425 matches
-
diplomația și eleganța ges- turilor masculine deopotrivă se tot vorbește peste hotare, când capitala e din ce în ce mai des alăturată celorlalte mari centre ale lumii, mai ales prin efervescența sa culturală, prin valul noii generații de scriitori care umplu librăriile, prin teatrele arhipline, cu piese tot mai îndrăznețe, cu viziuni noi ale tinerilor regizori și actori, care se dezbracă de tradițio- nalism și mentalități învechite, prin muzicienii cu voci fer- mecătoare, prin sculptori și pictori care încep să colinde și să cucerească cu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
o noapte ’nainte și le-am pus un disc de-al lui Titi Botez“, a glumit despre amicul său. „N-au mai avut chef de nimic.“ Lăsa toate răutățile să treacă și mergea înainte. În fiecare seară o altă sală arhiplină de urale și aplauze, de bucurie și muzică, de dans și petrecere, atât de reușită, că închideau gura oricărui invidios. Și-apoi iar stătea ore întregi dimineața la birou sau în pat în camera de pe Cobălcescu, printre tone de foi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
poată fi reprodus. După ce dă pe gâtul uscat de tutun o jumătate de pahar de vin alb, revine : Chiar, cum vă explicați faptul că, deși vânzările, după cum spuneți, nu mai sunt la fel ca în anii trecuți, sălile sunt încă arhipline ? — Domnule Vasile, dumneavoastră sunteți o vedetă, n-a negat nimeni acest fapt ! Și nu oricum, una pe culmile gloriei. Încă ! Despre asta discutam aici, despre a vă convinge să rămâneți tot pe locul preferat, anume primul. Desigur că oamenii vin
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu imperiale, tramvaie unul după altul din minută în minută. Taximetre și automobile particulare: toate pline. Trenuri, trenuri orășenești pe pilastre aleargă la al doilea etaj tăind străzile: toate pline. Însfârșit metropolitanele cu zgomot de tunet și răpeziciune colosală: toate arhipline. Supt pământ, stațiunile luxoase și curate totul cu electricitate, fără fum, fără căldură, o frumuseță ș-o plăcere. Schutzmani tineri, chipeși și îndatoritori, în uniforme ireproșabile, cu coiful nou cu cocarde mari. Uniformele s-au păstrat și la alte îndeletniciri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
acolo putea fi sigur că era ascultat de adevărații reprezentanți ai clasei muncitoare din România. Eram destul de aproape de prezidiul "mitingului", lângă ușa pe care intrasem în sală, de unde puteam vedea și fizionomia lui Gorbaciov, și auditoriul din amfiteatrul care era arhiplin cu persoane din structura organizatorică a respectivei vizite. Pe mulți dintre ei îi recunoșteam ca oameni abonați la toate activitățile publice ale lui Nicolae Ceaușescu. Primul secretar al Comitetului de partid al Sectorului trei din municipiul București a deschis mitingul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ca lucrător constant al Direcției Protocolului, simțeam cum se încerca să îmi devină agreabile persoane pe care nu le întâlnisem niciodată, dar care insistau să pătrundă spre noua conducere. Sala de așteptare de la intrarea laterală prin strada Paris era permanent arhiplină. Noi, cei de la Protocol, foloseam intrarea oficială, întrucât noi întâmpinam și conduceam în minister și, eventual, la noua conducere a statului pe cei invitați sau acceptați de F.S.N. În acele condiții, obișnuința de a intra în clădirea ministerului prin strada
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Axente Sever În Revoluția din 1848, problemă care m-a frământat toată viața. În ziua de 17 ianuarie 1946, la ora 1530 am participat la prima prelegere a profesorului Bazil Munteanu, șeful catedrei∗ de limba și literatura franceză. Amfiteatrul era arhiplin. Conferențiarii și asistenții așteptau cu nerăbdare intrarea profesorului. La sosirea acestuia, studenții sau despărțit În două rânduri pentru a permite celui așteptat să-și ia locul la catedră. Exprimându-și mulțumirile pentru onoarea ce i se acordă printr-o participare
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ar putea ajuta decisiv în ultimele minute ale meciului de sâmbătă. B.S.: De ce vă e teamă mai mult pentru meciul din România? H.G.: Frică? Nu ne ne frică de nimic. Știm că va fi un meci mare, în fața unei săli arhipline, a unui public care-și va încuraja frenetic favoriții. B.S.: Care jucător al Științei te-a impresionat cel mai mult ? H.G.: Întreaga echipă română e valoroasă, au un grup de jucători buni, dar dacă e să evidențiez pe cineva, acela
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
