620 matches
-
învingem; El este. Și împreună cu El care ne întărește, care trăiește în noi și ne face să trăim din viața Sa divină, vom putea să facem toate. Va trebui deci, să luăm rugăciunile noastre, activitatea noastră, lacrimile noastre, jertfele noastre, apostolatul nostru, și să le abandonăm total în Inima lui Cristos, pentru idealul sublim de iubire, pe care El ni-l propune“. Cum să nu ne amintim aici, de ceea ce le poruncise Isus ucenicilor Săi, ca să le spună cetăților care nu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
același timp, ne arată cu claritate la ce misiune delicată îi cheamă Providența. În contactul zilnic și trudnic, Dumnezeu îi pune alături de colegii care au idei destul de diferite și contrastante, ca să făurească o operă de zeloasă revendicare a adevărului, de apostolat binefăcător prin exemplu, prin fapte, printr-un efort salutar de împăciuire, de unitate, de reconstruire a prestigiului iubirii evanghelice. Dacă oamenii noștri vor ști să corespundă planurilor lui Dumnezeu, vor deveni realizatorii unui bine incalculabil. Misiunea lor providențială se va
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și precisă, alături de lumea celor suferinzi, a săracilor și a celor dezmoșteniți. Acolo și-ar stabili locuința și divinul Sărăcuț de la Nazaret, dacă ar trebui să se reîntoarcă vizibil aici pe pământ, și, tot aici, este și locul nostru de apostolat. Caști, săraci și împinși de iubire, vom da mărturie cu faptele noastre despre învățătura Sfintei Evanghelii, vom fi evanghelia vie, iar poporul, îngenuncheat de atâtea deziluzii, își va redeschide brațele [adâncindu-se, în rugăciune de abandonare] în fața lui Cristos Rege
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
cruce pentru procesiuni, analog, din lemn de tei (1955), strană pentru cântăreți bisericești (1901), cristelniță, din metal (1954), felinare pentru procesiuni (1960), sfeșnice, din lemn de tei (1945), policandru din bronz (1900), clopot (1900), Octoih, legat În pânză, Catavasier (1971), Apostolat social, 4 volume, Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, broșată (1953), colecția revistelor „Biserica Ortododoxă Română” (1949-1975), „Ortodoxia” (1949-1975), „Mitropolia Moldovei și Sucevei” (19491975) . Cimitirul satului Conform unei fișe Întocmite la 19 aprilie 1967, cimitirul din satul Frenciugi, comuna Drăgușeni, raionul Negrești
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
verbal de constatare este Încheiat la 18 ianuarie 1968) cuprinde următoarele cărți În biserică și bibliotecă: Evanghelie, București, Institutul Biblic, 1895, legată În metal; Liturghier, 1953; Catavasier, 1920; Minee, 1920; Evhologhiu, 1921; Tipic, 1920; Penticostar, 1920; Octoih, 1912; Triod, 1923; Apostolat social, 1949; volumul IV, 1952; volumul V, 1955; volumul VI, 1958; Legiuirile Bisericii Ortodoxe Române, 1953; revistele „Biserica Ortodoxă Română”, 1948-1965; „Ortodoxia”, 1948-1965; „Studii teologice”, 1949 1965; „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, 1952-1965 . Prin donații de cărți și un calculator de la
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
De la 1 aprilie, redactor al revistei este părintele Gh. Antonovici; Tipografia la Mitropolitul Silvestru. De la 1 iulie 1937, Credința devine bilunară, în 1937 totalizând 236 pagini iar în 1938 alte 328 pagini. În decembrie 1939 Credința împlinea 10 ani de apostolat, cum zicea preotul Visarion Puiu din Negrești-Neamț, iar redacția era mulțumită că revista ajungea și în America, Bulgaria ori Germania, iar despre cititorii din țară, edificator era că „ credincioșii din parohia Vicov de Sus - Laura păstoriți de părintele paroh M.
