600 matches
-
ieși pe poarta mare și alta-i s-o iei pe scurtătură. Altfel nu știu de ce nu au zidit portița din zid... “Mai domol, cumetre, cu vorbele în doi peri despre cinstitele fețe călugărești, că nu ești singur” - m-a apostrofat gândul de veghe. “Trebuie să-mi spun părerea deschis, fiindcă am întâlnit lucruri prea puțin ortodoxe, făcute de sfințiile lor, începând chiar cu Înalt prea sfântul mitropolitul”. “Adică ce a făcut Înaltul?”... “Păi nu-ți aduci aminte că unul din ei
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
numit un nesuferit. Se uită la ceas. Se făcuse ora opt și Henry avea ore de la nouă cu anul II Zidari. Se ridică din pat și dădu s-o pornească spre baie. — Tu ai auzit ce ți-am zis? îl apostrofă Eva, ridicându-se și ea din pat. — Te-am auzit, spuse Wilt și observă că femeia era goală. Eva Wilt în pielea goală la ora opt dimineața era o priveliște aproape la fel de șocantă ca și Eva Wilt beată, fumând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
-l știu, se dezvinovățește iarăși Rafael. Din vedere-i știu pe mulți. Mi-aș pune gâtu’ că nici de-o lună nu te-ai liberat de la ocnă, face Adrian. — Nu ți-l pune, că-l pierzi. — Mie-mi spui?! îl apostrofează nea Ghețu. Cine știe câți ani ai stat de-ai ieșit așa bine conservat de habar n-ai pă ce lume trăiești?... Dacă nici de Zizi n-ai auzit... Ca mâine te văz că te duci la Zizi ca să-ți dea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
discutat asta la Alcoolicii Anonimi. Nu-i același lucru, susțin cu fermitate. N-ar trebui să primim în grup prea mulți care se cunosc... —Lașule! îi strig. —Fricosule, mă susține Finn. —Poate mai târziu. Nu sunt pregătit... Ești patetic! îl apostrofează Finn din nou. — Ne pune pe noi să facem ceva ce el nu e în stare. — Lasă că îi arătăm noi! zice Finn. De ce folosești pluralul, față palidă? îl iau eu la rost. Davey începe să chicotească. —Care-i treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
facem? întreb eu. Stăm puțin așa, în această poziție, răspunde Daisy. Mi se pare puțin stupid, comentează Jennifer. —Mie mi se pare extraordinar. Daisy, dacă vrei să lași capul puțin mai jos, eu nu am nimic împotrivă. —Finn, obraznicule! îl apostrofează Charlotte, ca și cum ar fi o profesoară care îi face morală unui băiat neastâmpărat, și asta mi se pare de-a dreptul amuzant. Câteva secunde mai târziu, toți râdem în hohote. Capetele ni se clatină din pricina chicotelor celor de care ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
farmecele ei nu mai are el nevoie acum. Nu știu ce-am putea noi să facem, ridic eu din umeri. Poate doar să-i stropim cu niște apă rece. Lui Daisy îi fulgeră ochii a război. — Numai atâta știi! mă apostrofează ea triumfătoare. Mai există și alte metode! Tocmai mă gândesc s-o întreb ce are de gând, dar Barney intră în cameră. Are părul ciufulit și pare foarte, foarte dezorientat și supărat. —Barney! îl strigă Daisy și-i zâmbește fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-aș sufletul tău! Sunt dezolat! Da' am la mine două sticluțe de vinuleț roșu, sânge de taur, pentru pomana de mâine. Plus cinci berici. Dacă stau și mă gândesc io bine... Nu te mai gândi, Iuliane, că-ți cauzează! îl apostrofează Cezărel Crocodilul, care avea de multișor un dinte, în contra Apostatului. De la o tură de zaruri adjudecată, odată, cu cântec, de Iulică. Așa e, băi, scoate și tu din straiță o fiolă de vin și păstrează una! concluzionează decent Vali Buletin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
doamnei Gavrilaș de purtarea lui neleală. O seară întreagă a trebuit să-i explice și să-i jure că numai pe ea o iubește, ca s-o astâmpere. Ba într-o zi s-a pomenit cu doamna Alexandrescu că îl apostrofează atât de jalnic, de parcă ar fi părăsit-o Jenică: ― Domnu Titu, din suflet te rog și te implor, ia seama să nu se nenorocească din pricina matale biata Mimi!... Ea te-o fi iubind, sărăcuța, c-am observat de atunci că
