2,862 matches
-
trece o femeie ca un Răsărit pe loc pasul șontâc eu l-am grăbit, dar eu cu spatele spre lung Apus nu mai țin pasul și m-am dus spre raza de lumină ca o gură prin care soarele încet apună, cu raze reci, prin rază eu sunt prins de o iluzie care s-a aprins ochii ei, din ochiul ca o gură atunci când Răsăritul e făptură și doar Apusul este-un colț de rai. Și am țipat: Femeie stai! Ești
PE DRUM de PETRU JIPA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381594_a_382923]
-
ieri, tot mai bătrâni Pășim în toamnă ca-n genune Și-n inimă trecuți tăciuni Sperăm s-aprindă o minune, Un foc temeinic de iubire Să ne-nsoțească până sus, Când toate fi-vor amintire Și viața - un soare ce-a apus. Citește mai mult Și tot mai palizi, tot mai stinși,Pășim pe drumuri înserateși ne lăsăm nedrept cuprinșiDe somnul lent, cu iz de moarte,Din tineri, ieri, tot mai bătrâniPășim în toamnă ca-n genuneși-n inimă trecuți tăciuniSperăm s-aprindă
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
cu iz de moarte,Din tineri, ieri, tot mai bătrâniPășim în toamnă ca-n genuneși-n inimă trecuți tăciuniSperăm s-aprindă o minune,Un foc temeinic de iubireSă ne-nsoțească până sus,Când toate fi-vor amintireși viața - un soare ce-a apus.... XXV. ÎNCEP SĂ FIU MAI BLÂNDĂ, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2015 din 07 iulie 2016. Cu anii, încep să fiu mai blândă și dau dogoare cum dă un lemn uscat în sobă, doar focul mi-e puternic
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
trece o femeie ca un Răsărit pe loc pasul șontâc eu l-am grăbit, dar eu cu spatele spre lung Apus nu mai țin pasul și m-am dus spre raza de lumină ca o gură prin care soarele încet apună, cu raze reci, prin rază eu sunt prins de o iluzie care s-a aprins ochii ei, din ochiul ca o gură atunci când Răsăritul e făptură și doar Apusul este-un colț de rai. Și am țipat: Femeie stai! Ești
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
mai mult Pe drum trece o femeie ca un Răsăritpe loc pasul șontâc eu l-am grăbit,dar eu cu spatele spre lung Apusnu mai țin pasul și m-am dusspre raza de lumină ca o gurăprin care soarele încet apună,cu raze reci, prin rază eu sunt prinsde o iluzie care s-a aprinsochii ei, din ochiul ca o gurăatunci când Răsăritul e făpturăși doar Apusul este-un colț de rai.Și am țipat: Femeie stai!Ești raza de lumină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
rog...! Neînțelesul privea la nedumerire într-un loc de pace și unire doar frânghia realului s-a rupt peste capul unui prinț de lut și doar întâmplarea, ea, a tăcut ca un fulg de nea. Complicate balanțe... timpul răsare și apune flux, reflux, marea se îmbracă cu spume m-am pierdut în orizontul orb cu privirea unui șoim miop. Și, și... nu există consolare pentru fiecare stare se naște ceva, ceva, natura timpului din stea. Citește mai mult Era o lumină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
publicat în Ediția nr. 2237 din 14 februarie 2017. Trăia odată într-un sătuc culcușit în brațele munților, un fecior de miner atât de frumos, că se opreau izvoarele din mersul lor să îl privească și soarele uita să mai apună de dragul lui. Avea feciorul acesta, pe numele lui Săndruțu Oiții, niște ochi albaștri și curați precum cerul de vară, un păr negru cărbune nu alta și cârlionțat ca lâna mieilor primăvara, niște buze roșii de zici că erau de fragă
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
așezi și tu la casa ta, ... Citește mai mult Trăia odată într-un sătuc culcușit în brațele munților, un fecior de miner atât de frumos, că se opreau izvoarele din mersul lor să îl privească și soarele uita să mai apună de dragul lui. Avea feciorul acesta, pe numele lui Săndruțu Oiții, niște ochi albaștri și curați precum cerul de vară, un păr negru cărbune nu alta și cârlionțat ca lâna mieilor primăvara, niște buze roșii de zici că erau de fragă
MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU [Corola-blog/BlogPost/381564_a_382893]
-
ora 18.00 Bucătar la Polul Sud /The Chef of South Polar Producție: Japonia, 2009 Gen: comedie (125min.) Marți, ora 18.00 Grădina cuvintelor/The Garden of Words Producție: Japonia, 2013 Gen: animație (46 min.) Miercuri, ora 18.00 Soarele apune în districtul trei / Always-Sunset on Third Street -3 Producție: Japonia 2012 Gen: comedie, dramă (142 min.) Miercuri, ora 19.00 Soția lui Gegege/ Gegege’s Wife Producție: Japonia 2010 Gen: biografic (119 min.) Joi, ora 18.00
