521 matches
-
vedea.” (p. 58) Scrisul lui Ioan Es. Pop se recunoaște dintr-o mie. Un ciclu din carte se numește potriviri după alecsandri & co. Sunt, aici, un fel de pasteluri dark, morbide și infinit tensionate. Și, deși pleacă totdeauna de la versuri arhicunoscute, abia modificate („zi cu stele, ger cu neguri, hai iubită la primblare”, spune el într-un rând), nu se poate vorbi de pastișă. Ci, cel mult, de aglutinare. Controlul tehnic e desăvârșit. Și, pe cât e de desăvârșit, pe-atât de
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
reamintește Bujor Nedelcovici, a luat ființă, după 1944, Comitetul național al scriitorilor, care și-a propus drept țel examinarea autorilor ce au colaborat cu ocupantul nazist, unii nedîndu-se în lături a face parte din formații militare ori propagandistice progermane. Exemple arhicunoscute: Brasillach, Drieu de la Rochelle, Céline, Rabatet. Cu ce au fost aceștia mai vinovați decît colaboraționiștii noștri, sub egida "realismului socialist", scăldați în toate turpitudinile "socialismului real", atît de antinațional, atît de antiumanist? N-ar fi meritat și ei, opinează autorul
Intelectualul în istorie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14400_a_15725]
-
nu în înțelesul comun. E vorba despre un sat care urmează să fie inundat în urma unei mărețe realizări a statului sovietic, o hidrocentrală în amontele rîului Angara. Un grup de localnici, cîțiva bătrîni și un copil, trăiesc drama dezrădăcinării, temă arhicunoscută cititorului român, pe care am putea-o eticheta ușor drept excesiv de patetică; Rasputin nu este inovator în nici un fel, nici din punct de vedere narativ și nici ca psihologie a personajelor, romanul său pare foarte "românesc", foarte asemănător ca atitudine
Despărțirea de Matiora by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17160_a_18485]
-
neliniștite și grave, aflate uneori la limita exploziei, în rîndul cărora se așază deopotrivă Sandor Ziffer, Kiss Karoly, Camil Ressu, Gh. Vînătoru, pînă la un anumit punct chiar Marius Bunescu, Vasile Popescu, Ion Țuculescu, Ion Vlasiu etc. Însă dincolo de numele arhicunoscute ale artei noastre interbelice, o adevărată revelație o constituie cîțiva pictori remarcabili care, din păcate, nu s-au bucurat pînă acum - și nu se bucură nici astăzi - de o percepție la nivelul valorii lor artistice. În această situație sînt Petre
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7254_a_8579]
-
situării artistului în agora. E de la sine înțeles că un creator se erijează și în instanță morală? La simpla invocare a unor nume ca Villon, Rimbaud, Verlaine, Baudelaire sau Esenin, se pare că răspunsul e negativ. Trebuie ca o figură arhicunoscută să devină trâmbiță de alarmă în vremuri de opresiune? Părintele Elegiilor nu a fost un mesianic, chit că, între curiozitățile (spre a le numi eufemistic) propagate de înfierbântații „cultului“ se afla și putința descifrării, în unele poeme, oarecum în maniera
Între legendă și tratament critic by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/2425_a_3750]
-
de la lucru și își făcea matrițe și selecții. Cele mai uzuale aparate de muzică profesionale ale acelor vremuri erau cele care purtau marca Akai (care puteau fi cumpărate „prin pile“ la shop-urile din vremea aceea). După care au apărut arhicunoscutele Majak-uri de la 202 la 205, nu mai puțin celebrele Kashtan-uri și în ultima etapă Rostov-urile. În timp ce pentru un Majak, melomanul era nevoit să scoată din buzunar peste 4 000 de lei, iar Rostov-ul a ajuns la 10 000
Agenda2004-27-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282599_a_283928]
-
de această (a 72-a) dată, rezultatele oscarizării nu vor întîrzia să influențeze cifrele de încasări. Oameni care, pînă acum, nu și-au făcut timp să se deplaseze la cinema ca să vadă American Beauty, acum își vor face. Palmaresul fiind arhicunoscut, nu-l vom reitera. Vom remarca doar că recenta ediție (care a avut și noi producători) a probat mai multă decență și mai mult bun gust decît altele de pînă acum. În plus, tot show-ul iradia bucuria jocului și
