451 matches
-
și de chioșcu din curte. Ea tăia, ea spânzura, unu nu-ndrăznea să-i zică nici dă-te mai încolo. Știa ei ce știa, și zurlia de Ivona, și putoarea de bărba-su, știa ei că și casa, și covoarele, și argintăria, și bijuteriile ce mai rămăsese, toate era pe numele babii ; toate-ale ei și mai primea și pensie de pe urma lu bărba-su. A murit el la zdup, a murit el la Sighet, a murit el la Jilava, la Pitești, el știe unde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
numa pentru pensia lui... He, he, că doară nu-i proastă Farfuza, că nu degeaba-l așteaptă ea, nu degeaba-l pândește ea ca păianjenu, de zece, de cinșpe ani. Nu pe boșorog îl pândește ea, pândește căsoiu babii, și argintăria, și covoarele, și banii ei de la cec. De zece, de cinșpe ani, câți or fi, de când se-ntinde cățeaua cu el, ca să vezi, ale dracu muieri, cum se ține ca scaiu... Că doar n-o să trăiască Ivona cât lumea, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem oare vreo garanție (o întrebi pe mama) că nu vor fi prăduite de hoți ? Asemenea valori, oricând posibil a fi jefuite, mai ales în vreme de război, nu-i mai bine să le transformi dinainte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spasmodic, mesteci, luptându-te cu lacrimile care îți urcă din gât, cu strâmbătura care a și început să-ți încleșteze, ca o paralizie, obrazul, cu micul grohăit care zvârle înghițitura cleioasă în mijlocul mesei, orbitor de albe, pe care sclipesc cristalele, argintăria. Orăcăi, vomiți și plângi în farfurie, și lacrimile, și resturile acre îți strâng obrazul ca o mască astringentă... — Luați-o de aici ! Mai repede ! Mai repede ! strigă Muti și-și întinde degetul alb, pe care se cunosc, umede, urmele proaspete
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
agreat-o. Și avea mai tot timpul mici răutăți față de ea, pe care Larisa se făcea că nu le observă ! Scena aceea, de pildă, după vreun an și ceva, când Larisa s-a plâns că și bijuteriile, și covoarele, și argintăria, și tot ce lăsase în momentul plecării ei precipitate nu-i mai fuseseră restituite. Noi îl auzisem pe nenea Sandu spunându-ne că la momentul oportun fusese cât se poate de atent ca vărul lui să-și recupereze absolut tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nu era folosită, fiindcă Țanțoșa cîrpea În dormitorul ei. Arminda era la bucătărie cînd Daniel Își luă rămas-bun, fiindcă avea zi liberă. Nici Celso nu mai era acolo, ea Îl văzuse plecînd spre micul patio interior, pe dalele căruia așeza argintăria și o curăța apoi ore Întregi, terminînd treaba după ce se lăsa Întunericul. Astăzi Universo nu era obligat să vină și Țanțoșa plecase să-l ducă pe Julius la dentist, cu Mercedesul condus de Carlos. Domnul, doamna și domnișorul Bobby plecaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
una dintre fetițele de pe stradă. Avea senzația că acea femeie vopsită oribil - Kathy? - era mama lui Francine. —Bună, Lisa, îi zâmbi ea. Ești bine? Da, mulțumesc, spuse Lisa calm. De unde îi știa toată lumea numele? —Eu merg la muncă. Muncă de argintărie la Harbison. Treizeci de bucăți în mână și bani de taxi. Se pare că Kathy vorbea despre un job de chelneriță. A fluturat poșeta de două sute de lire spre Lisa. —O să întârzii. Mai vorbim. Pe Lisa o pocni dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să plieze și să așeze. Un număr de 7 oameni desfac toată ziua stridii și scoici. Șeful raionului de stridii primește un salariu lunar de 500 de dolari. Șase persoane pregătesc cafeaua în alambicuri de un metru înălțime. Vasele și argintăria sunt spălate toată ziua de 105 persoane. Alți 28 sunt ocupați cu desfacerea vinurilor. Depozitul de țigări e ca o vastă bibliotecă, elegantă și parfumată, cu o temperatură riguros controlată. Urmează apoi alt subsol, adevărată uzină pentru căldură, fabricarea gheței
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
d’Inde). Pe urmă vin legumele, fasolea, țelina, ciupercile, cartofii, sparanghelul, patatele, andivele, tomatele, în cantități incalculabile. Vin apoi fructele parfumate, proaspete, merele, perele, anansul, lămâile, portocalele, grape-fruits. În fiecare an amatorii de suveniruri și servitorii dosesc din veselă și argintărie obiecte în valo`are de 50.000 franci. Săpunul se aduce de la Londra. Fiecare client nou găsește în camera sa două săpunuri noi, unul pe lavabou, altul în sala de baie. Se taie zilnic 25 boi, ținuți la îngrășat șase
