2,292 matches
-
mult decât oricine, cunoștiințele sale despre religie erau așa de vaste, creierul lui era o adevărată enciclopedie ambulanță. La fel Eliade a făcut ideile lui Jung despre arhetip mai accesibile, măi plauzibile, a conturat mai bine noțiunea lui Jung de arhetip. Eliade a făcut-o mai rezonabilă și nu a acceptat conceptul inconștientului colectiv al acestuia. Convorbirile reluate cu Jerald Brauer, prieten și bun cunoscător al vieții lui Eliade la Chicago, redau pe larg cine a fost el. Reproducem numai acest
Editura Destine Literare by Francisc Dworschack () [Corola-journal/Science/76_a_294]
-
o mânie cumplită” . Harpiile sunt „duhuri necurate, monștri înaripați cu corp de pasăre, cap de femeie, gheare ascuțite și miros puturos” , iar Sfinxul este un monstru jumătate leu, jumătate femeie. Se poate vorbi, prin urmare, de o construire imaginară a arhetipului din terori fragmentare, dezgusturi, spaime, repulsii instinctive, translatate toate într-o imagine cât mai tenebroasă a feminității. Gilbert Durand observa că unele populații primitive repartizează lingvistic substantivele în două genuri: andric și metandric , acesta din urmă incluzând obiectele neînsuflețite, animalele
Gorgone () [Corola-website/Science/298351_a_299680]
-
noastră tangibilă și stările interioare ale minții," Hillman ia poziția Neoplatonică și anume că există "o a treia, poziție de mijloc" în care sufletul sălăsluiește.. Psihologia arhetipală recunoaște această a treia poziție prin a se acorda la, și deseori accepta, arhetipurile, visurile, miturile, și chiar psihopatologiile prin care sufletul, în perspectiva lui Hillman, alege să se exprime. Pentru o înțelegere contemporană a sufletului/minții și a problemei cu privire la relația la creier/corp, să considerăm respingerea dualismului minte-corp a lui Descart prin
Suflet () [Corola-website/Science/314525_a_315854]
-
foarte mare măsură de creștinism, de întrebările care preocupau gânditorii acelor timpuri: problema locului și rolul omului în Univers. Imaginea lumii medievale asupra valențelor umanității, era strâns legată de doctrina bisericii. Reprezentările caracteristice acestei perioade sunt hărțile Terrarum Orbis (TO). Arhetipul hărților TO a fost (se pare) creat de călugărul spaniol Beatus de Libeana în secolul al VIII-lea. Hărțile de tip TO s-au bazat pe reprezentările antice, simple, a lumii protocreștine. Acest gen de reprezentări a fost dezvoltat timp
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
încercat să nu-i pierdem culoarea locală, care era, pe vremea aceea, roșu”. În altă parte, el afirma că filmul este „un thriller psihologic, cu inserții erotice care includ sentimentul cel mai genuin, cât și sexualismul cel mai cinic ca arhetipuri codificate ale unei societăți închise, coercitive, dictatoriale”. Filmul urma să fie lansat în toamna anului 2006 (în lunile octombrie-noiembrie), dar activitatea de postproducție s-a prelungit. S-a anunțat apoi că premiera va avea loc la Festivalul Filmului European din
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
petreacă într-un univers suprarealist pictat în roșu și albastru. Analizând toate aceste simboluri, criticul și istoricul de film britanic David A. Cook scria că „povestea lui Parajanov operează nu la nivel narativ, ci mitologic, arhetipal, ea însăși fiind un arhetip al vieții. Tinerețea evoluează ciclic de la inocență la experiență și apoi la solitudine și moarte. Aceasta este „umbra strămoșilor noștri uitați”: motivul arhetipal care depășește și transcende identitatea individuală.” Filmul a fost vizionat în 1965 de un număr de aproximativ
Umbrele strămoșilor uitați (film) () [Corola-website/Science/335880_a_337209]
-
