1,120 matches
-
absolut, adică la Voce. Am constatat că poeții de la începutul secolului XXI nu prea își pun întrebarea cine se exprimă în versurile lor, abandonându-se fără voia lor versului impersonal. Vorbeam mai înainte despre cele cinci metode de analiză: metoda argheziană ar consta în exploatarea impurității limbii, metoda blagiană- expresionistă care glisează între eul exterior, amplificat cosmic, și un eu interior problematizat.Urmează metoda lui Ion Barbu, de textualizare a discursului care înlocuiește eul poetic cu o instanță textual suverană care
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
poemul “Trei fete “: “Copilul râde: Înțelepciunea și iubirea mea e jocul “. Autoarea volumului de față deține rara calitate de a se proiecta în dimensiunea spiritual a inocenței, de a trăi efectiv în lumea atât de expresiv surprinsă de genul poetic arghezian în poemul: “Creon”volumul “Copilărie” fă-te suflete, copil/ și strecoară-te tiptil/ Prin porumbi cu moț și ciucuri/ ca să poți să te mai bucuri.“ Fire imaginativă, autoarea identifică sau ingenious crează disponibilități ale jocului ca stare de grație, ca
TITINA NICA ŢENE- ANOTIMPUL JOCULUI , CRONICĂ DE ANTONIA BODEA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360576_a_361905]
-
pe scena de flori/ Atuncea doară cortina căzu” („Atuncea doară cortina să cadă”). Par a fi concepute ca niște poeme de bilanț după o carieră poetică extrem de rodnică și tumultuoasă. Tot acum se amplifică încercările de dialog (ca în psalmul arghezian) cu Dumnezeu. Avem mai degrabă monologuri interogative ale poetei în speranța unor limpeziri necesare. În planul atitudinii este remarcabilă și propensiunea autoarei către pamfletul de calitate. A se vedea „Odă vrăjmașului meu”. „Arca de frunze” (Ed. Augusta, Timișoara, 2003) este
CARTE DE POEZIE – LUCIA OLARU NENATI: „SENTIMENTUL SPIRALEI” de VICTOR TEIŞANU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360027_a_361356]
-
în creștere în perimetrul unui supermarket: „S-a făcut pe loc arșice/Supermarketul semeț/ Iar un pompier îmi zice/C-ar fi explodat un preț.” (Cauza unui incendiu, p. 40). Constantin Iurașcu Tataia se servește de un citat din Testamentul arghezian ca să țintuiască politica fiscală nemiloasă: „Mergând pe-a lui Arghezi măiestrie/( Cel ce-a transpus sordidu-n poezie)/ Din bube, mucigaiuri și noroi,/Guvernul nostru iscă biruri noi.” (Noi taxe și impozite, p.112). În primul eșalon de victime se situează
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
absolut, adică la Voce. Am constatat că poeții de la începutul secolului XXI nu prea își pun întrebarea cine se exprimă în versurile lor, abandonându-se fără voia lor versului impersonal. Vorbeam mai înainte despre cele cinci metode de analiză: metoda argheziană ar consta în exploatarea impurității limbii, metoda blagiană- expresionistă care glisează între eul exterior, amplificat cosmic, și un eu interior problematizat.Urmează metoda lui Ion Barbu, de textualizare a discursului care înlocuiește eul poetic cu o instanță textual suverană care
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
sinceritate. În fapt, eul liric își caută calea spre Dumnezeu: „Învrednicește-mă, Doamne”, „Să te aflu pe tine, să știu”, „Să-ți caut, să-ți aflu iubirea”, „să rezist”, „să pot”, „să citesc”... După zbaterile ce amintesc de zbuciumul psalmistului arghezian, o smerenie îi potolește dorințele: „Aștept cuminte. Facă-se voia Lui!” (Resemnare). Problematica existențială atinge tema majoră a timpului, niciodată suficient pentru o viață de om: „Te rog să-mi dai un strop de timp, cu/ împrumut.” (Rugă către Tine
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
