1,007 matches
-
biurou la serviciul accizelor de la Primăria Capitalei. Doctorul Sergiu, care era ajutor de primar, prinsese simpatie de mine din puținul cât scrisesem la Telegraful și Românul. Așa că mă voia la primărie. Pe vremea aceea existau încă accizele comunale. Accizele fuseseră arendate unei asociații particulare, sub președinția d-lui Balanolu. Dar tocmai în anul 1883 primăria luase căutarea în regie a acestor venituri. Directorul serviciului era Apostol Aricescu, fratele poetului Constantin Aricescu, care era tatăl pictorului nostru de astăzi și a colonelului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Început lucrările pentru Înlocuira acoperișului. Proprietăți, bunuri mobile și imobile Parohia deținea 11 hectare de pământ, obținute prin legea rurală din 14 august 1864 a domnitorului Alexandru Ioan Cuza (1859-1866), folosit la 1948 de clerul parohiei. În 1939 terenul era arendat . La 1894 . Actul de donație din 25 martie 1945 ne arată și numele proprietarei moșiei Frenciugi: <citation author="Clara Scharf">„Donație/ Subsemnata Clara Scharf, proprietara moșiei Frenciugi, com. Bâcu, donez pentru biserica din Frenciugi, pentru drum spre cimitir, suprafața de
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Dacă fiul nu simte nicio atracție pentru fermă, el e sfătuit să-și aleagă altă ocupație. Dacă Însă vrea să rămână la fermă, el trebui să dovedească că e bun pentru așa ceva. De aceea mulți fermieri dau În dijmă sau arendă ferma feciorului, și numai după ce a dovedit că e capabil, rămâne fermier. Sistemul arendării sau dijmei este extrem de răspândit și constituie cheia marelui progres al agriculturii americane. Știința pune la dispoziția omului mijloace suficiente, dar a selecționa oamenii e mai
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
sunt crescuți În lupta pentru Prin „proces de selecție” Înțelegem «Concurența» În capitalism 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 128 viață; ei trebuie să dovedească că pot să continue activitatea părinților lor. Fermierul dă În dijmă sau arendă terenul copilului său. Dacă nu dă dovadă de bun fermier, Își caută altă meserie. Sistemul dijmei și arendării a ajutat imens primirea elementelor bune de muncă În agricultură. Așa se explică uriașul succes al agriculturii americane. Au rămas numai cei
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Camerei agricole a Județului Cernăuți. Se publicau informații despre „muncitorii agricoli din Polonia, din sericicultură, despre activitatea unei societăți de avicultură și Statutul asociației crescătorilor de păsări și animale mici. * Camera agricolă subvenționa Asociația Albinarilor, Asociația generală a medicilor veterinari, arenda unele loturi zootehnice, finanța organizarea expozițiilor agricole și în fiecare an dădea câte două burse studenților de medicină veterinară lipsiți de mijloace. Contracta împrumuturi și se ocupa de valorificarea și restituirea lor * Buletinul Cercului Fizicienilor din Cernăuți apare în anul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
omul întinerește și înflorește iar odată cu natura. VI. Cum a început Niță cu Marghioala viață nouă și gospodărie nouă la Câmp. COOPERATIVE Vremea cooperativelor. "Unde-i unul nu-i putere." Sătenii se adună și se întovărășesc ca să cumpere ori să arendeze moșii. Doi scriitori se întovărășesc ca să alcătuiască un A. Mirea. Patru se întovărășesc ca să facă o "Cumpănă"16. Nici cei doi, nici acești patru nu arendează moșie, nu câștigă în întreprinderea lor: asta-i singura deosebire, dacă nu asemănare, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
unul nu-i putere." Sătenii se adună și se întovărășesc ca să cumpere ori să arendeze moșii. Doi scriitori se întovărășesc ca să alcătuiască un A. Mirea. Patru se întovărășesc ca să facă o "Cumpănă"16. Nici cei doi, nici acești patru nu arendează moșie, nu câștigă în întreprinderea lor: asta-i singura deosebire, dacă nu asemănare, cu cei dintâi. Un subiect de roman. Cum a scris Vlahuță "cum se face o nuvelă". Vorbesc despre așa întâmplare, cu tatăl, cu copilul bolnav, și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tânărul învățător Gh. Rădășanu a avut noroc de un îndrumător cum puțini se găseau, care să-i călăuzească primii pași în carieră 14. Împreună cu Nicolae Stoleriu a pus bazele băncii sătești din Baia, înființând o obște, prin mijlocirea căreia a arendat o bucată de moșie de la Alexandru Cantacuzino-Pașcanu împărțind-o la țărani 15. Mai mult haretismul promova și educația țăranilor deși depășiseră vârsta școlarizării, aritmetica fiind necesară pentru a nu fi "înșelați de bănci, cămătari, proprietari de pământ și arendași"16
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
