999 matches
-
multe similitudini între mine și Victor Brauner", în Steaua, 1-2, 2007). Idișul a fost, de altfel, cel puțin în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și în prima jumătate a secolului al XX-lea, o sursă semnificativă a argoului românesc: cu unele evoluții încă insuficient cunoscute, pentru că adesea e dificilă diferențierea lor față de împrumuturile directe din germana cultă sau dialectală; e totuși cert că i se datorează termeni familiari ca gheșeft, șperț, mahăr, șahăr-mahăr etc. Chiar dacă nu a intrat
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
dialectală; e totuși cert că i se datorează termeni familiari ca gheșeft, șperț, mahăr, șahăr-mahăr etc. Chiar dacă nu a intrat în dicționare, termenul haloimăs (și în varianta haloimis) a continuat să circule în oralitatea familiară, reapărînd astăzi în dicționarele de argou, inclusiv în cele on-line (e definit prin "gălăgie", cu trimiteri la "brambureală, dezordine", în 123urban). Între diversele înregistrări ale cuvîntului există discontinuități de sens și de formă care nu trebuie să mire, pentru că țin de circulația orală, de metamorfozele semantice
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
formă care nu trebuie să mire, pentru că țin de circulația orală, de metamorfozele semantice și de incertitudinea formei. Sensul curent astăzi în limbajul familiar (definibil prin lungul șir de sinonime "haos, harababură, încurcătură, dezordine, scandal etc."), înregistrat în Dicționarul de argou al Ninei Croitoru Bobârniche (ediția a II-a, 2003), sub forma haloimis, ca și de Dicționarul de argou al lui G. Volceanov (2006), se poate întîlni în literatură - "Scutește-mă, altfel iese cu haloimăs mare!" (G. Arion, Atac în bibliotecă
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
Sensul curent astăzi în limbajul familiar (definibil prin lungul șir de sinonime "haos, harababură, încurcătură, dezordine, scandal etc."), înregistrat în Dicționarul de argou al Ninei Croitoru Bobârniche (ediția a II-a, 2003), sub forma haloimis, ca și de Dicționarul de argou al lui G. Volceanov (2006), se poate întîlni în literatură - "Scutește-mă, altfel iese cu haloimăs mare!" (G. Arion, Atac în bibliotecă, 1983, 58) -, și mai ales în presă: "exasperat de haloimisul din studio" (Evenimentul zilei, 14.02.1999); Moțiunea
Haloimăs by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7957_a_9282]
-
poate preta unui exercițiu de decodare. Polifonia lui Monoran decurge nu din atitudini, ci din fraze, întotdeauna întrerupte pe parcurs câte un reziduu al limbajului de toate zilele. Când scrie, testimonial, cuc, el se gândește, pe jumătate, la frecventa, în argou, formulare stereotipă. Când aduce, în sprijinul neadevărului faptic, Partidul, are în vedere, într-o măsură, toate campaniile de îndoctrinare protocronistă de care acesta s-a făcut responsabil. Când rezumă procesul de fabricare a prefabricatelor, denunță de fapt, printr-un raționament
O motocicletă parcată sub piele by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7659_a_8984]
-
țara lui Papură Vodă, numai un Dom' Primare e baștan" (Expres, 13, 1991); apare și la un argotizant veritabil - "M-am făcut baștan capitalist, cu caraimanul plin de parai" (Mihai Avasilcăi, Fan-fan, rechinul pușcăriilor, 1994: 65) și în dicționarele de argou ale Ninei Croitoru Bobârniche (1996, 2003), și G. Volceanov (1998, 2006). În lipsa unor atestări mai vechi, rămîne de explicat cînd și cum a pătruns turcismul în română. Un cuvînt cu atestări mai vechi, cuprins și în DEX, este mahăr, al
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
să fie plasat în locul d-rului Odăgescu" (în Memoria reportajului, ediție de Lisette Daniel - Brunea, București, Eminescu 1985, p. 43) și în literatura vremii: la I. Peltz, Cezar Petrescu, I. Pas, Marin Iorda etc. De fapt, apărea chiar în glosarul de argou al lui V. Cota, din 1936, cu o explicație parțială și contextuală - "om deștept". Și glosarele și dicționarele mai noi de argou înregistrează ca sens ceea ce este doar una dintre utilizările sale contextuale: evident, există și mahări în ierarhia interioară
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
vremii: la I. Peltz, Cezar Petrescu, I. Pas, Marin Iorda etc. De fapt, apărea chiar în glosarul de argou al lui V. Cota, din 1936, cu o explicație parțială și contextuală - "om deștept". Și glosarele și dicționarele mai noi de argou înregistrează ca sens ceea ce este doar una dintre utilizările sale contextuale: evident, există și mahări în ierarhia interioară a lumii interlope (în Dicționarul de argou al lui G. Volceanov, 2006: "infractor care ridică probleme mari organelor de poliție"). Termenul are
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
cu o explicație parțială și contextuală - "om deștept". Și glosarele și dicționarele mai noi de argou înregistrează ca sens ceea ce este doar una dintre utilizările sale contextuale: evident, există și mahări în ierarhia interioară a lumii interlope (în Dicționarul de argou al lui G. Volceanov, 2006: "infractor care ridică probleme mari organelor de poliție"). Termenul are o circulație stabilă, inclusiv în limbajul presei - "Mahărul PSD Culiță Tărâță pierde Insula Mare a Brăilei" (Adevărul, 14.02.2003), "Un mahăr din fotbal a
Baștani și mahări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7667_a_8992]
-
cu mai mult timp în urmă, sînt la fel de credibile: ar putea fi vorba, mai întâi, de o derivare nu direct din adjectiv, ci de la termenul baros, deja intrat în română, cu sufixul -an (foarte frecvent în limbajul popular și în argou); este explicația preferată de Dicționarul limbii române și de DEX. Baros e o adaptare și o substantivizare a adjectivului baró, desemnând un ciocan mare; din terminologia fierarilor, a intrat în uzul comun. A doua ipoteză, lansată în 1934 de Al.
