371 matches
-
El (tatăl său e Daganxe "Dagan", fapt care dă, cu siguranță, mărturie despre complexe stratificări istorice), este divinitatea poliadă 1 din Ugarit, care avea Însă și numele propriu de Hadduxe "Haddu" (cf. Adaxe "Ada", la Ebla, și Hadad, În lumea aramaică). Baal este, În mod tradițional, cel mai celebru exemplu al tipului divin desemnat cu numele de „zeu al furtunii”, pentru a se sublinia legăturile cu fenomenele atmosferice cele mai grandioase (ploaie, tunet și fulger). Sub acest aspect, el este Înrudit
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dincolo”, după care i se Îngăduie totuși o Întoarcere parțială la viață. În cinstea sa se organizau ceremonii numite „Adonii”. În panteonul din Biblos se mai aflau și Baal Shamemxe "Baal Shamem" (un Baal celest, destul de popular și În mediul aramaic) și o divinitate infernală numită Baal Addirxe "Baal Addir" („Domnul Puternic”). La Sidon, Astartexe "Astarte" era asociată cu Eshmunxe "Eshmun", Baalxe "Baal"-ul local, numit și „Principe Sfânt”, un zeu cu accentuate trăsături de tămăduitor. Acesta era venerat În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o entitate politică de tip nou, centrată pe vechile valori tribale. Sub aspect istoric, arameii se evidențiază În prim-plan după criza care Închide epoca bronzului, dar deja, de mai multe secole, nuclee de păstori seminomazi vorbitori ai unor dialecte aramaice erau prezente În Mesopotamia și În aria siro-palestiniană, În contact cu popoarele sedentare din aceste regiuni. Așadar, fusese deja inițiat un proces de infiltrare urbană progresivă (paralelă celei a israeliților În Palestina) care dobândește conotații evidente Începând din secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
siro-palestiniană, În contact cu popoarele sedentare din aceste regiuni. Așadar, fusese deja inițiat un proces de infiltrare urbană progresivă (paralelă celei a israeliților În Palestina) care dobândește conotații evidente Începând din secolul al XI-lea Î.Hr., când găsim populații aramaice deja organizate În regate autonome pe o arie care se Întinde de la munții Taurus până În valea Eufratului, din Siria nordică și centrală până pe cursul superior al Iordanului. Izvoarele directe despre cultura aramaică sunt alcătuite dintr-un număr limitat de inscripții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al XI-lea Î.Hr., când găsim populații aramaice deja organizate În regate autonome pe o arie care se Întinde de la munții Taurus până În valea Eufratului, din Siria nordică și centrală până pe cursul superior al Iordanului. Izvoarele directe despre cultura aramaică sunt alcătuite dintr-un număr limitat de inscripții ale regilor locali, În timp ce izvoarele externe provin din unele inscripții asiriene și din informațiile Vechiului Testament. Izvoarele epigrafice ne dau informații fragmentare despre unele panteonuri locale, fiind mai ales vorba despre inscripții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorba despre inscripții regale care ne pun În fața cultelor publice și dinastice, cu siguranță destul de diferite de manifestările religiei populare. Altfel spus, dată fiind situația istorică și culturală a zonei În discuție, pare mai degrabă arbitrar să delimităm o „religie aramaică” exclusiv pe baza criteriilor lingvistice. Așadar, prin forța Împrejurărilor, trebuie să presupunem un orizont istorico-religios mai variat, iar orice discurs generalizator trebuie să fie supus unei precauții maxime. În aceste condiții, tratarea religiei aramaice trebuie să-și fixeze limite foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
degrabă arbitrar să delimităm o „religie aramaică” exclusiv pe baza criteriilor lingvistice. Așadar, prin forța Împrejurărilor, trebuie să presupunem un orizont istorico-religios mai variat, iar orice discurs generalizator trebuie să fie supus unei precauții maxime. În aceste condiții, tratarea religiei aramaice trebuie să-și fixeze limite foarte precise. În ceea ce privește elementele În aparență comune și, În mare parte, definitorii, se individualizează clar și aproape peste tot prevalența cultului zeului Hadad, cu siguranță destul de asemănător morfologic (nu doar nominal) cu zeul Baalxe "Baal