a avut în casă: cu scaune, mese, farfurii, linguri și tot ce-au avut. Așa obraz subțire a avut cumnatul Costică Tacu și cu soția sa Maria, față de Costică Maxim și cu soția lui. Aiștia-s oamenii! Tatăl lui Costică Maxim arenda vii de la Stat și le lucra cu oamenii și îi eșea și lui un ban. Părinții lui Costică Maxim, au fost gospodari de samă. Pe tatăl soției lui Costică Maxim îl chema Eduard Kucinschi iar pe mamă, Emilia; au trăit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
pentru practicarea ocupațiilor lor”. Ion Gugiuman a numit fenomenul migrațiune sezonală: în fiecare an, în luna martie, își încărcau căruțele mari (harabale), cu semințe, unelte și strictul necesar traiului și plecau în căutare de locuri de grădinărit, pe care le arendau de la diverși proprietari. Deplasarea sezonieră a bulgarilor hușeni se realiza în două direcții: - spre est (Lunca Prutului) și spre sud (târgurile Leova și Fălciu până la satul Bogdănești), pe malul drept al râului, la sud de satele Pogănești și Stănilești; o
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
1 galben franțuzesc = 31 lei și 10 parale. Progresele economice trebuie puse în legătură cu existența drumurilor și a „poștelor”. Pe drumul Iași-Huși erau pichete de pază. La fiecare pichet se afla un grup de slujitori călări, care însoțeau convoaiele. „Poștele” erau arendate de obicei marilor boieri, care încasau taxe; aici existau hanuri, locuri cu cai de schimb și slujitori. În anii 1850-1851, printre rutele existente figura și Bârlad-Huși. În Memoriul despre starea Departamentului Lucrărilor Publice din 5 ianuarie 1859, se precizează la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
grupuri. Primul, șerbii, nu erau liberi ca indivizi. Legați de pămînt, ei datorau moșierului diverse taxe în natură și sub formă de servicii, iar viețile lor erau supuse controlului nemijlocit al acestuia. Cel de al doilea, care munceau pămînturile ca arendași, erau liberi să se mute în altă parte, să se căsătorească după bunul lor plac sau să-și schimbe ocupația, alternative interzise șerbilor. Slăbiciunea poziției arendașilor consta în aceea că ei dețineau pămîntul în baza unei înțelegeri cu proprietarul acestuia
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
dormea afară, lângă zid, pe niște iarbă. Trebuie să vă spun că bătrânul era sărac de tot. Avea într-adevăr un hectar de pământ, însă fiind bolnav și înaintat în vârstă nu l-a mai putut lucra așa că l-a arendat vecinului de hat din câmp, care se nimerise a fi tocmai găzdoiul unde-l dusese pe tata la muncă. Acesta îi dădea te miri ce și mai nimic, fiind un om fără suflet, insensibil și lacom. Chichineața moșului nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
transportul depășind contravaloarea ce se poate obține pentru lemnul luat pe gratis din pădure. Mai deținea familia Teleki întreg muntele Bâlea unde vara pășunau 500 (cinci sute) de oi cu lapte și 1000 (una mie) de oi sterpe. Muntele se arenda la diverși ciobani, arenda se ridica în medie la 100 (una asută) de florini. Și încă mai avea familia Teleki în posesie, în hotarul satului Oprea Cârțișoara încă trei munți, anume Laita, Mierea și Doamnei, care de asemenea se arendau
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
arenda la diverși ciobani, arenda se ridica în medie la 100 (una asută) de florini. Și încă mai avea familia Teleki în posesie, în hotarul satului Oprea Cârțișoara încă trei munți, anume Laita, Mierea și Doamnei, care de asemenea se arendau la ciobani pentru care se încasau anual 70 de florini în Laita pentru pășunatul a 800 de oi, 40 de florini îm Mierea pentru pășunatul a 500 de oi și se mai încasau 100 de florini pentru pășunatul a 500
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
legături de hîrtie. În 1754, intreprinderea și-a încetat activitatea, iar în 1758 clădirile și instalațiile au fost demolate. Moara a fost reclădită în anii 1762 - 1763, într-un loc mai potrivit decât cel vechi. Din 1768 ea a fost arendată unui negustor din Făgăraș, Dima Enache, la început cu 350, iar mai târziu cu 400 de florini anual. În acești ani s-au prelucrat aci 160 - 277 de măji de zdrențe pe an, producția ridicându-se până la 400 de legături
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
dar Îi exploatează la fel, dacă nu și mai rău [...]. Urmărește toată presa ! Pretutindeni, mai În surdină, mai pe față, sunt justificate, aprobate, chiar blagoslovite sălbăticiile țăranilor răzvrătiți, cu scuza subînțeleasă «Jos jidanii !»” <endnote id="(209, p. 212)"/>. Sau : „Jidanii [arendași] sunt vinovați că ciocoii exploatează pe țărani ! Știi, la noi totdeauna jidanii sunt pricina tuturor relelor” (Răscoala, 1932). Asistăm, În aceste cazuri, la un interesant fenomen de feedback cultural. Stereotipuri de imagologie etnică (de genul celor amintite : „evreul e deștept
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
