446 matches
-
Iar nu, ca mine, suflet hrănit cu amărâre,/ Nu zbuciumat ca mine de al furorei spasm,/ Nu un poet de frunte cu turbă și sarcasm.../ El, om de lume, vesel, încununat cu roze/ Asistă chiar în viață l-a sale apoteoze (I 9). Acest versificator/ Schimbat prin turba urei în câne lătrător (I 9), cum îl califică alt personaj, se alătură gelosului Scaur care vede că Neera îl neglijează din pricina lui Horațiu, ea fiind mult mai sensibilă la talentul poetic decât
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
drama lui Radu Stanca Oedip salvat (1947) ia drept model cealaltă tragedie a lui Sofocle închinată eroului, Oedip la Colonos, care prezintă încercarea bătrânului orb însoțit de fiica sa Antigona de a ajunge în locul unde își poate afla mântuirea, precum și apoteoza lui. Dramaturgul român păstrează unele date ale tragediei antice, de la decor la argumentele întrebuințate de personaje. Acțiunea din Oedip la Colonos este plasată pe o cărare singuratică și mărginită de hățiș unde sosește pribeagul în straie zdrențuroase, dus de mână
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
te ucidă, tu - om drept, neprihănit -/ Ce-ai face atunci ? Ai cerceta de-i tatăl tău,/ Ori chiar pe loc l-ai pedepsi ? În final, corul admite inocența lui Oedip și socotește că el ar trebui să fie răsplătit prin apoteoză pentru injustele suferințe îndurate : Când chinuri și-atâtea năpaste/ Asupră-i nedrept se abătură,/ Ar fi o dreptate ca zeul să-i fie/ Prielnic și iar să-l înalțe. Personajul central din Oedip salvat insistă, de asemenea, asupra nevinovăției sale
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de soartă. În pofida similitudinilor, tragedia lui Sofocle și drama lui Radu Stanca au motivație diferită. Oedip la Colonos prezintă împăcarea eroului cu soarta sa, acceptarea necondiționată a voinței divine, ceea ce îi aduce în cele din urmă absolvirea de păcate și apoteoza. Ajuns la vârsta înțelepciunii, acest bătrân ce-i zeilor smerit acceptă suferințele dictate de sus : așa cum e, cu acest trai mă-mpac. Oracolul apolinic anunță că Oedip își va afla mântuirea și alinarea sufletească în ținutul Eumenidelor, prosperitatea fiind rezervată
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
abuzul săvârșit prin pedeapsa severă pe care și-a dat-o pentru fapte comise fără voie. Prin înțelegerea hybris-ului și condamnarea gravului exces, eroul căzut în beznă a aflat lumina și atinge, în final, o stare superioară (p. 160). Apoteoza lui oferă un model de depășire a condiției umane : puterea spiritului îi dă tăria de a înfrunta obstacolele întunericului cu demnitate și cu dorința de slujire a binelui (p. 171). Pe scara dintre Aiax și Oedip, Sofocle include trepte majore
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
său prea dulce vis, El pe scut și pe armură A.M. D.* cu sânge-a scris. Când la luptă paladinii Se-aruncau cu crunt avânt În pustiul Palestinei Nume de femei strigând, Lumen coeli, sancta Rosa*! Exclama înspre dușmani, Semănând apoteoza Spaimei printre musulmani. În castelul lui, departe, Se-ntorcea din Răsărit Și-a rămas până la moarte Mut și trist, ca un smintit. Amintindu-și apoi aceste clipe, cuprins de o nemaipomenită tulburare, prințul fu chinuit mult timp de o întrebare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ce-l vom acorda unor lucruri oarecare. - Dimpotrivă, în conștiința generată de boală. Nici o urmă de libertate; nu putem prevedea nimic, robi chinuiți ai dispozițiilor și capriciilor organice. Fatalitatea respiră prin toți porii, urâtul izvorăște din membre și toate alcătuiesc apoteoza necesității care este boala. Niciodată nu știi ce vei face, ce se va întîmpla, ce dezastre pândesc în umbrele lăuntrice, nici în ce măsură vei iubi, nici în ce măsură vei urî, pradă climatului isteric al nesiguranțelor. Boala care ne separă de natură ne
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al trupului sau temerea în preajma neînțelesului și nici căința necurmată a gândului n-ar fi izvorul creșterii lăuntrice, ci toate laolaltă, învăluite și purificate în sentimentul morții. Fără el, te înalți anapoda, îndepărtînd din sfârșit grăunțele de nimb sau de apoteoză. Când însă moartea încolțește în fiece suflare, rodul suferințelor noastre își păstrează o maturitate neatinsă și viața este mai puțin pierzanie, acordată ultimelor ei rosturi. Nu crești decât la unison cu o agonie-n floare. Prin sentimentul morții, facem viața
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din excesul spiritului, sau care au atins culmi, dar și-au revenit. Olanda - a cărei pictură echivalează muzica germană - n-a degenarat în sănătate? După înălțimile ei istorice, i s-a "așezat" sângele, și oamenii, în locul palorii, au preferat o apoteoză a untului. Sau Suedia, nu moare eșuată-n prospețime? - Ce o împiedică să se usuce glorios în amurg? Și cum pot fi țări care n-au soartă, din teamă de anemia consecutivă "istoriei"? Devenirea universală înregistrează numai popoarele ce nu