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
va tutela viața altor zei configurându-se clar căpetenie a panteonului local. În afară de definirea sa ca „Stăpân” al celui care dedică inscripția, zeul primește epitetul unic de „Stăpân al râului Khabur”. Un rol important par să ocupe apoi, În tradiția aramaică, divinitățile dinastice legate de cultele ancestrale ale diferitelor case domnitoare și ale exponenților lor individuali. Altminteri, teonimele nu abundă În documentația noastră, dând impresia (care ar putea fi parțial falsă) că religia arameilor mai mult a asimilat de la cele dimprejur
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
teonimele nu abundă În documentația noastră, dând impresia (care ar putea fi parțial falsă) că religia arameilor mai mult a asimilat de la cele dimprejur și din substrat, decât a creat sau a inovat. Alături de considerentele asupra structurii socioreligioase a regatelor aramaice, se mai pot delimita câteva figuri divine și se poate schița structura câtorva panteonuri locale. Nimic sau aproape nimic nu ne este cunoscut despre mitologie, În timp ce din inscripții pot fi desprinse puține date despre cult sau alte aspecte ale vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inscripții pot fi desprinse puține date despre cult sau alte aspecte ale vieții religioase. Admițând deci că zeul Hadad - care Încă din epoca bronzului avea un vestit centru de cult În Alep - apare În vârful panteonului aproape pretutindeni În lumea aramaică a primelor secole ale mileniului I Î.Hr. (Yaudi, Damasc, Hama etc.), putem să delimităm rapid câteva situații particulare. Din anticul regat al lui Yaudi (Sam’al, astăzi Zincirli), ne-a parvenit o serie de inscripții regale (Într-un dialect
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
secole ale mileniului I Î.Hr. (Yaudi, Damasc, Hama etc.), putem să delimităm rapid câteva situații particulare. Din anticul regat al lui Yaudi (Sam’al, astăzi Zincirli), ne-a parvenit o serie de inscripții regale (Într-un dialect asemănător celui aramaic), care se Întind din secolul al IX-lea până În secolul al VII-lea. Una dintre acestea este inscripția lui Kilamuwa, redactată În feniciană În a doua jumătate a secolului al IX-lea, În care se enumeră o serie de divinități
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
care face referire la plângerile pentru Hadad-Rimmonxe "Hadad-Rimmon" În valea Meghed. Dimensiunea htoniană este foarte prezentă și la divinitățile siriene amintite mai sus, la fel ca și familiaritatea lor cu cei morți. Tot din Vechiul Testament avem informații ulterioare despre religia aramaică. În 2 Regi 5,18 se face aluzie la practici cultuale În temple, iar informații indirecte despre ceremonii găsim În 2 Regi 16, 10-15 (cf. 2 Cronici 28,23), unde este vorba despre practicile introduse În regatul lui Iuda, la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Elephantina (Syene 1, În Egipt) și la Palmira, dar nu există motive de Îndoială că această instituție cu o istorie milenară (termenul este citat la Ebla, Emar, Ugarit, deci În lumea feniciano-punică), nu ar fi fost răspândită și În mediul aramaic. Unele aluzii sporadice ne oferă vagi mărturii despre rolul profeției (În inscripția lui Zakkur amintită mai sus, profeții sunt menționați explicit) și al rugăciunii În religia aramaică. b) Palmira Un excelent exemplu de viață religioasă Într-un centru aramaic din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ugarit, deci În lumea feniciano-punică), nu ar fi fost răspândită și În mediul aramaic. Unele aluzii sporadice ne oferă vagi mărturii despre rolul profeției (În inscripția lui Zakkur amintită mai sus, profeții sunt menționați explicit) și al rugăciunii În religia aramaică. b) Palmira Un excelent exemplu de viață religioasă Într-un centru aramaic din perioada elenistico-romană ne este furnizat de Palmira. Oaza din Tadmor, numele antic (și actual) al cetății Palmira, situată la jumătatea drumului dintre Homs și Eufrat, este deja