Oscar 2000: Punga de plastic și statueta de aur by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17200_a_18525]
-
vreodată pentru orchestră. Momentul de vârf al întregului festival l-a constituit evoluția pianistului de 18 ani Nicola Losito din Italia, cu o viziune surprinzătoare asupra Concertului nr. 1 în Mi minor de Fr. Chopin. Ascultându-l, am avut revelația arhicunoscutului concert chopinian care sună cu totul diferit decât orice alte interpretări de referință. Nicola Losito se distinge prin prospețime neașteptată în modelarea frazelor, din care se poate intui o libertate interioară, o naturalețe și o grație juvenilă. Am admirat în
Viitorul sun? bine by Lavinia COMAN [Corola-journal/Journalistic/83912_a_85237]
-
Verbial și melancolic, romanul lui Deleanu este o colecție de viețuiri ruginite, din care nu lipsesc temele specifice ruinelor sufletești. Foarte fidel vor fi înregistrate reprezentările maternității, interzise ori suprarealiste, uneori coșmarești. A. R. Deleanu știe să confecționeze din scenarii arhicunoscute semnificații proaspete. De la secretele cuplului și misterele domestice la poetica depărtării, cenzura identității și presiunea locativului. Ce rezistă până la capăt e felul în care Deleanu amplifică sentimentul fatalității. Început sub semnul eșecului și al vinovăției, destinul comun sfârșește în aceleași
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
Radu Popescu este plictisitoare de la prima pînă la ultima pagină". Se întîmplă că acesta e și sentimentul mai vechi de cititor al subsemnatului. D. R. P. ni s-a părut mereu supraevlauat, o glorie factice, chiar dacă lăsăm la o parte arhicunoscutele d-sale compromisuri cu regimul Ceaușescu. O bună parte a creației în chestiune nu e decît o pastișă neinspirată, suficient de greoaie, a lui Faulkner. Unii folclorizează, alții faulknerizează... Dar sinceritățile se plătesc. Încălcînd regula jocului (de societate) al comodului
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13868_a_15193]
-
blânde ca-n auz de prunc,/ Cer nămolit sau limpede - cusut,/ Ochiul lui Circe cumpănește lumea” (Ochiul lui Circe). Meditațiile lirice grupate aici sunt stimulate fie de pretexte plastice (prilejuite de Francesco Primaticcio, Matisse, Breugel sau George Dima), fie de arhicunoscute efigii mitologice sau poetice, ca în Tăinuind-o pe Dafne, Ganimede, Raiul minotaurului sau Pânza lui Ulise. Este prilejul unui înfiorat dialog între ere: „Timpul nou/ de cel vechi/ pentru tine îl dezleg,/ încercând/ să acopăr sfâșierea/ cu plinul/ unui
Fugă într-un ev minor by Marina Cap-Bun () [Corola-journal/Imaginative/13570_a_14895]
-
pragul Lumii Moderne. O dorință obscură, un impuls secret, nostalgia unei alte existențe care să reîncorporeze spiritul genuin, bucuria și visul în structura sa... așa cum descoperi, nu în cavernele Terrei sau în geografiile imaginare, ci la marginea drumului, pe traseul arhicunoscut, banal, tern, parcurs zi de zi, o așchie oarecare acoperită de praf, un fragment insignifiant, fără formă, pe care, de altfel, l-ar fi putut ridica orice trecător mai puțin grăbit. Privit însă la lumina soarelui sau a lunii scânteiază
Antologia inocenței - ediție nouă by Iordan Chimet () [Corola-journal/Imaginative/12161_a_13486]
-
ei. Punctele forte al volumului sunt interpretările. Din lista Irinei Petraș notez, mai întîi, numele mai puțin cunoscute pe care mizează: Bianca Balotă, Liviu Bleoca, Hanna Bota, Jehan Calvus (Chelu), {tefan Goanță, {tefan Mitroi și Tudor Dumitru Savu. Ceilalți sunt arhicunoscuți. Evident, există și o inevitabilă miză canonică. Dar să urmărim câteva aprecieri: Nicolae Breban scrie „o proză care își conține deja comentariile, până-ntr-acolo că, uneori, ele ocupă prim planul”, și „sunt mai impetuoase decât întâmplarea?; despre Paul Goma