excelenta prezență în festival a numeroșilor oaspeți de seamă, fără a-i nesocoti pe compatrioții care ne fac mare cinste prin prezența lor. Dar când ai urmărit, după toate marile prezențe pe podium, și recitalul pianistului Evgeny Kissin în sala arhiplină a Ateneului Român, nu-Ți poți stăpâni trăirile fără să le comunici și celor din jur. Pianistul a fost descoperit de Herbert von Karajan, care l-a considerat un geniu încă de când era copil, prevestindu-i viitorul, așa cum a făcut
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Cernăuți, artistul Vlădicescu a cântat: „Dulce Bucovină, veselă grădină”, versuri nemuritoare ale lui Vasile Alecsandri puse pe note de compozitorul Carol Miculi. Turneele acestor formații teatrale românești au avut rezonanțe largi în viața culturală a Bucovinei. Sălile de spectacole erau arhipline și entuziasmul oamenilor de nedescris. T.V. Ștefanelli care atunci era elev de liceu în Cernăuți mărturisește: „Venea publicul din toate unghiurile Bucovinei să asiste la aceste reprezentații , iar destui studenți nu lipseau niciodată de la dânsele [...] Astfel tot parterul teatrului era
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
secetei: vara anului 1946. Se formase "trenul foametei" care îi aducea pe bieții moldoveni terorizați de foamete în cealaltă parte a țării, spre Banat, unde recoltele fuseseră bune și nu se manifestase ucigătorul flagel cauzat de lipsa alimentelor. Trenul era arhiplin și atât de înțesat de înflămânziții ăștia zdrențăroși, nespălați, urât mirositori, iritați și mereu cu capsa pusă, capabili să riposteze necontrolat și cu o violență extremă atât verbal, cât și concret, fizic, folosindu-și la nevoie pumnii, cuțitele ori sfâșiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca două lasere otrăvite din ochii tulburi de animal înfometat. Tata era încă destul de puternic. Cu toate acestea, cu greu a reușit în această bătălie disperată să urce pe acoperișul unui vagon și să-și găsească un loc pe platforma arhiplină. Nu avea nimic de mâncare; la fel ca ceilalți amărâți. La fel ca toți oropsiții ăștia, avea la el o sticlă cu apă. Când senzația de foame devenea insuportabilă lua repede o înghițitură de apă și se gândea imediat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
găzduiască la el acasă, fără nici o pretenție. Am vrut să stau din nou la hotel, dar a insistat și am acceptat oferta generoasă. Banca Turco-Română Mihai Dascălu, Raluca Drăgușin, Victor Ernest Mașek La vernisaj a venit multă lume, banca era arhiplină și în mod special de oameni de afaceri turci. Expoziția a fost și în atenția presei, printre alte articole s-au scris și următoarele: „Banca Turco-română și Pictura naivă! ...La deschiderea Salonului a fost vernisată expoziția de artă naivă a
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
cu toții: „Frați întru Christos, strângeți rândurile cât puteți, vârâți bărbații în altar să aibă loc toată lumea“. Așa s-a și făcut. Comparația cu sardelele e prea puțin expresivă ca să descrie realitatea. Am împins nițeluș - am prins obiceiul ăsta din tramvaiele arhipline - și m-am așezat pe treptele altarului. Eram cu toții emoționați și încăpățânați ca primii creștini în catacombe. Programul foarte, foarte frumos, și când preotul a făcut apel la neștersele noastre amintiri din copilărie, când a evocat satele, „Steaua“, copilașii ce
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
după ce s-a consultat cu comitetul comunității. Am propus comunității să meargă în fiecare casă cu invitații, inclusiv în satul Cioranca. A doua zi am început seminariile - într-o duminică seara și am rămas toți surprinși când am văzut sala arhiplină, părinți împreună cu copii. Pregăteam în fiecare seară cel puțin câte o surpriză. În fața amvonului erau zeci de titluri de cărți, reviste și Biblii (unii chiar au criticat risipa ...). La terminarea seminariilor a urmat un program deosebit pe care l-am
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
a grupelor de rugăciune din cartier, factorul declanșator fiind teama provocată de scandalul pașapoartelor biometrice. Oamenii și-au zis: „Gata, vine sfârșitul! E timpul să ne pocăim!”. Astfel, atât pe 30 cât și pe 31 ianuarie clădirea bisericii a fost arhiplină cu mulțimea de oameni venită să asculte Cuvântul. Pastorul comunității a simțit că este un moment prielnic pentru propovăduirea Evangheliei și a întrebat pe participanți dacă ar fi de acord să se întâlnească și în următoarele zile pentru a aprofunda
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
plin festival, și nu oboseala ne-a oprit să vedem mai mult (am fost la Avignon pe la orele 19.00), ci pregătirile pentru focurile de artificii făcute în cinstea zilei Franței chiar pe malul Rhonului, unde am găsit un camping arhiplin, unde ne-am făcut și noi un loc de odihnă peste noapte. Un camping plin de tineri și bătrâni, deopotrivă, veniți din toate colturile lumii, fie pentru a se-mbogăți spiritual pe parcursul festivalului, fie pentru a participa direct la el
