997 matches
-
văzut trupul superb în unduiri și convulsii fantastice, cu fața numai zâmbet de plăcere, și privirea complice a ochilor în care se citea încântarea, în timp ce demonologia imprimată pe lenjeria ei sugera păianjeni și mătase, umerii ascuțiți, părul de foc, creatura arcuită făcând ceea ce face creatura cel mai bine - și îngrozitoarea dovadă, atât de bogată în pornografie, că o face nu din pasiune, nu din plăcere, cu atât mai puțin din dragoste, dovada că o face pentru bani. M-am trezit bolborosind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nimeni - ei haide... Bine, atunci du-te naibii! Chestia asta l-a dat gata. Mi-am făcut o intrare zgomotoasă în sala Pluto, slăbindu-mi cravata și ridicându-mi capul. Tăticu, era al dracului de cald și întuneric acolo. Spinările arcuite ale femeilor și privirile atente ale bărbaților care le însoțeau ajungeau până lângă bar... M-am împiedicat de piciorul unui scaun și m-am înfipt vijelios cu fața într-o coloană, după care am orbecăit până când l-am zărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
fost chestia. Mașina a rezolvat total într-o clipă sau două. Exact cât ne-a trebuit. Cred că am înțeles. Autocrat-ul, șoferul, garda de corp le-a arătat prăpastia, distanța magică. Care a fost gestul lui Fielding? O palmă arcuită, ținută deasupra inimii, cealaltă, îndreptată într-o manieră politicoasă spre mașină, vrând să spună: „Aici e vorba de bani. Ați înțeles?“ Apoi mâinile s-au întâlnit cu palmele ținute spre ei, oferind dovada cea mai simplă. Iar ei s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
tot ceea ce pipițele astea sunt plătite să facă. Am întors o altă pagină. — Încet, John, am auzit-o pe Vron șoptindu-mi. Vron pe un scaun de oțel cu câte un sân plin în fiecare mână. Vron stând cu spatele arcuit și picioarele ridicate pe un covor mițos. Vron întinsă pe aripa unei Hyene cu botul lăsat Vron ghemuită deasupra unei oglinzi Am dat pagina — Uite, am auzit șoapta lui Vron. Ultimul poster dublu o arată pe Vron în genunchi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
înserările de la „Colombo“ (era și o agenție de turism pe acolo). Restaurant fusese și mai înainte acolo, căci după ce mutaseră C.E.C.-ul (mă turnase careva că voiam să-l jefuiesc?) doar au încropit un băruleț la intrare, cu o tejghea arcuită, cu scaune înalte și cu un barman tuciuriu, care purta o pălărie din rafie, țuguiată, cu o bentiță verde și cu fel de fel de etichete și timbre lipite de jur-împrejur. Barmanul nu era cubanez, era dom’ Costiță, de la „Cireșica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
leafă chefuind, îmi zgândără tabieturi, gânduri și cuvinte. În lift, fata vecinului: „S-a făcut și de vineri. A mai trecut o săptămână. Uite-așa trece viața“. E femeiușcă acum. Neîmplinită încă. Trup de pai, sânișori abia conturați. Dosul abia arcuit. Contururi pornite spre împlinire. În câțiva ani se va coace și va avea, bănuiesc, un trup frumos. Îi răspund prostește: „Acuși vine și iarna“. Zâmbește nedumerită, privindu-mă concentrată: „Eu am zis viața. Trece-așa, zi după zi, nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-mi arde de glume, Fermín. — Tinerețe, floare a zevzeciei. În sfîrșit, cu mine să nu te Înăcrești, fiindcă am vești proaspete despre investigația noastră pe seama amicului tău Carax. — SÎnt numai urechi. Îmi aruncă o privire de intrigă internațională; o sprînceană arcuită, iar cealaltă În stare de alarmă. — Ei bine, iată că ieri, după ce am lăsat-o pe Bernarda să se Întoarcă acasă cu virtutea intactă, dar cu o pereche de vînătăi zdravene pe buci, m-a lovit un acces de insomnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mărind distanța focală, micșorând-o, mărind-o iar, până când își apăsă din nou fața de geam, simțind crenguțele dese și ascuțite între picioare în timp ce ochii lui se agitau să găsească unghiurile potrivite, prim-planurile fețelor. Și mai multă ceață, brațe arcuite, picioare, un cărucior făcându-și brusc apariția și un bărbat în alb, cu un bol mare de punci. Focaliză, se îndepărtă, focaliză, nici o față, apoi Tim și Coleman - saxofonistul alto - alături, avântându-se în jazzul dezlănțuit. Crenguțele sunt dureroase. Tim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă rudele rămase în țară. Era o doamnă distinsă, cu trăsături de grecoaică, ochi de un negru-aprins, sprâncene brune, minunat arcuite, cu un râs strălucitor care îi lumina stra niu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu mai știu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
