sunt puternic abstractizate. Devine acum mai clar că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Ciprian, dar această concepție despre oikonomia apare peste tot în scrierile patristice. Prevestită de un typos (sau de o figura, după termenul forjat de Tertulian), Biserica există dintotdeauna. Primele mărturii 253 o socotesc cea dintâi dintre creaturi. Tema, înrădăcinată în apocaliptica iudaică, trece ulterior în recuzita creștină, găsind expresia cea mai pură în faimosul Păstor al lui Hermas: „Lumea a fost creată pentru Biserică” (8,1,2). Așadar Conciliul va fi reprezentat o victorie a Tradiției, a adevăratei Tradiții patristice, împotriva
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
retur 7 2. Iuda Iscariotul între damnare și mântuire. Portrete ale celui de-al doisprezecelea ucenic de-a lungul istoriei 43 3. Păcatul împotriva Duhului Sfânt: incursiune biblică și patristică 99 4. Ce pierdem ignorând literatura apocrifă? 123 5. Călătorii apocaliptice în jurul insulei Patmos 141 6. Mitul îngerilor căzuți 199 7. Traducerea Septuagintei în românește 221 8. Dumitru Stăniloae, afinitățile și idiosincraziile sale patristice 241 9. Teologie și patristică în catolicismul secolului XX: pagini din jurnalul intim al Bisericii, când nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vuiet de motoare grele se apropia cu repeziciune. Profesorul s a dus În camera unde ațipise colonelul, care odată cu aducerea răniților venise cu ordinul de a evacua spitalul nostru. Am ieșit afară cu toții. Urletul motoarelor se apropia ca o vijelie apocaliptică... ― Alt necaz! - s-a auzit vocea oftată a Despinei. ― „Acestea sunt tancuri. Au aflat de existența spitalului și nu vor să-l scape din mâini” - a explicat colonelul. Din pânza deasă a ninsorii s-au desprins trei umbre masive, care
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
se va întâmpla, va avea loc peste 500 de miliarde de ani, când rezerva de apă din interiorul Soarelui se va epuiza, iar frigul, liniștea și moartea vor atinge cosmosul nostru? Astăzi ceea ce ne amenință este mai degrabă un scenariu apocaliptic al unui sfârșit de lume rezultat din faptele omului. Știința lansează diverse avertismente dramatice în acest sens, bazate pe date reale: procentajul de CO2 crește, atmosfera se încălzește, ghețarii se topesc și permafrostul se diminuează; gaura de ozon crește, iar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în măsură să dezlănțuie o reacție atomică capabilă să distrugă omenirea în foarte scurt timp. Nu mă mir că în lumina acestor progrese catastrofice, în special creștinii care susțin o interpretare fundamentalistă a Bibliei caută să intimideze lumea cu viziunile apocaliptice cele mai înspăimântătoare ale Noului Testament (de exemplu Mt., 24, 6-8.29). În America ultimelor decenii, literatura apocaliptică creștină a explodat, înlocuind romanele science-fiction, marcate de optimismul tehnologic, influențând astfel chiar și politica. Spre această tendință, de exemplu, poate fi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
că în lumina acestor progrese catastrofice, în special creștinii care susțin o interpretare fundamentalistă a Bibliei caută să intimideze lumea cu viziunile apocaliptice cele mai înspăimântătoare ale Noului Testament (de exemplu Mt., 24, 6-8.29). În America ultimelor decenii, literatura apocaliptică creștină a explodat, înlocuind romanele science-fiction, marcate de optimismul tehnologic, influențând astfel chiar și politica. Spre această tendință, de exemplu, poate fi îndreptată ideea luptei biblice finale împotriva "împărăției răului", căruia se dă numele de Armageddon. Totuși, la fel cum
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
îndreptată ideea luptei biblice finale împotriva "împărăției răului", căruia se dă numele de Armageddon. Totuși, la fel cum relatările biblice ale creației ca lucrare a Domnului au fost inspirate din contextul epocii, și cele ale lucrării sale finale derivă din apocaliptica timpului, din acea tendință dominantă semnată de așteptarea sfârșitului iminent, prezent în ebraism, dar și în creștinism în momentul trecerii între cele două epoci. De fapt, viziunile spectrale ale Apocalipsei constituie amenințarea insistentă a omenirii și a individului capabil să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Râșnov, Bran, Prejmer... Oștile lui Bathory care au asediat și cetățuia de alături, de aici, de lângă Hărman, din piață, cu biserica evanghelică cu o capelă veche, catolică, pe care sașii au văruit-o pe dinăuntru, acoperindu-i sfinții, scenele paradisiace, apocaliptice, și acel infern primitiv apărut de sub tencuiala cojită: niște păcătoși stând în cazane cu smoală, grași, bucălați, cu un chef de viață flamand, cu niște târgoveți cumsecade, care ar sporovăi goi la baia de aburi. Acest sanctuar catolic peste care
Păstrăvii (din reportajele de altădată) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7852_a_9177]
-
reprezentată și să nu se viseze gravată în paradisul de bronz, de piatră, de oțel și, la rigoare, chiar de ciment. Organizații, comitete, fundații, asociații, parohii, prieteni, neamuri etc., dar, nota bene, majoritatea provenind din structuri militare, au pornit galopul apocaliptic al ridicării de monumente. Ce a ieșit din această cavalcadă, e foarte ușor de văzut și astăzi. Nu există colțișor în biata noastră țărișoară, în care să nu se ițească vreun bust de erou civilizator cu bătaie județeană, dacă nu
Istorie, ficțiune și monumente by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7858_a_9183]
-
poezie, nostalgii, romantism, confruntare cu viața și moartea, aspirații, pofte, dureri și împliniri - și multe altele, nediferențiate în istorie. Altfel spus, eu nu scriu romane istorice, chiar dacă uneori pare că aș scrie... S-a spus despre tine că ai fi... "apocaliptic"... Când sunt "apocaliptic", sunt așa pentru că aduc în prim plan confruntarea ce se dă în mine dintre imaginea viații reale și viața așa cum mi-o imaginez că ar trebui să fie. Când ficțiunea se naște din confruntarea aceasta, ia aspect
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]