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
catedrala unde, așezați pe bănci, am urmărit traseul pelerinilor liniștiți, dornici să atingă Madona Negra. Aici am ascultat un cor scurt care a făcut bine spiritului nostru înfierbântat, și fără a mai zăbovi, ne-am întors în parcarea care era arhiplină, plecarea noastră fiind pândită de mulți care n-aveau unde să-și lase mașinile. Cu mintea încărcată și cu trupul ostoit, am pornit pe drumul de întoarcere. Ajunși la Sant Pere, am hotărât să rămânem la restaurant pentru a prânzi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
pe lună filme "împrumutate" pentru două ore de la DDF, din cele primite din străinătate pentru vizionare și neachiziționate. Tot de la DDF angajam pentru traducerea la microfon o profesoară de engleză sau franceză. Așa au fost prezentate în "clandestinitate", cu sala arhiplină "în premieră românească", "Doctor Jivago", "Nașul", "Papillon"... Avea să mi se înfunde cu "Portocala mecanică", când secretara secretarului de partid, o tovarășă "justă", m-a turnat că aduc în minister "filme porno" și am fost amenințat de "organ" cu darea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de trandafiri din coșulețele ce le purtau pe braț. Toți erau frumoși și sincer bucuroși de a ne avea ca oaspeți. Și eu, și soția eram emoționați de această primire neobișnuită, care ni se părea ireală. Sala de conferințe era arhiplină. Am vorbit despre Eminescu, despre răspândirea operei sale în lume, în America Latină, despre România, istoria și cultura sa. M-a secondat Profesorul Mota cu o prelegere frumoasă și documentată despre limba romană. A urmat vernisajul expoziției de grafică românească (pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
pe o zână, ca pe o ființă benefică, salvatoare. Înțelegând că „mi-a trecut”, deși încă slăbit, abia ținându-mă pe picioare, am hotărât să mă duc la înmormântarea care avea loc chiar în acea după-amiază. La Bellu, capela era arhiplină. Un tânăr, pe care nu știu de ce îl confundam cu un critic - matur de altfel, după cum aveam să aflu peste câteva luni - ce scria pe atunci în Gazeta literară și în care vedeam deci o mare speranță a literaturii române
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Traian Stănescu și alții, pe lângă interpreți ieșeni. Aș mai putea evoca câteva spectacole la rând, pe care le-am pregătit, susținute de o orchestră de muzică ușoară din Chișinău, cu soliștii Olga Ciolacu și Ion Suruceanu, în 1988. În grădina arhiplină au încăput atunci, la fiecare din cele trei spectacole, câte un număr de peste cinci mii de spectatori. Nu mai pun în calcul pe cei care stăteau agățați pe garduri, în copaci și în afara grădinii, pe versanții din preajmă. După acest
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
propriu-zisă a avut loc vis-à-vis de hotelul Traian, în sala cinematografului Maxim Gorki (ulterior Republica) de pe strada Lăpușneanu. Publicul avea acces numai pe bază de invitație dar Labiș făcuse rost de câteva și pentru niște colegi de clasă. Sala era arhiplină când, după multă așteptare, maestrul care candida se îndreptă către scenă pe o intrare laterală. Era înconjurat de staful scriitorilor ieșeni. Cu un cap mai înalt, binecunoscuta-i calabreză cât o roată de car plutea pe deasupra mulțimii. Cu tot așa
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
de subalterni? Numai gândul că s-ar mai putea întâlni așa ceva pare desuet. Merg mai departe cu gândul și mi-l imaginez pe profesorul Ioan Borcea, un munte de om, îmbrăcat într-un costum negru, elegant, intrând în același amfiteatru, arhiplin, în care erau studenți și de la alte facultăți, unii dintre ei stând pe scările amfiteatrului, mi-l imaginez cum își desfăcea haina și schița cu cretă pe vestă, poziția și forma branhiilor la Amphioxus. Era perioada romantică a învățământului academic
75 - V?RSTA M?RTURISIRII by Gheorghe Musta?? () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83092_a_84417]
-
era în mare parte consacrată strîngerii de documente cerute de activitatea din cadrul Ligii Națiunilor, date fiind clauzele privind minoritățile. În perioada cît am fost secretar general, ne aflam în plină bătălie, denumită "a optanților unguri", teatrul de la Geneva 209 era arhiplin de oameni veniți să asculte duelurile oratorice în care se întreceau bătrînul conte Apponyi și vivacitatea dialectică, bogată în resurse juridice, a reprezentantului nostru, Titulescu, a cărui stea urca pe cerul genevez. Budapesta și Bucureștiul întăreau tezele lor adverse consultînd
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]