445 matches
-
vizitatori sau stolurile de manechine, completate, în volumele mai noi, cu alte câteva simboluri explicite în nesfârșite combinări (vinul și grâul, copilul și fluturele, zarul și peștele), au conturat o identitate lirică extrem de puternică, ce nu se ferește de redundanță. Apoteoza din baia de aburi De aceea este surprinzătoare vădita prefacere prin care trece un poet, altfel, monocord și autosuficient, cu toate că nimic nu-l împinge la schimbare. Volumul din 2007, Centura de castitate, anunță din titlu o austeritate ce echivalează cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
acum teatralizarea eului, iar parabola bufonă apare cu intermitențe (vezi, de pildă, Gânduri). Lucrul e explicabil prin schimbarea mizei acestui volum, altfel alcătuit decât cele precedente. Cum bine observa într-o cronică Paul Cernat, Centura de castitate este povestea unei apoteoze, anume construită astfel de către autor. Secvențele în care e împărțită cartea semnalează această ordine sacră: „Insomnia“ e urmată de descoperirea „Feței lăuntrice“, ceea ce duce în punctul zenitului, acolo unde locuiește „Lumina“. Poezia rămâne un teren rezervat grației, plutirii sub zodia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
ultima parte a volumului, româneasca, unde sunt plasate șase poeme bășcălioase, în maniera folclorico-argheziană, care demitizează la greu tot ce prind: ba amorul câmpenesc, ba spaima nedefinită și alte sentimente duhovnicești, ba ponciful național gen „frunză verde“, culminând cu o apoteoză a mentei frecate cu spor. Acest ciclu e unul de pedepsire a cititorului, prea nătăfleț ca să merite curtenirea poetului: „lumea vrea rime vrea virtuozitate poetică/de genul tup tup tururup tup tup“. E limpede că nu mai avem de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
depășire a condiției de subiect, în măsura în care, în limbaj biblic, excessus este traducerea lui ekstasis, extazul; și atunci, excesele extatice ale dacului eminescian vorbesc despre existența revelată în neant, traversînd sunya budistă și vidul eckhartian. Nihilismul dacului se înrudește cu o apoteoză negativă care reprezintă o tentativă de a se apropia de Dumnezeu prin negație (deja, în călătoria Luceafărului către originile universului, formula genezei adoptată de Eminescu este încărcată de negativitate și de contradicție latentă: „Nu e nimic și totuși e/O
Despre sacralitatea sacrificială a lunii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Simona Modreanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1377]
-
care îi venea de minune, la Bologna, în 1976, într-o nouă producție. Cu toate acestea, Carmen este rolul său fetiș! Tot la Bologna, în regia lui Virginio Puecher, spectacolele au avut un asemenea succes, încât au părut o adevărată apoteoză a Vioricăi. Era foarte ușor să îi concep costumele, pentru că reușea să ofere credi bilitate oricărui personaj. Tot la Teatro Comunale din Bologna am lucrat împreună la Fedora de Umberto Giordano. Cu această ocazie, mai mult decât decorurile și costumele
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
trecerea trupelor române peste râul Tisa, a participat și regele cu regina Maria și Primul ministru I.Brăteanu, venind de la București în mod expres ca să asiste la acest act. După lichidarea armatei ungare și ocuparea Budepestei, războiul se încheiase.Urmează apoteoza, Infăptuirea României Mari și încoronarea de la Alba Iulia. Acum se încheie și rolul jucat de Antonescu pe scena tragediei războiului, rol nemenționat în actele istorice. După război deține functia de șeful Scoli Superioare de Cavalerie, apoi 4 ani ca atașat
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
universitar Ion Enescu, doctor în matematică. Profesorul de înaltă și aleasă ținută morală, etică și academică, care s-a dăruit trup și suflet idealurilor nobile ale școlii românești, s-a retras dintre noi, acum aproape 22 de ani, într-o apoteoza tragică. Prin exemplul său personal, Profesorul Ion Enescu a contribuit substanțial la formarea multor serii de studenți, educându-i în spiritul muncii cinstite, al dragostei pentru matematică, filosofie, cultura, natura și frumos. În Catedră de Matematică a Universității Tehnice din
Volum memorial dedicat foştilor profesori şi colegi by Alexandru Cărăuşu, Georgeta Teodoru () [Corola-publishinghouse/Science/91776_a_92841]
-
culmea idealismului grec, tocmai acest idealism ne apare mai profanat de josnicia patimii justificate metafizic, în realitate, Elada păgână n-a cunoscut niciodată estetismul pur, cum îl concep și cum îl pretind teoreticienii moderni. Arta ei, în mare parte, e apoteoza viciului, a monstruozității morale. Când o judecă altfel, cu scopul de a o da model oricărei arte, esteticienii sunt pradă unei iluzii deșarte. Chiar un gânditor de talia lui Benedetto Croce cade victimă acestei greșeli când scrie: „Mitul într-adevăr
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
