682 matches
-
O.R, București, 2002, p. 283. footnote>. Timp de 10 ani înaintea diaconatului, el a fost preocupat de problema monahismului și a fecioriei, cărora le-a consacrat tratate mici. În cei șase ani de diaconat, probleme de ordin pastoral și apologetic au început să-l preocupe, deși nu primise încă Taina Preoției. Din această vreme datează tratatul său Despre preoție. În anul 386 Ioan e hirotonit preot de episcopul Flavian și primește misiunea de predicator. Geniul și arta sa ortaorică îi
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
poate găsi într-un text mai mult \ decât a pus în el autorul. Totuși, pentru hermeneutica biblică, sensul; esențial rămâne cel literal, exigență de principiu care o opune categoric ; hermetismului. Hermeneutica biblică clasică e un instrument cu rol pragmatic, servind apologeticii, dogmaticii și predicatorului, nu numai în aflarea \ sensurilor, ci chiar și în expunerea lor limitată. Ea intră astfel într-o relație \ rigidă, supravegheată de teologie, cu obiectul său: a înțelege pentru a ■ crede și a crede pentru a înțelege. Creștinismul
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
indicațiile pe care opera le conține rezultă că a fost scrisă pe durata a mai multor ani și publicată pe grupuri de cărți: primele cinci în 415, iar celelalte ulterior, pînă în 426. Primele cărți au la bază o intenție apologetică mai tradițională, așa cum putem deduce chiar din cuvintele lui Augustin: apărarea creștinismului de acuzațiile păgînilor care vedeau în el cauza nenorocirilor din acele vremuri; trecerea în revistă în mod critic a istoriei umanității, și în primul rînd a Romei, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca Tit Liviu, Florus sau Iustin; de aceea, valoarea scrierii sale este limitată. în schimb, pentru perioadele ulterioare și mai ales pentru evenimentele din vremea sa, Orosius oferă o interpretare mult mai interesantă, chiar dacă e vorba de o interpretare pur apologetică: împărații ce apără ortodoxia creștină, precum Grațian, Theodosius și Honorius, sînt prezentați aproape hagiografic. Istoria omenirii a fost determinată încă de la început de păcatul originar, observă Orosius, reluînd doctrina lui Augustin, și s-a desfășurat ca o succesiune de violențe
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și tradiția greacă; pe de o parte, afirmă Chiril, ei nu se opun cărților lui Moise și, pe de altă parte, s-au eliberat de șarlataneria grecilor, iar rațiunea (Logosul) îi călăuzește. Prima carte dezvoltă teza, tradițională încă din vremea apologeticii creștine din secolul al II-lea, conform căreia Moise este anterior înțelepților greci, iar „grecii au furat” de la el multe lucruri; cînd grecii se eliberează întîmplător de propriile superstiții și contradicții, îi datorează lui Moise cunoașterea unor fragmente de adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în Răspuns la silogismele propuse de Sever, scris de Leonțiu din Bizanț. Regăsim această formă în Eranistes al lui Teodoret și în Apocriticul lui Macarie din Magnesia, care nu se referă însă la disputa cristologică, ci se înscrie în tradiția apologetică. Același lucru se poate spune despre tratatul Teofrast al lui Enea din Gaza; și Disputa cu iudeul Herban, legată de numele lui Gregențiu reia o tradiție deja consolidată, aceea a dialogului polemic dintre creștini și iudei. însă genul literar cel