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
unii dintre colegii noștri care au ajuns profesori la Medicină la Timișoara sau chiar în SUA, la New York (profesorul medic C. Bona, de curând coleg cu mine la Academia Românăă, mai puțin ambițios și poate pătruns de „inactuala” vocație de apostolat a unui medic sau profesor, a petrecut decenii ca medic generalist prin satele din jurul Lugojului, făcând ani și ani naveta, din gara Lugoj, la primele ore, încă întunecate ale dimineții, apoi luat de o șaretă sau încălecând un cal la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
epicurism, dacă el nu s-ar fi priceput să-și atașeze carul său spiritual de locomotive terestre mici și mari? Ar fi reușit el să transforme lumea așa cum a făcut-o dacă succesorii săi nu și-ar fi însușit, în apostolatul lor, în pastorala și în liturghia lor, dorințele lui Iuda, și n-ar fi cedat ispitei? Căci, fracturându-se, prin schisme succesive, în Biserici autonome, fiecare cu propria-i jurisdicție, Roma, Alexandria și Antiohia topindu-se în cadrele Imperiului Roman
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
al cărei diriginte fusesem. După 20 ani, urma să mă revăd cu foștii mei elevi de la Liceul din Rucăr, prilej de rememorare a două decenii, timp în care fusesem complet rupt de evenimentele locale, dar încă legat sufletește de anii apostolatului meu, cu experiențele lui care mă făcuseră mai matur, mai responsabil, mai apropiat de tânăra generație. A doua era întâlnirea cu foștii colegi de la Liceul "Andrei Șaguna", după 30 de ani de la absolvire. Aici aveam să relatez, alături de ceilalți, despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Petre Vernescu la Teoria Elasticității, Elemente de Teoria Elasticității și Rezistența Materialelor la toate facultățile din cadrul Institutului. La Institutul de arhitectură Ion Mincu din București a funcționat ca profesor de Structură a construcțiilor, în perioada 1962-2000. După însăși afirmațiile sale, apostolatul la acest institut a însemnat pentru domnia sa „o cotitură fundamentală în viață și profesiune”. Cursul predat se distingea printr-o filozofie specială, conceput ca o „disciplină unică și indivizibilă de structuri, destinată prin concepție viitorului arhitect al timpului nostru”, a
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
Probabil, el poate fi reconstituit din coroborarea mai multor izvoare, dar depășește subiectul de față. La scurt timp după numirea în rang de arhiepiscop (21 august 1644), Marco Bandini (Marcus Bandinus) a plecat în Moldova să-și preia misiunea de apostolat, la 3 septembrie 1644, fiind însoțit de secretarul său, Petru Parcevich. Întrucât devenise vicar și administrator local, Marco Bandini a început misiunea prin călătorii în țară, pentru a-și cunoaște credincioșii. Călătoriile sale s-au prelungit în intervalul 1644-1650 și
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
V. Babeș, T. Ionescu, Gh. Marinescu, Ion Cantacuzino. Specializat, ulterior, la Berlin, în clinica profesorului Kraus și la Institutul de Anatomie-Patologică condus de profesorul Orth, I. Enescu revine la Iași, unde, după expresia lui V. Rășcanu, își începe "munca de apostolat". În cursul anilor, a reușit să creeze o clinică nouă, profilată pe cardiologie, care, datorită desăvârșitei competențe a conducătorului ei, a devenit o școală de cardiologie de importanță națională. Într-un număr de monografii consacrate nefropatiilor hematogene bilaterale, terapeuticii bolilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de apa lui minerală. E și ceva lașitate în atitudinea asta a lui de a se refugia, de a nu se implica, de a trăi din amintiri. Când mergea la cenacluri, venind din provincie. Toți ai lui, ca într-un apostolat. Mit al exilului. Dar acum n-a mai rămas nimic. Îmi aduc aminte cum s-a enervat, la lansarea unei cărți, pe un coleg care tămâia generația. Vorbește despre noi de parcă am fi murit cu toții. Nu prea se mai întâlnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de „crimă contra ordinei sociale”, a fost condamnat la 12 ani temniță grea, executând 10 ani la Canalul Dunăre - Marea Neagră și la alte închisori. Eliberat în 1959, a făcut și 4 ani de domiciliu obligatoriu. După 1964, a fost în apostolat pe lângă diferite parohii. Posedând bine doctrina creștină și fiind un suflet spiritual, a făcut mult bine sufletelor, chiar în închisoare, realizând și convertiri. Pentru cauza generală a Bisericii și-a oferit cu multă generozitate cei 10 ani de închisoare. A
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Done care din cauza sănătății șubrede, a fost mutat într-o altă parohie. La catedrala „Sf. Iosif” am muncit cu multă dragoste și m-am străduit să fiu mereu la datorie, deși ca tânăr preot nu aveam experiența și pregătirea necesară apostolatului din mediul urban. Deși eram conștient de marile riscuri la care mă expuneam prin activitatea mea preoțească, întărit de harul lui Dumnezeu am căutat să-mi împlinesc în modul cel mai conștiincios obligațiile mele preoțești. În timpul anchetelor de la securitate aveam
