702 matches
-
furiș, ai venit, Toamnă, Fără ploaie, fără vânt, Doar data din calendar, Te trădează. Pe cuvânt! De n-ar fi struguri în vie, Și porumbul în hambar, Aș crede că e tot vară, Și-aș pleca pe Litoral. Șapte frunze arămii, Peste iarbă-mprăștiate, Lăcrimate dintr-un pom, Astea sunt povești, nu fapte. Bruma, burnița și vântul, Unde oare le-ai lăsat? De o săptămână-ntreagă, Tot soare e peste sat. N-a plecat din codru cucul, Și nici stol de rândunele
PE FURIȘ AI VENIT, TOAMNĂ! de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375912_a_377241]
-
2012. A fost o zi frumoasă, ca de primăvară românească, pentru că a început sezonul ploilor mediteraneene și toată natura s-a trezit din „tăcerea” la care a fost condamnată de arșița necruțătoare din anotimpul cald, în timp ce în România noastră. toamna arămie își strânge catrafusele și se pierde treptat sub cojoacele iernii ce va să vină... Teatrul de Comedie (SATIRIKO TEATRO) din capitala cipriotă, o clădire impunătoare, zugravită în culori vii și tare vesele, așa cum o cere însăși destinația ei, a fost
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
2012. A fost o zi frumoasă, ca de primăvară românească, pentru că a început sezonul ploilor mediteraneene și toată natura s-a trezit din „tăcerea” la care a fost condamnată de arșița necruțătoare din anotimpul cald, în timp ce în România noastră. toamna arămie își strânge catrafusele și se pierde treptat sub cojoacele iernii ce va să vină... Teatrul de Comedie (SATIRIKO TEATRO) din capitala cipriotă, o clădire impunătoare, zugravită în culori vii și tare vesele, așa cum o cere însăși destinația ei, a fost
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
frunza a întâmpinat zorii mai palidă ca niciodată. A privit în jur și a observat copacul văduvit de surorile ei. A început să plângă și a întrebat copacul mamă cum suportă atâta durere, dar copacul tăcea și privea trist covorul arămiu a celor ce i-au împodobit crengile. Frunza l-a provocat iarăși la dialog printr-o mișcare violentă și într-un final a primit răspuns. Copacul părea să-i vorbească despre înțelepciunea ce se ascunde dincolo de suferința frunzelor. I-a
ARIPI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375162_a_376491]
-
plaja. Marea, oglindă salină! Un cer ca de vară se-arată prielnic ocean străbătut de corabia Zeului Soare. Doar alaiul de pescăruși ce mă-nsoțește dă veste parcă de grija toamnei... Rari călători încredințează că au dreptate. Nisipul pe țărm e arămie pudră. Descălțat, iau în tălpi atingeri îmbietoare. În piept mi se-mplânt-o plăcere adânc indusă de aer... de mireasmă de alge... Lenos mă desfăt, negăsind clipei nicicum azi pereche... Încet în mișcare, plutesc... Mă simt, într-o buclă de
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
Acasa > Poezie > Imagini > ȘEVALET RIMAT Autor: Monica Bokor Publicat în: Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Șevalet rimat Mă doare sfâșierea de-albastru presărat Cu norii cenușii de toamnă arămie, Cu pașii gri, încet și măsurat, Mă-ndrept spre iarna argintie. Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungă Până când primăvara azurie o să vină. Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă, Accept roșu și galben în lumină. Pulsând în gânduri
ȘEVALET RIMAT de MONICA BOKOR în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373144_a_374473]
-
număr de abonați:abonați->accesări / articol->accesări / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. ȘEVALET RIMAT, de Monica Bokor, publicat în Ediția nr. 2121 din 21 octombrie 2016. Șevalet rimat Mă doare sfâșierea de-albastru presărat Cu norii cenușii de toamnă arămie, Cu pașii gri, încet și măsurat, Mă-ndrept spre iarnă argintie. Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungă Până când primăvară azurie o să vină. Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă, Accept roșu și galben în lumina. Pulsând în gânduri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
tăcerea Și-aștept să vină timpul ce auriu va fi, Ce neagră e pădurea! Dă-i înțeleg durerea, Nici viața nu e roz în fiecare zi. Citește mai mult Șevalet rimatMă doare sfâșierea de-albastru presăratCu norii cenușii de toamnă arămie,Cu pașii gri, încet și măsurat,Mă-ndrept spre iarnă argintie.Cu verde mă îmbăt ca să-mi ajungăPână când primăvară azurie o sa vină.Când verde nu-i pe calea toamnei, lungă,Accept roșu și galben în lumină.Pulsând în gânduri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/373145_a_374474]
-
