11,287 matches
-
apucă miezul nopții în creierul munților. Doamne, pogoară-te cu plug peste mine și mă fă brazdă, și mă seamănă, și mă culege ca pe un rod! Doamne, scapără cremene din oasele mele nevrednice și mă aprinde ca pe o ardere de tot pe muntele Tabor! Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează cenușa aceasta și o desăvârșește pe ea, amin! 70. Domule prefect, misiune îndeplinită. Fără urme, Ieremio? Fără urme, domnule prefect. Bine, bătrâne! Răbdă 10 zile, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
biro cratele, nesăratele, iar liturghioasele și voluntarele o cotesc spre negru și se scufundă. Să ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o ceață străvezie, dintr-o zi Învolburată de nori sau dintr-o noapte mînjită de raze. Borges avea dreptate
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
potolit. Lucrul acesta nu trebuie să fie, însă, de mirare pentru nimeni, căci, în ființa sinucigașilor, întotdeauna se învârt gânduri și sentimente dintre cele mai tari și mai neobișnuite unei inimi ușoare. Continuu, și tot mai haotic, în Adriana erau arderi și purificări clocotitoare, ce lucrau în ea cu vuietul turbat și imposibil de potolit al unei bătălii pe viață și pe moarte dintre ceea ce simțea că trebuie să facă ea - să moară și s-o sfârșească definitv cu sursa tuturor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care-ți permiteau să fii câștigător la un "joc" de ghicit ce feluri de tămâie se împletesc într-un amestec. Aranjamentul acestora în recipiente, tipul de recipient folosit, modelele geometrice (transformate în blazoane) în care trebuie așezată cenușa rezultată de la arderea cărbunilor folosiți pentru a aprinde tămâia, nimic nu este lăsat la întâmplare de fixația ritualistă a japonezului. Ca și în cazul ceremoniei ceaiului, eliberarea spontaneității și atingerea stării de armonie supremă, fără efort, nu au loc decât urmând un drum
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
enumerați aici de pildă, francezul Michel Riquet, căruia i se atribuie o contribuție semnificativă la schimbarea atitudinii Bisericii Romano-Catolice asupra cremațiunii 4 sau diverși reprezentanți ai Bisericii protestante, ce s-au manifestat încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea în favoarea arderii cadavrelor. Din acest punct de vedere, pot fi invocate cazul Bisericii Anglicane 5 și unele exemple din istoria cremațiunii din Statele Unite ale Americii (ca ecou, într-o primă fază, la unele realități din mediul britanic)6. În cazul englez, semnificativă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cinci articole scrise de către arhimandrit, centrate pe "tâlcuirea legilor", urmărind, la un moment dat, modalitățile de "alcătuire a societății omenești". Din perspectiva cremațiunii, semnificativă este partea din acest ciclu dedicată "binefacerilor focului"72. În cadrul acesteia nu este menționat nimic despre arderea cadavrelor, articolul fiind centrat pe beneficiile pe care omul le-a dobândit utilizând focul, dincolo de cele utilitare: focul, după Șerboianu, a avut un rol direct, în formarea familiei (constituită "în jurul vetrei") și în conturarea familie patriarhale 73. De asemenea, arhimandritul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
său [...], l-a făcut să plece de la aceea Biserică și să rămână pe drumuri"87. Semnificativă este și situația în care, în articolele sale anti-cremațiune de mai târziu, Scriban nu l-a menționat pe Șerboianu, printre cei ce susțineau practica arderii cadavrelor. Odată cu trecerea sa în tabăra cremaționistă Șerboianu începea colaborarea nu doar cu revista Flacăra Sacră, unde a publicat mai multe articole, ci propriu-zis și activitatea sa ca preot la crematoriul cu același nume. O asemenea postură, după cum voi sublinia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cont de atitudinea sa anti incinerare exprimată deja în 1909, chiar dacă articolele din Glasul Monahilor ar fi fost publicate de către el, o asemenea situație n-ar schimba datele esențiale ale problematicii: inițial, Calinic Popp Șerboianu a respins cu violență practica arderii cadavrelor, pentru ca apoi s-o susțină, devenind un punct de sprijin al mișcării cremaționiste din România. Cercetarea revistei Glasul Monahilor nu oferă informații despre cine anume a fost acest Mirmillo și despre posibila sa suprapunere cu figura arhimandritului. Astfel, rămâne
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