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în anul 1930 îl aflăm econom al provinciei franciscane „Sf. Iosif”, și în același timp, director al școlii catolice din Galați și superior al Ordinului al III-lea franciscan. În orașul de la gurile Dunării a desfășurat o rodnică activitate de apostolat timp de 25 de ani. În timpul celui de-al doilea război mondial, Preacucernicia sa nu s-a refugiat din calea rușilor, ci a rămas pe loc, neclintit la datorie, singura autoritate publică din oraș, cu același curaj și caracter hotărât
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
închisoare, în primii ani 1975-1978, l-am vizitat pe Excelența sa la Tg. Jiu. Era același suflet entuziast, de o înaltă ținută morală. Purta haina franciscană și crucea de episcop pe piept”...(cf. Pr. Patrașcu Ghe.) După 33 de ani de apostolat ca preot, dar și ca episcop fără fotoliu la Tg. Jiu, încetează din viață pe data de 17 iulie 1981. A fost înmormântat în satul natal, Valea Mare, com. Fărăoani, Jud. Bacău, în cavoul comun al familiei, pregătit din timp
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a fost arestat și a petrecut 4 ani în închisorile dure ale comunismului. Revenit în libertate, după ce a fost vicar sau paroh pentru scurt timp în diferite parohii, a fost numit să conducă parohia catolică Galați, unde a desfășurat un apostolat zelos și cu rezultate frumoase. A murit în ziua de 13 aprilie 1975, în urma unui cheag la inimă și a fost înmormântat în cimitirul catolic din Galați. (Pr. Gheorghe Pătrașcu, Zile de încercare și de har). 25. PR. DUMITRU LUCACI
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
al Crăciunului și al Paștelui când îi spovedeam și împărtășeam, făcând slujbe pe unde credeam că sunt mai în siguranță. În situația aceasta mă simțeam bine oarecumva, dar pe de altă parte îmi sfârâiau picioarele știind că, confrații mei fac apostolat și eu umblu flaura pe drum punând în pericol familiile care mă țineau ascuns. De aceea, într-o bună zi luându-mi inima în dinți, m-am prezentat la superiori și le-am expus dorința mea de a fi numit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
timp n-au putut să-l facă să se clatine în credință. Dimpotrivă, a fost de mare ajutor și încurajare tuturor acelora pe care i-a întâlnit în pușcării. Eliberat în 1964, prin Decretul General de Amnistie, a început un apostolat rodnic în Moldova. A fost numit paroh de Barticești, unde a cucerit inimile pentru Dumnezeu și biserică. Avea aproape zilnic 500 de persoane la Sfânta Împărtășanie. Au dispărut multe obiceiuri rele din popor: dușmăniile, bețiile și înjurăturile. A reparat, mărit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în urmarea și păstrarea Evangheliei. Sf. Constantin cel Mare, Sf. Atanasiu, Sf. Augustin, Papa Grigore al VII-lea, Sf. Francisc de Assisi, Sf. Dominic, Sf. Ignațiu de Loyola... sunt tot atâția corifei care prin o viață sfântă și printr-un apostolat intens au reușit să ridice starea Bisericii și a popoarelor în timpurile cele mai critice. Ei au triumfat asupra tuturor cruzilor prigonitori, asupra ereticilor și ateilor care prin scrierile lor împânzeau învățături otrăvitoare. Alta a fost însă soarta adversarilor. Aceștia
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
și, cerând să fie admis în Ordin, a făcut noviciatul și profesiunea la Săbăoani din anul 1936, apoi, urmând cursurile de filozofie și teologie la Luizi-Călugăra, a fost hirotonit preot de episcopul Ioan Suciu la Oradea, în 1938. A început apostolatul în această dieceză și l-a continuat cu multe și frumoase rezultate. În toamna lui 1948 nu a voit să semneze pentru trecerea la ortodoxie și a fost arestat. Pentru că se ocupase de preoții din închisoare și făcuse servicii apostolice
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
prizonierul comuniștilor, fiind purtat prin cele mai negre și grele închisori, pe care le-a suportat cu mult curaj și bune exemple celor pe care i-a întâlnit. Eliberat prin Decretul din 1964, a venit în Moldova și a desfășurat apostolat rodnic în parohiile Mărgineni și Rădăuți. Prin 1975, fiind vicar la Rădăuți, s-a îmbolnăvit și a rămas paralizat până în 1992, când a murit, toate tratamentele medicale neputându-l ajuta să se mai vindece. Se ruga cu multă credință, suporta
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
nu poate răspunde. Și nu este singura. Îl asaltează tot mai insistent gândurile despre pregătirea și menirea învățătorului. A educatorului, în general. Relația învățător-copii este una dintre realitățile actului paideic ce l-au preocupat constant de-a lungul anilor de apostolat. Motivul acestei orientări ? Anii de început ai școlarității sale, precum și experiența personală dobândită în activitatea didactică. Cu mintea puțină de copil atras de mirajul cunoașterii prin învățare școlară, Dumitru Dascălu a avut prilejul să identifice și să compare stilul de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
nu se pot desprinde, pentru că sunt hipnotizați. Și, hipnotizați fiind, fac ce li se spune, sunt manipulabili și manipulați. De ce mor de grija altora, de ce mă interesează soarta celor care ajung masă de manevră? Nu pentru că miaș dori să fac apostolat, să luminez poporul și alte lucruri de genul acesta, pe care le găsești numai în manualele de școală generală, ci dintrun interes egoist: lângă oamenii aceștia trăiesc și cu ei interacționez. A schimba canalul pe desene animate sau chiar a
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]