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
salon, se așeză pe marginea scaunului, gata să sară În momentul În care o să-l audă pe Fraser bătînd la ușă. Dar alese o carte să-și mai treacă timpul și să pară indiferent. Cartea era una de la bibliotecă, despre argintăria veche, cu un tabel de peceți: Își trecu degetul În josul paginii, Încercînd să memoreze semnificația ancorelor, coroanelor, leilor, scaieților - ascultînd cu o ureche bătaia În ușă În tot acest timp... Șapte și jumătate veni și se duse. Se Încordă. Începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la începerea sezonului. Se apropie vremea caldă, când toți englezii devin nervoși și indeciși. Se pare că va fi necesar să i se satisfacă mai multe plăceri decât de obicei. Mașinile aleargă de colo colo să aducă alimente de la Lahore. Argintăria este curățată, sticlăria strălucește. Se insistă asupra detaliilor. În facțiunea nababului, domnește disperarea. Este prea târziu acum. N-au cum să-l mai facă pe Privett-Clampe să le susțină cererea. Firoz va deveni moștenitor, iar viitorul se va transforma într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
filosofia mea. Iau pilota de pe pat și mă Învelesc cu ea pe canapea, apoi ațipesc urmărindu-l pe Stephen Hendry cum căsăpește pe cineva la snooker. Bine că măcar un retardat pârlit de fan Hearts poasă pună laba pe niște argintărie, chiar dacă doar la un lăudat joc de crâșmă Între amatori și nu la un sport ca lumea. 000000000000000000000 000000000000000000000000 00000mănâncă000000 Mă trezesc mort de foa000mănâncă pentru mine000u Pot Noodles cu cartofii copți la cuptor ai lui McCain 0000000mănâncă0000000000ticle de cidru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
frumuseții și a inimii ce bate nebunește. În fond, asta îl făcea uman, pur și simplu uman. Barbe îmi mai povesti și că, într-o seară, avu loc o masă mare. Destinat pusese să se scoată pentru această ocazie toată argintăria, șervetele de in și fețele de masă brodate. O masă pentru cincizeci de oameni? Nu. Doar pentru doi, tânăra învățătoare și el. Ei singuri. De o parte și de alta a unei mese imense. Nu Barbe a gătit, ci Bourrache
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ți-am spus, Tristețe este aproape un om bătrân. Însă ieri semăna cu un ministru, sau cu un cancelar, drept ca un I într-un frac demn de o seară la Operă! Masa îți lua ochii, farfuriile, fața de masă, argintăria, aveam impresia că sunt... nu știu, la Versailles, poate. Nu era Barbe cea care servea, ci o fetiță foarte mică. Ce vârstă putea avea? Opt ani, poate nouă. Își lua rolul foarte în serios și părea obișnuită cu asta. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mediu de viață care să-i aducă aminte de cel de la Paris. Ceea ce vedem noi acum în muzeu sunt doar palide resturi naufragiate din casa de altădată, dar se simte faptul că viața din Occident îi lipsește. Farfurii din Normandia, argintărie, arme etc. stau mărturie. Ca el au reacționat sute de fii de boieri sau de negustori din acea vreme plecați la studii. Vremurile s-au schimbat. Noi nu ne-am permis să aducem farfurii de Normandia și faianță de Limoges
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de maică-sa și s-a Întors iarăși la burma sa Încercând să-și găsească o consolare În ea. S-a aștenut tăcerea. Toți și toate - cei trei bărbați, cele trei generații de femei, miriadele de carpete ce Împodobeau podeaua, argintăria veche din dulap, samovarul de pe șifonier, caseta din video (Culoarea Rodiiloră, cât și nenumăratele tablouri și icoana cu Rugăciunea Sfintei Ana și posterul cu Muntele Ararat acoperit cu o zăpadă de un alb imaculat - au amuțit pentru o clipă pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-ți spun ceva important. Nu vei uita niciodată acest pahar, căci va fi cu apă vie, exact ca în povești. Îi sărută mâna și merse drept spre cămara burdușită de dulapuri grele, acolo unde se păstrau toate porțelanurile, vesela și argintăria casei. Alese o cupă înaltă din cel mai fin cristal, cristalul îngerilor. Îi cercetă fațetele și transparența în lumina lumânării. Erau perfecte. Străbătu mai multe încăperi de serviciu până la pavilionul exterior de la marginea pădurii. Acolo fusese abătut cursul unui izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
