1,120 matches
-
cu indiferența rutinată a legistului sau procurorului. Printr-o glumă sinistră, pamfletarul își consideră unul din textele polemice "necrolog [...] adresat cadavrului Constantin Mille"265, sugerând poziția definitivă în raport cu un adversar pe care îl suprimă simbolic. E interesant că râsul sardonic arghezian nu e vecin cu furia sau agresivitatea dezlănțuită; el denotă, din partea pamfletarului, un dezinteres flagrant față de un adversar pe care-l consideră nesemnificativ. De aceea, se regăsește, în el, cinismul călăului pentru care execuția publică nu mai are nimic spectaculos
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
prin moravurile sale, prin literatura sa și mai ales prin asociațiile sale de idei. Dar cel de-al doilea este în general intraductibil. El datorează tot ceea ce este structurii frazei sau alegerii cuvintelor"268. Ambele ipostaze sunt identificabile în pamfletul arghezian, iar textul 269 selectat de noi le ilustrează într-un mod elocvent. Obiectul atacului îl constituie un citat preluat din articolul advers, în care apare o expresie nefericită (poate e vorba doar de o greșală de tipar) denunțată, fără indignare
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a cuvântului său, nu ar fi de studiat și forma a răsbăși, care ar indica o răbășire ridicată la cub și un superlativ" sau caută să deconspire încercarea adversarului de a autohtoniza, cu totul neinspirat, franțuzescul rabâchées. Este binecunoscută incisivitatea argheziană când e vorba de greșeli gramaticale sau de exprimare, de licențe gratuite, în general, de siluiri, voluntare sau nu, ale limbii române. Textul pe care tocmai îl avem în vedere este, în esență, un joc carnavalesc al limbajului, în care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sfârșind calamburistic: "(...) în sacsie, domnul Motru vrea să fie regional și oltenesc, iar în "două vorbe, care prin ele însăși" preferă gramatica domnilor Schluder și Berger; și nu cutezăm să-i facem nicio... imputoare". Am greși dacă am plasa calamburul arghezian sub semnul facilității; el este un spirit. Bergson definește spiritul astfel: "o anumită dispoziție de a schița scene de comedie, dar a le schița atât de discret, atât de ușor, atât de rapid, încât totul a luat deja sfârșit în
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și creative de sancționare. Ar fi încă multe de adăugat în privința modalităților de reprezentare și de funcționare ale comicului pamfletar, însă ne oprim aici pentru câteva observații cu caracter general, care să ofere o perspectivă de ansamblu asupra publicisticii polemice argheziene. Mai întâi, în publicistica argheziană, comicul poate fi privit ca un substitut fundamental al atacului frontal, marcat de echilibru și detașare, în raport cu obiectul. Privit astfel, el apare ca o digresiune ficțională, care transpune obiectul în câmpul rizibilului, iar, aici, toate
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
fi încă multe de adăugat în privința modalităților de reprezentare și de funcționare ale comicului pamfletar, însă ne oprim aici pentru câteva observații cu caracter general, care să ofere o perspectivă de ansamblu asupra publicisticii polemice argheziene. Mai întâi, în publicistica argheziană, comicul poate fi privit ca un substitut fundamental al atacului frontal, marcat de echilibru și detașare, în raport cu obiectul. Privit astfel, el apare ca o digresiune ficțională, care transpune obiectul în câmpul rizibilului, iar, aici, toate contururile sale intră în disoluție
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
detașare, în raport cu obiectul. Privit astfel, el apare ca o digresiune ficțională, care transpune obiectul în câmpul rizibilului, iar, aici, toate contururile sale intră în disoluție. Din acest unghi, caricatura, ca resursă stilistică a satirei și strategie de bază în pamfletul arghezian, transformă individul real în personajul fictiv, adică într-o proiecție intuitivă, sintetică și stilizată a primului. În portretul caricatural, Arghezi exploatează conjugat întreaga dimensiune fiziologică: de la îmbrăcăminte și hrană, până la aspectele cele mai intime ale umanului biologic. Fie că recurge
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de la îmbrăcăminte și hrană, până la aspectele cele mai intime ale umanului biologic. Fie că recurge la îngroșarea unei trăsături, "din fuga condeiului", la o imagine caricaturală, concentrată într-un paragraf, sau la un portret de dimensiunile unui text întreg, caricatura argheziană are aspectul unei parade a negativului, care suscită deopotrivă ilaritatea și dezgustul. Prin tehnicile compoziționale (deformarea anatomică, combinații sau accesorii absurde, reducția la funcția de bază, animalizare, hiperbolizare grotescă etc.), pamfletarul comunică, în planul emoțional, ideea unei dominații totale și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
sa. Iar râsul nu survine neapărat în momentul prim al metamorfozei, ci, mai degrabă, atunci când personajul, sub noua sa înfățișare, devine animat și se mișcă ridicol, în spațiul fictiv. Poate că așa ar trebui văzute cele mai importante dintre țintele argheziene: ca protagoniști-tip, jucându-și rolul comic într-un scenariu complex care începe în realul-cotidian și se sfârșește în imaginarul autotelic. Așadar, să spunem, o dată cu Mariana Ionescu, că "datorită intențiilor caricaturale ale pamfletarului, personajele pamfletului se află chiar mult mai
