417 matches
-
prost, dar, dacă lucrurile stăteau într-adevăr așa, atunci bărbatul n-a lăsat să se vadă nimic. În loc de asta, Bill s-a întins peste masă și-a strâns-o de braț într-un gest liniștitor. — Cred că parte din comportamentul arțăgos al lui Jenny vine din teama profundă că tu și Nick o să vreți, la un moment dat, să ne excludeți din viața lui Milly, a spus Bill cu o voce scăzută. În fond, nu v-ar fi deloc greu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
descopere, dar ultimele cuvinte ale lui Virgil l-au rănit, așa cum le și fusese de fapt intenția. Auzi, irelevanță. — Ești conștient, domnule Jones, spuse el semeț, de statutul meu de Ordonator? Domnul Jones nu spuse nimic. — Văd că ești, continuă arțăgoasă vocea. Așadar, îți amintești, fără îndoială, Prima Regulă a acestei nobile vocații. Domnul Jones îl privi nevinovat. Acum, că pătrunsese în ascunzătoarea îstrașnică) a gorfului, simțea cum furia i se domolește. Poate că ar trebui să ți-o reamintesc! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
rea decât tine. — Te rog, Virgil! spuse Vultur-în-Zbor. Nu e în apele ei. Parcă-i ceva mai bine, spuse madame Iocasta, cedând. Păi, atunci intrați, amărâților, nu stați acolo! Zâmbetul de bun venit al Mediei a compensat întru totul tonul arțăgos al Iocastei. Camera dădea spre muntele cel înalt, ale cărui vârfuri ascunse străluceau prin singura ei fereastră. Nu era o cameră frumoasă și probabil că ar fi părut complet neinteresantă de n-ar fi fost sculpturile. Sculpturile erau hidoase. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de alta. Prinsă între brațele ei, se afla silueta posomorâtă și murdară de noroi a Prepelicarului. Fratele și sora rămaseră nemișcați un moment, cântărind totul în minte. — Spune-i femeii ăsteia proaste să-mi dea drumul, frățioare. Vocea îi era arțăgoasă. — Am văzut-o apărând, Vultur-în-Zbor, rosti Media cu un glas tremurător. Ca o stafie. Am văzut-o apărând, așa că am prins-o. M-am gândit că ai vreaă ai vrea s-o vezi. Făcuse un gest curajos. Prepelicarul spuse: — Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
trecut de tine, poate veni la mine. Sunt foarte emoționat. Poate că, la urma urmelor, aceasta este Dimensiunea mea Perfectă. Prepelicarul se opri și-și lăsă capul în jos. — Acum mergem? întrebă ea. Pe Vultur-în-Zbor vederea Prepelicarului umil, o servitoare arțăgoasă, nemulțumită, însă complet supusă, l-a șocat și l-a necăjit. Aceasta nu era sora lui, cea care-i făcuse rost de mâncare, îl crescuse și-l apărase. Era doar umbra Prepelicarului pe care-o cunoscuse el. Ce-i făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a căzut pe jos. Crawford a făcur un pas În față, gata să-i ajute pe gropari, apoi a rămas privind meditativ mișcarea căruciorului care scîrțîia pe pavaj. În costumul său negru și cu ochelari de soare, părea un tip arțăgos, confruntat pentru prima dată cu o minge rapidă, pe care n-avea nici o speranță s-o poată returna. Am presupus că el, Andersson și doctorul Sanger erau singurii care deplîngeau moartea fetei. Îmi pare rău pentru Bibi Jansen, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
silă, și asta-l supăra, pentru că, spunea el, mandolina-i mandolină și meseria, meserie. Muierile priveau prin geamul aburit și, dacă zidarii nu erau la frizerie, o luau spre cârciuma lui Stere, să-și aștepte bărbații la întuneric. Meșterii erau arțăgoși și cântau. Atunci își băteau nevestele. Din nimic se aprindeau. Le plesneau cu palmele lor grele peste față. Apoi le jucau în picioare. Zidarii luau cozile țigăncilor în pumni și le smuceau sălbatic. Toată mahalaua era un vaiet. Țipa a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-l cunoșteam. Uneori își arăta colții către mine când treceam pe coridor, dar cam la atât se reducea interacțiunea noastră. Făcea asta cu toată lumea; nu doar cu mine. În ultima vreme, de când cu găsirea corpului lui Shirley Lowell, era foarte arțăgos. Și uite că acum știm și de ce. Nu e decât o presupunere, remarcă Hawkins. Chiar și după declarația lui Violet Tranter. Ce mama naibii, nu degeaba se zice că actorii și actrițele te dezamăgesc dacă-i vezi în persoană. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ta? Turbam: — Nu ți se pare scandalos că o fetiță de treisprezece ani trebuie dată ca răsplată unui negustor bătrân la încheierea unei învoieli? — La vârsta mea, doar naivitatea mai izbutește să mă scandalizeze. M-am întors spre maică-mea, arțăgos: — Și tu crezi că individul ăsta are dreptul să stoarcă bani de la musulmani, să-și ia o sută de neveste în loc de patru, să-și bată astfel joc de Legea lui Dumnezeu? Ea își află adăpost îndărătul unui verset de revelație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Zece zile mai târziu, sosisem la destinație fără nici o bătaie de cap. Pentru a nimeri peste un ținut aflat în plină forfotă. Nici nu trecusem bine de poarta orașului când populația se îngrămădise deja în jurul meu, unii adresându-mi-se arțăgoși, alții sâcâindu-mă cu întrebările. Încercam să stau liniștit, nu, nu am văzut trupele din Fès venind încoace; da, mi-au ajuns și mie la urechi niște zvonuri, dar nu le-am dat atenție. În vreme ce mă străduiam în van să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la un târg de sclavi. Mi se înmuiaseră picioarele și eram leoarcă de sudoare, sudoarea rece a neputinței. M-am străduit totuși să articulez, anevoie, jalnic: — De ce anume sunt acuzat? Din nou și-a făcut auzit glasul șeful cancelariei, devenit arțăgos din pricina spaimei mele mult prea evidente: — De complicitate, granadinule! Pentru că ai lăsat un criminal în libertate, pentru că i-ai trimis victima la moarte, pentru că ai călcat în picioare clemența regală și ai abuzat de bunăvoința Stăpânului Nostru! Am încercat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
fuma“ - toate acestea rostite cu Înflăcărare, pe un ton grav și nostalgic, care atunci ni se părea comic și inofensiv; dar acum - acum mă surprind Întrebându-mă dacă nu cumva tulburam fără să ne dăm seama un demon dușmănos și arțăgos. Pe tot parcursul acelor luni, ori de câte ori un sac cu corespondență reușea să ajungă din Ucraina la Ialta, sosea o scrisoare de la Cynara mea. Nu există mister mai mare decât modul În care scrisorile, aflate sub ocrotirea unor poștași inimaginabili, circulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
stupide, Pe cine interesează ora la care ies sau nu ies din casă, În ce lege scrie că am obligația să răspund la întrebare, Vorbesc doar în prezența avocatului meu. Au fost și persoane binecrescute care au răspuns fără acreala arțăgoasă a exemplelor pe care tocmai le-am dat, dar nici măcar aceștia nu au putut să satisfacă devoratoarea curiozitate jurnalistică, se limitau să ridice din umeri și să spună, Am cel mai mare respect pentru munca dumneavoastră și nimic nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Chicago acrit și furios, spumegând de dispreț față de lumea artei și de toate curvele însetate de sânge și lacome de bani care o populau. Harry l-a botezat „geniul posac“, dar, în ciuda firii sale necioplite și uneori combative, pictorul cel arțăgos era, în adâncul sufletului, un cal de rasă pură. Știa ce înseamnă loialitatea și, odată ademenit în grajdul de la Dunkel Frères, nu a manifestat nici o intenție de a se elibera. Harry era omul care îl salvase din ghearele anonimatului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în primul război mondial, Wittgenstein a considerat că a soluționat toate problemele filozofiei și a închis subiectul pentru totdeauna. S-a făcut profesor într-un sat îndepărtat din munții austrieci, dar s-a dovedit incapabil să își îndeplinească îndatoririle. Sever, arțăgos, ba chiar brutal, își certa permanent elevii și îi bătea când nu-și pregăteau lecțiile. Nu doar câte o pălmuță simbolică, ci lovituri adevărate peste cap și față, bumbăceli furioase, care au sfârșit prin a provoca răni serioase mai multor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aflăm rezultatele la tragerea loteriei! Ce ne facem dacă câștigăm? De când îl auzea pe bărbatul ei cu vorbe dulci și de alint care, pe drept cuvânt, își închipuia că sunt pentru ea, nevasta se îmbunase și nu mai era așa arțăgoasă ca mai înainte. Îi răspunse cu glasul ei din tinerețe că-și dorea să aibă o trăsură și cai frumoși, cu hamuri elegante, cum are lumea bună și măcar un ajutor două la gospodărie, că o durea peste tot și