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Într-o astfel de clipă, când toți oamenii și-ar părăsi ocupațiile, când nimeni n-ar mai găsi un sens în mediocritatea datoriei, când existența ar plesni de contradicțiile ei interioare, ce ar mai rămâne în afară de triumful nimicului și de apoteoza finală a neființei? Monopolul suferinței Mă întreb: pentru ce numai unii suferă? Există vreo rațiune în această selecțiune, care scoate din rândul oamenilor normali o categorie de aleși, pentru a-i arunca în cele mai groaznice torturi? Unele religii susțin
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
care acum servește drept ac pentru cadranul solar ce poartă tot numele lui Octavianus, iar la nord îl flanchează Mausoleul. Este străjuit așa dar într-o parte de amintirea înfrângerii lui Antonius și a reginei Cleopatra, iar într-alta de apoteoza postumă a principelui. — Ho! Ușurel, unde vă grăbiți? se plânge din urmă Plautius. Îi este greu să țină pasul, chiar dacă merg la vale. Bine măcar că umblă pe la umbră. Fiorul de bucurie se stinge însă când se uită la crângul întins
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ultima parte a volumului, româneasca, unde sunt plasate șase poeme bășcălioase, în maniera folclorico-argheziană, care demitizează la greu tot ce prind: ba amorul câmpenesc, ba spaima nedefinită și alte sentimente duhovnicești, ba ponciful național gen „frunză verde“, culminând cu o apoteoză a mentei frecate cu spor. Acest ciclu e unul de pedepsire a cititorului, prea nătăfleț ca să merite curtenirea poetului: „lumea vrea rime vrea virtuozitate poetică/de genul tup tup tururup tup tup“. E limpede că nu mai avem de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
lugubră, dar, paradoxal, și senină, aici se aflau oasele dezmembrate a sute de călugări capucini, din care camarazii lor de austeritate confecționaseră, după moarte, candelabre, ghirlande, ornamente care împănau subterana, asemenea unui mormânt triumfal. Era vorba, firește, despre chiar o apoteoză a morții și despre o lecție privitoare la cum moartea poate fi instrumentată și utilizată... după moarte. Nu mi-a fost frică, mai degrabă am fost amuzată de pitorescul straniu al capelei, unde îndemânaticii capucini confecționaseră o adevărată dantelărie din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
ocazională își însușise cuvinte cărora uzul prelungit, până la sațietate le anulase sensurile și conotațiile religioase inițiale. În poezia odelor, a imnurilor și a omagiilor se întâlneau, la tot pasul, cuvinte precum: ctitor, ctitorie, (pământ) binecuvântat, nimb (de glorii), verb, iluminare, apoteoză etc. Direcția acestei preluări și banalizări a fost continuată în unele dintre amalgamele stilistice ale presei contemporane"70. În cele ce urmează se va putea sesiza, pe parcursul prezentului capitol, schimbarea produsă la nivelul discursului religios din presa românească, modificarea structurală
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
alți confrați ai epocii opinia că muzica lui Șostakovici „va învăța contemporanii noștri și generațiile viitoare istoria Rusiei secolului XX, mai mult decât manualele de istorie“. Muzica lui reflectă „tenebrele și oroarea fricii, violențele și suferințele care conduc la o apoteoză tragică în tensiunea ei (finalul Simfoniei a 5-a) sau la transfigurarea misterioasă în claritate și calmare față de ceea ce este etern (al treilea cvartet, Sonata pentru violă și pian). Nici un artist contemporan nu a știut să exprime cu o asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
vizitatori sau stolurile de manechine, completate, în volumele mai noi, cu alte câteva simboluri explicite în nesfârșite combinări (vinul și grâul, copilul și fluturele, zarul și peștele), au conturat o identitate lirică extrem de puternică, ce nu se ferește de redundanță. Apoteoza din baia de aburi De aceea este surprinzătoare vădita prefacere prin care trece un poet, altfel, monocord și autosuficient, cu toate că nimic nu-l împinge la schimbare. Volumul din 2007, Centura de castitate, anunță din titlu o austeritate ce echivalează cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
acum teatralizarea eului, iar parabola bufonă apare cu intermitențe (vezi, de pildă, Gânduri). Lucrul e explicabil prin schimbarea mizei acestui volum, altfel alcătuit decât cele precedente. Cum bine observa într-o cronică Paul Cernat, Centura de castitate este povestea unei apoteoze, anume construită astfel de către autor. Secvențele în care e împărțită cartea semnalează această ordine sacră: „Insomnia“ e urmată de descoperirea „Feței lăuntrice“, ceea ce duce în punctul zenitului, acolo unde locuiește „Lumina“. Poezia rămâne un teren rezervat grației, plutirii sub zodia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