a adăugat puțină personalitate, exprimată prin limbajul corpului și reacțiile avute în timpul bătăliile prezentate în joc, pentru ca să apară emotiv jucătorilor și ca să-i facă pe aceștia să-i împărtășească aceste emoții. Echipa lui Walker a fost proiectată pentru a fi arhetipul personajelor obișnuite, pentru a face loc dezvoltării acestora. Transformarea mentalității echipei este un punct de cotitură important în joc. Schimbarea hainelor curate în murdare și reacția lor împotriva celorlalți ajută la construirea poveștii. Conform lui Williams, ei au sperat ca
Spec Ops: The Line () [Corola-website/Science/335570_a_336899]
-
lucrarea sa "Principiile geologiei" (1830 - 1833), susținea imutabilitatea speciilor și critica teoriile lui Lamarck privind evoluția. Idealiști ca Louis Agassiz și Richard Owen credeau că fiecare specie era neschimbabilă și în mod aprioric prestabilită de mintea "creatorului" sub forma unui arhetip. Mai mult, Owen susține o campanie publică prin care să-l marginalizeze pe Robert Grant de lumea științifică. Mai mulți autori au anticipat teoria evoluționistă a lui Darwin. Aceștia sunt menționați în a treia ediție a "Originii speciilor" într-o
Istoria gândirii evoluționiste () [Corola-website/Science/314483_a_315812]
-
care, prin metaforă și simbol, încorporează o atitudine în fața lumii sale interioare. Asemenea oricărui artist autentic, a vedea simplu echivalează cu a vedea departe iar lecția lui Brâncuși i-a reconfirmat faptul că numai sintezele simbolice pot cu adevarat recupera arhetipuri, imagini ale unui fabulos illo tempore, ca dominantă a trecutului utopic. Caracterul original al sculpturii lui Guguianu stă deopotrivă în idee cât și în soluții. Astfel și-a configurat o viziune și un stil, ambele inconfundabile, bazate pe o filosofie
Marcel Guguianu () [Corola-website/Science/303392_a_304721]
-
religii europene pentru a le putea eradica. Ulterior își nuanțează poziția, renunțând complet la orice credință teistă: Dacă e să servească unui scop, atunci păgânismul trebuie să fie o ideologie, nu o religie, iar Zeii și Zeițele trebuie percepute ca arhetipuri, și nu ca ființe, de orice fel ar fi ele." Vehementa atitudine anticreștină și interesul pentru mitologia nordică, ocultism și ezoterism, coroborate cu anumite acțiuni și afirmații, au dus la acuzații de naționalism, rasism și nazism, acuzații pe care Varg
Varg Vikernes () [Corola-website/Science/302528_a_303857]
-
obosit de estetismul anilor '20. Ea a mai fost criticată de unii ca fiind antisemită, în pofida faptului că era căsătorită cu un bărbat evreu. Acest antisemitism este luat din faptul că ea deseori scria despre personaje de naționalitate ebraică în arhetipuri stereotipice și generalizări. Copleșitorul antisemitism al anilor 1920 și 1930 a avut o influență inevitabilă asupra Virginiei Woolf. Ea scria in agenda sa: "nu-mi place vocea evreiască; nu-mi place rîsul de evreu". Totuși într-o scrisoare din 1930
Virginia Woolf () [Corola-website/Science/297969_a_299298]
-
este parțial la originea radicalizării unei părți crescânde dintre musulmani. Leonid Brejnev a fost, ca durată la putere, al doilea lider sovietic după Stalin. Dintre cele trei generații de comuniști descrise de Karel Bartosek ("răzbunătorii", "profitorii" și "răsturnătorii"), el reprezintă arhetipul celei de-a "doua generații" ("cea care nu mai are nevoie să-i omoare pe toți foștii "dușmani de clasă" sau să dinamiteze toate bisericile, cea care se instalează în confortul situației de "nomenclaturist" încercând să încremenească astfel regimul, cea
Leonid Brejnev () [Corola-website/Science/298047_a_299376]
-