cenzurată. Poezia lui Octavian Goga a fost interzisă, poezia lui Radu Gyr așișderea, iar pentru poemul liric, Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane poetul temnițelor a fost condamnat la moarte. Blaga a fost scos din manuale și din biblioteci, Psalmii arghezieni au fost interziși, ba toată opera marelui poet a fost condamnată public prin sentința unui proletcultist de talia lui A. Toma, care scriind Poezia putrefacției și putrefacția poeziei, declanșase procesul de condamnare la moarte civilă a marelui poet. Istoria literaturii
Neamul românesc nu doarme! () [Corola-blog/BlogPost/340013_a_341342]
-
a pururi, soție niciodată” etc.). Am riscă speculând că, de transcris, la rândul sau Arghezi transcrie din Baudelaire idei critice. Totuși le vedem, originare și regenerate după lungă lor evoluție, apărând dintr-un unic și vast creuzet care este spiritul arghezian, într-o aparentă, revoluta înstrăinare de sine: discursul de poetica. Modernitatea, până la clasicismul ei, lasă să răsune în poetica lui Arghezi hamletianul strigat al lui Rimbaud de a fi modern. Proiectarea și reflectarea ei din lumea lui Eminescu îi gravează
BAUDELAIRE ŞI POEŢII ROMÂNI -INDOEMINESCOLOGY de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340064_a_341393]
-
determinat pe Mihail Ralea să precizeze, într-un articol publicat în 1929, anul apariției vol. Cuvinte potrivite: „Altfel se scria înainte de Arghezi și altfel se scrie astăzi“. G. Călinescu în Istoria literaturii române de la origini până în prezent, scria despre „fenomenul arghezian“. Însuși poetul într-o „Ars poetica“ mărturisea: „Am căutat cuvinte care sar și fraze care umblă“, iar în alt articol cu același titlu, din 1928, completa: „Am căutat cuvinte virginale, cuvinte puturoase, cuvinte cu râie, cuvinte care asaltează ca viespiile
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
e o treabă grea“. Pentru Arghezi, poezia este o expresie a spiritualității unui popor a marilor probleme ale omului, pe care stihuitorul le realizează cu efort și suferință. Ideile din poezia Testament străbat ca un fir roșu întreaga operă poetică argheziană. Prima idee se referă la faptul că poezia este o valoare spirituală în care s-a sublimat munca truditorilor pământului. Chiar în volumul de debut, Tudor Arghezi, în poezia Plugule, aduce un elogiu trudei țăranului care și-a schimbat osânda
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
limbajul hoților, prostituatelor, cuvinte argotice. Apropierea acestor poezii de tablourile lui Goya nu este lipsită de temei. „Nicăieri ca în scrisul lui Arghezi, afirmă Ov. S. Crohmălniceanu, nu abundă atâtea scame, câlți, fuioare, paie, mucuri, zdrențe, scrumuri, ca în opera argheziană“. Se pot întocmi liste și de expresii arhaice și rustice, dar și de expresii argotice: „cârmâz“, „scăpău“, „fraier“, „birlic“, „putoare“. Altă idee din Testament privește ridicarea țăranului din planul material în cel spiritual, fapt care a dat posibilitatea poetului să
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
Cuvinte potrivite, exprimă calitatea de Demiurg a poetului: „Genele lui Dumnezeu / Cad în călimarul meu“. În sfârșit, ideea că poezia înseamnă, în același timp, și „slovă de foc“ și „slovă făurită“ este o idee care se degajă din întreaga operă argheziană. Marea poezie argheziană stă în acea stare inefabilă de neliniște provocată de pendularea poetului între cunoaștere și necunoaștere, între viață și moarte, idei pe care le exprimă poezia „Ora confuză“ din volumul postum Crengi: „Parc-aș fi și parc-aș
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