Critica empatică by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2767_a_4092]
-
sunt prezente măcar prin intermediul unui compozitor. Unii compozitori au scris chiar multe Te Deum-uri. Preludiul Te Deum-ului compus de Marc Antoine Charpentier, care acum câțiva ani a fost prezentat și de orchestra și corul Catedralei romano-catolice din Timișoara, a devenit arhicunoscut pentru că însoțește mira „Eurovision“. Prin dimensiunile sale, lucrarea lui Berlioz iese din comun, atingând aproape o oră. Toată tratarea ideilor, insistarea subiectivă a autorului asupra rugăciunii și motivului de mântuire sunt trăsături specifice ale stilului romantic. Mântuirea sufletului este un
Agenda2003-50-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281814_a_283143]
-
în pledoaria de apărare - literară - a tuturor categoriilor de texte deviante pe care le identifică. Falsurile, farsele, apocrifele, pastișele, pseudonimele sunt salvate de discreditul de care-au avut parte până nu demult, cel puțin în spațiul românesc. De la exemple formal arhicunoscute (cum ar fi celebrul proces de plagiat în care a fost implicat Caragiale de imundul jurnalist Caion sau falsa memorialistică genuină din Însemnarea lui Dinicu Golescu) pe care le supune unui judicios exercițiu de reinterpretare și până la scrieri adesea inaccesibile
Les faux monnayeurs by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8529_a_9854]
-
în a folosi vreunul, dacă el îți poate dezvălui adevărul." (p. 23) Ar fi o foarte bună definiție a criticii, dacă n-ar fi, în realitate, descrierea mecanismului de alcătuire a romanului - descompunerea cu precizie chirurgicală a "corpului", a poveștii arhicunoscute (deci perfect necunoscute) a Anei Cumpănaș (Sage, adică Suciu), studiul la microscop al organelor și recompunerea întru expunere publică a zisului corp. Numai că " Funcționalitatea tăieturii e diferită (...) la un măcelar și la un bun autopsier. Într-un fel tai
Autopsie (Trafic de critică) by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/14001_a_15326]
-
Marina Constantinescu Există o efervescență teatrală. Se joacă de luni pînă duminică, orele s-au mai schimbat, poți să găsești spectacole care încep și la opt seara, sînt multe locuri fel de fel, dincolo de lista celor arhicunoscute, unde găsești propuneri teatrale. Peste tot, în București, e plin. Asta e ceva de bine, cum se spune. Bine nu doar pentru noi, oamenii de teatru, dar și pentru societatea în derivă în care se întîmplă să trăim. Pentru momentul
Întrebări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7504_a_8829]
-
și acum, „Gauguin - metamorfoze” reprezintă o punte spre începuturile artei moderne. Expoziția este o privire de ansamblu asupra întregii creații a artistului dar dintr-o perspectivă neobișnuită. Cei doi curatori - Starr Figura și Lotte Johnson - au ignorat în bună măsură arhicunoscutele picturi „exotice”. Dintre cele 170 de exponate doar 11 sunt tablouri în ulei. Și-au concentrat în schimb atenția asupra creației sale grafice și a felului în care a reciclat și transformat aceleași motive folosind un spectru larg de modalități
Evenimente la MoMA by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/2508_a_3833]
-
Prin rechizitoriul de mai târziu, deci, plagiatorul nu făcea decât să alunge musca de pe căciula lui. Al doilea exemplu probează din nou, la Ștefan Cazimir, formidabila atenție distributivă. Studiul lui Maiorescu, O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867, e arhicunoscut. Fiecare dintre noi l-a citit de câteva ori. Dar numai Ștefan Cazimir a detașat, de acolo, câteva versuri, aparținându-i obscurului, azi, C.D. Aricescu: „A, tu ești, Costică? Eu, angelul meu,/ și aștept d-aseară sub balconul tău./ - Frumoasă