Zilele Filmul Japonez [Corola-blog/BlogPost/99057_a_100349]
-
Opinii Ca asta trebuie să fi fost noaptea aceea din carte. Aspră. Cu o lună ca o seceră. Apusese parcă mai devreme decât se cuvenea, ciorile se adunaseră stoluri în brazi, atât de gălăgioase pe cât de tăcuți erau oamenii; oamenii, ca niciunul, încuiați în casele lor, ale stăpânilor lor, câinii în lanțuri prea scurte, găinile adormite, florile înclinate. Bărbatul
Păturica [Corola-blog/BlogPost/99781_a_101073]
-
funcționează, în momentul ăsta, la toate nivelele, după o singură logică: a urii. Prezumția de bună credință a dispărut, iar cuvântul “solidaritate” mai are puțin și devine arhaism. Legat de cel din urmă, îmi amintesc cum, pe vremea puterii recent apuse, în timp ce unii erau omorâți cu ranga, alții tăceau mâlc, fie de frică, fie din comoditate, fie din dezinteres. Brrrr... Mi-am dorit, așadar, schimbarea puterii, sperând într-un fel de reechilibrare a climatului în care trăim, într-o ieșire din
ICR, Patapievici, solidaritate, spirala urii și sânge pe pereți by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20268_a_21593]
-
undeva de sus. Înainte de Predeal am facut o stânga ca să scurtam drumul. Aveam să ajungem la Zărnești și de acolo în stiu-ce-loc și de acolo mult mai repede la Sighișoara. Când Zarnesti-ul se profila la orizont, soarele începea să apună. Ne apropiem de oraș și la un moment dat dăm de o furca. La stanga în depărtare se vedeau blocuri, la dreapta se vedeau copaci. Mama face stânga. Mi se părea mai logic să o luăm spre copaci, dar am tăcut
Poveştile pe care le voi primi cadou by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20903_a_22228]
-
Mi-oi asuma greșeli și m-oi supune. Să nu te bucuri! Nu-mi vei lua nimic. Te voi privi în ochi când îți voi spune. Cu timpul soră sunt și-mi este-amic, De ne-om certa iar steaua îmi apune, Credința-n Dumnezeu te va răpune, Moarte, în viața mea ai rolul mic... Să nu te bucuri! Nu-mi vei lua nimic. Referință Bibliografică: Rondel de credință / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1906, Anul VI, 20 martie
RONDEL DE CREDINŢĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384163_a_385492]
-
Intrasem deja în zona ce mi-a permis să văd râul Moldovița în lungul căruia, pe ambele părți, urma să se arate municipiul Câmpulung Moldovenesc în toată măreția sa de secole. La doi-trei de kilometri de intrarea în localitate soarele apunea într-un peisaj mirific, greu de descris în cuvinte, dar minunat pentru a fi așternut pe o pânză întinsă pe șevalet... §4. Meșteșuguri, meșteșugari, scriitori câmpulungeni În această zi de marți, 2 august 2011, programul de dimineață nu a mai
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384068_a_385397]
-
Să fie...? Unii îi spun bătrânețe alții o privire a soarelui demult, să fie o fericire atunci când animalul aproape a murit doar omul rămâne ancorat în sufletul său chinuit. Să fie...? Adevăratul chip se înalță acolo în peșteri unde liliecii apun. Fără vedere doar unde și iată: Ei văd prin aud... Dacă tot locuiesc în zile și ani, dacă tot mă liniștesc cu un pahar cu apă, dacă tot mâncarea mă satură, dacă? Mereu și mereu în profund sunt pentru fericire
UN DRUM LUNG de PETRU JIPA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384226_a_385555]
-
își trage seva dintr-un filon de aur . Ha, ha, ha, râdeau bărbații adunați în jurul mesei pe care paharele cu must nu se lăsau prea mult nebăute. Nu râdeți măi oameni buni, voi nu vedeți ce frunze are stejarul ? Când apune soarele , stejarul strălucește de zici că se aprind o sută de becuri, am dreptate ? Nu am prea mult timp să privesc apusul de soare , dar în schimb vă povestesc ceva ce vă lasă cu gura căscată, zise Aurel, care nu
O TOAMNĂ NEOBIȘNUITĂ de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384231_a_385560]
-
aparține. Eu fără tine cum aș mai zbura Clipe să prind, arzând spre nemurire? Numai cu tine mă pot înălța Către un veac al inimii, iubire. Eu fără tine nu văd răsărit Căci soarele îl regăsesc prin tine Și aș apune-n cerul azurit Stingând văpaia ce mă întreține. Fără de tine n-ar fi nici o stea, Lumina către noapte nu înoată, Un cer senin al dorului de nea De printre neguri fost-a să mă scoată. Eu fără tine cum să
FĂRĂ TINE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384271_a_385600]
-