fi îngăduit să-i otrăvești sufletul cu cadavrele poleite în aur ale operelor imorale. Problema morală în artă se rezumă îndeosebi la chestiunea sexuală, la felul cum e reprezentată în poesie, în roman și în plastică. Nimeni nu poate interzice apoteoza în artă a iubirii dintre sexe. Poetul care adoră frumusețea ideală a iubitei lui, romancierul sau dramaturgul care transfigurează pasiunea dintre bărbat și femeie, pictorul care dă imaginea zeiască a perechii tinere în marș triumfal de cucerire a vieții, toate
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Transilvanie de Nord. Ca urmare a reviziei autorizațiilor de funcționare, numeroase întreprinderi comerciale și magazine evreiești din Transilvania s-au trezit, în anul 1942, într-o situație critică. Cotidianele sau anumiți funcționari locali aclamau evenimentul nu doar ca pe o apoteoză a comerțului întreprins de creștini ori a "remanierii economice", ei făceau și referiri aluzive la transformarea regiunii într-una exclusiv națională. "Faceți loc comerțului creștin ungar!" - scria ziarul Ellenzék ("Opoziția") din Cluj, ca, apoi, într-un serial de zece articole
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
20 Până în secolul al XIX-lea, discuțiile privind evaluarea se concentrau asupra rangului și ierarhiei scriitorilor - a clasicilor care "întotdeauna au fost și vor fi admirați". Principalele exemple care se dădeau erau, desigur, scriitorii antichității eline și romane, a căror apoteoză a venit o dată cu Renașterea. Pe la sfârșitul secolului al XVIII-lea, cunoașterea mai aprofundată a unor cicluri de producție literare, cum ar fi cele medievale, celtice, scandinave, hinduse și chineze, a dus la -demodarea acestei vechi concepții despre "clasicism". Observăm că
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
cunoaștem personal) s-ar putea să fie tocmai această independență de spirit. Cartea, riguroasă și acerbă în același timp, se citește cu interes și pasiune. Argumentare și expunere strânsă, tensionată, concentrată. Reținem deocamdată, în acest cadru, doar capitolul cultural intitulat: Apoteoza banalității (pp. 255-280). Este cea mai riguroasă expunere critică a ceaușismului cultural, a revoluției culturale desfășurată la noi de fosta dictatură, scrisă până acum. Se simte imediat experiența trăită și documentarea directă. Pentru a nu mai aminti de talentul de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
romanul din perspectiva scenariului gnostic, Ștefan Borbely observă trei identități ale Dorinei: Dorina terestră care se pregătește de nuntă cu căpitanul Manuilă (ipostază în care este vie), Dorina din palatul de sticlă (în care este moartă) și Dorina din insula apoteozei solare, unde și-a lepădat veșmintele și aparține luminii. În studiile sale de etnologie și mitologie, Eliade arată că, pentru a intra în insula transcendentală de tip Svetadvâpa - "insula albă" - Insula Șerpilor, Insula lui Euthanasius, este necesară depășirea condiției umane
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se oprește la limita de netrecut a obiectualității, nu e prinsă în densitatea "formală" a unei realități care i se supune și i se opune totodată. Ea trece prin obiectul devenit transparent pentru a vedea altceva; o sublimare ori o apoteoză a sensibilului, așa cum ne e dat să întrezărim în Semn 715: "Cum te uiți la o eclipsă de soare/ printr-un geam afumat,/ tot astfel se uită prin mine/ ochiul din spatele meu, opal/ spre ochiul fix din orizont, oval/ coborând
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
facerii. Dar tabloul acesta vine de dincolo, din firescul petrecut demult, din netimpul slăvirii în slavă; acum - aici - elogiul "e uzurpat de când e în eclipsă/ divinul. Harfe în preajma înghețului, când ți se/ domolește entuziasmul și e în scădere/ ardoarea-ți. Apoteoze ce se surpă, când pentru/ totdeauna ți-ai desprins văzul din lucoarea/ desăvârșirii". Peisaj secularizat de nevedere, de grija nepăzirii sufletului. Văzul desprins de cele nevăzute cade în plasa vizibilului, vedere a ființei care și-a uitat chipul adevărat.60
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
un tărâm al rătăcirii/ Unde amprenta ființei și semnele sacrului s-au șters" (Astrul nomad, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 130), " Un anotimp al rătăcirii, când ființarea/ întoarce spatele adevărului Ființei/ și se abandonează ne-lumii, lipsei de temei" (Apoteoza răului, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 181). 61 Abia în "devenirea întru nimicnicie" (Apoteoza răului, în op. cit., p. 187), sufletul se poate reînnoi în lumina Imaginii, căci doar în străfundul cel mai adânc el este cu adevărat nimicul, stare ce
