651 matches
-
guvern [pentru republică parlamentară, președinte, șef de guvern; nume predicativ] (CORV: 255-256 și în CLRA) Se produce această întâlnire, care pentru noi, poate și pentru unguri, are o valoare istorică [în loc de valoare istorică; complement direct] (idem: 94) Aveți un accent ardelenesc [în loc de accent ardelenesc; complement direct] (idem: 166) Blocarea investițiilor cuprinse în strategia de dezvoltare a infrastructurii turistice din Delta Dunării este determinată de lipsa unei strategii pentru dezvoltarea acestei zone cu un potențial turistic foarte bun [în loc de cu potențial turistic
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
parlamentară, președinte, șef de guvern; nume predicativ] (CORV: 255-256 și în CLRA) Se produce această întâlnire, care pentru noi, poate și pentru unguri, are o valoare istorică [în loc de valoare istorică; complement direct] (idem: 94) Aveți un accent ardelenesc [în loc de accent ardelenesc; complement direct] (idem: 166) Blocarea investițiilor cuprinse în strategia de dezvoltare a infrastructurii turistice din Delta Dunării este determinată de lipsa unei strategii pentru dezvoltarea acestei zone cu un potențial turistic foarte bun [în loc de cu potențial turistic; grup nominal cu
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
civilizați, spun pelerinii), iar mirosul, mirosul de sarmale proaspete, ațâță nările pelerinilor obosiți și extenuați de ore de așteptare în picioare. Nu sunt singurul care privește cum se derulează acțiunea. Un tânăr jandarm, înalt, blond, filiform, cu un puternic accent ardelenesc supraveghează atent scena. După accent, este din Ardeal - anul acesta au fost aduși și jandarmi din unitatea operativă Târgu-Mureș. Ei au avut în grijă mai ales sectoarele de „început” ale rândului, acolo unde așteptarea este mai ușoară, tensiunea mai mică
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
broderie neagră, ceea ce le conferă o demnitate naturală, aparte. Începe prin a le adresa obișnuitul set de întrebări „de pelerinaj” : de unde sunteți, câți ani aveți, pentru ce vă rugați etc. Surpriză, însă ! Un cuplu, soț și soție, pensionari urbani, accent ardelenesc pronunțat, aflat în imediata apropiere a femeilor de la țară, intervine abrupt, interpelând-o : „Domnișoară, nu ar trebui să fiți lăsați să filmați aici ! Oricum, spuneți numai minciuni despre noi și manipulați. Eu am fost cu soțul meu de curând la
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
călugăriță. Economicos, sobru, igienic, mâncând puțin și dietetic, îngrijindu-și sănătatea (în fiecare an mergea, ca și ai mei, adesea împreună cu ei - la Sângeorz). Originară și ea din sudul Basarabiei, nu vorbea perfect românește, având, în schimb, un perfect accent ardelenesc, de care era mândră; i se întâmpla uneori să amestece limbile, să-i scape câte un „cerez” (peste) „pădure”, sau „sabaki” (câini) i (și) „mâță”, expresii rămase celebre, de care eu și soră-mea ne amuzam copios. Avea o prietenă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
prea temutul Început de veac XX. - „Ce naște din pisică...“ sau armorialul ciobănesc și haiducesc al memorialistului. - Totuși neamurile lui de țărani În cioareci și În opinci gustă Menuetul lui Beethoven. - Un părinte exagerat și o mamă duioasă, cu bun-simț ardelenesc. - Bestiile pedagogice ale copilăriei noas tre. - Plimbare retrospectivă prin Bucureștii lui 1900. - Haimana lâc, pezevenglâc și curvăsărlâc În mahalaua noastră deocheată. - Liceul și premianții de onoare de la Sf. Sava ajunși la picioarele Miței Biciclista. - Vivat, crescat, floreat boema noastră veselă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Wilde, iar În bete șugul lui pe Byron, Emil Isac era, la fel cu acești amândoi, un mare bolnav de sine Însuși. Îmi spunea Încă de pe atunci, proțăpindu-se la mine În stradă și strigându-mi cu tot hazul lui ardelenesc: — No! Ai să vezi, dragă Beldie, cum toți scriitorii voștri de aici o să se plece Înaintea mea! Dar Încercările lui literare n-au depășit niciodată schița și cronica unor actualități ale zilei, sau fantezia minoră, uneori versificată, cu subiecte eterogene
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asezonate cu un stăruitor vocabular de enciclopedie universală sau cu vaiete ale persoanei lui Închipuite, totul exprimat emfatic și lăbărțat; amestec bizar de pretenții și de naivități proprii vârstei, dar și contradicției dramatice a aces tui scriitor cu suflet Încă ardelenesc, Ardealul popilor, al Învă țătorilor și al notari lor, și cu veleități bruște Înspre rafinamentele Apusului, fără a poseda Însă subtilul intermediar istoric al Bizanțului și al Fanarului din complexul sufletesc al scriitorului regățean. Apariția lui Emil Isac a fost
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