calitatea de Demiurg a poetului: „Genele lui Dumnezeu / Cad în călimarul meu“. În sfârșit, ideea că poezia înseamnă, în același timp, și „slovă de foc“ și „slovă făurită“ este o idee care se degajă din întreaga operă argheziană. Marea poezie argheziană stă în acea stare inefabilă de neliniște provocată de pendularea poetului între cunoaștere și necunoaștere, între viață și moarte, idei pe care le exprimă poezia „Ora confuză“ din volumul postum Crengi: „Parc-aș fi și parc-aș fi fost, / Parcă
Referat: Testament, de TUDOR ARGHEZI () [Corola-blog/BlogPost/339606_a_340935]
-
stau și-l ascultă gravidele/ să vezi tu atunci cum mai ard vetrele/ s-auzi cum mai cântă cerbii și pietrele/să simți cum în inimă se desfac drupele/ pentru la anul, când vine copilul cu vinul și cupele”. Original, arghezian sau bacovian, prin stil, dar de o factură existențială proprie ( Corlaciu nu este nici evlavios, nici nu ... blestemă), poetul are versuri memorabile - „ În locul ochilor tăi indieni/ a răsărit într-o noapte o cârciumă scundă” ... „hei, tatăl meu, bețivul, taciturnul/tavernelor
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
absolut, adică la Voce. Am constatat că poeții de la începutul secolului XXI nu prea își pun întrebarea cine se exprimă în versurile lor, abandonându-se fără voia lor versului impersonal. Vorbeam mai înainte despre cele cinci metode de analiză: metoda argheziană ar consta în exploatarea impurității limbii, metoda blagiană- expresionistă care glisează între eul exterior, amplificat cosmic, și un eu interior problematizat.Urmează metoda lui Ion Barbu, de textualizare a discursului care înlocuiește eul poetic cu o instanță textual suverană care
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
tot ceea ce este trecător și vis, elementul ce te înalță, ce îți dă aripi, omul uită adesea să sucuture povara grea a pământului și să străbată înălțimile, să se înalțe deasupra propriului său destin, așa cum a făcut albina din poezia argheziană ce a descoperit drumul lin al luminii. Dureros este momentul în care omul se trezește în toamna vieții fără a-și fi descoperit „creanga de aur“ a destinului. „O creangă de aur în curte avea / Și Prințul, vai, Prințul nimic
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
format ingenios din titlurile poemelor pe această temă, este așezat la începutul capitolului I ca o binecuvântare la temelia unei case solid construite: „Te chem, Doamne!", „Învrednicește-mă, Doamne!", „Rugă către tine"... Sinceritatea și fervoarea sentimentului amintesc clocotul din psalmii arghezieni. Nu este însă zbaterea dintre „credință" și „tăgadă" a acestuia, ci o calmă împlinire și împăcare: „Când anii trec, tăcerile mi-ascund între cuvinte,\ Când vântul suflă rece, privirea ta m-alinte!\ Când lacrimă din geană-mi se pierde-n
CRONICĂ DE CITITOR DE PROF. ANICA TĂNASĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341680_a_343009]
-
oamenii care încep să mai creadă în povești, indivizii ale căror idealuri lor nu se hrănesc cu suferință celorlalți. Iată, într-o interpretare subiectivă, ipoteze despre frumusețile și sensurile noi pe care acest tip de abordare narativa le poate iscă, „arghezian”, din bube, mucegaiuri și noroi. Dar, substratul optimist cel mai puternic al demersului prozatoarei Cornelia Păun constă în însăși abordarea literară a unei problematici cu implicații de asemenea anvergură. În toate epocile, fiecare societate are, pe tărâmul artelor, martori al
CORNELIA PĂUN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342836_a_344165]
-