locul lui și se rezemase de ea cu tot trupul, lăsând capul mare și bun în jos pe genunchii ei, în semn de afinitate. Mini observă cu plăcere că animalul blajin nu era nici unghiular, nici sferic, că avea proporții arcuite armonios și decent. Tot lui, îi spusese că ea înțelegea de ce Mika-Le lucrează numai în câinelui, să și-1 întoarcă din drumul simplu al instinctelor elective. Din ziua aceea Mini trecuse pe Greg în rândul indiferenților antipatici. Cât despre Mika-Le
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de liniștită, de parcă ar face parte dintr-o altă clădire. Această sală „de sfat“ este construită în stil tradițional mugal, stilul fondatorilor acestui mic regat. Pereții de marmură albă, rece, sunt întrerupți pe o parte de un rând de ferestre arcuite prin care adie un vânt ușor, făcând să pâlpâie flacăra unei lămpi de alamă, frumos ornamentată, suspendată în tavan. Lumina ei își joacă umbrele tremurătoare peste fețele celor cincizeci și mai bine de curteni adunați aici, strângându-și șalurile în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
făcut un concediu prelungit în Cașmir anul viitor trăiau deja ca frate și soră. Nu o dată ultima imagine imprimată în ochii gâștei muribunde a constituit-o splendoarea lacului Sultan Jheel sau punctele negre ale buturilor de vânătoare, aranjate în linie arcuită. Păsările se prăbușesc în spirală, cu un fluturat nervos din aripi, un amestec de pene și sânge, căzând în apă, pentru ca Pran să le adune. Masacrul pare fără sfârșit. Când are brațele pline de sânge și nu-i mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
În casa Manuelei am întâlnit-o de câteva ori pe Suzanne. Venea din când în când de la Paris să-și vadă rudele rămase în țară. Era o doamnă distinsă, cu trăsături de grecoaică, ochi de un negru-aprins, sprâncene brune, minunat arcuite, cu un râs strălucitor care îi lumina straniu chipul îngândurat. Virgil Vrancea, soțul ei, era înalt și tăcut. Cu un zâmbet subțire, o asculta pe Suzanne cum depăna, plină de exuberanță, povești dintr-o lume străină. Nu mai știu ce
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Ca să-l ascund în perle nu mă-ndur... Din ochii tăi aș înfrunzi copaci, Uscați de timp ca tineri iar să-i faci Din crudul lor pe crengi să năpădească Desiș de verde pui să cuibărească ... Pe buzele-ți angelic arcuite, Aș înălța oceane de ispite; Dar gura ta și vorbele-ți curate Le-aș pângări și le-aș ucide toate ... Din trupul tău mi-aș încropi altar, Iar sufletul l-aș face clopotar Să fim acolo-n ceas de rugăciune
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pe geamuri, ca niște lacrimi, cerul se învinețește și plouă, plouă perdelele s-au umflat, parcă se feresc de șiroaiele fierbinți, primii stropi sunt dulci ca laptele fiert, lalelele mai păstrează mult timp, după ce ploaia încetează, perle aurite pe florile arcuite ca niște cupe în care se îneacă cerul întreg și nopțile încețoșate de vise. Răsărit Spre răsărit, soarele, retezat pe jumătate, dă să se ridice în albăstrimea cețoasă a cerului, care bătea, pe alocuri, în plumburiu, chiciura scânteia curat din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fi plăcerea mea să-mi împart cunoștințele cu tine. Ochii ei strălucesc. Cineva strigă: În genunchi! Un grup de eunuci dau buzna înăuntru și se aliniază în fața noastră. Ne lăsăm în genunchi. Eunucul-șef Shim își face apariția pe ușa arcuită. Își ia o poză, ridicându-și o parte a robei cu mâna dreaptă. Face un singur pas și se expune pe deplin privirii. Din genunchi, văd încălțările albastre în formă de barcă ale eunucului-șef Shim. El păstrează tăcerea. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mea se unduiesc grațios în robele lor magnifice din mătase și pantofii-platformă. Eunucii merg înainte și înapoi în jurul grupului nostru, alcătuit din șapte fete, răspunzând constant semnelor făcute cu mâna de către eunucul-șef Shim. Trecem prin nenumărate curți și uși arcuite. În cele din urmă ajungem în sala de intrare a Palatului Păcii și Longevității. Cămașa mea de corp e îmbibată de transpirație. Îmi e teamă că o să mă fac de râs. Arunc o privire spre Nuharoo. E la fel de calmă precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