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să se mai întîlnească și cu Ilie Rogojinaru, arendașul cu care călătorise astă-toamnă și-l exasperase cu teoriile lui agrare practice. Nu mai scăpă de el până la Costești. ― Ei, cucoane, am avut ori n-am avut dreptate cu țăranii? îl apostrofase arendașul, mereu jovial și zgomotos. Pe urmă a venit în compartimentul lor, să le mai treacă urâtul. Le-a povestit că se repezise la București, fiindcă prinsese din vânt o vorbă cum că moșia Babaroaga a doamnei Iuga ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să ne zgândăre necazurile! Intervenția și mai cu seamă înfățișarea lui pătimașă păru tuturor atât de insolentă, că provocă indignare. Miron Iuga îi aruncă o privire de dispreț, căpitanul de jandarmi își mușcă buzele strivind o înjurătură, iar Boerescu îl apostrofă nervos: ― Ce vrei tu, băiete, ce? Pe Petre întrebarea parcă I-ar fi pălmuit. Adică același prefect, care a ascultat strigătele și batjocurile celorlalți, numai pe el îl bruftuluiește, ca și când el ar fi cel mai ticălos om din sat, tocmai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
pentru un loc în frunte, deoarece se scoate o cantitate limitată și cine prinde să înhațe mai repede, bine, cine nu, cumpără la prețul normal. Dar îmi place să mă bat pentru un loc mai în față, chiar dacă voi fi apostrofat, deși nu sunt decât un țâr de om. Dar cel mai mult îmi place la promoțiile de oale și tigăi de bucătărie și la televizoare sau alte electrocasnice. În supremarket-urile unde se dau aceste produse prin „promoție”, lupta pentru a
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pentru soacră-mea, două tigăi sunt pentru aceeași doamnă Țuți, una este pentru mine, asta mai mică pentru a-mi face clătite și ochiuri, iar astea două văd eu cui le dau. Cum mă îndrept spre casa de marcat, sunt apostrofat de câteva persoane care n-au apucat să ia. - Uite-l pe speculant! Îmi spune o doamnă vizibil supărată că n-a reușit să pună mâna pe vreo tigaie. - Dă-mi și mie o tigaie, îmi cere o bătrână ce
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
o voce din aglomerație. În acel moment, șoferul pune o frână brusc și din inerție venim unii peste alții. Eu, cum aveam în fața mea pe cele două dame, mă prăvălesc peste ele. - Domnule, chiar sunteți de-a dreptul imposibil! Mă apostrofează cea de a doua damă. În acel moment iar dau drumul la o canonadă de strănuturi. - Coboară, dom’le, la prima stație, se aude o voce nervoasă și strănută cât vrei pe stradă. Mai mulți călători îmi trimit „politicos” epitete
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
să-i mai numărăm pe cei ce au plecat dincolo... E drept că acum douăzeci de ani era mai rău : acasă tremurai să nu te aresteze și nici pe stradă nu erai în siguranță, se găseau unii capabili să te apostrofeze în public, să strige după tine „bur ghezoaico !“, să-ți facă atmosferă... Nu era nevoie să vorbești cu un cunoscut franțuzește ca să te recunoască, există destule semne după care și ei pot să-și dea seama că au de-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care, acum, fără perucă și cu ochelarii pe nas, uitase că era îmbrăcat într-o rochie de seară a lui Judy Osmore. Bună seara, Scarlett-Taylor, i se adresă Hector clătinându-se pe picioare, în față și în spate. Emma, îl apostrofă Tom, cum dracu facem să scăpăm de toată mulțimea asta? Precis că cineva o să ne trimită poliția pe cap și mi-e o frică de moarte că Rozanov o să afle. Doamne, dacă n-ai fi beat... Te-am scăpat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să ajungă până la urmă cioc în cioc. Dar dacă tot îi dădea făina aia de pomană, de ce trebuia să se concentreze să cântărească atât de exact? Fiindcă ideea nu i-a venit decât după ce i-a umplut punga, deșteptule! îl apostrofa Damian, malițios. Cătălin se apleca și mai atent peste poză, doar-doar o să deslușească vreun semn după care Damian putuse să ghicească în ce moment anume s-a hotărât băcanul s-o servească pe Xenia fără să-i ceară bani. În
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prinse domnul Cernat momentul să încuviințeze, dând din cap aprobator și grav. Urâtă treabă! Cică am întors armele! Așa ceva nu se face între oameni de onoare! se înflăcără el. Dar cine ne-a obligat să ne aliem cu nemții? îl apostrofă vehement domnul Berindei. Nu chiar dumnealor? Am vrut să fim neutri. Ne-au lăsat în pace? La asta vă rog să-mi răspundeți! Ne-au lăsat în pace? Ca să nu mai vorbim de Dictat, care e sută la sută opera
