713 matches
-
lui în timp scurt mai mulți călugări, pe care i-a îndrumat timp de cinci ani. În anii 1330 au avut loc importante evenimente în viața Bisericii de Răsărit, în urma cărora Sf. Grigorie a fost plasat printre cei mai importanți apologeți universali ai ortodoxiei, fiind foarte renumit ca profesor al isihasmului. Sf. Grigorie a făcut multe minuni în cei trei ani dinaintea morții sale, vindecănd mulți bolnavi. În ajunul morții sale, Sf. Ioan Gură de Aur i-a apărut într-o
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
guvernul, care, exprimându-și acordul de principiu și implicând răspunderea Eforiei pentru transpunerea acestuia în practică, a supus proiectul, prin anafora, aprobării domnitorului. Firește, Mihail Sturdza, care se voia (și era) un partizan al modernizării țării, conduită confirmată și de apologetul său, Manolache Drăghici 19, nu putea să nu aprobe o asemenea inițiativă, menită a asigura capitalei "o nouă înfrumusețare, iar vieții sociale a publicului un plăcut centru de întrunire"20. În primăvara anului 1843, acest proiect a prilejuit disertația profesorului
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Stefenson et al. 1998, p. 12). Problema sexualității „nu e atât de simplă” (Amédée, Megglé, 1997, p. 154), asupra se manifestându-se „o paradoxală neînțelegere: gândirea Bisericii, care este pentru femeie, mediatic apare împotriva ei” (Amédée, Megglé, 1997, p. 165). Apologeții sexualității au făcut ca aceasta să devină „izvorul iadului”, „coada satanei” „veninul șarpelui”, „căderea în păcat”, „arma satanei” (David, 1987, p. 65), „simplă afacere de glande” (Amédée, Megglé, 1997, p. 164). Înțelepții gândirii religioase susțin faptul că „celula vie a
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
papei Leone X"16. Cum se poate vedea, textul subliniază părtinirea pe care Ricci o are față de Machiavelli, care era cu siguranta autentică; dar care, nu fără motiv, i-a făcut pe criticii moderni să suspecteze rolul lui Ricci că apologet al bunicului. Mai trebuie să notam și că textul a fost scris la începutul anilor '70 ai secolului al XVI-lea, insă textul final a fost realizat abia în anii '90. Este posibil ca Ricci să fi considerat că s-
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
lucru cu o cât mai mare economie de mijloace (nu veti omite, sper, relevanță sintetică a "briciului lui Occam"). Nu mai este niciun secret pentru cei care-i cunosc, fie și într-o măsură limitată, operă că Blake este un apologet al viziunilor, textele sale că ansamblu constituind adevărate paradigme în acest sens. Ele nu pot fi însă comentate satisfăcător în absența unui aparat critic bogat și variat. De aceea, precizez că, din punct de vedere metodologic, studiul meu se bazează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
semantica a celor două concepte, concepute să exprime realități diferite. În al doilea rând, mi se pare util de trasat o scurtă prezentare diacronica a conceptului, care este mai neclar și de aceea mai controversat decât acela de "imaginație". Primul apologet faimos este Platon, iar patru dintre dialogurile sale sunt esențiale pentru înțelegerea ideii de "inspirație" că forța vizionara catalizatoare: Apărarea lui Socrate, Ion, Menon și Phaidros 71. Linia de argumentație centrală este reluată de Platon în ultimul său dialog, Legile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
este conotat religios: "Ulro este viziunea simplă, Iadul este viziunea dublă, Paradisul este viziunea triplă, iar Viziunea autentică este cea cvadrupla" (1969, p. 29). 175 Apropierea nu este fortuita. Cititorul trebuie să aibă în vedere faptul că Blake este un apologet fervent al artei creștine timpurii, în special al lui Fra Angelico, pe care îl consideră atât un inventator care actioneaza sub impulsul inspirației divine, cât și un sfânt. Pentru mai multe amănunte, cf. scrisoarea adresată de Samuel Palmer lui Gilchrist
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de Vregille et L. Neyrand) 2. Arnobiu cel Tînăr Din același mediu cultural provine probabil o altă personalitate, poate cel mai important scriitor creștin din Italia secolului al V-lea, Arnobiu, numit „cel Tînăr” pentru a nu fi confundat cu apologetul african. A fost probabil călugăr la Roma în jurul anului 450; și Arnobiu, la fel ca alți scriitori romani, a subliniat primatul reședinței lui Petru; el dovedește o bună cunoaștere a evenimentelor din istoria locală, tradițiile, liturghia și calendarul roman. Totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
PG 85, 872-1003; M.E. Colonna, Enea di Gaza. Teofrasto, Iodice, Napoli, 1958. Scrisori: L. Massa Positano, Enea din Gaza. Epistole, Libreria Scientifica, Napoli, 19622 (în ambele cazuri, ed. critice, trad. it., intr., comentariu). Studii: M. Wacht, Aeneas von Gaza als Apologet. Seine Kosmologie im Verhältnis zum Platonismus, Hanstein, Bonn, 1969; A.M. Milazzo, „Dimensione retorica e destinatari nel Teofrasto di Enea di Gaza”, în A. Pennacini (ed.), Retorica della comunicazione nelle letterature classiche, Pitagora, Bologna, 1990, pp. 33-71. 29. Agapet Diaconul E