ține de observație și notare, uneori cu fin sarcasm, alteori blând constatator: “orbecăim printre etichete după o gură de aer neletal (...) culoarea e regina răsfățată a mitomaniei mirosul parfumat de spray ucide dulceag”( eticheta mitomană) - poezia Ceciliei Moldovan are particularitatea argheziană de a-și plăsmui lumea din sfere lexicale diferite, opuse. Iată, de pildă, poezia “regina amazoanelor” în care intervin două planuri contrastante: unul rarefiat, cosmic, în cuvinte diafane, “valuri mișcătoare”, “sulițele zilei-lumină”, “nimfele”, “dans ritualic”, și planul cotidian, aspru, pământesc
CARTEA DE IDENTITATE A PRIVIGHETORII- CECILIA MOLDOVAN de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379104_a_380433]
-
îi deschide perspectiva unei simple înțelepciuni a bucuriei simple, a forței de a vibră la însemnele naturii, la permenenta ei revenire, la prezența divinității ca unic sens al trecerii prin viață. Regăsim un dialog imaginar cu divinitatea unde în maniera argheziana se resimte dorința arzătoare a identificării prezenței divine în gesturi mai convingătoare precum “Un strop de veșnicie” (pag. 49), oferită aici pe pământ, de vreme ce nu se știe cine va rămâne viu după judecată de apoi. Neliniștea neantului stârnește fiorii spaimei
NOSTALGIA ÎNTOARCERII , POEZII DE TITINA NICA ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379325_a_380654]
-
carte”. La Cornel Balaban, cartea devine cu fiecare pagină locul unui imn cu valoare sacră, ca un psalm, construind invocații despre o lacrimă, care presupune speranță și în același timp teama de a nu pierde iubirea, ca într-un psalm arghezian. Dacă pentru Voiculescu ea este ”locul viselor eliberatoare ” Unde toate duhurile-nchise/ Schimbă-n aur plumbul închisorii” (Cartea)” iar la Arghezi cartea este un refugiu, o icoană, la autorul cărții acesteia totul este concentrat într-un rondel, în care poezia
O POARTĂ SPRE REVELAȚIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2076 din 06 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380908_a_382237]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ARGHEZIANA Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Argheziana Nu-ți voi lăsa, nepoate, alte bunuri, Decât tutun și patru ori cinci tunuri, Uitate din rezbelul celălalt, Dar eu voi un altul, tu
ARGHEZIANA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374423_a_375752]
-
Acasa > Stihuri > Semne > ARGHEZIANA Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1290 din 13 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Argheziana Nu-ți voi lăsa, nepoate, alte bunuri, Decât tutun și patru ori cinci tunuri, Uitate din rezbelul celălalt, Dar eu voi un altul, tu un alt. Se răzvrătește seara, marea, Când plânge-n țărmuri toată țara, Mă-mpac eu cu
ARGHEZIANA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374423_a_375752]
-
Nerefuzat, înțeapă doar și strică. Sudoarea muncii sutelor de ani Se duce pe pustiu printre plăvani. Din cântec și picturi kitchioase, Noi arte, sume grandioase, Să nu punem coroane, doar butelci, Nu sunt otrăvuri, lacrimi sunt, de melci. Referință Bibliografică: Argheziana / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1290, Anul IV, 13 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ARGHEZIANA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374423_a_375752]
-
a dorit să se facă „Lumină” prin harul divin cu care a fost înzestrată. Creațiile din această antologie sunt rod al meditației, al reculegerii, al rugăciunii, al lecturilor din cărțile religioase, al credinței sale în existența divinității. Construite pe ideea argheziană a dialogului cu divinitatea, aceste creații pledează în favoarea trăirilor sufletești și condamnă ființele care sunt robite trupului. După inflația postmodernistă cu versuri de apă tulbure, se simțea nevoia de poezie limpede ca apa de izvor în care să se audă
POETA DORINA STOICA – CÂND NU TE IUBEAM de PETRUŞ ANDREI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373522_a_374851]