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mediul aramaic. Unele aluzii sporadice ne oferă vagi mărturii despre rolul profeției (În inscripția lui Zakkur amintită mai sus, profeții sunt menționați explicit) și al rugăciunii În religia aramaică. b) Palmira Un excelent exemplu de viață religioasă Într-un centru aramaic din perioada elenistico-romană ne este furnizat de Palmira. Oaza din Tadmor, numele antic (și actual) al cetății Palmira, situată la jumătatea drumului dintre Homs și Eufrat, este deja cunoscută În secolul al XIX-lea Î.Hr. din izvoare cuneiforme și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Homs și Eufrat, este deja cunoscută În secolul al XIX-lea Î.Hr. din izvoare cuneiforme și are o istorie Îndelungată, atestată doar În ultimele faze (sec. I Î.Hr. - III d.Hr.) În texte epigrafice scrise Într-un dialect aramaic și În greacă. În epoca despre care discutăm, găsim În oază o populație eterogenă sub aspect, de origine majoritar aramaică, dar cu o viguroasă componentă arabă, În timp ce un substrat semitico-occidental este ușor perceptibil, cel puțin la nivelul tradițiilor culturale. Datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndelungată, atestată doar În ultimele faze (sec. I Î.Hr. - III d.Hr.) În texte epigrafice scrise Într-un dialect aramaic și În greacă. În epoca despre care discutăm, găsim În oază o populație eterogenă sub aspect, de origine majoritar aramaică, dar cu o viguroasă componentă arabă, În timp ce un substrat semitico-occidental este ușor perceptibil, cel puțin la nivelul tradițiilor culturale. Datorită poziției sale geografice, Palmira era cea mai importantă cetate caravanieră a ariei siriene și controla comerțul Între Mareaxe "Marea" Mediterană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
punct de vedere militar, abili lucrători ai fierului, Filistenii au avut mai multe confruntări cu Israel din care au ieșit Învingători mai des decât povestesc tradițiile (Shamgar, Samson etc.). După o perioadă de influență egipteană, filistenii au suportat parțial dominația aramaică, sfârșind apoi sub influența asiriană ca stat-tampon Între Asiria și Egipt. După o nouă dependență de Egipt, regiunea a fost cucerită de Nabucodonosor al II-lea, care a distrus Ascalonul În 604 Î.Hr. Istoria sa coincide apoi cu istoria
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Palmyra, Leiden. Dupont-Sommer, A. (19499, Les Araméens, Paris. Février, J.G. (1931), La religion des Palmyréniens, Paris. Gawlikowski, M. (1973), „Les tribus et leurs dieux”, În Gawlikowski, M., Palmyre, vol. VI, Le temple palmyrénien, Varșovia, pp. 26-52. Hoftijzer, J. (1968), Religio aramaica, Leiden. Ingholt, H., Seyrig, H., Starcky, J. și Caquot, A. (1955), Recueil des tessères de Palmyre, Paris. Lipinski, E. (1979), „La religion de Palmyre: dix ans de travaux et d’études”, În Folia Orientalia, nr. 20, pp. 205-220. Mesnil du
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au fost definiți de W.B. Henning (1942). Teza, susținută strălucit de F.C. Andreas (1904), conform căreia actualul text al Avestei ar fi provenit dintr-o transliterare mecanică a unui original deja fixat În scris Într-un alfabet de tip aramaic (deci nevocalizat), nu se susține (cf. Henning, 1942a, Bailey, 1943, pp. 149-194, iar pentru raportul Între transliterare și tradiția orală, Morgenstierne, 1942). O astfel de teză, care ar putea avea credit, nu a rămas desigur fără consecințe În ceea ce privește interpretarea textului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-și Înțeleagă și să-și valorifice propria tradiție. În ceea ce privește textele de limbă pahlavi, au ajuns să le citească corect, după un timp Îndelungat În care pierduseră cheia pentru descifrarea limbii scrise Într-un alfabet bogat În semne polivalente și caractere aramaice. Însă Întâlnirea cu occidentalii, care au adus Înnoiri importante, nu s-a desfășurat doar În domeniul cercetării. O importanță deosebită au avut și occidentalii care au apărut ca purtători de valori culturale, filozofice și religioase diverse, cercetători sau misionari (din
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]