Baroni și barosani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7686_a_9011]
-
semnificația sexuală - "organul sexual masculin" (A. Juilland, 1952 ), în vreme ce barosane, la neutru plural, desemnează, se pare, zarurile măsluite astfel încît să cadă doar pe numerele mari. Au fost înregistrate multe specializări efemere, din sfera funcțiilor și a rolurilor sociale: în argoul militar, barosanul e un "ofițer superior" (Moise 1982); în limbajul deținuților, "directorul închisorii" (V. Scîntee, 1906); în lumea interlopă, "șeful comisarilor" (Ciureanu 1935) etc. De fiecare dată, importanța relativă e stabilită de context. E interesant că în perioada interbelică existau
Baroni și barosani... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7686_a_9011]
-
în felul acesta, să mergi mai departe. Bloggerul are cu totul alte scopuri: el trebuie să iște scandal (altminteri coboară vertiginos pe scala măsurătorilor de trafic), să se exprime cât mai "expresiv" (adică să stâlcească vocabule, să contribuie la îmbogățirea argoului și să schilodească, în general, gramatica) și să-ți dea impresia că fără comentariile și dezvăluirile lui Pământul nu s-ar mai învârti în jurul axei sale (și, vorba cuiva, împreună cu aceasta în jurul Soarelui.) Bloggerul e implicat, responsabil, atent, predestinat. Un
Cine sunt și ce vor blogger-ii? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7700_a_9025]
-
pe felie". Din asemenea contexte s-a desprins o folosire a lui felie cu sensul de „iubită" („Felia mea, iubita mea, tu ești toată viața mea", în aceleași versuri), care nu pare să fi avut, totuși, succes. Dicționarele actuale de argou înregistrează și alte semnificații ale substantivului. La Traian Tandin, Limbajul infractorilor (1993), apare felie ca sinonim pentru „portofel": i-a umflat felia. într-un roman al lui Neagu Rădulescu, în jargonul pasionaților de pariuri felie e folosit cu un sens
Felie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6806_a_8131]
-
greci și evrei). În spațiul românesc, barbutul e un joc al lumii marginale și interlope, asociindu-se prototipic cu pierderi de sume mari, conflicte și violențe. Iorgu Iordan (Limba română actuală, 1948: 493) considera că barbut e un termen de argou, incluzându-l în lista sa alături de derivatele barbugiu și barbutar. În reportajele interbelice ale lui F. Brunea-Fox, termenul apărea - alături de babaroasa - în contextul investigării lumii marginale: "Dumneata, ditamai plutonier? La barbut? La babaroasa! Cu haimanalele!" (Brunea-Fox, 1979: 285); "Un alt
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
denumirea zarurilor trece și asupra jocului caracteristic, prin simpla folosire a pluralului ("Multe alimente a pierdut la Ťoaseť", I. Chertiție, Confesiunile unui gardian, 1991: 148) sau în expresia a da cu osul "a juca barbut" (N. Croitoru Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române, 1996). O altă metaforă răspândită este cea animalieră: zarurile sunt cai - imagine bazată pe analogia dintre dinamica rostogolirii zarurilor și cea a unei curse hipice: "eram (...) concentrați la caii care alergau pe covertă, adică pe o pătură
„Para-ndărăt” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7572_a_8897]
-
Ce nu e clar și direct este înșelător; mai mult, e produs dintr-o voință de înșelare. Verbul a aburi, cu sensul "a convinge fără argumente solide, prin vorbărie (adesea mincinoasă); a păcăli, a înșela" nu aparține nucleului dur al argoului; dimpotrivă, se situează în zona largă a limbajului familiar-argotic actual. A fost înregistrat de dicționare (Florica Dimitrescu, Dicționar de cuvinte recente, 1997; Nina Croitoru Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române, 1996, George și Anca Volceanov, Dicționar de argou și
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
vorbărie (adesea mincinoasă); a păcăli, a înșela" nu aparține nucleului dur al argoului; dimpotrivă, se situează în zona largă a limbajului familiar-argotic actual. A fost înregistrat de dicționare (Florica Dimitrescu, Dicționar de cuvinte recente, 1997; Nina Croitoru Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române, 1996, George și Anca Volceanov, Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române, 1998) și circulă intens în stilul jurnalistic relaxat din ultimele două decenii - "S.D. i-a aburit pe libanezi cu Ťsuccesul" privatizării în România
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