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
noastră pentru revalidarea statutului polemicii, cuvintele lui Radu Ionescu, expresie matură a ceea ce semnifică disputa de idei într-o cultură autentică a cărei ființare este condiționată de libertatea de gândire. Iată, la mai puțin de un secol distanță, viziunea consonantă argheziană, imprimând discursului jurnalistic accente mai personale ca niciodată: "totul este permis, căci nimic nu poate, într-o minte liberă, să fie interzis"274. Am văzut, de asemenea, la începutul demersului nostru, ce a însemnat, între cele două războaie mondiale, spiritul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
este inițial marcat de o mare inegalitate de statut care, în scurt timp, se va echilibra, mai precis, după controversatul an 1927, când atenția criticii literare va fi bulversată de apariția Cuvintelor potrivite. Este știut faptul că începuturile gazetăriei polemice argheziene stau sub semnul virulentei campanii anticlericale, începută încă din 1904 (ultimul său an în călugărie, dar și anul în care Arghezi declanșează, practic, ofensiva antiiorghistă, comentând sarcastic stilul "greoi și încurcat" din Istoria lui Ștefan cel Mare277 și continuată, cu
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
a dovedit cel mai nedrept și mai penibil"280. Opinia e cu atât mai îndreptățită cu cât, în atacul său, Iorga se folosește de condeiul fără talent și rău intenționat al unui oarecare N. Georgescu Cocoș, una din celebrele victime argheziene 281. Astfel, când Arghezi va scoate o nouă serie a Biletelor de papagal, în anul următor (1937), își va transforma publicația "într-un cotidian antiiorghist" (Dorina Grăsoiu), gestul său semnificând, în planul diacronic al relației sale cu Iorga, apogeul unei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
de notorietate, în care s-a implicat Arghezi (cu Lovinescu, Eugen Ionescu sau Ion Barbu) au sfârșit, se știe, prin capitularea, mai devreme sau mai târziu, a părții adverse. Dacă, cel mai adesea, obiectul polemicilor l-au constituit originalitatea liricii argheziene și talentul poetului, cei trei invocați au sfârșit prin a le recunoaște 282, uneori erijându-se chiar în avocați din oficiu ai lui Arghezi, în confruntarea cu Iorga (cum a fost cazul lui E. Ionescu și al lui Lovinescu). Dincolo de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
inegală, de vreme ce autorul real distribuie rolurile de erou vs. antierou într-o reprezentare pe care o manipulează după bunul său plac; în realitatea interdiscursivă, percepția opoziției centrale ține exclusiv de participarea publicului, în calitate de martor al polemicii. Înțeles astfel, gestul polemic arghezian semnifică actul reîntemeierii lumii sale ori de câte ori aceasta este amenințată direct sau indirect. De aceea, polemicitatea poetului stă sub semnul acțiunii revendicative a unui ethos agasat de anomia lumii exterioare, dominante, căreia nu i se poate, nicicum, conforma. Când o va
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
murit, autodenunțându-se: "O să mă resemnez". Dar acesta este începutul unei alte povești despre un îndelung și alienant "somn al dialogului". 7.2. Strategie și artă în pamfletul polemic. Ipoteza de la care plecăm, în cercetarea polemicii antiiorghiste, este aceea că opoziția argheziană, deși se întemeiază într-un context și o conjunctură evenimențială date și vizează un adversar concret, identificabil prin nume, statut etc., nu are un caracter dialectic și demonstrativ, nesupunându-se rigorilor raționamentului ad rem. Dimpotrivă, argumentul ad hominem, precum și raționamentul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
un adversar concret, identificabil prin nume, statut etc., nu are un caracter dialectic și demonstrativ, nesupunându-se rigorilor raționamentului ad rem. Dimpotrivă, argumentul ad hominem, precum și raționamentul prin ficțiune sunt tehnici de prim rang ale lui refutatio în discursul polemic arghezian. De aceea, impresia pe care o creează lectura paralelă a textelor polemice ale celor doi aduce, prin sterilitatea dialectică, cu situația exemplificată de Benveniste pentru a ilustra simulacrul unui dialog: În duelul verbal practicat de diferite popoare, și pentru care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care se folosește de ele cu cea mai mare iscusință, malițiozitate și o doză de neprevăzut reușește să-l reducă pe celălalt la tăcere și este proclamat învingător. Acest joc nu are decât aparențele unui dialog"284. Mutatis mutandis, dicursul arghezian antiiorghist se înscrie într-o spectaculoasă competiție pentru impunerea propriului cod axiologic (de altfel, poetul inserează, deseori, secvențe discursive care pot fi integrate în viziunea sa de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă ars poetica și ars polemica argheziene), competiție al