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Triolet, despre care relatează Eugen Jebeleanu, Nicolae Moraru și Zaharia Stancu, odată cu publicarea unor traduceri din textele celor doi scriitori francezi, semnate de Mihnea Gheorghiu, Geo Dumitrescu, Veronica Porumbacu ș.a. În schimb, acordarea Premiului Nobel pe 1947 lui André Gide, „apologetul înfiorat al inconsecvenței și al actului gratuit”, îi provoacă indignare lui N. Moraru. Deși militează pentru o artă „sănătoasă, clară”, revista acceptă și unele „poezii alambicate”, precum Protocol al unui club Mateiu Caragiale de Ion Barbu sau criticatul poem Somn
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
Război Mondial, pentru a explica (și) sociologic decalajul dintre modernismul "high", exaltat de principiile radicale ale criticii noastre obsedate de sincronizarea cu Occidentul, și "modernismul retro", modelat de paseismul curentelor tradiționaliste și de nostalgia după lumea veche. În opinia sa, apologeții modernizării societății românești au comis păcatul de a condamna drept "reacționară" o mare parte din literatura de calitate pentru simplul motiv că nu vrea să-și întoarcă fața de la trecut, fără să înțeleagă de fapt că trecutul continuă să trăiască
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
presiunea contaminantă a spiritului socratic și, implicit, sub influența nefastă a dialogului). "Fatalismul tragediei grecești, ca și determinismul modern, știrbesc deci din valoarea morală a emoților noastre estetice"92 conchide criticul impresionist, anticipând sensul de evoluție a literaturii europene. Ulterior, apologetul modernismului și al autonomiei esteticului, fascinat de modelul elitist al unei arte în care intelectul are datoria de a strivi din fașă fiorii sensibilității vulgare, va scoate melodrama în afara literaturii, pe motiv că ar exprima niște emoții prea primitive. Melodrama
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
dezvoltarea comerțului global, industrializarea și descoperirile tehnice uluitoare. Avusese loc Renașterea, iar umanismul pusese deja în centrul preocupărilor sale omul, cu tot ceea ce ține de el. Socialismul a venit din acest fals mit al mizeriei, mit cultivat cu grijă de către apologeții săi, teoreticieni sau practicieni. Marx și Engels 1131 arată: "Rapida dezvoltare a industriei pe bază capitalistă făcea din sărăcia și mizeria maselor muncitoare o condiție a existenței societății"1132. Engels, la rândul său, arată: "Avântul industriei pe baze capitaliste ridică
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
și S. S. Glagolev (1865-1937), fondatorii apologeticii în Rusia. Profesorul N. P. Rojdestvenski este un remarcabil savant al Academiei teologice din St. Petersburg, care pune bazele apologeticii ruse. V. D. Kudreavțev-Platonov, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat filosoful și apologetul Bisericii Ortodoxe Ruse. Critica sa filosofică, dublată de metoda deductivă, vizează dezvoltarea unui sistem metafizic care corespunde creștinismului. S. S. Glagolev, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat unul dintre cei mai importanți apologeți ai timpului său, contribuția sa la
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
din Moscova, este considerat filosoful și apologetul Bisericii Ortodoxe Ruse. Critica sa filosofică, dublată de metoda deductivă, vizează dezvoltarea unui sistem metafizic care corespunde creștinismului. S. S. Glagolev, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat unul dintre cei mai importanți apologeți ai timpului său, contribuția sa la cercetarea teologiei fundamentale fiind una majoră. Regăsim în lucrările acestor apologeți o descriere sistematică a principiilor teologice, filosofice și științifice ale teologiei fundamentale. Soluțiile pe care aceștia le propun chestiunilor fundamentale ale apologeticii (problema
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
vizează dezvoltarea unui sistem metafizic care corespunde creștinismului. S. S. Glagolev, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat unul dintre cei mai importanți apologeți ai timpului său, contribuția sa la cercetarea teologiei fundamentale fiind una majoră. Regăsim în lucrările acestor apologeți o descriere sistematică a principiilor teologice, filosofice și științifice ale teologiei fundamentale. Soluțiile pe care aceștia le propun chestiunilor fundamentale ale apologeticii (problema Divinității, a originii lumii, a omului, a religiei, a nemuririi sufletului) consună cu tradiția Ortodoxiei. Principiile și
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
împrumutate din teologia occidentală sunt completate și cizelate în spiritul ortodox. Teologia acestor reprezentanți poate fi percepută ca "eclectică", sub aspectul formei și al prezentării, dar, prin excelență, ortodoxă, sub aspectul conținutului și al orientării. Pornind de la Homeakov, Golubinski, acești apologeți au susținut, prin metoda științifică, orientarea tradițională a teologiei ruse. Problematica apologetică abordată în operele lui Rojdestvenski, Kudreavțev et Glagolev gravitează în jurul unor teme esențiale, precum: • Divinitatea. Dumnezeu, în calitate de Ființă Supremă, trebuie perceput nu numai ca un simplu principiu ontologic