al argoului; dimpotrivă, se situează în zona largă a limbajului familiar-argotic actual. A fost înregistrat de dicționare (Florica Dimitrescu, Dicționar de cuvinte recente, 1997; Nina Croitoru Bobârniche, Dicționar de argou al limbii române, 1996, George și Anca Volceanov, Dicționar de argou și expresii familiare ale limbii române, 1998) și circulă intens în stilul jurnalistic relaxat din ultimele două decenii - "S.D. i-a aburit pe libanezi cu Ťsuccesul" privatizării în România" (Evenimentul zilei, 1881, 1998); "Banca Națională s-a lăsat aburită de
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
vrăjeală: cuvinte care continuă să circule în limbajul familiar-argotic, dar tind să se specializeze pentru situațiile sentimental-erotice. Nu așa stăteau lucrurile cu un secol și jumătate în urmă: a vrăji apare - cu glosarea "a spune" - chiar din primele atestări ale argoului românesc, în listele lui N. Orășanu, în 1861 și G. Baronzi, în 1871; personajele lui Baronzi, din Misterele Bucureștilor, îl folosesc: ("Iacă ce vrăjește Coman...", 1862: 131). Până la urmă, verbul a aburi și derivatele sale (abureală, aburitor) fixează una dintre
Abureală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7598_a_8923]
-
Cosmin Ciotloș La prima vedere, Dan Lungu nu e un scriitor complex. Realismul social rugos, umorul tonic și înclinația către argourile emancipate pledează, de la debut până azi, pentru o asemenea încadrare lipsită de gustul particular al eufemismului. Afacerea exportării unei teme pe gustul Occidentului prin romanul Sunt o babă comunistă a ridicat, suplimentar, câteva întrebări asupra autonomiei conștiinței. S-au stârnit
Rrromanul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7516_a_8841]
-
Rodica Zafiu Cuvântul pontoarcă, termen de specialitate din argoul interlop, se caracterizează printr-o surprinzătoare stabilitate. Termenul apare în primele liste de argou românesc, la N.T. Orășanu (în 1860 și 1861, în forma poptoarcă) și la G. Baronzi (în 1872). Baronzi îl folosește și romanul său Misterele Bucureștilor (1862
Pontoarcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7548_a_8873]
-
Rodica Zafiu Cuvântul pontoarcă, termen de specialitate din argoul interlop, se caracterizează printr-o surprinzătoare stabilitate. Termenul apare în primele liste de argou românesc, la N.T. Orășanu (în 1860 și 1861, în forma poptoarcă) și la G. Baronzi (în 1872). Baronzi îl folosește și romanul său Misterele Bucureștilor (1862), într-un dialog între hoți: "ș-apoi să-i potrivim o pontoarcă la pițigoi
Pontoarcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7548_a_8873]
-
de cărți de joc". Sensul principal al cuvântului, păstrat până azi în limbajul hoților, e "cheie falsă, universală", mai exact "instrument care deschide ușile încuiate", sinonim parțial al mult mai cunoscutul șperaclu. Diversele explicații actuale, din glosarele și dicționarele de argou, particularizează definiția, vorbind fie de o cheie pentru spargerea caselor (T. Tandin, 1993, N. Croitoru Bobârniche, 1996), fie de una pentru deschiderea portierelor de automobile ( G. Volceanov, 1998). În presă, termenul apare destul de des, mai ales în reportajele despre lumea
Pontoarcă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7548_a_8873]
-
logică. e în primul rând participiul verbului argotic a ușchi, care, în două construcții echivalente (a se ușchi și a o ușchi), are sensul "a fugi, a pleca repede". Construcția cu reflexiv ("Ușchește-te!") era deja atestată în glosarul de argou al lui V. Cota, din 1936, și a rămas în uz până azi: "Dacă deranjez mă ușchesc" (S. Tănase, Corpuri de iluminat, 1990, p. 69); "m-am ușchit de pe forumul ăsta" (rdi-board.com) etc. La fel de frecventă este construcția cu pronumele
Ușchit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7296_a_8621]
-
către utilizări colocviale glumețe și ușor depreciative. Al. Graur arată (în textul citat) că "imediat după primul război mondial, cuvantul era răspândit în limbajul familiar din București și din alte părți, cu sensul de Ťdrăcieť (...), Ťcomčdie, surprizăť etc.". Dicționarele de argou din ultima vreme înregistrează și alte evoluții semantice ale lui tiribombă. La Nina Croitoru Bobârniche (1996, 2003) apare sensul "comedie", dar și un înțeles depreciativ, insultător: "om de nimic, vagabond, derbedeu"; ultima utilizare este consemnata și în dicționarele lui G.
Tiribomba by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7132_a_8457]