făcu și lui Logan semn să facă la fel. — Dar dacă pune cineva În aplicare vreuna din amenințările cu moartea, aveți grijă să mă sunați. Sergentul McRae vă va conduce afară. Zâmbetul i se lărgi. Ai grijă să nu fure argintăria, Logan, știi cum sunt avocații ăștia. Logan Îl conduse pe avocat până la ușa din față. — Știi, zise Sandy, privind chiorâș ploaia care pica din cerul de culoarea cenușii, și eu am copii. Dacă e să Îl crezi pe grăsanul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
insistențele disperate ale preotesei ce-și lăsase în gară bagajele și copiii pentru a-1 recupera, își lăsă epitrahilul, plecând și el după ce în mers lăsă vorbă paracliserului să ascundă în locuri mai ferite evanghelia, vasele sfinte ale proscomidiei și argintăria de pe masa altarului... Spre deosebire de cei plecați în ultimele zile când se aruncau în aer ultimele poduri de peste Prut, în voia întâmplării și stăpâniți de panică, noi plecam „oficial”, organizat, cu carnet de evacuare și bilet de trimitere spre viitorul domiciliu
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
scris? Mi-ar spune să încetez cu gluma, pentru că acesta nu era un subiect de glumă? M-ar crede? M-ar strânge la piept? Mi-ar alina suferința? Ar lua cheia argintie a iubirii ei, lustruită și strălucitoare ca toată argintăria din casă, și ar vârî-o în lacătul trecutului meu și l-ar deschide? Nu aș putea îngădui asta. M-am uitat iar în ziar și am citit în fugă restul articolului. Era despre Gusti Huber, actrița care o interpreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și terasele unde domnii și doamnele lor își beau cidrul, berea și limonada, fusese deja demolat. Cred că arhivele și cupele, sculpturile și plachetele fuseseră adăpostite cu grijă în altă parte. Probabil evidența contabilă e în continuare ținută și chiar argintăria e lustruită, pentru că clubul poate continua să existe cu ușurință fără noi, chiar pe timpul iernii, chiar atunci cînd clădirea a dispărut; clubul poate redeveni de îndată cel de odinioară, cu oameni noi. Nu știu dacă ar trebui să mă înfurii
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
timpurile noastre. Pentru Nestor, bravul majordom, fericirea însemna, în oricare dintre aceste după-amiezi calme și nesfârșite, ritualul ce oferea existenței sale predictibilitatea unui mecanism de ceas elvețian : în grija cu care mesele erau aranjate, în meticulozitatea cu care era curățată argintăria și mobila, Nestor punea întreaga energie a unui temperament britanic. După ce castelul își regăsise în căpitanul Haddock proprietarul său legitim, viața lui Nestor se organiza în funcție de reperele ciudate ale aventurilor stăpânului său. Lungile expediții alternau cu perioadele în care, în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
don Gustavo ca să-l fi pus la punct pe Încrezutul ăla. De ziua mea, tata s-a dus la cuptorul din colț și a cumpărat cea mai bună prăjitură pe care a găsit-o. A așternut masa În tăcere, punînd argintăria și vesela cea bună. A aprins lumînări și a pregătit o cină cu feluri de mîncare pe care le presupunea a fi favoritele mele. N-am schimbat un singur cuvînt toată după-amiaza. CÎnd s-a lăsat seara, tata s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
uluit. Bernarda Își coborî privirea. Aproape că plîngea cînd Îmi Întinse un pachețel care conținea cadoul ei și mă sărută pe amîndoi obrajii. Dacă nu vă place, se poate schimba, zise. Am rămas singur cu tata, contemplînd vesela cea bună, argintăria și lumînările ce se topeau În tăcere. — Îmi pare rău, Daniel, zise tata. Am Încuviințat În tăcere, ridicînd din umeri. — N-ai de gînd să-ți deschizi cadoul? Întrebă. Singurul meu răspuns fu ușa pe care am trîntit-o cînd am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Păi, aici se spune - cu mărturia doamnei Maria, fiica lui Petru Șchiopu voievod - că: „Întâi...toate cele ce au fost făcute și din nou zidite ...trapezăria, și chiliile și alte îngrădiri,...s-au risipit și s-au stricat... Odăjdiile și argintăria bisericească care a fost dată de răposatul Petru voievod la acea sfântă mănăstire,...toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint...Câte sate au fost ale sfintei mănăstiri, și mori, și iazuri, și vii și prisăci, s-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]