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
lui Dumnezeu; sub aspectul naturii sale spirituale, el este după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Omul este nemuritor, dar, ca urmare a păcatului originar, el a căzut sub influența morții. Toate aceste consecințe au fost anulate prin Învierea lui Hristos. Apologeții ruși prezintă caracteristicile care diferențiază concepția antropologică creștină de cea naturalistă. • Nemurirea sufletului. Respingând ipotezele raționaliste cu privire la suflet, apologeții demonstrează că acesta este o substanță spirituală deosebită, principiul independent al fenomenelor spirituale. Conștiința este factorul care subliniază adevărul nemuririi sufletului
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ca urmare a păcatului originar, el a căzut sub influența morții. Toate aceste consecințe au fost anulate prin Învierea lui Hristos. Apologeții ruși prezintă caracteristicile care diferențiază concepția antropologică creștină de cea naturalistă. • Nemurirea sufletului. Respingând ipotezele raționaliste cu privire la suflet, apologeții demonstrează că acesta este o substanță spirituală deosebită, principiul independent al fenomenelor spirituale. Conștiința este factorul care subliniază adevărul nemuririi sufletului. Dacă sufletul nu este rezultatul organismului, ci este o substanță spirituală, atunci el își poate continua existența după separarea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
mijloacelor de comunicare. P. Angoulvent formulează astfel semnificația lor: "Cartea este suportul recunoscut al ideologiei unei țări, cel mai bun ambasador spiritual al său... Ea este și mijlocul natural de propagandă al tehnicilor la mare cinste în țara de origine, apologetul moravurilor sale, istoriograful gloriilor sale. Ea pregătește terenul exportului de produse naționale și servește drept recomandare pentru oameni și lucruri" (L'édition française au pied du mur, Paris, 1960, p. 70). Regrupîndu-se statisticile ultimilor cinci ani (1981-1985) publicate de "Anuarul
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
voința de a impune un sens lucrurilor, și că nu știe încă să le accepte în devenirea lor nepervertită. Vattimo a situat cu toate acestea conștiința nihilistă, astfel înțeleasă, în orizontul gândirii sale și nu a ezitat să se numească apologet al nihilismului. Acesta și-a declarat în consecință propria "vocație nihilistă" și a salutat în mod coerent fenomenele nihiliste ale culturii contemporane ca evenimente pozitive. Intervenind în acest sens în dezbaterea filozofică asupra unor teme precum criza gândirii dialectice (Aventurile
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
decât evaluări morale și spirituale actuale, permanente. *19 Dacă opusul mitului este știința sau filozofia, înseamnă că în mit lucrurile concrete, intuitiv picturale sunt opuse celor abstracte și raționale. De asemenea, în general, în cadrul acestei opoziții, primordială pentru teoreticienii și apologeții literaturii, mitul are un caracter social, anonim, obștesc, în timpurile moderne, s-ar putea să izbutim să-i identificăm pe creatorii - sau pe unii dintre creatorii - unui mit ; dar, dacă a fost acceptat de societate, dacă a primit "consimțământul credincioșilor
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Și nu se impune oare ca fiecare sferă de valori (asemeni națiunilor în expansiune sau persoanelor ambițioase și pline de încredere în forțele lor) să ceară mai mult decât speră să i se acorde de către vecinii și rivalii ei? Unii apologeți ai literaturii tăgăduiesc că literatura ar putea fi tratată corect, din punct de vedere estetic, ca o "artă". Alții tăgăduiesc valabilitatea unor noțiuni ca "valoare estetică" și "experiență estetică" în măsura în care ele exprimă sau implică o categorie unică. Există oare un
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Luceafărul” de la Budapesta - Sibiu, pe care redactorul le dă ca exemplu de mai multe ori. J.l. se așază așadar în făgașul de idei al sămănătorismului, recenzând elogios volumele lui Ilarie Chendi și N. Iorga și făcând loc printre colaboratori unor apologeți ai literaturii sămănătoriste, ca Ion Dragoslav, G. Rotică sau V. Loichița. Sunt atrași și ardelenii Horia Petra-Petrescu (cu un fragment de roman, intitulat Tinerețe), Ion Broșu sau Sever Septimiu Secula. La împlinirea a patru ani de apariție, unul dintre redactori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287681_a_289010]
-
eternă între tenebre și lumina, între lumea oamenilor și universul ideilor"16. Petrarca în Secretum 17 scrie: "Taedium vital dezgustul de viață este singura pasiune aspră, dureroasă și cumplită în stare pură". Cioran pare a-și însuși această stare, devenind apologetul dezgustului de viață, al lehamitei că intrinseca vieții. În fața neantului, este sinuciderea o soluție? se întreabă Cioran. Din punct de vedere teoretic, da, gândul că te poți sinucide oricând deja te eliberează. Vede în sinucidere "un act religios", pentru că e
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]