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în America Centrală și în partea nordică a Americii de Sud. Regentul anului - Marte, zeul războiului, al tulburărilor și al împerecherilor dintre oameni. În cursul acestui an vor fi multe accidente fenomenale. Copiii născuți în decursul anului vor avea un caracter iute și arțăgos; băieții vor fi îndrăzneți, iubitori de certuri și fapte războinice, nesupuși ordinelor mai marilor lor și iubitori de independență; fetele vor fi frumoase, deștepte, harnice, devotate sentimentului datoriei, dar rele, cârtitoare, gâlcevitoare. Membrii Sfântului Sinod care l-au judecat pe
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tai cu cuțitul. Ochi întrebători s-au țesut de la unul la altul... toți tăceau, parcă muțiseră. „Di cânili turbat, trebuie să te ferești... ori, să-l omori!“ gândeau ei o vorbă veche, și-l știau pe Lisandru cât e de arțăgos la băutură, mai ales. Crâșmarul, învățat cu năravurile și hârțagul mușteriilor, șterse îndată tejgheaua de cioburi, fără nicio supărare, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. A fost o răbufnire; parcă adunase întrânsul, toată furia de pe lume, înfrânându-se să
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ucisese niciodată până acuma un om, dar atâta vreme cât dura liniștea, putea uita că făcuse pasul acela ultim care-l ridica pe cel mai primejdios pisc al profesiei sale. O ușă la primul etaj era deschisă și auzi În trecere vocea arțăgoasă a unei femei: — Ce chiloți sunt ăia? Ascultă-mă pe mine! Ei, eu nu sunt fiica președintelui, așa că i-am spus „Dă-mi ceva respectabil. Subțire!“ N-ai văzut niciodată așa ceva... Josef Grünlich Își răsuci mustața groasă și sură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clar? Cine să se pună cu clanul Bucșă? Nuntă mare, bani scuipați și lipiți de fruntea lui Norocel și unde mai pui că se lucra cu "euroi". Orchestra cînta non-stop și evita la mustață să o încaseze de la vreun bețivan arțăgos. Cîntece spaniole, mexicane, cubaneze, muzică cultă, Ciprian Porumbescu, Enescu, cazacioc, dansuri grecești, turcești și chiar chinezești și trebuia să le știe pe toate pentru a nu "o lua pe cocoașă". După 24 de ore muzicanții picau de somn. Nu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-au săturat de bețivul insolent, arțăgos și puturos și, mai ales, bătăuș. Îl evitau pe cît era posibil și nu rămăsese loc nici măcar de "bună ziua". Jigodii mai sînt unii oameni. Că le mai fur cîte ceva? Dar eu nu trebuie să trăiesc? Vasile încearcă să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
uneori uscate de arșița zilei, întregesc chipul unei viitoare adolescente care își caută drumul. Cum aș putea să îmi prezint personalitatea? Deși aș putea fi acuzată că exagerez, cred că fiecare își cunoaște cel mai bine firea. Ambițioasă și uneori arțăgoasă, cred cu tărie în părerile mele. Cu toatea acestea, nu pot să nu țin seama de prietenii mei în care am încredere. Trebuie să recunosc că uneori sunt orgolioasă, dar asta nu mă impiedică să recunosc că uneori alții au
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
să vadă mai bine! — Ei, și, spuse o ceapă, dacă le intra oamenilor ceva în ochi eu ii fac să lacrimeze și îi ajut. Eu sunt folosit în orice ciorbă, spune pătrunjelul. Iar eu sunt foarte gustoasă și sănătoasă, striga arțăgoasă țelina. Pe mine copiii mă plac cel mai mult, spuse păstaia. Și toate începură să se certe. — Încetați cu toții, strigă băiatul uimit de ce auzea. Toate legumele sunt la fel de gustoase și sănătoase și oricare ar lipsi, ciorba nu ar fi bună
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
se urca grăbit pe un firicel de iarbă și a strigat în gura mare ca să îl audă toată lumea: — Preacinstită adunare, primăvara a sosit! La auzul acestor vorbe, toate gazele din împrejurimi se adunară și începură să se certe. O albinuță arțăgoasă spuse că vara e cel mai frumos și plăcut anotimp, deoarece atunci sunt cele mai frumoase și parfumate flori: de tei, de salcâm și multe alte flori. — Ba nu!!! Toamna e cel mai frumos anotimp, deoarece atunci se coc cele mai multe
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
adunare, se grăbea acasă, la nevastă și copii; eu, deși am stat până la capăt, n-am fost tocmai prezent, ocupat fiind cu barul; Florin Măduța avea de finalizat unul dintre proiectele sale informatice; T.S. Cașiș, deja beat la Începutul Întâlnirii, arțăgos și frustrat, se grăbea să prindă o cursă de Lipova; numai Vasile Leac părea dispus la orice. Așadar: Ceea ce s-a Întâmplat atunci pare, privind În urmă, de-a dreptul rușinos. Nu m-am mirat văzându-i cum intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]