roșii și o aluniță între sprâncene. An-te-hai îmi anunță numele și titlul, iar călugărul aduce un registru imens. Ia o pensulă, o înmoaie în cerneală și îmi scrie numele cu majuscule. Sunt condusă în templu. După ce trecem de câteva intrări arcuite, călugărul spune că are o îndatorire de îndeplinit și dispare în spatele unui șir de coloane. An-te-hai îl urmează. Privesc în jur. Sala imensă, înaltă de câteva etaje, e plină cu statui de culoarea aurului. Totul e vopsit în nuanțe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
lui Tung Chih să se țină de mine când deschid ușa. Muntele începe să-și arate forma în lumina de dinaintea ivirii zorilor. Foșnetul vântului printre pini seamănă cu un val învolburat. Toți patru străbatem holul și trecem pe lângă o poartă arcuită. Urmăm o cărare abia vizibilă. Asta ar trebui să ne ducă la poalele muntelui, zic eu, deși nu sunt sigură. Nu ajungem prea departe, și auzim zgomote de urmărire. — Uite, Yehonala, ne-ai băgat în bucluc, țipă Nuharoo. Am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
capabilă, a adus în sfârșit la lumina zilei o fetiță zdravănă care țipa tare, strângând din pumnișorii ei mici și căutând cu disperare căldura mamei. Moașa a privit cu plăcere chipul cu pielea albă ca zăpada, cu o guriță frumos arcuită și roșie, cu ochii negri ca două steluțe și cu mult păr castaniu. Degețelele le ținea tot strânse în pumnisori peste sânul mare, încărcat de lapte. Sugea cu poftă. - Unde-mi sunt țigările? întrebă tatăl emoționat și cu mâinile tremurând
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
rozete de acest fel sunt timbrate nervurile ce se sprijină pe pereții sălii”<footnote Ibidem footnote>. Interiorul sălii gotice În partea opusă tindei în raport cu trapezăria se află un șir de încăperi. În dreapta tindei și comunicând cu aceasta printr-o ușă arcuită se găsește o săliță în lungul clădirii în spatele căreia descoperim o încăpere mare, boltită cilindric, lipsită de lumină, în care se deschide scara interioară ce duce în pivniță; alte două încăperi mari, despărțite prin tindă care dau în pridvorul mic
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
iazului, unde - în tihnă - om pune țara la cale... Am urmat în tăcere sfatul bătrânului și când soarele se ițea deasupra crestei dealurilor eram gata de drum. Fără alte vorbe, am pornit pe cărarea bine știută. Jucăușele veverițe, cu cozile arcuite, ne-au ieșit în cale... S-au oprit la marginea cărării și cum le este felul, stând în două lăbuțe, ne-au dat onorul, fără să se arate supărate că nu le-am omenit cu alune... Bună dimineața, mândrelor! Azi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
baruri, chiar și la facultate, da, da, nu se putuse abține și încălcase convenția de a nu-l căuta niciodată, niciodată. Adoratul amant o caftise, o bușise, fără să-i adreseze vreun cuvânt. Caftit, bușit, ciudate cuvinte în gura frumos arcuită a onorabilei doamne, neobișnuită să se scoale devreme, dar năvălind, iată, atât de matinal, în brațele consolatoare ale mamei vinovatului. Impenetrabilul fiu își urmărea mama cu o privire atentă și străină. Lui Mircea Claudiu să-i vorbești despre cețoasele împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mic ca tine ? — Termină cu prostiile ! se rățoiește Jemima la ea, colorându-se ușor. Zău, Lissy, câteodată ești complet imatură. Oricum, nu-mi doresc absolut deloc un inel cu piatră prețioasă pe deget, răspund eu. Jemima Își ridică sprâncenele perfect arcuite, În semn de „vai de capul tău, ce proastă ești“ și-și ia geanta. — A, adaugă brusc, cu ochii mijiți. Mi-ați luat cumva vreuna dintre voi puloverul Joseph ? Urmează un scurt moment de tăcere. — Nu, zic nevinovată. — Habar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
nostru nu avea decât o mână de membri la vremea aia, iar agenții lui Chiang Kai-shek erau mereu pe urmele noastre. Unde ați locuit? întreabă ea, curioasă. Cartierul Luwan, lângă șoseaua Cima. Strada cu case din cărămidă roșie și uși arcuite negre? Exact. Pe strada aia se vând niște ouă fierte în ceai excelente. Ei bine, eram prea sărac ca să-mi permit să le gust. Ce provincie ați reprezentat la congres? Hunan. Ați avut și vreo slujbă, în afară de munca de partid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]