apă. Ce toamnă inutilă! Nu vezi că n-are rost? Degeaba frânge arșiți prin goluri de furtună, Mutând culori în sfere că într-un joc anost. E-atât de perimata și de inoportuna! Să ne-aruncăm în toamna cu chipul arămiu! Nu-mi pasă ce va face: să plece, să rămână. Cu tine lumea are parfum de verde ... Citește mai mult Ce toamnă inutilă pândește lângă noi,Se scutură pe frunze în straie de rugina,Cu trena prinsă-n stoluri de
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
apă.Ce toamnă inutilă! Nu vezi că n-are rost?Degeaba frânge arșiți prin goluri de furtună,Mutând culori în sfere că într-un joc anost.E-atât de perimata și de inoportuna! Să ne-aruncăm în toamna cu chipul arămiu!Nu-mi pasă ce va face: să plece, să rămână.Cu ține lumea are parfum de verde ... VI. O LACRIMĂ-NTRE PLOI, de Lăură Hubati, publicat în Ediția nr. 1675 din 02 august 2015. Agonizanta, sacadând absența O melodie c-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372088_a_373417]
-
tot sărută... și ea plânge de bucurie. ...Deodată, se auzi un icnet urmat de un zgomot surd. Doamnele prezente în sală începură să țipe de spaimă. Căzută cu fața în jos pe podeaua înclinată, Violeta părea că se relaxează, lichidul arămiu i se scurge șerpuind lin pe treptele din lemnul de stejar lustruit, trupul ei făcu spasmodic vreo trei-patru convulsii și inima i-a încetat să mai bată. Murise... * Coincidențe?!... Ziarele cotidiene din două orașe ale țării, unul transilvan și altul
de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372132_a_373461]
-
a lungul istoriei gazdele unui Garden Party regal care, după atâția și atâția ani reînvie ca un soare din nori. Din nou, spre înserarea zilei de 10 Mai se varsă peste grădina Palatului Elisabeta o lumină fuzionată în pasteluri galbene arămii, îmbrățișate de umbrele arborilor mari în care abia izbucnitul frunziș strânge la sân răcoarea și păsările, a sărbătoare regală și a dragoste și fidelitate față de Regele românilor! Orchestra Reprezentativă a MApN îmbie plăcut și vesel la promenada sărbătorească, detașamentul Regimentului
AMBIANŢĂ REGALĂ LA GARDEN PARTY-UL DE LA PALATUL ELISABETA de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372192_a_373521]
-
25 octombrie 2014. Îmbracă-mă cu tine toamnă, mă-nvăluie-n îmbrățișarea vântului ce te-a mănat, adapă-mă la sânu-ți mândru, doamna și-adoarme-mă-n foșnet de frunze, legănat. Cu-a ploii caldă sărutare mă vindeca de dor, de jale, mă scaldă-n arămii sclipiri de soare, mă descompune-n roșii frunze și petale pentru-a putea renaște-n primăvară floare. Citește mai mult Îmbracă-mă cu tinetoamnă,mă-nvăluie-n îmbrățișareavântuluice te-a mănat,adapă-mă la sânu-ți mândru,doamnăși-adoarme-mă-n foșnetde frunze,legănat.Cu-a
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
-a putea renaște-n primăvară floare. Citește mai mult Îmbracă-mă cu tinetoamnă,mă-nvăluie-n îmbrățișareavântuluice te-a mănat,adapă-mă la sânu-ți mândru,doamnăși-adoarme-mă-n foșnetde frunze,legănat.Cu-a ploii caldă sărutaremă vindeca de dor,de jale,mă scaldă-n arămii sclipiride soare,mă descompune-n roșii frunzeși petalepentru-a putea renaște-n primavarăfloare.... Abonare la articolele scrise de brîndușa maria meruțiu
BRÎNDUȘA MARIA MERUȚIU [Corola-blog/BlogPost/379652_a_380981]
-
plânge frunzele căzute, Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur. Misterioasă, toamna se ferește De vânturile rele și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește, Găsind în arămiu o alinare. Și suflet și speranță - împreună Se vindecă-n ideile profunde, Mai răbdătoare-n razele de lună... Lumina gândului mereu pătrunde În rime și în fraze-ntortocheate Și în al toamnei arămiu lințoliu, Întins, ușor, pe versuri deocheate Ce
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
însă, tot mai tare crește, Găsind în arămiu o alinare. Și suflet și speranță - împreună Se vindecă-n ideile profunde, Mai răbdătoare-n razele de lună... Lumina gândului mereu pătrunde În rime și în fraze-ntortocheate Și în al toamnei arămiu lințoliu, Întins, ușor, pe versuri deocheate Ce suferă, fiind mereu în doliu. Durerile crescute-n suflet - arse ... Citește mai mult Când crengile durerii se destramă,Încovoiate-n toamna aurie,Copacii goi sunt răstigniți în ramăDe-o pană iscusită, plumburie.Pădurea
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
-și plânge frunzele căzute,Pictate cu aramă și cu aur, Când sufletul umil, pe nevăzute, Ar vrea să se înalțe-n glas de graur.Misterioasă, toamna se fereșteDe vânturile rele și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește,Găsind în arămiu o alinare.Și suflet și speranță - împreunăSe vindecă-n ideile profunde,Mai răbdătoare-n razele de lună... Lumina gândului mereu pătrundeîn rime și în fraze-ntortocheateși în al toamnei arămiu lințoliu,Întins, ușor, pe versuri deocheateCe suferă, fiind mereu în doliu