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nomad, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 130), " Un anotimp al rătăcirii, când ființarea/ întoarce spatele adevărului Ființei/ și se abandonează ne-lumii, lipsei de temei" (Apoteoza răului, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 181). 61 Abia în "devenirea întru nimicnicie" (Apoteoza răului, în op. cit., p. 187), sufletul se poate reînnoi în lumina Imaginii, căci doar în străfundul cel mai adânc el este cu adevărat nimicul, stare ce face cu putință "înfrăgezirea sufletului aidoma pământului nou-născut al deltelor" (Aproapele meu, Heraclit, în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
unei societăți mai bune. "Oh, voi Femei, surori ale Năzuinței, mirese ale Desăvârșirii, mame ale Milostivirii, exclamă autorii, luați vrerea noastră sub sfânta voastră oblăduire [...]. Oh, voi Femei, dacă veți ști să deveniți acum iubite preacurate, viitorul va fi o apoteoză a Dreptății, a Frăternității, a Dragostei". Angoasa decăderii cedează locul unei speranțe milenariste, unei rugi înflăcărate și extatice închinate femeii mântuitoare. Imaginea semi-virginei prostituate se estompează în fața surâsului dătător de curaj al Mariei. Iar mormântul face loc leagănului... Partea a
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de "zână a căminului". Mașina de spălat, mașina de gătit cu gaz, prăjitorul de pâine, mixerul, râșnița de cafea, atât de ridicate în slăvi în publicitate, sunt visul oricărui cămin. În rândul claselor de mijloc, ele repoleiesc și chiar asigură apoteoza modelului burghez al femeii casnice. Până în 1962, locurile de muncă pentru femei, aflate în declin din 1921, continuă să scadă. Să nu exagerăm, însă. Efectul major al societății de consum este, desigur, mai curând acela de a submina, decât de
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Iar nu, ca mine, suflet hrănit cu amărâre,/ Nu zbuciumat ca mine de al furorei spasm,/ Nu un poet de frunte cu turbă și sarcasm.../ El, om de lume, vesel, încununat cu roze/ Asistă chiar în viață l-a sale apoteoze (I 9). Acest versificator/ Schimbat prin turba urei în câne lătrător (I 9), cum îl califică alt personaj, se alătură gelosului Scaur care vede că Neera îl neglijează din pricina lui Horațiu, ea fiind mult mai sensibilă la talentul poetic decât
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
drama lui Radu Stanca Oedip salvat (1947) ia drept model cealaltă tragedie a lui Sofocle închinată eroului, Oedip la Colonos, care prezintă încercarea bătrânului orb însoțit de fiica sa Antigona de a ajunge în locul unde își poate afla mântuirea, precum și apoteoza lui. Dramaturgul român păstrează unele date ale tragediei antice, de la decor la argumentele întrebuințate de personaje. Acțiunea din Oedip la Colonos este plasată pe o cărare singuratică și mărginită de hățiș unde sosește pribeagul în straie zdrențuroase, dus de mână
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
te ucidă, tu - om drept, neprihănit -/ Ce-ai face atunci ? Ai cerceta de-i tatăl tău,/ Ori chiar pe loc l-ai pedepsi ? În final, corul admite inocența lui Oedip și socotește că el ar trebui să fie răsplătit prin apoteoză pentru injustele suferințe îndurate : Când chinuri și-atâtea năpaste/ Asupră-i nedrept se abătură,/ Ar fi o dreptate ca zeul să-i fie/ Prielnic și iar să-l înalțe. Personajul central din Oedip salvat insistă, de asemenea, asupra nevinovăției sale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de soartă. În pofida similitudinilor, tragedia lui Sofocle și drama lui Radu Stanca au motivație diferită. Oedip la Colonos prezintă împăcarea eroului cu soarta sa, acceptarea necondiționată a voinței divine, ceea ce îi aduce în cele din urmă absolvirea de păcate și apoteoza. Ajuns la vârsta înțelepciunii, acest bătrân ce-i zeilor smerit acceptă suferințele dictate de sus : așa cum e, cu acest trai mă-mpac. Oracolul apolinic anunță că Oedip își va afla mântuirea și alinarea sufletească în ținutul Eumenidelor, prosperitatea fiind rezervată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
abuzul săvârșit prin pedeapsa severă pe care și-a dat-o pentru fapte comise fără voie. Prin înțelegerea hybris-ului și condamnarea gravului exces, eroul căzut în beznă a aflat lumina și atinge, în final, o stare superioară (p. 160). Apoteoza lui oferă un model de depășire a condiției umane : puterea spiritului îi dă tăria de a înfrunta obstacolele întunericului cu demnitate și cu dorința de slujire a binelui (p. 171). Pe scara dintre Aiax și Oedip, Sofocle include trepte majore
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Panu se aștepta, firește, la altceva, însă acel ceva, adică o primire grandioasă și entuziastă, nu avea. Masele susțin și adoră pe cei cari luptă și dau piept cu dușmanul, niciodată un soldat care fuge nu va figura într-o apoteoză. De la gară, Panu s-a dus acasă însoțit de administratorul ziarului și de câinele său favorit, Clapan. Apoi, la ora 12 am dejunat la restaurantul otelului Union, împrejurul unei mese cu vreo 14 persoane. Panu merita mult mai mult, dar
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]