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mutandis, dicursul arghezian antiiorghist se înscrie într-o spectaculoasă competiție pentru impunerea propriului cod axiologic (de altfel, poetul inserează, deseori, secvențe discursive care pot fi integrate în viziunea sa de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă ars poetica și ars polemica argheziene), competiție al cărei învingător va fi desemnat de lectorul atemporal în baza virtuților deopotrivă artistice și persuasive ale textului său. Cu toate acestea, ar fi nedrept să reducem scriitura polemică a oricărui autor doar la stil. Istoria culturii, în general
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
artistice și persuasive ale textului său. Cu toate acestea, ar fi nedrept să reducem scriitura polemică a oricărui autor doar la stil. Istoria culturii, în general, și istoria ideilor literare, în particular, se știe, au dat câștig de cauză viziunii argheziene în această polemică, amendând imixtiunea ideologicului în artă sau realizarea creației conform unui "rețetar" anume. Dacă, așa cum am văzut, confruntarea Arghezi-Iorga, privită global, este întreținută de un mobil latent, generat continuu de polaritatea viziunii etico-politico-culturale, fiecare text arghezian (discurs și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cauză viziunii argheziene în această polemică, amendând imixtiunea ideologicului în artă sau realizarea creației conform unui "rețetar" anume. Dacă, așa cum am văzut, confruntarea Arghezi-Iorga, privită global, este întreținută de un mobil latent, generat continuu de polaritatea viziunii etico-politico-culturale, fiecare text arghezian (discurs și contradiscurs al acestei polemici) descompune mobilul central în câteva pretexte polemice sau, altfel spus, idiosincrasii tematice ale polemistului-pamfletar, reactiv și sensibil la fiecare gest public al adversarului său. 1. Astfel, ideologia naționalistă apare, deseori, invocată ca principal cap
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
1. Astfel, ideologia naționalistă apare, deseori, invocată ca principal cap de acuzare, Arghezi recurgând fie le formulări directe: "antisemitism sălbatic", "fanfaronade naționaliste" sau aluzive: "romantismul (...) politic", idealist și fără nici o utilitate practică 285. În gazetăria interbelică, sunt bine cunoscute atacurile argheziene împotriva altor doi iluștri reprezentanți ai naționalismului autohtonist: A.C. Cuza și Nichifor Crainic, cărora le impută, de asemenea, tentativa de subjugare ideologică a literaturii, precum și obtuzitatea etnico-religioasă. Plecând de la acestă temă-pretext, polemistul construiește, pe un fundament empiric, o veritabilă redută
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
spuie domnul Iorga ce a făcut biserica noastră de patruzeci de ani încoace? am luat o cifră intenționat rotundă [...]"286. Tema ideologiei blamabile apare reiterată, deseori, în textele care alcătuiesc campania anticlericală, constituind unul din nucleele reverberative ale publicisticii polemice argheziene, astfel că discriminarea etnică, intoleranța religioasă, politizarea BOR sunt câteva subteme derivate din tema centrală. 2. Talentul literar îndoielnic constituie o culpă pe care Arghezi nu scapă nici un prilej de a o amenda. Obiecțiile principale sunt: lipsa de stil și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
învățat în cămăruța lui, ori ca o țesătoare în odăița ei, ca să lucreze"287. Prin sublinierea grafică a cuvântului "lăcătuit", Arghezi își manifestă, economisind prețiosul material lingvistic, dezacordul față de o alegere lexicală neinspirată, licențioasă a adversarului. Glosa specifică discursului polemic arghezian, prin simularea perfidă a admirației atașată enunțului citat atrage atenția însă asupra viciului expresiv care-l incriminează flagrant pe adversar: "O paranteză: comparația e superbă: domnule Iorga, ieși din cămăruță să te felicit"288. La fel, în 1930, după premiera
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în lumină dinamica și tensiunea creată la nivelul textului de interferența diverselor instanțe locutorii, tot atâtea "voci" pe care enunțiatorul le convoacă în discursul său. Dintre figurile dialogismului inventariate și descrise succint de Marc Angenot, câteva apar în discursul polemic arghezian, însă suferind, evident, o particularizare contextuală. De pildă, mărturia sau apelul la solidaritatea cititorului, în baza unor evidențe care exclud orice demonstrație, relevă, explicit, natura constructivă a relației autor-lector. Mai mult, această cerere de adeziune survine în momentul în care
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
para, în avans, o eventuală obiecție, fie ea și ironică, din partea unui destinatar imponderabil, în care se poate regăsi chiar un alter ego al polemistului. Considerată, la modul general, de Marc Angenot drept cea mai uzitată dintre figurile dialogice, prolepsa argheziană, deși frecvent întrebuințată în polemica antiiorghistă, depășeste limitele elocvenței, complinindu-se într-o poză artistică. Prin ea, polemistul construiește imaginea virtuală a unei posibile reacții din partea adversarului sau a publicului susceptibil de desolidarizare (cum am văzut mai sus), tocmai pentru
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]