veneau în contact cu ideile cremaționiste. Ca dimensiune, textele pro cremațiune ale arhimandritului Șerboianu nu sunt extinse, însă acest lucru nu este diferit față de alte lucrări speciale dedicate cremațiunii în epocă, fie că acestea acceptau poziții contra sau neutre privind arderea morților. De pildă, lucrarea lui I. Popescu Mălăiești 97 (pentru o perspectivă ortodoxă), a lui Nicolae Brânzeu 98 (pentru o perspectiva greco-catolică) sau cea a ziaristului Mihail Theodorescu 99 sunt exemple potrivite în acest sens. Astfel, arhimandritul a publicat circa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pentru cei care optau pentru incinerare dar erau de rit mozaic 105. Și în raportul de activitate pentru anul 1936, arhimandritul era menționat, însă doar specificându-se că "venerabilul" oficia în Capela Crematoriului servicii religioase pentru ortodocșii care optau pentru arderea cadavrului. Se preciza însă, în mod suplimentar, că aceste servicii erau "ținute foarte solemn și în un cadru demn și maiestos, fără graba care jignește sentimentele religioase"106. Dacă raportul de activitate al Societății Cenușa pentru anul 1937 nu-l
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
este din nou posibil ca, preconizând un efect asupra cititorilor. să fie vorba despre o altă exagerare. Cât privește scrierile propriu-zise ale lui Șerboianu asupra cremațiunii se remarcă faptul că prima dintre acestea a fost una care condamna explicit practica arderii cadavrelor. Ea a fost scrisă la 1910, în momentul când era diacon la Capela Ortodoxă Româna din Paris, și datorită relevanței sale, ca limpezime în imaginea evocată și simbolurile aferente, a fost republicată în Glasul Monahilor, în plin scandal ocazionat
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
motivația intervenției sale prime. Pe undeva situația sa de schimbare a taberei se asemenea cu cea a lui Constantin Dissescu, care procedase însă în sens invers. Prima dintre intervențiile sale se remarcă, după cum precizam, printr-un ton extrem de critic la adresa arderii cadavrelor. După cum se poate vedea, subiectul nu este abordat de către Șerboianu într-un mod abrupt, ci, mai degrabă, în unul "așezat", pregătindu-l treptat pe cititor pentru tematica propriu-zisă. Astfel, arhimandritul vorbește despre Paris, ca model al civilizației occidentale la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
spiritul vremii și în "reprezentanții sfintei noastre biserici ortodoxe". Șerboianu era prezent în paginile revistei Flacăra Sacră de la primul număr al acesteia, în decembrie 1934. Acest lucru demonstrează că, în acel moment, arhimandritul trecuse pe deplin în tabăra celor susținând arderea cadavrelor. Rolul său în cadrul mișcării cremaționiste din România interbelică devenea fundamental, fiind primul (dar și ultimul, deocamdată) reprezentant a Bisericii Ortodoxe Române care își asuma o asemenea opțiune. Aceasta nu era una teoretică, ci practică, pentru că prin articolele sale asupra
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
până acum să identific încă două personalități, legate de Biserica Ortodoxă Română care au optat pentru incinerare. Dar aceste două personalități nu atingeau dimensiunile asumate de către arhimandrit deoarece legătura lor cu incinerarea s-a manifestat doar prin simpla operațiune a arderii după deces. Este vorba despre Nicolae Popovschi, pe de o parte. Popovschi (1875-1948) a fost un istoric al Bisericii Ortodoxe, dar a fost nehirotonit 123. Cea mai cunoscută lucrare a sa este "Istoria Bisericii din Basarabia în timpul ocupației țariste", apărută
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
importante ale vieții publice românești a acelor vremuri (de pildă Nichifor Crainic sau Cezar Petrescu). De cealaltă parte, cremaționistii români repurtaseră și ei până la 1934 victorii importante: deschiderea crematoriului era cea mai semnificativă întrucât însemna transpunerea în realitate a ideii arderii cadavrelor în România. Un timp au beneficiat de un sprijin consistent din partea Primăriei Capitalei, însă acesta se diminuase în timp, dar, pe de altă parte, până la 1934, clădirea Crematoriului Cenușa era în mare parte finalizată, numărul membrilor societății Cenușa crescuse
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
condus înspre adoptarea greșită a unei conduite anticremațiune în 1910 și arăta deslușit faptul că poporul constituie vocea adevărată a divinității, Șerboianu se lansa în acuze directe formulate împotriva Bisericii Ortodoxe, privind eroarea pe care aceasta o săvârșea în problematica arderii cadavrelor. El evidenția faptul că forurile ortodoxe nu utilizau aceeași unitate de măsură privind diverse rătăciri ale vremii față de spiritul creștin, pe unele dintre acestea chiar tolerându-le și încorporându-le în propriile obișnuințe. Erau astfel blamate tolerarea reclamelor pentru
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în evidență situația în care natura focului exprimă divinitatea: Dumnezeu ca foc mistuitor; ca foc strălucitor sau arătarea sa prin foc. Utilizarea focului la sacrificii (pornind de la Cain și Abel) accentua că "Focul, deci, fiind mijlocul lămuririi și al curățirii, arderea cărnurilor arăta simbolic, cum că timpul se preda Domnului ca totul ca, prin focul spiritului Lui sfinților să-l curețe de toată tina păcatului și să facă organ bine plăcut Sieși"151. Șerboianu interpreta, totodată, anumite întâmplări din Vechiul Testament într-
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