XVIII-XIX, boierii și mănăstirile cu moșii au avut interesul să colonizeze satele și târgurile cu „izraeliți, veniți mai ales din Galiția, calici lipiți pământului” (cum Îi descria Mihai Eminescu În 1879 ; <endnote id="cf. 285, p. 29"/>), pentru a le arenda acestora velnițele (povernele) și cârciumile care funcționau pe moșiile lor. Rachiul era, chipurile, făcut din „bucate [= cereale] stricate”, „dar și din săcară și hrișcă, pentru că aceste produse nu se cer la Constantinopol” <endnote id="(479, pp. 173-174)"/>. Acest complex fenomen
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
provincie este „o abundență de băutură” : „nu găsești numai vinul cel acru de la țară”, ci și „rachiul din cârciume, falsificat cu acid sulfuric”. Remarc deocamdată faptul că dr. Barasch se referea la cârciumi În general, și nu anume la cele arendate de evrei. Foarte probabil că Iuliu Barasch nu se referea la acestea din urmă, pentru că, doar cu câteva rânduri Înainte, Își arătase dezgustul față de cârciumile moldovenești, dar le lăudase pe cele evreiești : „Nu găsești nicăire cârciume atât de mizerabile, lipsite
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iași cu numele de Zalman Cașcaval, iar Într-un document de la sfârșitul secolului al XVIII-lea se vorbește despre evrei din Silistra făcând cașcaval În Munții Buzăului <endnote id="(193)"/>. De asemenea, pe la 1760, documentele atestă existența unor evrei care arendau pășuni și aveau „cășării” În Ardeal (zona Bran) și În Moldova <endnote id="(416, vol. II, pp. 31 și 39)"/>. În nordul Moldovei, În zona localității Târgu Neamț, este atestat numele evreiesc Paster (de la „păstor”), care, conform unor comentatori, ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de la evrei nu puteau să constituie un răspuns la nevoile de pământ ale țărănimii române, așa cum promiteau legionarii, dar nici nu puteau fi o rezolvare pentru problema absorbției refugiaților. Ca urmare, terenurile nu au fost împărțite țăranilor ci, au fost arendate prin licitație românilor etnici care dovedesc că au capacitatea financiară și tehnică de a exploata în cele mai bune condiții bunul arendat. Trebuie spus că în inițierea și aplicarea legilor privind românizarea, Antonescu a trecut de la sprijinirea experimentului legionar, la
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
întreprinderii care de multe ori întrece valoarea bunului expropriat. Înaintăm un raport al lui Mihai Holban, custodele morii Hănești. Tot în cadrul decretului s-au expropriat mori în care instalațiile de moară aparțin evreilor dar terenurile și clădirile sunt închiriate sau arendate de la un proprietar creștin cu contract în curs de executare. Legile de expropriere au fost considerate cele mai dure pentru evreii din România, însă, așa cum am arătat, impactul aplicării acestor legi a afectat un mic număr de evrei din Dorohoi
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Totuși argumentele invocate pentru adoptarea legii au subliniat excluderea evreilor din societatea românească din motive rasiale. Prin decretul-lege nr.3294, publicat în M.O. nr.231 din 3 octombrie 1940 pentru interzicerea arendări farmaciilor la evrei farmaciile nu pot fi arendate la evrei, evreii nu pot fi întrebuințați în farmaciile proprietarilor de altă origine. Dispozițiile legii se aplică și drogheriilor. La 12 noiembrie 1940 decret-lege nr.3789 publicat în M.O. nr.269 din 15 noiembrie 1940 pentru organizarea și funcționarea
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
conservării bunurilor și a controlului administratorilor și locatarilor imobilelor statului. Chiar dacă în domeniul agricol, românizarea era întruchipată ca o reformă agrară, care trebuia să țină seama de elementul etnic românesc, terenurile agricole au fost în mare parte arendate. Hectarul era arendat cu 1500-2500 lei, pe o perioadă de un an, însă au fost constatate situații în care pământul rămânea nelucrat. Pădurile și fabricile de cherestea, în mare parte proprietăți evreiești, au trecut din administrarea Ocoalelor Silvice sau a Directoratului Românizării, Colonizării
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
însă au fost constatate situații în care pământul rămânea nelucrat. Pădurile și fabricile de cherestea, în mare parte proprietăți evreiești, au trecut din administrarea Ocoalelor Silvice sau a Directoratului Românizării, Colonizării și Inventarului, iar la începutul anului 1943, au fost arendate prin licitație. Procesul de românizare a economiei a fost însoțit de multe abuzuri, care au început chiar de la preluarea bunurilor de către stat. Cazurile de atribuire ilicită a bunurilor au făcut ca, populația românească să manifeste „profunde nemulțumiri din cauza ignorării drepturilor
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]