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care exercitase o puternică influență asupra lui Zaharia. Din Viața lui Sever aflăm că Zaharia ar fi vrut să se dedice vieții de monah sub îndrumarea lui Petru, dar că nu avusese destulă putere ca să ia această hotărîre. c) Operele apologetice Mai semnificative pentru cultura și activitatea literară a lui Zaharia sînt două opere în care el apără creștinismul. Amîndouă ne-au parvenit în forma originală, în limba greacă. Cea mai vestită este Discuția în contradictoriu cu filozofii în legătură cu creația lumii
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
manieriste la deformarea programatică a realității. Un capitol aparte este dedicat construcției narative, urmărindu-se consecințele alegoriei în redimensionarea subiectivă a evenimentelor și în modificarea ordinii narative. Referitor la tipul de povestire, S. crede că poate fi definit prin „intriga apologetică”, dictată de existența ideală a Inorogului, și demonstrează că romanul este conceput ca o dezbatere reprezentată, nu relatată, cu evoluție alternativă a grupurilor de personaje și a Inorogului, veriga de legătură între ele. Sunt studiate nuanțat procedeele narative (discursurile și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]
-
of India, Calcutta, 1890-1901, 27 vol. (În vol. 16); G.L. Chopra, The Panjab as a Sovereign State (1799-1839), Hoshiarpur, 1950; Khuswant Singh, The Sikhs, London, 1953; și A History of Sikhs, vol. I: 1469-1839, Princeton - London, 1963. Unele lucrări sunt apologetice, cum ar fi Fakir Syed Waheeduddin, The Real Ranjit Singh, Karachi, 1965. 96. Cei patru fuseseră angajați În Persia, dar la un moment dat distanța- inclusiv politică - dintre ei era foarte mare: Allard era Însărcinat cu afaceri militare la Tabriz
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
dificilă, pe alocuri chiar imposibilă. Ne vom concentra atenția asupra a două lucrări importante ale Pr. Chesarie Gheorghescu care dau măsura unei etape semnificative a cercetării teologice românești. Pr. Chesarie Gheorghescu încearcă să valorizeze, în Studii de teologie fundamentală și apologetică, (ediția a II-a, Rm. Vâlcea, Editura Conphys, 2010), moștenirea teologică, filosofică și apologetică a operelor lui N. P. Rojdestvenski (1840-1882), V. D. Kudreavțev-Platonov (1828-1891) și S. S. Glagolev (1865-1937), fondatorii apologeticii în Rusia. Profesorul N. P. Rojdestvenski este un remarcabil
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ale Pr. Chesarie Gheorghescu care dau măsura unei etape semnificative a cercetării teologice românești. Pr. Chesarie Gheorghescu încearcă să valorizeze, în Studii de teologie fundamentală și apologetică, (ediția a II-a, Rm. Vâlcea, Editura Conphys, 2010), moștenirea teologică, filosofică și apologetică a operelor lui N. P. Rojdestvenski (1840-1882), V. D. Kudreavțev-Platonov (1828-1891) și S. S. Glagolev (1865-1937), fondatorii apologeticii în Rusia. Profesorul N. P. Rojdestvenski este un remarcabil savant al Academiei teologice din St. Petersburg, care pune bazele apologeticii ruse. V. D.
