1,871 matches
-
zăbovit mai mult cu privirea asupra făpturii sale dinspre care venea în răstimpuri un interesant miros de gutuie coaptă, ar fi băgat de seamă că tânăra femeie nu-i tocmai în apele ei. Din când în când, zgâria cu unghia arătătorului de la plinuța mână dreaptă tăblia mesei, își freca ușor genunchii rotunzi unul de altul sau își trecea, degetele prin părul bogat și negru, oftând prelung și lăsându-și perfectul cap pe spate, cu nările răsfrânte. Tot ceea ce vedea de la înălțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
citi, sfântul părinte scoase de la brâu o călimară și-un capăt de pană și scrise pe verso-ul pergamentului „De acord”. Se gândi puțin, apoi adăugă: „Fără milă”. Semnă și întări cele scrise cu sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
eu acolo. — Nu vă e deloc ușor - spuse Metodiu. — Măcar dacă aș putea să beau, ca ăștia - zise turcul arătând cu mâna peste umăr, spre tranșee, de unde se auzeau lălăiturile tovarășilor săi. Dar nu pot. Sufăr cu... - și-și întinse arătătorul spre stomac. Am primit o săgeată acu un an, la Kosovice, la un jaf, și pân-am smuls-o, până m-am legat, s-a făcu rană. Cum pun ceva în gură, cum m-apucă, știi, parc-aș avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
masiv caiac la prora căruia stătea în picioare - nu mai încăpea nici o îndoială - un otoman. Grecul se pregăti să-l salute cu un gest larg și-un zâmbet respectuos pe față, dar osmalâul făcu un semn îndreptându-și cu fermitate arătătorul în jos, spre apă, adică stați pe loc, lăsați ancora. — Control! - șopti galben Georgios, apoi strigă către caiac: Nu înțeleg! Ce s-a întâmplat? — Nu s-a întâmplat nimic! - strigă turcul. Oprește! — Păi dacă dumneavoastră înșivă spuneți că nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
că sărmanul om avea dreptate și sfârși prin a face un vag gest de încuviințare. — De acord! spuse. Din oră în oră, vom lăsa liber câte unul dintre voi ca să se odihnească și să-și facă nevoile - își duse degetul arătător la gât, cu un gest amenințător, și adăugă: Dar dacă cuiva îi trece prin cap ideea prostească să încerce să scape, îi tăiem gâtul. Făcu o pauză dramatică și încheie pe un ton foarte hotărât: — Și îi vom tăia gâtul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Îl ascultă vag plictisit, din cînd În cînd soarbe din cafea, apoi din politețe intervine cu o Întrebare: — Ei, bine, dar nu Înțeleg unde vrei să ajungi? Algazi e vădit iritat de detașarea superioară a interlocutorului său. Bate ritmic cu arătătorul În masă și se silește să vorbească Încet, nereușind decît să-și accentueze răgușala. Îți repet, mon cher, că problema Îmbolnăvirii cuvintelor e chiar mai gravă decît crimele săvîrșite În văzul lumii. Doctrina oficială se insinuează aproape imperceptibil În cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
două luni de când sunt blocată cu ea și nu văd cale de ieșire. M-am uitat iscoditor la ea. Nu părea să i se pară ceva ciudat în asta; părea îngrijorată și gânditoare. își studia atent inelul de argint de pe arătător. Din experiență știam că asta înseamnă că e gata să facă o sugestie de care nu era sigură cum o să fie primită. —Probabil ai să urăști ideea, a încercat ea, uitându-se în continuare la inel, dar aș fi tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
de întrebare mai degrabă decât de cerere: —Pleacă! Nu am răspuns. După un minut a spus disperat, cu vocea alterată de dispozitiv. —Te rog să pleci. De ce ai venit? —De ce erai în fața casei mele? Nici un răspuns. începuse să mă doară arătătorul. Am făcut schimb cu mâna stângă. Mi-am îndreptat privirile spre peticul de iarbă verde din fața casei numărul paisprezece. Era complet gol, în afară de tufișul de rododendron din mijloc. Prea simplu. Avea nevoie de o sculptură din metal îndrăzneață și asimetrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
III-lea, pixul pierzându-i-se printre degetele lui ca bananele. —Bună, Sammy, a spus el vesel. —Te ții de haiku-uri? Tom nici măcar nu a clipit. De obicei când îmi băteam joc de muza sacră a poeziei își ținea arătătorul îndreptat amenințător spre mine, urlând „Anticristul“ pe cea mai groasă voce a lui. Probabil că îi mergea foarte prost. —îmi fac bagajele și mă duc să predau copiilor din clasele mici, a spus. De data asta chiar am să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