încă o dată (din nou, pleonasm, n. m.), înainte de a se prezinta lui Dumnezeu spre a-și da seama de relele ce săvârșiseră pe acest pământ". Cât despre eroii pozitivi, ei ajung, precum spuneam la început, să se căsătorească, într-o apoteoză a stării de mijloc ce i-ar fi provocat neîndoielnice orgasme etice unui Daniel Defoe: "Acest soț fericit era Gheorghe [...]. Cât despre juna sa soție, ea este frumoasa Maria [...], care deși iubise pe Gheorghe (Gheorge, cum i-ar zice nemuritorul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
din Das Glasperlenspiel al lui Hermann Hesse, maestrul de go percepe simultan curgerea sufletului și armonia muzicală. Mai mult, a învinge înseamnă, în etica jocului, a dobândi pacea spirituală. De aceea, în clipa supremei și îndelung așteptatei victorii, asistăm la apoteoza tânărului Otake. Desprins cu totul de condiționările corporale (suntem avertizați că se confruntase, în câteva rânduri, cu probleme digestive), el transcende planul contingent și penetrează, în expresia naratorului, chiar "tărâmul exaltării artistice". Întreaga scenă este pur cathartică, elementele estetice fiind
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
va duce la conturarea unui „portret-robot” incomplet și, în unele privințe, fals al solomonarului român. 7. Carte - solomonar în ciclul de legende populare românești referitoare la Sf. Ilie, între momentul uciderii propriilor părinți (sacrificiu uman ? ; cf. 182) și cel al apoteozei și obținerii rangului de stăpân asupra mani- festărilor atmosferice, Ilie trece prin câteva probe expiatorii. Una dintre ele este recluziunea forțată în chilia/beciul unui schimnic care, după ce-l încuie înăuntru, aruncă cheia în fundul unui iaz. „Sf. Ilie a găsit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
suflarea dobitocului se pogoară-n jos, în pământ? (Flacără Sacră, 1, I, 1934, p. 7. Acest articol a fost semnat de către Calinic I. Popp Șerboinau sub pseudonimul de Piconșer) Cremațiunea și religia creștină O privire generală asupra bisericii [II] După apoteoza finală a Mântuitorului, prin Înălțarea Sa la ceruri, se simți nevoia, ca doctrina creștină predată Apostolilor verbal să fie scrisă. În scopul acesta apărură, una după alta, cele patru Evanghelii (Matei, Marcu, Luca și Ioan), care cuprind minunile săvârșite de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
viața, a trăit-o mereu sub chipul intuițiilor și rareori sub forma conceptelor. Altfel spus, pictorul știe să facă un tablou, dar nu știe să scrie despre el. Sub unghiul convenției didactice, toți știm ce este o teză de doctorat: apoteoza birocrației universitare în viața fiecărui intelectual ambițios, adică îndurarea unui chin din nevoia de a urca treptele palmaresului. Și cum treapta era obligatorie pentru a astupa gura adversarilor, Horea Paștina a trebuit să primească jugul. Urmarea a fost o neașteptată
Pictura văzduhului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5913_a_7238]
-
nevoie de săptămâni Întregi de muncă pentru a scoate din zidurile caselor din apropiere grăsimea scursă din femeile transformate În torțe umane. Secolul al XVII-lea a constituit În Franța, datorită Regenței și domniei lui Ludovic al XV-lea, o apoteoză, un triumf al curtezanelor. Pudorea prefăcută care dominase sfârșitul domniei lui Ludovic al XIV lea e Înlocuită treptat cu sentimentul eliberării femeii, astfel Încât, după o Îndelungată simulare a cinstei și devoțiunii, femeile Își manifestă mult mai dezinhibat spiritul ludic. Izvoarele
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
Eu am introdus-o deja, observi? Oferirea buchetului de flori din vază este ultimul gest care-mi este permis să-l mai fac pentru tine!“ (Constantin Buligoanea) „Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ (Marin Beșcucă) „[Două prietene discutând în liniștea locuinței, n.n.] — Cu atât mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
grații. Mult mai înțelept ar fi ca Petre Berea să-și încerce norocul dăruindu-i iubitei o carte de versuri de Emil Brumaru. DacA bun-gust nu e... „Dragostea acestei nopți se curse vijelios, parcă la întrecere cu muritul clipelor sub apoteoza timpului. Un somn greu tăia peste ființele lor, și un respirat dur arăta chinul din interiorul trupurilor ostenite. Ea se trezi mai repede și plecă spre primele proceduri.“ Frazele de mai sus au fost extrase din romanul Iubire din ruga
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]