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Știu. Știu. Ai aflat cumva dacă îi musai să votezi? Păi cam așa merge vorba. Doar nu or vrea să-i votăm pe cei ce ni-i bagă ei în ochi... Măi Toadere, de ce vorbește gura fără tine? l-a apostrofat Făcutu, tot un invalid de război, care ședea lângă el. Dacă am fost pe front și ne-am întors betegi, vărsându-ne sângele, am făcut-o ca să ne conducă un neica nimeni? Un pierde-vară? Calicul calicilor din satul ista? Mai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Toadere, omule! Asta m-a făcut să te caut iar și să-ți amintesc că ai uitat cine ai fost, băiete! Ai uitat că toată lumea te respecta, dar de când ai început să bei... Oprește-te, omule! Oprește-te!” - l-a apostrofat vocea care de obicei îl vizita în vis... „Dacă am ajuns calic îi din vina mea? Nu! Îi din cauza golanilor iștia care ne-au luat totul și am devenit slugi fără simbrie, zâua mamei lor!” „Ai grijă, Toadere, ce vorbești
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mobile ale mănăstirilor, oprindu-se numai ceea ce era de absolută necesitate pentru soborul mănăstiresc. În schimb se făcură mănăstirilor state, în marginile strictului necesar și se trecură la buget”. ― Radu Mihnea voievod prevedea tot “strictul necesar” pentru călugări - l-a apostrofat bătrânul pe autor. Am reluat cititul: “Astfel aceste mănăstiri începură a trăi în mizerie, din cauza sumelor bugetare ridicole și neînsemnate. Mitropolitul Sofronie Miclescu, care protestă în 1859 demn,... a fost în fine depus, în noiembrie 1860... Apoi prin legea de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Nu era același râs pe care-l auzisem înainte reverberând. Era mai ascuțit și întrerupt de sughițuri. Fără să întorc capul, am încercat să trag cu coada ochiului și am zărit două picioare pline de noroi. Aceeași voce m-a apostrofat ironic: "Decît să te chinui așa, îți dau voie să te întorci". Dar parcă acum îmi era teamă. Am rămas nemișcat. "Hai, Întoarce-te!" îmi porunci vocea. Și m-am supus. Primul lucru care m-a izbit la necunoscutul din fața
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
hotărâtă parcă să le umple pe toate. Mi-a aruncat o privire ironică și mi-a zis: ― M-am retras să deliberez. Să nu mă tulburi și să nu mă zorești. Am rămas stupefiat. Ce însemna asta? ― Profesore, m-a apostrofat văzând că nu plecam. Lasă-mă să deliberez. N-ai voie să influențezi curtea. Mă întrebam dacă-și bătea joc de mine. Mi-am adus aminte cum glumise într-o zi: "Profesore, mi-a spus, imaginează-ți că sala de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În această lume devenise o jucărie docilă în mâinile mele. Într-o zi, pândind când pleca de acasă, m-am luat după ea, ca și rândul trecut. Înainte de a o ajunge, s-a întors brusc din drum și m-a apostrofat: ― Te rog nu mă urmări. E urât ceea ce faci. Nu sânt ceea ce crezi. ― Dar de unde știi ceea ce cred? ― Purtarea dumitale mi-o spune. Mi-a întors spatele și a intrat la întîmplare într-un magazin. Am rămas buimăcit în stradă
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
a scăpărat prin minte să-i trimit îndărăt toate scrisorile pe care ea mi le refuzase atâta timp. Le-a reținut și pe acestea. Hotărât, eram pe drumul cel bun. ― Ce tot faci de nu te mai vezi? m-a apostrofat într-o zi Charlot. ― Mă prepar pentru primul doctorat. S-a uitat surprins la mine ca la o dihanie, apoi mi-a aruncat o privire de milă. L-am întrebat: ― De ce, Charlot? Crezi că e mai bine să citesc în
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
făcea altceva, decât mă împroșca mereu cu săgețile ochilor ei. Cici mai bătu de două ori, apoi văzând că nu-i răspunde nimeni, plecă. Zgomotul pașilor ei se stinse repede. Mihaela răsuflă ușurată și, desfăcîndu-se brusc din brațele mele, mă apostrofă cu reținută mînie: ― E așa de urât ceea ce faci. Te rog pleacă imediat. Am privit-o la rîndu-mi încruntat și mai ales pus pe ceartă: ― De ce mă alungi? ― Pentru că te disprețuiesc! ― Bine, plec. Dacă mă vede cineva ieșind de aici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]