594 matches
-
de hârtie, APF, 1998, 12; Oana Buxban, Ora de critică, ST, 1998, 10; M. V. Buciu, O introducere în opera lui Dumitru Țepeneag, CNT, 1999, 41; Mihai Borșoș, Referat de necesitate, „Arhipelag”, 2000, 4; Dimisianu, Lumea, 181-185; Irina Petraș, Un critic ardent, APF, 2002, 10; Elena Vlădăreanu, Când comentariul critic face cu ochiul, „Cotidianul”, 2002, 268; Dan Perșa, Plăcerea de a comenta, TMS, 2003, 1. R.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285650_a_286979]
-
cu Istoria literaturii dramatice românești. De la începuturi până la 1890 (I, 1985). În viziunea autorului, două ar fi caracteristicile esențiale ale dramaturgiei noastre, expuse în Incursiuni în istoria dramaturgiei române. De la Gh. Asachi la Camil Petrescu (1971): lirismul, în sensul participării „ardente” a creatorului, a „neobișnuitei sale disponibilități pasionale” și polemice, și tendința spre echilibrul clasic al expresiei. Clasicism și romantism în dramaturgia românească (1816-1918) (1973) aduce într-un prim capitol precizări teoretice referitoare la teatralitatea clasicismului, ca expresie concentrată a mimesisului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
în care anticipația tehnico-științifică, destul de banală, este placată pe o tipologie umană fără relief și pe un epic schematic. Izbutită în genul ei este, în schimb, biografia romanțată a lui Jules Verne, iar lucrările de popularizare se disting prin pasiunea ardentă a autorului, care însuflețește și colorează textul. SCRIERI: Oul de aur, București, 1942; Brotăcelul verde, București, 1943; Țăndărică între chinezi, București, [1943]; Țăndărică la pieile roșii, București, [1943]; Țăndărică la Polul Nord, București, [1943]; Călătoriile lui Țăndărică, București, 1944; Romanul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288254_a_289583]
-
să vadă, cu sarcasm și repulsie, un „tiran”, un „călău”, o bestie înfierbântată. Cu toate acestea, ea nu se va opune acelui, irezistibil, apel al erosului, care este în fond zeitatea râvnită și inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o anume subtilitate psihologică. Răfuiala cu ignobilul mascul, lubric și pângăritor, susține nervul epic al romanului naturalist, cu ghimpe satiric, Venera și porcul (1936). Polemismul, aici, și nu numai, poate fi socotit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
by Indiana University, Research Center for the Language Studies, 1973. 11 Leena Kirstinä, Finnish Literature: A concise history, The New World Publisher, Cairo, 2004. 12 Kai Laitinen, Literature of Finland - in brief, Helsinki, Otava, 2001. 13 Ibidem, p. 44. 14 "Ardent defenders of the Finnish language appeared, Fennophiles, and devotees of the almost-forgotten national awerness [...]. They came in two waves, the first at the beginning of the 18th Century, the second at its end. A change in attitudes is also revealed
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
temerile, bucuriile, mâniile, durerile, speranțele, visele și, după ce le purtase în sine, le reda lumii cernute, irizate și înfrumusețate de prestigiul și mirajul imaginației și sensibilității sale. Din această colaborare între un neam și o femeie a ieșit această carte ardentă, luminoasă, feerică pe care toate popoarele au vrut s-o cunoască și pe care o regină a onorat-o cu interesul ei deosebit. Volumul a fost tradus în germană și engleză de regina Carmen Sylva, care nu s-a mărginit
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
o fac soarele, cerul, neamul". Legendele din Franța sunt mai sobre și mai malițioase; cele din Italia, mai vesele și mai îndrăznețe; cele din Germania, mai romantice și mai naive; cele din România zugrăvesc spiritul național cu elanurile, volubilitatea, imaginația ardentă, tristețile voluptuoase și alintările lui de copil. Cultul literaturii orale românești este o chestiune națională. Slavii ar fi vrut să înăbușe, să mascheze patria română, învăluind-o în pliurile alfabetului chirilic. "Ce-ar fi spaniola, ascuns sub caractere arabe?", întreba
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
umor tandru și ceva (falsă) autopersiflare, dar și un adevăr care sare în ochi - balansul între contrarii: socializare sau recluziune, trăire pură sau productivitate editorială, erudiție sau angajare religioasă și chiar politică, dăruire creștină, răceala bibliotecii sau cinism necruțător, patriotism ardent sau cioranizare vituperantă? De ce moralitatea îi ocolește pe români? Cum de s-au adunat atâtea complexe, uri, meschinării în sufletul neamului ăstuia nefericit? Este limpede în toate aserțiunile și interogațiile lui B. spumegația cioraniană, exasperată de România din prea înfocată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285539_a_286868]
-