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
încearcă să valorizeze, în Studii de teologie fundamentală și apologetică, (ediția a II-a, Rm. Vâlcea, Editura Conphys, 2010), moștenirea teologică, filosofică și apologetică a operelor lui N. P. Rojdestvenski (1840-1882), V. D. Kudreavțev-Platonov (1828-1891) și S. S. Glagolev (1865-1937), fondatorii apologeticii în Rusia. Profesorul N. P. Rojdestvenski este un remarcabil savant al Academiei teologice din St. Petersburg, care pune bazele apologeticii ruse. V. D. Kudreavțev-Platonov, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat filosoful și apologetul Bisericii Ortodoxe Ruse. Critica sa
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
teologică, filosofică și apologetică a operelor lui N. P. Rojdestvenski (1840-1882), V. D. Kudreavțev-Platonov (1828-1891) și S. S. Glagolev (1865-1937), fondatorii apologeticii în Rusia. Profesorul N. P. Rojdestvenski este un remarcabil savant al Academiei teologice din St. Petersburg, care pune bazele apologeticii ruse. V. D. Kudreavțev-Platonov, profesor la Academia teologică din Moscova, este considerat filosoful și apologetul Bisericii Ortodoxe Ruse. Critica sa filosofică, dublată de metoda deductivă, vizează dezvoltarea unui sistem metafizic care corespunde creștinismului. S. S. Glagolev, profesor la Academia teologică din
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
importanți apologeți ai timpului său, contribuția sa la cercetarea teologiei fundamentale fiind una majoră. Regăsim în lucrările acestor apologeți o descriere sistematică a principiilor teologice, filosofice și științifice ale teologiei fundamentale. Soluțiile pe care aceștia le propun chestiunilor fundamentale ale apologeticii (problema Divinității, a originii lumii, a omului, a religiei, a nemuririi sufletului) consună cu tradiția Ortodoxiei. Principiile și metodele științifice împrumutate din teologia occidentală sunt completate și cizelate în spiritul ortodox. Teologia acestor reprezentanți poate fi percepută ca "eclectică", sub
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
acestor reprezentanți poate fi percepută ca "eclectică", sub aspectul formei și al prezentării, dar, prin excelență, ortodoxă, sub aspectul conținutului și al orientării. Pornind de la Homeakov, Golubinski, acești apologeți au susținut, prin metoda științifică, orientarea tradițională a teologiei ruse. Problematica apologetică abordată în operele lui Rojdestvenski, Kudreavțev et Glagolev gravitează în jurul unor teme esențiale, precum: • Divinitatea. Dumnezeu, în calitate de Ființă Supremă, trebuie perceput nu numai ca un simplu principiu ontologic, autonom și etern, ci și ca o Ființă supra-spirituală, cu trăsăturile specifice
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ci Revelația divină, acțiune și viață. Chiar dacă intenția Pr. Chesarie Gheorghescu nu este aceea de a oferi o analiză critică, demersul său restitutiv trebuie apreciat cu atât mai mult cu cât este vorba de surprinderea unui moment fondator al dezvoltării apologeticii ruse, prin acești trei reprezentanți care au revigorat conținutul gândirii teologice moderne. Lucrarea de doctorat a Părintelui Chesarie Gheorghescu, Învățătura Ortodoxă despre Iconomia Divină și Iconomia Bisericească, (Editura Antim Ivireanul, 2001, ediția a II-a), care operează o distincție netă
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
în 1622 de Grigore al XV-lea, pentru apărarea credinței, promovarea misiunilor îndepărtate, încercarea de unire cu orientalii. Începînd din 1626, i se alătură o tipografie poliglotă care va funcționa pînă în 1907 și va difuza numeroase lucrări filologice, liturgice, apologetice și de relatări de călătorie, tipărite în cele mai variate limbi, cu caracterele cele mai diverse. II. Evoluția editării europene 1. Germania. Marile centre tipografice ale epocii precedente intră în declin; principalele trei centre rămîn Köln, Frankfurt și Leipzig. În
by ALBERT LABARRE [Corola-publishinghouse/Science/966_a_2474]
-
german de origine scoțiană, unul din premergătorii revendicării dreptului la homosexualitate. Acesta i-a găsit mormântul, a recuperat documentele care au supraviețuit furiei distrugătoare a timpului, iar în 1898 i-a publicat biografia care a rămas până azi, în ciuda tonului apologetic, cea mai importantă sursă de informații pe care o avem la îndemână. Abia atunci a început căutarea unui loc în istoria filozofiei pentru Stirner, care a fost pus în relație cu tinerii hegelieni de stânga, cu Feuerbach și Bauer, cei