Marcă înregistrată by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5499_a_6824]
-
ciudat pentru Bacovia, Belșug. De pe la sfîrșitul volumului de Poesiiapărut în 1934 la Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II", cu o prefață de A. Maniu și un portret inedit al autorului de Anestin. Cu ceva atenție, găsești, printre rîndurile arhicunoscute, acest fior atît de prozaic, furnicătura funcționarului care trebuie să se întoarcă la antrepriza unde-și cîștigă pîinea. De pildă, în Plumb de toamnă: „De-acum pe cărți voi adormi uitat,/ Pierdut într-o provincie pustie." E o oboseală a
Obligații by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6877_a_8202]
-
cu precădere dinspre anumite zone ale sale, e pentru balcanic de o superioritate evidentă, de netăgăduit, și prin urmare orice nume de acolo poate căpăta, rostit într-un anume fel ("un Bergami"), rezonanțe nobiliare. Sigur, cu excepția celor cîteva, clasice și arhicunoscute, de valeți, cameriste și țărani naționali. Poate pe această prejudecată mizează și autorul, și Pașadia, dar sonoritatea numelui Bergami e pînă la urmă înțeleasă de Povestitor ca o iluzie acustică din moment ce îi atribuie lui Pașadia alte origini decît cele sugerate
Mateiu Caragiale la Curtea-Veche - PRIVIREA POVESTITORULUI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14752_a_16077]
-
de transparent altminteri, era o aceeași iritare, ajunsă uneori pînă la exasperare, față de avalanșa de "semne" ale unei receptări cultice, iconodule, a lui Eminescu, "semne" la a căror amănunțită inventariere eseiștii, din păcate, au renunțat, parte din ei considerîndu-le probabil arhicunoscute, hrană zilnică a culturii românești. În mod paradoxal, tocmai această inadecvare s-a dovedit fructuoasă, declanșînd reacțiile ce au urmat. Într-un fel - m-am gîndit încă imediat după apariție -, grupajul de articole din Dilema avea să fie reportajul propriului
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
ne interesăm de personalitatea lui Eminescu, și anume un episod din biografia sa. În septembrie 1869, tânărul Mihai Eminovici a ajuns la Praga, foarte probabil cu intenția de a se înscrie la Universitatea Carolină. De aici provine și fotografia sa arhicunoscută, realizată în atelierul fotografului Jan Tomáš, în partea de jos a pieței centrale numite Václavské námestí. În timpul șederii sale de circa zece zile, Mihai a locuit la fratele său {erban într- o casă de pe strada Lípová, din cartierul Nové mesto
Aniversarea lui Eminescu la Praga by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/2777_a_4102]
-
înainte, nașii de cununie ai tinerei familii Contra. „Nosferatu“ de pe Bega Determinarea sa din teren, fără îndoială o calitate, i-a adus, alături de cartonașe galbene și roșii, și o poreclă mai puțin obișnuită, din partea gazetarilor italieni - Nosferatu. Posesor deja al arhicunoscutului supranume „Guriță“ - în parte pentru simpaticul său stil de a vorbi peltic, dar și pentru apetitul pentru controverse verbale cu cavalerii fluierului („arbitrii“ a fost răspunsul lui Cosmin la întrebarea „ce-ți displace în campionatul spaniol? “) - Contra este parcă prototipul
Agenda2003-28-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281239_a_282568]
-
rămîne mare lucru, acțiunile personajelor devin tot mai nebuloase în amestecul de cadre complet inutile care funcționează ca gaguri separate unde își dă concursul o trupă de comici de cartier, unde la trei vorbe două flutură organele și funcțiile lor arhicunoscute. Lilica, spre exemplu, constituie un permanent pretext de viol și de firești considerații sexuale; cînd intriga lipsește sau acțiunea se moleșește Lilica apare și totul se energizează erectil în jurul ei. Daneliuc este incapabil să extragă comicul buf sau aliajul potrivit
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]