compozitorilor din epocă, de a împrospăta cât mai rapid elementele de bază ale discursului muzical. Atât de alert este procesul încât, deja la nivelul unui deceniu apar modificări tranșante în plan sintactic, morfologic, expresiv, în planul tipurilor de apelare la arhetipuri sau la anumite paradigme sonore. Astfel că, paradoxal, asistăm uneori la coexistența unor direcții opozabile. Un singur exemplu: muzica stocastică, cu aleatorismul total. De la organizarea fiecărui sunet, fiecărui parametru, la organizare zero. Într-adevăr, ciudată această simultaneitate dizarmonică. Gândiți-vă
Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
II-lea în 1881, Repin a pictat o serie de lucrări având ca temă mișcarea revoluționară rusă: "Refuzul spovedaniei", "Arestarea unui propagandist", "Întâlnirea", "Nu l-au așteptat". "Procesiune religioasă în gubernia Kursk", o pictură de mare anvergură, este considerată uneori arhetipul „stilului național rusesc” ce expune clase sociale diferite și tensiunile dintre ele în contextul unei practici religioase tradiționale. Atât în tabloul "Edecarii de pe Volga", cât și în "Procesiunea religioasă în gubernia Kursk", pictorul rus a reușit să redea imaginea veridică
Ilia Repin () [Corola-website/Science/309744_a_311073]
-
și studii ale lingviștilor, filosofilor, antropologilor, etnologilor, istoricilor religiilor. Henri Bergson suțtine acel continuum al conștiinței concretizat prin imaginea - amintire; gândirea nu are alt conținut decât orânduirea imaginilor; Carl Gustav Jung spunea că orice gândire se sprijină pe imagini generale, arhetipurile, “scheme sau potențialități funcționale care modelează inconștient gândirea”, iar Jean Piaget, în "La formation du symbole" susține “coerența funcțională” a gândirii simbolice și a sensului conceptual, afirmând prin aceasta unitatea și solidaritatea tuturor formelor reprezentării. În cele din urmă, Gaston
Arhetipalitatea imaginilor () [Corola-website/Science/302904_a_304233]
-
se dovedește a fi un patriot capabil de a se sacrifica pentru țară, poate avea legătură cu schimbarea de opinie pe care Verne (și mulți dintre cititori) au avut-o legată de Dreyfus. Unii critici îl consideră pe Roch un arhetip timpuriu pentru "„savantul nebun”" al cărui geniu dezaxat pune lumea în primejdie și care apare în multe thrillere ale secolului XX (vezi ). Lucrul acesta este discutabil, ținând cont că profesorul Moriarty al lui Arthur Conan Doyle și-a făcut apariția
În fața steagului () [Corola-website/Science/317591_a_318920]
-
a apărut și în antologia " Timpul este umbra noastră" (1991) Prezentarea lumii așa cum se vede ea prin ochii unei molii. Un european descoperă un trib de indigeni care păzește monumentele străvechi înălțate de o civilizație extraterestră. Un eseu despre orașul arhetip din care se trag toate așezările posibile în orice loc și timp. Povestirea prezintă lupta de supraviețuire a omenirii în fața unei mutații a ciupercii "penicillium", care amenință cu ocuparea tuturor arealelor de viață. O viziune solipsistă în care fiecare om
Aporisticon () [Corola-website/Science/324179_a_325508]
-
și în zilele noastre. Un prieten turc al istoricului olandez Jona Lendering a povestit că, la începutul anilor 1970, când se afla la vânătoare pe dealurile din apropiere de Inebolu, locuitorii din zonă l-au avertizat cu privire la un șarpe magic - arhetip al zeului cu chip de animal. La toate acestea se adaugă evenimentul din anul 1993 prin care autorul englez de benzi desenate Alan Moore s-a autodeclarat magician și adept al renașterii cultului șarpelui-zeu Glykon. A construit un altar al
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
de Haining ca fiind de interes pentru fanii lui Holmes. "The Mystery of Sasassa Valley" (1879) "The Mystery of Uncle Jeremy’s Household" (1887) Peter Haining include aceste povestiri în cartea sa deoarece ele cuprind ceea ce el pretinde a fi arhetipuri de personaje și situații din seria cu Sherlock Holmes, care sunt de interes pentru cei care studiază evoluția lui Sherlock Holmes. Ele au fost serializate în revistele Boys' magazines la sfârșitul secolului al XIX-lea. "Angels of Darkness" (c. 1889