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
civilizației antice, ale cărei ceasuri sunt numărate... Suntem prin anul 120 d.Hr. Între 60 și 150, niște evangheliști lucrează la elaborarea unei mitologii considerabile, menită să cunoască un succes nemaiîntâlnit, Clement Romanul cizelează niște epistole, Quadratus publică primul exercițiu apologetic creștin, Ignațiu din Antiohia sau Policarp suferă martiriul, agitația se intensifică în tabăra negustorilor de lumi nevăzute, propagandiști ai unei nevroze fără pereche în istoria umanității. O jumătate de veac mai târziu, marele Celsus scrie lucrarea Contra creștinilor, dar corabia
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
la Paris și Belgrad. Reîntors în țară, ocupă funcția de profesor suplinitor (1929), apoi provizoriu (1932) și titular din 1935 de Dogmatică la Academia teologică “Andreiana" din Sibiu. Funcționează ca profesor până în 1946. Între 1929 - 1932 și 1936 - 1937 predă Apologetică, între 19321936 Pastorală iar între 1929 și 1934, Limba Greacă. A fost numit rector al Academiei teologice în 1936 și ocupă această poziție până în 1946 Este hirotonit diacon în 1931, preot în 1932 și protopop stavrofor în 1940. Este ales
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
și nașterea „obiectelor“. Memorie și continuitate obiec tuală. Căderea în lume: viziunea multiplului desprins de Unul și relația subiect-obiect. Refuzul prezenței: trecutul ca memorie versus viitorul ca proiect. Memorie și identitate. Dezlegarea legăturilor - recontextualizare. Intermezzo Despre imposibilitatea de a fi apologetic fără a împrumuta chip divinului IV.1 Obstinația chipului Este imposibil, fără viziunea Unului, ca partea să surprindă întregul. Ea va vedea întotdeauna diferențele, lumea fiind o totalitate a părților interpretate ca „obiecte“. Altfel spus, „saltul“ de la viziunea fragmentară și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și ființelor, prin legătura Unului, face imposibilă greșeala, la fel cum imposibile devin memoria greșelii și atra gerea pedepsei. Pentru cel „cu ochii deschiși“, Unul este în toate și toate se fac prin Unul. Intermezzo Despre imposibilitatea de a fi apologetic fără a împrumuta chip divinului Singura laudă și proslăvire non-ideologizantă și dezintere sată este cea rostită față în față, exclusiv pentru cel căruia îi este adresată. Cea mai bună ilustrare, poate, ar fi lauda serafimilor din Isaia, capitolul 6, verset
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
în cadrul rugăciunilor de binecuvântare a mesei (în iudaism) și în anaforalele euharistice (în creștinism): „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oștirilor! Plin este pământul de slava Lui!“ A transfera lauda încercând să o inculci celuilalt prin gestul dezvăluirii propriei legături este apologetic și ideologizant. Legătura proprie nu poate fi „prezentată“ ori expusă asemenea unui obiect de preț, cu sau fără aroganță, la fel cum nu poate fi nici „transferată“ decât printr-o falsă și artificială asumare a interlocutorului. Un adevărat teolog sau
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
tășirii experienței religioase și al implicării în proiecte comune, de anver gură. Aduse împreună astfel, teologiile nu mai vor besc fiecare pe limba ei și pentru sine, tolerând cu in dife rență discursul „vecin“, ci pentru celelalte, fără intenții agresiv apologetice ori impregnate de prozeli tism. în acest punct se poate face trecerea dinspre ecume nism către ceea ce am nu mit, preluând formula lui Nicolaus Cusanus, „pa cea religiilor“. Pe această treaptă, deschiderea presupune o generozitate în a recepta și a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
doar acest deget poate arăta luna pasul este foarte mic. Așadar, încercarea de a pune față în față teologiile și doctrinele religioase poate sluji fundamentării ideologice și trasării liniilor clare de demarcație în privința explicitării sau deducerii, în manieră logică și apologetică, a posibilelor ramificații ale sistemelor până în cele mai mici detalii. Acest demers însă nu va fi în stare să reașeze privirea către ceea ce dorește, prin chiar menirea ei, anume să indice religia. Altfel spus, în locul reașezării pe calea deschisă de
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]