continuau să creadă că "nimicirea cărnii însemna nimicirea păcatului"152 și de aceea focul era folosit la sacrificii (trimitere explicită la Moise, care preciza că, în cazul sacrificiilor pentru persoane lipsite de posibilități materiale, acestea ar fi putut compensa prin arderea unor pui de porumbei Levitic Cap. V 7 și Cap XIX 22). Cel de al doilea segment se fixa mult mai bine pe tematică, pornind de la diversele interpretări eronate vehiculate de către anticremaționiști (în marea lor majoritate preoți): cremațiunea ar afecta
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
se fixa mult mai bine pe tematică, pornind de la diversele interpretări eronate vehiculate de către anticremaționiști (în marea lor majoritate preoți): cremațiunea ar afecta învierea morților sau că adepții săi erau păgâni/francmasoni, plus alte zvonuri referitoare la procesul propriu-zis al arderii cadavrului ridicarea în picioare a mortului în timpul arderii, zvârcolirea lui, țipete, întinderea mâinilor 153 etc. Toate acestea erau denumite de către arhimandrit "mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin", cu atât mai periculoase cu cât erau
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de la diversele interpretări eronate vehiculate de către anticremaționiști (în marea lor majoritate preoți): cremațiunea ar afecta învierea morților sau că adepții săi erau păgâni/francmasoni, plus alte zvonuri referitoare la procesul propriu-zis al arderii cadavrului ridicarea în picioare a mortului în timpul arderii, zvârcolirea lui, țipete, întinderea mâinilor 153 etc. Toate acestea erau denumite de către arhimandrit "mătrăguna imaginației unor capete înfierbântate și dornice de reclamă și succes ieftin", cu atât mai periculoase cu cât erau livrate publicului larg, în mare parte incult. De
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
respingeau reprezentarea divinității prin icoane. Dacă focul semnifică puritatea divină și Dumnezeu întotdeauna s-a arătat omenirii prin foc aceasta ilustra că focul nu atinge dogma spiritualității sale. Arhimandritul se revolta astfel în fața ignoranței unor preoți ortodocși care considerau că arderea cadavrelor ar afecta procesul învierii la sfârșitul veacurilor. Identifica două cauze principale ale categorisirii cremaționiștilor drept păgâni și idolatri, de către teologii vremii: pe de o parte interesele materiale, iar pe de altă parte ignorarea crasă a Scripturilor 154. Cea de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mesajului primordial al Mântuitorului, precum și la divizarea mai crudă a creștinilor. După exemplificarea pe baza scripturii a lipsei de veridicitate a retoricii anticremaționiste (pilda cu "jertfirea lui Isaac"), arhimandritul aducea în discuție un alt argument central al pledoariei sale pentru arderea cadavrelor: tratamentul sfintei împărtășanii, conform Liturghierelor vremii, în caz de mucegăire sau vărsare din greșeală pe jos trebuia locul ras, ars, iar cenușa îngropată sau aruncată într-o apă curgătoare. Acest argument îl punea în directă conexiune cu confesiunea sa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de netemeinicie a respingerii incinerării de către Biserica Ortodoxă Română. Acest lucru explică și faptul că Șerboianu îl integra studiului său într-o variantă a dialogului cu preoții ortodocși, manieră retorică deopotrivă. Consultarea Liturghierului confirmă cele invocate de către arhimandrit, însă situația arderii sfintei împărtășanii este mai complexă decât a menționat-o el159. De pildă, dacă în aceasta cădea vreo "vietate" (muscă, de exemplu), iar preotul "de frică sau de greață" "nu va putea să înghită Dumjnezeiescul Sânge și vietatea ce a căzut
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
iar aceasta să fie arsă pe o piatră curată sau cărămidă și cenușa să fie îngropată. Liturghierul mai cuprinde și alte situații: dacă împărtășania cade pe o bucată de lemn, pe covor etc. Dar nu toate aceste situații excepționale presupun arderea 161. Ultimele trei părți ale studiului sunt dedicate analizei relației cremațiunii cu tradiția, din perspectiva religiei creștine, pornind de la ideile psihologului francez Théodule-Armand Ribot: Dacă sunt chipuri originale de gândire, sunt chipuri originale care se impun, creând o contagiune și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
alt element (focul), mai rapid și mai igienic"168. Celelalte intervenții ale arhimandritului, cu câteva excepții, au același fir conductor: demonstrația justeții cremațiunii, a concordanței sale cu învățăturile creștine, precum și critica forurilor ortodoxe, considerată eronate datorită atitudinii lor față de practica arderii morților. Semnificativ îmi pare în această direcție un articol pe care îl publica în 1937, când Șerboianu, remarcând ignoranța dar și necredința, acuza, în mod direct, preoții ortodocși, precum și forurile superiore ortodoxe, de manipulare și interese meschine privind cremațiunea. Față de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]