Canonul lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/324728_a_326057]
-
este ortodox fiindcă este get”. Această înțelegere a lumii în cicluri lungi și prin procese modelatoare enigmatice, la limita suprasensibilului, autorul o întărește doctrinar prin alte cărți pătrunzătoare în idee cum ar fi “Genius Loci. Fabula Caii Singuratice”(2006) precum și “Arhetipul Călugărilor Sciți”(2005), un breviar de istorie culturală autohtonistă. În 1987, la sugestia lui Nestor Vornicescu, scriitorul a reușit să adune mai mulți savanți de prestigiu în cadrul "Grupului pentru istorie alternativă", un colectiv independent de cercetători ai istoriei vechi, din
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
câștigă În profunzime, unele judecăți de valoare se impun definitiv, unghiul percepției este tot mai nuanțat, Încât George Popa este considerat (deocamdată de voci singulare) drept cel mai de seamă eminescolog al ultimelor decenii. Într-o introducere de autor, intitulată Arhetipul sinelui eminescian, acesta se află În căutarea nucleului originar activ al poetului Eminescu, pe care Îl găsește În acele cuvinte repetitive „ce exprimă totodată chintesența operei respective”. Beneficiind de largi deschideri În orizontul liricii universale, George Popa este capabil să
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
care nici măcar nu se pot interfera. Dar George Popa propune o interpretare cu totul personală, În care „făptura Cătălinei se Întrupează din luminozități care nu sunt de natură simplu fizică, ci mai ales de esență spirituală”. Astfel Încât ” Ea este un arhetip, o idee primordială a frumosului: și este o frumusețe de model stelar”. Cum și „luceafărul este prin natura sa lumină”, concluzia firească este că În cazul celor două personaje lirice comunicarea poate avea loc. Lumile din care provin cei doi
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
căzut în prăpastia rîsului pînă/ la capăt, iar sultanul absolut al rîsului,/ Koiemci, m-a-mproșcat cu vinuri. Ah, simt/ cum și acum în noapte cineva/ mă sculptează pe toate fețele!” (Odaia liniștii). Practicînd anamneza, Simona-Grazia Dima ne aduce la cunoștință că arhetipul d-sale e arderea, confruntată cu înghețul lumii în care s-a văzut plantată: „Am rămas/ pentru totdeauna a unui vis de foc. Și astfel,/ mulțumesc, într-o lume rece, undei unui răspuns,/ reamintire a firului în stare să mă
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
proceda Mircea Ivănescu, universuri alternative opuse „ficțiunii” comuniste (lipsită de orice aderență la „ceea-ce-este”) sau, pur și simplu, consemnând în textele lor aspectele prozaice, umile și meschine ale unei lumi arhaice, surprinsă în tot ceea ce avea ea mai diferit de arhetipul poetic oficial al epocii. Din acest punct de vedere, nu greșim dacă afirmăm că poezia faptelor de viață din La Lilieci încerca, în felul său, să restabilească realitatea în datele ei esențiale. Susținută de instinctul sigur al ironiei, această atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cum scrie Aristeu), avea să devină opera de referință a lumii mediteraneene evreiești, apoi creștine ă În special pentru Biserica ortodoxă greacă. Multă vreme, diaspora evreiască (termenul a fost scris de altfel mai adesea Diaspora, cu majusculă) a fost considerată arhetipul acestui fenomen istoric de migrație la scară mare (peste zece milioane de evrei răspândiți În lume la ora actuală). Analiza trăsăturilor sale caracteristice, permițând stabilirea unei axiomatici specifice, poate servi drept referință oricărei „realități” comparabile care dorește o recunoaștere de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]