Doamne iarăși către noi! Am să Te caut... Am să Te caut...am să Te caut Isuse În fiecare splendid răsărit... În fiecare zi ce-mi dăruiești Prin care-mi amintești că sunt iubit! Am să Te caut când soarele apune În stele mii ce-n noapte strălucesc Și am să zbor cu gândul printre ele Să-Ți cânt Isus...să -Ți spun cât Te iubesc! Și-am să Te caut în fiecare clipă Și-am să Te chem în fiecare
OMAGIU DIVIN 24 de MARIA LUCA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384296_a_385625]
-
o duce la vale printre cele două râpi uriașe, două prăpăstii fiind și azi între Ogrădeasa Bogății de Jos și cea a Vadului cusută cu spini . Rămâne pășunea , iarba rămâne , să fie păscută de oi pe muchia timpului până în soare apune , până în umbră , mioarele toate sătule să fie ca lapte. De departe , în fruntea turmei de ești , Cetățuia Vadului mișcarea-ți surprinde , să știi . Și Măgura Vadului e aproape , iar Zgleamănul , mâna-ți întinde cu turma să urci și iarba să
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383616_a_384945]
-
tristă sau rea, Puterea zâmbetului pe chipuri revenea, Iar un colț de rai începea a se crea... Soare în priviri se ivi, strălucind nespus Și doruri, tristeți sau grele dureri s-au stins Către o lume a uitării lor au apus, Raze, dansând vioaie, în jur s-au aprins! Cărțile inimilor par a se fi deschis, Erau scrise în alb și negru, ... Citește mai mult Lacrimi pierdute în ierni ale sufletului,Înghețate pe drumul înspre nicăieri,Risipind din amarul strâns al
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
mai părea tristă sau rea,Puterea zâmbetului pe chipuri revenea,Iar un colț de rai începea a se crea...Soare în priviri se ivi, strălucind nespusși doruri, tristeți sau grele dureri s-au stinsCătre o lume a uitării lor au apus,Raze, dansând vioaie, în jur s-au aprins!Cărțile inimilor par a se fi deschis,Erau scrise în alb și negru, ... XIII. LA O CAFEA CU LAPTE, DE VORBĂ CU PROPRIUL DESTIN, de Cristina P. Korys, publicat în Ediția nr.
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
speranță, s-o ducă-n alte chipuri. Iubirea-i doar o clipă din vis de fericire ce-n om se înfiripă cu a vieții menire. Dar în singurătate, omul vine pe lume. Și singur pleacă-n moarte, când viața îi apune. Pomii, doar își pierd frunza în rece vânt de Toamnă. Dar se revigorează după coșmar de Iarnă. Prin Toamna viețuirii, nostalgic trece omul. Că prin pecetea firii, Iarna îi curmă drumul. Iar când speranța moare din visuri efemere, își duce
PRIN TOAMNA VIEŢUIRII de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383725_a_385054]
-
mare, E doar de stele pe catarg! Luna-și arată fața clară, Cloșca cu puii ei de aur Din norul nopții iar tresară, Cerul devine mândrul faur! Fără să mai privească-n sus Îndrăgostiții au uitat Că Soarele a și apus, Fără să îi fi întrebat! Când roata carului de stele Apare-ncet pe o cărare, Frumoșii tineri de sub ele Urcă iubirea-n Ursa-Mare! Referință Bibliografică: Martori la lăsarea serii! / Virginia Vini Popescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1390, Anul
MARTORI LA LĂSAREA SERII! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1390 din 21 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383790_a_385119]
-
cad. În ritmul trepidant al vieții, nu mai e timp pentru meditație. Fiecăruia îi e teamă de ceea ce va urma. “N: Nu, ele nu pot pleca! Sunt atât de perfecte! M: Odată cu înaintarea în vârstă frumusețea se stinge treptat până apune la picioarele pomului. N: Nu-i adevărat! Frumusețea nu are vârstă. Adevărata frumusețe o găsești în florile toamnei ce împodobesc arborii. Oamenii nu înțeleg acest lucru. M: Să înțeleagă toamna? N: Să guste toamna. M: Cum ar putea să guste
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
cu toate că în aceste vremuri, prețuim mai mult pe alții de oriunde și de aiurea, căci ni se par a fi mai exotici, mai spectaculoși, mai senzaționali!... Însă, rămânem convinși de faptul că ce este nobil rămâne iar ce este ieftin, apune!... Așadar, cei alungați din turnurile babilonice pot bate la porțile cetății noului Ierusalim - cel bisericesc și ceresc ce „nu are trebuință de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o, făclia ei fiind Mielul
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT GAVRIIL STOICA CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC ŞI IMPORTANŢA ACESTUIA ÎN VIAŢA CREŞTINULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2064 din 25 august [Corola-blog/BlogPost/383771_a_385100]