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
rele și hoinare; Speranța, însă, tot mai tare crește,Găsind în arămiu o alinare.Și suflet și speranță - împreunăSe vindecă-n ideile profunde,Mai răbdătoare-n razele de lună... Lumina gândului mereu pătrundeîn rime și în fraze-ntortocheateși în al toamnei arămiu lințoliu,Întins, ușor, pe versuri deocheateCe suferă, fiind mereu în doliu.Durerile crescute-n suflet - arse... XII. PLÂNG VIORILE, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 2013 din 05 iulie 2016. Îmi plâng viorile în tâmplă Iar eu mă-ntreb
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
noștri coroane dădeau premii Și ne zâmbeau ferice, ca noi, de dimineață... Cu sufletu-n extaz de-al dragostei sublim, Când florea de cireș a nins în alb pe noi, Prin soarele de vară pe-al marii țărm gonim, La arămiu castan --- popă pentru-amndoi... O, câtă fericire-mi puneai pe chip atuncea ! Pe rochie-mi presărai petale de maci roșii ... Eu nu știam ca-'cestea alcătui-vor crucea, Cu-a spinilor coroană să-nțepe. Nemiloșii ! ...Și ce mai spală ploaia atâta
PRIN GEAM ... de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374801_a_376130]
-
său iubit și drag, De-o boală a murit. Ajuns bătrân și-ngândurat, Fără urmași când moare, Cu banii toți a cumpărat, Tablouri de valoare. La licitație s-a găsit, Portretul unui fiu, De-un amator era vopsit, Pe fondul arămiu. Din sală nu s-a oferit, Nici cea mai mică sumă, Căci toată lumea s-a gândit, Că-i doar o proastă glumă. Un om sărman și necăjit, A oferit un leu, Și dintre toți el a primit, Tabloul "Fiul meu
TATĂL ȘI FIUL de IONICĂ DRAGOMIR în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371633_a_372962]
-
placă și l-a decis definitiv, să nu mai forțeze lucrurile, pentru nici un motiv. Lumea îL plăcea așa cum era și tatăl lui trebuia să se resemneze cu realitatea. E sfârșit de noiembrie și azi noapte s-a așternut peste verdele arămiu al dealurilor și pădurii ce străjuia satul, brumă groasă. Ultimele rămășițe de vlagă ale veșmintelor ce mai acopereau ramurile copacilor, încremeniseră sub îmbrățișarea înghețată a frigului câinos de peste noapte. Le mai țintuia de ramuri doar cristalele argintii, crescute din respirația
VULPE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2275 din 24 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375678_a_377007]
-
zâmbet, când am putea s-acoperim cu el un țipat? De ce privirile-s mereu întunecate, cănd e-atata seninatate-n toate? De ce uităm sa-ntampinam voioși un răsărit, cănd ziua se așterne frumos și liniștit? De ce uităm să admirăm amurgul arămiu, cănd raze se-mpletesc în jocul lor zglobiu? De ce uităm să ne plimbăm prin ploaie, cănd cade blând din nori, sau când cade vioaie? De ce uităm să fim, din când în când, copii Și să dansăm, cănd ninge, cu fulgii
DE CE UITAM? de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375753_a_377082]
-
cerul ce naște furtună Prinții de lut își caută loc Iubirea lor e o fată de luna Cu plete bălaie ,cu ochii de foc! Stele vorbesc peste noapte Oamenii vorbesc peste zi Dragostea vorbește în șoapte Esență plutește în zori arămii! Și-n zorii ce viața-i zorește Când trandafirii din nou înfloresc În inima tăcută mai crește Un sentiment pur nelumesc! Te caut în noapte ,plutind pe un vis Te caut în șoapte ,pășind în abis Ești dragostea care,plutești
VIS COMPROMIS de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2312 din 30 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378766_a_380095]
-
ochii acesteia îi știa dinainte, avea convingerea că mai văzuse acest chip altădată: „Era sigur că mai văzuse undeva acești ochi de un verde nefiresc, care căpătau o lumină aurie cu fiecare zâmbet, sigur că mai întâlnise undeva același obraz arămiu, aceeași gură foarte roșie, cu dinții albi, limpezi, strălucitori... Cunoscuse cândva, de mult, într un timp pe care nu și-l putea preciza, ceva care îi amintea de un anumit timp, de o anumită viață pe care o pierduse demult
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
30 noiembrie Exegeză lunecată. Totul s-a petrecut într-o secundă. Cînd am văzut că serata dedicată lui Mihai Ursachi începea să-i contureze marelui meu prieten un profil nu tocmai adecvat, am ieșit. După mine a ieșit un băietan arămiu care m-a și oprit. S-a scuzat, s-a recomandat și, din desaga lui vikingă, a scos un cărțoi ochios pe care, frînt, mi l-a înmînat: autorul îmi dăruia cartea lui... și atît. Ce puteam să-i spun
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]