legătură creată din propriul dans. Deodată, pe când tocmai își ridicase cu fermitate unul din brațe în sus, întrucât așa necesita procedura respectivă, subrațul lui Berzelius dădu la iveală un buton. Unul de plastic. Îl apăsă imediat, folosindu-se, evident, de arătătorul celeilalte mâini. Se auzi un zgomot năstrușnic, asemănător celui făcut de obiectivul unui aparat fotografic ieftin, automat. Din zona în care ar fi trebuit să se afle sexul lui Michael ieșea acum tot un sex, numai că mult mai ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
în preajma câte unui felinar singuratic și gălbui fulgii pluteau încet, fără să cadă, de parcă acolo s-ar fi scuturat o pernă. Dincolo de felinar, în întuneric, ne apăru înainte o reclamă susținută de doi stâlpi. Alături de reclamă, un pumn cu degetul arătător întins, ieșind dintr-o manșetă și dintr-o bucată de mânecă, prinse strâmb de un copac. Pe deget, se plimba o cioară, și de sub gheruțele ei se scutura zăpada. Am întrebat-o pe Zinocika dacă nu-i este frig. - Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mine. - U-u-h, ce urâcios! spuse ea cu o expresie glumeț încruntată. Încruntarea mă reprezenta pe mine, iar expresia glumeață era atitudinea ei față de mohoreala mea. Și, cu teamă, de parcă ar fi fost un copil care asmute un câine, întinse degetul arătător și începu să-l poarte de sus în jos pe buzele mele care scoteau sunete atât de vesele și de sonore, încât nu mă putui abține și izbucnii în hohote de râs. - Uite, după semnul acesta, după râsul tău sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Hirghe, pe când încerca să scoată cu grijă din cutie ceva albastru. - Ei, cum asta? interveni Zander, oprindu-l, asta trebuie împărțită. Și, cu capul tremurând, repetă: Asta trebuie împărțită. Dar de masă se apropiase în fugă Mik care, cu degetul arătător ridicat (de parcă i-ar fi venit o idee formidabilă), propuse cu un glas plin de bucurie ca cele trei grame să fie împărțite în patru porții, ca fiecăruia să-i revină câte trei sferturi de gram. Nelly spuse cu răutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
rostogoli pe scaun. Deschise sertarul și scoase un vraf de hârtii pe care le trânti cu zgomot pe masă. Ce-i cu voi? întrebă acesta, văzând că ceilalți colegi îl privesc mirați. Avem inspecție de sus! adăugă el, ridicând degetul arătător spre tavan și bătând cu palma peste dosarele din fața sa. Ar fi bine să vă apucați și voi de treabă, pentru că nu se știe... Aha, ăsta-i motivul pentru care a dat hărnicia în tine! spuse Loți Szabo care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Auzi, spuse Toma, ștergându-și discret o urmă invizibilă de spumă rămasă în colțul buzelor, de unde mă cunoașteți voi și mai ales, de unde știți că sunt polițist? Eh, domnule inspector, păi se poate? spuse chelnerul atingându-și ușor cu degetul arătător obrazul. Dacă nu suntem în stare să ne cunoaștem clienții... Ăsta-i abc-ul meseriei. Altfel, ne lăsăm dracului de treabă și ne ducem să vindem pătrunjel în piață. Cum te cheamă, dragă? întrebă Cristian, care trecuse deja la a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se încrețise de stat prea mult în apă. Îi arunca priviri piezișe lui Cristi care se apropiase și el curios să vadă ce se afla în tipsia aceea. Iaca domnule, rosti țiganul cel bătrân, asta scoatem noi! Cu vârful degetului arătător, răscoli grămăjoara de nisip ud și îi arătă două grăuncioare galbene și strălucitoare, nu mai mari decât o jumătate de bob de orez, dar mult mai subțiri. Le împinse cu unghia la marginea vasului și le culese în palmă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mesei numărul trei. Aplauzele oamenilor nu mai conteneau fiecare bătându-l pe umăr pe bărbatul care spărsese casa din nou. Ce, mama dracului? repeta într-una Vlad Mihailovici, care nu mai reușea să-și vină în fire. Articulațiile degetului său arătător se albiseră din pricina forței cu care continua să apese pe buton iar rezultatul era un dezastru, bila se oprise tot pe doisprezece roșu. Cele trei milioane pe care le jucase bărbatul se transformaseră într-o pierdere de aproape două sute. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de represiune, cum ar fi ambuscade de noapte sau agresiuni În masă, de ce astfel de măsuri sînt socotite nepermise și nefirești față de un dușman cu mult mai perfid, distrugător al orînduirii sociale existente?“ Ofițerul lăsă pentru o clipă cartea, ținînd arătătorul Între pagini. „Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.“ (Ordonanța folosi prilejul de a scutura zăpada așternută pe foaia cortului de deasupra capului ofițerului.) „Cuvîntul libertate“ - și pronunță acest cuvînt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ofițerului.) „Cuvîntul libertate“ - și pronunță acest cuvînt de parcă Îl vedea scris cu caractere cursive - „incită comunitățile umane la nesupunere față de orice autoritate, față de orice guvernare, chiar divină. Iată de ce, cînd noi vom stăpîni lumea...“ ( Aici puse iar cartea deoparte ținînd arătătorul Între pagini). „Domnilor, cred că nu trebuie să vă mai explic cine sînt În acest text misterioșii noi,...Noi sînt ei.“ Apoi ridica brusc cartea, Întrucît figura de stil Își făcuse din plin efectul. „CÎnd deci noi - adică ei - vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ferecată În lanțuri“. Afară era o blîndă noapte mediteraneană, iar X vedea Învolburarea fulgilor mari de nea și În tihna nopții din Istanbul, auzea nechezatul cailor cazacilor. Apoi Îl zări de ofițerul care lăsase pentru o clipă cartea, ținînd degetul arătător Între pagini. (Iată, domnilor, ce fel de morală propovăduiesc ei.) În pauza așternută ordonanța va scutura cu mîna foaia de cort. Domnul X simți cum zăpada Îi alunecă În mîneca mantalei. Brusc se va dezmetici din mahmureală. Scena i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
lucru, zîmbea ca pentru sine și am putut să bag de seamă că buzele i se Întredeschideau, parcă murmurînd În tăcere. I-am simțit mîinile străbătîndu-mi lin fruntea, părul și pleoapele. S-a oprit asupra buzelor, conturîndu-le În tăcere cu arătătorul și cu inelarul. Degetele Îi miroseau a scorțișoară. Am Înghițit În sec, simțind cum pulsul mi-o luase la sănătoasa și mulțumind divinei providențe că nu existau martori oculari care să asiste la aprinderea rușinată a feței mele, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acolo, neatinsă, iar vesela aștepta În continuare cina. Silueta tatei se contura nemișcată În fotoliu, iscodind de la fereastră. Era treaz și rămăsese În costumul de oraș. Volute de fum se Înălțau leneș dintr-o țigară pe care o ținea Între arătător și inelar, ca și cînd ar fi fost o unealtă de scris. De ani de zile nu-l mai văzusem pe tata fumînd. — Bună dimineața, a murmurat, stingînd țigara Într-o scrumieră aproape ticsită de chiștoace fumate pe jumătate. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
toate schimbările pe care le voi considera necesare. Spuse din nou noapte bună, Noapte bună, șefu’, răspunseră subordonații și intră în cameră. Abia se închise ușa, că al doilea adjutant se pregăti să continue discuția, dar celălalt duse rapid degetul arătător la buze și clătină din cap, făcându-i semn să nu vorbească. El a fost primul care a târât scaunul și a spus, Mă duc să mă culc, dacă mai rămâi, ai grijă când intri, nu mă trezi. Spre deosebire de șef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Dante șira spinării. Proprietarul hanului părea și el tulburat. - Parcă e mort... nu-i așa? Dante Încuviință din cap. Bonifaciu strângea artiști ca să Înfrumusețeze Roma pentru Centesimus. Și prietenul său Giotto se pregătea de plecare. - Dar acela? susură Îndreptându-și arătătorul spre un bărbat masiv care, În ciuda căldurii infernale, stătea Înfășurat Într-o mantie de lână albă. Fața acestuia, marcată de un nas acvilin, era Însemnată de o cicatrice prelungă, care cobora de la o sprânceană până la obraz. O lovitură care numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să fi fost nevoie de o forță enormă. Acum, când rana fusese spălată de sânge, iar capul Îi fusese repus În poziția sa naturală, urma loviturii aplicate apărea impresionantă. Prin fâșiile de carne luceau vertebrele cervicale. Poetul Își trecu degetul arătător peste marginile gâtului retezat. - E ciudat... murmură el. - Ce? - Aici sunt urmele a două lovituri adânci. Spada a intrat cu vârful, traversând gâtul. Apoi, asasinul a mișcat-o spre dreapta, smulgând carnea și oasele. De două ori, În același fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]