exaltări și entuziasme romantice atingând momente de paroxism ce nu contrazic, totuși, în esență, spiritul avangardist, în ciuda unor momentane limitări programatice: declarându-se adept al „ordinii-sinteză, clasice, integrale”, Voronca rămâne în fond un dezordonat și un ne-clasic, o sensibilitate ardent pasională - și această „mișcare ce deplasează liniile” străbate până în miezul celor mai voit austere geometrii, proclamate (cu patos!) în scrierile sale „integraliste”. „Sintetismul” sau „integralismul” în care i se pare că aude, în acest moment, împreună cu cei de la „Bauhaus”, „glasul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nepotrivite iau locul meritelor. Pentru el, 1944 este anul răsturnării valorilor literare și refacerii canonului literar. În locul lui Blaga, Arghezi sau Barbu, apare Mihai Beniuc: "o stea militantă, dinamică, un poet al plaiurilor ardelene, însuflețit de flacăra roșie a revoluției, ardent, intolerant, înlocuind adesea invectiva poetică cu strigătul pur de revoltă, urcând rapid în favoarea criticilor [...] în mijlocul unui roi de sateliți, la fel de felibri, de avântați, cântând munca, partidul și viitorul"69. Militantismul și avântul revoluționar caracterizează întreaga generație de poeți, nu doar
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
din etapa preșcolară, copiii devin șoimi ai patriei, apoi pionieri și uteciști: continuitatea liniei partidului este asigurată de la vârste fragede. Cetățeanul trebuie inclus în organizații cu reguli stricte, la activitățile cărora participă, fără a mai avea timp de reflecție. Hannah Ardent a analizat în anii '50, mecanismele regimurilor totalitare, arătând importanța organizațiilor de partid: "organizațiile de fațadă înconjoară pe membrii partidului cu un zid de protecție care le separă de lumea de afară, normală; în același timp, ele formează o punte
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
avertizînd chiar asupra posibilității unei lovituri de stat anti-Kremlin. Vladimir Putin a început ca un liberal de tip chilian, pinochist, alături de fostul prim-ministru Mihail Kasianov și de consilierul Andrei Ilarianov, dar a continuat ca un autocrat, mînat de dorința ardentă de a reda Rusiei statutul de mare putere. El se arată foarte preocupat de "acțiunile unilaterale" ale S.U.A. și în-cearcă, în replică, să extindă cooperarea strategică cu China, India și țările musulmane, în timp ce Dick Cheney denunța "deriva totalitară" din Rusia
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
filigrane confesive, care montează un sâmbure epic pictural. Poezii înscrise în tiparul impus în epocă, dar și altele, de factură clasică, intră în sumarul culegerii Poeme (1963), unde predomină totuși lirica peisagistică și de dragoste, adăugându-i-se exploziile expresioniste ardente, în descendența lui Lucian Blaga. Impietatea desacralizatoare de conjunctură - nemăsuratul orgoliu al creatorului (Cântecul drumețului de zi), suficiența (Vase comunicante, Trei interludii de pace, Despre poezie), oportunismul - nu periclitează sensul nobil al versului: își găsesc loc și aici vechi simboluri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
două clase sociale. Despoții luminați nu erau absolut deloc democrați; ei nu-i considerau egali pe senior și pe țăran. Autocrați înnăscuți, ei erau deciși ca guvernele lor să fie controlate de ei înșiși sau de reprezentanții lor. Erau susținători ardenți ai principiului "totul pentru popor, dar nimic prin popor." Reformele au fost introduse atît în timpul regenței comune a Mariei Tereza și a lui Joseph, cît și atunci cînd acesta din urmă a domnit singur, deși țelurile și metodele celor doi
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Simona-Grazia Dima La anii senectuții, profesorul bănățean Ștefan Ehling a compus un op masiv, la interfața dintre ficțiune și memorialistică, din dorința ardentă de a consemna ororile trăite de șvabii din Banat după deportarea lor în URSS, în 1945, ca parte a operațiunii denumite de sovietici "munca de reconstrucție" a țării devastate de război. Sunt smulși, astfel, din comunitățile lor, de-a valma
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
andantele devenirii noastre devenea funebru. Ceea ce în apus era revoluție, la noi era modernism. Deosebirea este semnificativă. Căci pe cînd o revoluție se naște din lăuntru, o răsturnare modernistă se întîmplă din afară. Occidentul ne-a făcut "revoluționari"". El documentează ardent împotriva agrarianismului sămănătorist și cere imediata industrializare cu ajutorul capitalului străin occidental. Acest prooccidentalism coerent al lui Cioran deosebește fundamental doctrina sa naționalistă de toate orientările tradiționaliste și naționaliste din epocă, inclusiv de cea a colegilor de generație, mai toți partizani
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
și o excepțională răbdare și perseverență, - se citește pe nerăsuflate. Autoarea știe să țină mereu încordat firul epic, să-și portretizeze mai totdeauna dintr-o trăsătură de condei personajele (doar lui Andrei acordându-i un spațiu mai larg, motivându-și ardent iubirea), și are capacitatea să fixeze cu finețe momentele, dominantele psihologice, oscilând între temeritate și spaimă, între speranță și deznădejde, între încredere și suspiciune, însuflețirea, elanul care n-o părăsesc pe eroină aproape nici o clipă. Să ne apropiem de miezul