publicații ale Ministerului Muncii, ale Institutului Social Român, ale Direcției Generale C.F.R.; și mai ocupând câteva situații de conducere administrativă În minister, În comitetul de radio, la Fundațiile Regale [...]. Ori că din Îndemnul Eufimiei sau poate chiar din firea lui ardelenească, mai dârză decât a mea, Bucuța era, fără să ni se arate, aprig după câștig și, la fel ca țăranului ardelean din păr țile noastre, nu-i repugnau mijloacele. Cu alte cuvinte, scria la o revistă a ceferiștilor, la o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
L-am dus fără să știe unde, pe potecile Întortocheate cunoscute numai mie și În absența preatinerei gazde domnind peste inima mea, peste divanul nostru Înflorat, peste pianul Biedermayer cu suspine din Cho pin, peste colțul rustic cu naive icoane ardelenești pe sticlă. A rămas Împietrit locului Bucuța cu ochii la fotografiile de pe noptieră ale amanților, În conflict și ei, desigur, cu unele rân duieli ale acestei lumi, dar nu cu cele ale propriei noastre firi și nici chiar cu rânduielile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
explica Zambaccian, este „prea tare“, nesuferind nici astăzi vecinătatea altora pe peretele din casa mea. și totuși, frumoasa și buna de odinioară Măriuca, fata lui Nicolae Ilea din Topârcea Sibiului, cu mintea și sufletul ei de țărancă de bun soi ardelenesc și din acea patimă amoroasă care transformă și Înalță femeia cu o repeziciune uimitoare, așa cum viermele se transformă În albă crisalidă și În fluture multicolor, a intuit cu o tresărire bruscă tabloul, În a cărui alegere eu pusesem la contribuție
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Bran, unde s-a zvântat pe iarba de munte cu rouă, sau cu telemeaua grasă de toamnă mâncată cu ceapă roșie și dulce adusă de la Făgăraș. și fiindcă veni vorba de băutură, să nu uit iarăși de mărețele mele ploști ardelenești, Îmbrăcate În piele de vițel neargăsită, strânse cruciș și pe coapse În curele cu paftale de piele bătute cu rânduri-rânduri de bumbi mari de aramă cât unghia; ploști vrednice să slujească numai la nunți domnești, dacă nu m-am fost
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
poetului ... “Îngerii săi sunt prelungiri ale lumii fenomenale, ieșiți poate dintr-o lungă contemplare a zăpezilor...Fără să caute culoarea, peisajul d-lui Voiculescu devine colorat prin chipul în care e văzut. E ceva aici din arta icoanei pe sticlă ardelenești, la care petele de culoare sunt materia... Sunt în opera d-lui Voiculescu destule poeme pe temeiul cărora să-l putem socoti, fără să ne facem silință conștiinței, unul dintre cei mai de seamă poeți contemporani”. Călinescu ștergea acuzația unora
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
umbla de colo-colo și castelul duduia sub pașii săi îndesați, dădea din mâini, despica văzduhul cu o nevăzută spadă, lupta, striga; se înfierbântase cât din vin, cât din luptele cu turcii, pe care ni le povestea cu vorba lui lată, ardelenească. Eu și cu Vlad niște băiețandri, ne legasem frați de cruce ascultam vrăjiți, cu gurile căscate, nu ne puteam lua ochii de la uriașele lui musteți pe oală. Ne povestea planurile, visele ce și le făurise, împreună cu toate puterile Europei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
au organizat programe speciale dedicate acestui eveniment. O contribuție de mare importanță a avut-o pretorul plasei Pungești, Ioan Sasu împreună cu soția sa, profesoara Mioara Sasu, foarte pricepută în organizarea și pregătirea elevilor în dansurile populare, atât moldovenești cât și ardelenești, precum și a corurilor, dânsa fiind foarte iubită de elevi. Sosind ziua cea mare, a sărbătorii înălțării Domnului și a Zilei Eroilor, semnalul de dimineață l-a dat clopotul bisericii cu hramul «Sfântul Alexandru », biserică ce tronează în capătul dealului numit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
care suferea . Adesea cotrobăia prin locurile unde cei mai avuți elevi își țineau rezervele de hrană, în special a celor din Ardeal, unde recoltele nu au avut de suferit ca în Moldova. Atunci a cunoscut Săndel ce gust au caltaboșii ardelenești. Dar la foamea ce o simțea, era bună și o foaie de varză crudă sau orice legumă bună de mâncare. * La Pungești chiar după plecarea Emiliei împreună cu Săndel, mai întâi la Roman apoi la Sibiu, au continuat să vină propuneri
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
adâncul sufletului, estetul I. Negoițescu, evocând, de pildă, Clujul de altădată din „ziua morților“, definind, în linia lui Max Weber, burghezia transilvană și urmărindu-i ascendența până la preoții, notarii și învățătorii de țară etc. El are o memorie minuțioasă, temeinică, ardelenească (așa cum numai Mircea Zaciu mai are). Pe de altă parte, Autobiografia e învăluită, nu de puține ori, într-o tentă crepusculară, grotesc thomasmanniană, cu o semnificație axiologică implicită, sugerând cât de rapid s-a maturizat literatura transilvană după apariția lui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