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
o mână ține un buchet de flori, iar în cealaltă - la spate - ascunde o torță de flăcări"... Enigmaticul cavaler D'Eon a simțit-o în aceeași epocă la fel, folosind un limbaj mai sesizant și profetic aproape: "Marea Ducesă este ardentă, pasionată, are ochi strălucitori, privirea fascinantă, de sălbăticiune. Fruntea ei este înaltă, și nu mă înșel când spun că are un lung viitor înspăimântător scris pe ea. Este prevenitoare și afabilă. Dar când se apropie de mine, fac un pas
Portrete (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6716_a_8041]
-
știe înainte de a vorbi cu zeii. Hybrisul lui Midas nu e că a vrut să i se împlinească visele, ci că, imediat ce i s-au împlinit, el le-a respins. Poți să refuzi o comoară, însă înainte de a o dori ardent și de a le-o cere zeilor, cu patimă. Hybrisul lui Midas e că nu gîndește. Și că nu se domină, cînd crede că e copleșit de zei. În plus, eu cred că lui Midas numai i se pare că
Despre hybris, aur și legende by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14661_a_15986]
-
ușor ce vizează preîntâmpinarea accidentelor. În fine, de la originalitatea care nu înseamnă implicit incorectitudine, la incorectitudinea care indică nemijlocit originalitatea. 10. Varietatea sangvină atrage, culturalmente, exhibarea unei retorici raționale, logice, cea melancolică inflamează zonele crepusculare, tainice, dar și resorturile pasionale, ardente; specia colerică favorizează desfrâul, profuziunea, iar cea flegmatică divertismentul, deriziunea și anodinul. 11. Totodată, fiecăreia dintre aceste cicluri culturale i se poate lipi o etichetă preluată din sertarul categoriilor estetice: ciclul de tip sanguin cultivă cu predilecție sublimul; ciclul de
Un model sonor temperamental by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12141_a_13466]
-
efect al educației primite, un fler teribil în a vă descoperi "perechea arhetipală"? A.R.: Da, am trăit destinul unei mari iubiri. Căsătoria mea cu Marius Ralian a ținut fix 60 de ani. Dar, într-o căsătorie longevivă, iubirea, pasiunea ardentă se consumă în primii ani. După aceea e vorba de adânca afecțiune, tandrețe, empatie, prietenie, care sunt mai profunde și mai calde decât iubirea. La noi nu a fost vorba de "intuirea sufletului-pereche", formulă telenovelistică. Ne-am cunoscut, prea puțin
Antoaneta Ralian: „Rafturile cu cărțile mele – conserve de timp, de tinerețe, de emoții” by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/7299_a_8624]
-
nevoie de surescitare, de emoții și pasiune" se mărită cu primul venit, își vede ambițiile spulberate, apoi se sinucide. Pe de altă parte, îndrăgostit de Louise Colet, poetă pasională și "carnală", Flaubert cunoaște alcătuirea spirituală a Emmei Bovary. Louise e ardentă, posesivă. Dar "cei doi scriitori sunt astfel alcătuiți, încât trebuie să se așeze la masa de lucru în clipa în care sunt despărțiți trupește. Separați, își scriu pasiunea, o proslăvesc. își scriu zilnic. Cuvintele înlocuiesc gesturile... Totuși, Gustave își revine
Cuvintele sub cristal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15160_a_16485]
-
suplimentul cultural al unui ziar din Chicago (deși le-am găsit menționate, nu am reușit să le identific în ciuda cercetărilor mele de arhivă, nici să aflu cum a "dat" dl Clark de poet). În 1928, britanica Sylvia Pankhurst (poetă și ardentă activistă socialistă) se decide să traducă mai multe poezii de Eminescu, entuziasmată de ideile din împărat și proletar oferite în variantă de lucru de românul I.O. Ștefanovici. Deși preferate chiar de Bernard Shaw și semnalate cu entuziasm de Nicolae
Ce facem cu Eminescu? by Adrian George SAHLEAN () [Corola-journal/Journalistic/6932_a_8257]
-
pentru tine Nu are nici exasperarea lacrimilor nici fascinația promisiunilor Nici misterioasele cuvinte ce văluresc sufletul... E o odihnă, o miruire, o revărsare de mângâieri Și ea te roagă doar să te odihnești, calmă, foarte calmă Și să lași mâinile ardente ale nopții să întâlnească fără fatalitate privirea extatică a aurorei.
Poetul femeilor Vinícius de Moraes by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3950_a_5275]
-
îndrăznesc să o afirm, actului de închinare. în zona în adevăr sacră a comunicării artistice. Iar aceasta deși strălucirea de odinioară a glasului a pălit, deși acutele spectaculoase de altă dată sunt poziționate mai jos. A rămas fermitatea adresării, comunicarea ardentă care impresionează în continuare. în cel mai înalt grad posibil. într-un repertoriu deosebit de popular, cel al canzonetei italiene. A fost primit cu entusiasm de un public care a umplut marea sală până la refuz. Este o locație depășită, o sală
Debutul stagiunii muzicale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7961_a_9286]