convins că nu din dispreț pentru cei rămași la vatră, ci din lipsa lui de simț gospodăresc și poate - de ce nu? - din subconștiința istorică de a face parte dintre cei care întemeiau, pe baze largi, urbanitatea românească a Transilvaniei. Mentalitatea ardelenească, central-europeană, se întemeia pe simțul înrădăcinat al respectabilității claselor sociale lucrătoare tradiționale (o ilustrează prea bine Slavici), agricultori, meseriași, negustori. Fără a fi în stare a judeca lucrurile, căci nu eram decât un mucos oarecare (doar sensibilitatea îmi era, cred
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a studiat dreptul ca militar, a făcut-o tot alegând calea cea mai comodă, căci idealul lui era să ajungă în justiția militară. Moștenind destule de la tatăl meu, am moștenit, în schimb, de la mama o statornicie în ambiție, o voință ardelenească, o aspirație mai temeinică, mai gospodărească: toate realizările domestice în casa noastră, mobilier și confort superior, se datoresc dânsei: eu am transpus în activitatea critică ambițiile ei gospodărești, în luptă cu sibaritismul meu propriu, care împingea la exces pasivitatea lui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
număr din substanțiala lui revistă Gând românesc, tradiționalist-modernistă, în sensul că, înlăturând extremismele, era deschisă noului. Pavel Dan și Mihai Beniuc constituiau titluri de glorie ale publicației. Spre deosebire de Gândirea, nu avea altă ideologie decât promovarea culturii române moderne, cu precădere ardelenești, deși condeie de frunte din alte regiuni se adunau de asemeni în paginile ei. Poate că mie mi s-o fi părut până atunci provincială, de nu râvnisem să mă număr printre colaboratori. N-a mai fost însă timp să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ținere de minte ieșită din comun, nu însă și de un intelect deosebit. Iorga bunăoară, în ochii multora, nu era decât un zmeu al memoriei, o bibliotecă și o arhivă ambulante, dar nu și o minte prea grozavă ; o butadă ardelenească zicea despre el că „avea minte multă dară nu tătă bună”. De aici reiese pentru nu puțină lume că între ascuțimea inteligenței și întinderea ținerii de minte ar fi un raport invers proporțional. Montaigne se vaită, în mai mult de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
la hrisovul suferințelor de veacuri; Nu deznădăjduiți. Pe umerii voștri stă apărarea sfântă a datoriilor strămoșești. În această clipă de îngenunchere, îngenunchiați ca să auziți trosnetul de trupuri pe roată ale lui Horea și Cloșca; simțiți în sânge clocotul de viață ardelenească a lui Avram Iancu și imnul de redeșteptare națională a lui Mureșan; Plecați urechea la brazda strămoșească și păstrați în cuget icoana gândurilor lui Lazăr, Șincai și Șaguna și cutremurați-vă de biruința măreață și veșnică a lui Mihai Viteazul
PROBLEMA TRANSILVANIEI by CONSTANTIN FOCŞA () [Corola-publishinghouse/Science/91543_a_92846]
-
și începe să-i fie urât." Racoți (I) bătrânul, voievodul Ardealului, avea dorință de pace față de Vasilie-Vodă. Intermediar între membri era prințul litvan Radziwill, bărbatul Mariei, fata cea mai mare a Lupului. Ruxanda era destinată lui Sigismund Racoți, fiul voievodului ardelenesc. La moartea regelui Poloniei, Vasilie trimite pe marele logofăt Gheorghe Ștefan ca să-i dee vestea și ca să-l asigure de sprijin întru dobândirea coroanei polone; și-i făgăduește și pe Ruxanda, pentru Sigismund (Jicmont) fiul cel mai mic al lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
despre D-Sa, mai am a-i face un reproș, de data aceasta nu de tipul ideologic, ci faptic, care a ținut de administrarea puterii imediat după revoluție; s-a pus, În sfârșit, problema repunerii În drepturi a vechii Biserici ardelenești, luptătoare și martiră nu numai „sub Unguri”, timp de două secole, dar și sub comunști, pentru idealul și unitatea națională, pentru drepturile Românilor și pentru dreptul de a participa la o Biserică universală, cea catolică, precum Ungurii, Cehii sau Polonezii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cârnați cu boia, cu usturoi, tobă, leber, dulciuri fel de fel și bineînțeles nelipsitele clondire cu tărie. Partidele durau ceasuri întregi, timp în care tăria, servită în pahare de apă, încingea atmosfera. Eu nu prea mă omoram nici cu delicatesele ardelenești, care pentru stomacul meu erau prea dure și picante, și cu atât mai puțin cu licorile tradiționale, ceea ce-mi aducea mereu apostrofarea "se poate, ne jignești, fii bărbat!". Am încercat să fiu "bărbat" câteva zile la rând, până am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]