1,164 matches
-
durată. Familia lui Severianus s-a refugiat la Sevilia, în preajma rebelului Atanagild. Prin urmare, încă de tînăr, Isidor a trăit experiențele sîngeroase din timpul războiului dintre vizigoți și bizantini, între 568 și 586, și apoi din timpul conflictului dintre regele arian Leovigild și fiul său Ermenegild care, convertit la catolicism, se răsculase împotriva tatălui său; acesta însă l-a asediat și l-a învins la Sevilia în 583; doi ani mai tîrziu, Ermenegild, redus la condiția de simplu cetățean, este asasinat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
al unei autorități bisericești care era la mare concurență cu Alexandria devenise episcop al capitalei l-a alarmat evident pe Chiril, care a profitat de greșelile lui Nestorie. Acesta nu s-a mulțumit doar să provoace ostilitatea creștinilor de tendință ariană incendiindu-le biserica, ci, dezvoltînd tezele cristologice ale antiohienilor - care, pentru a apăra integritatea naturii umane în Cristos, subliniau distincția dintre Fiul lui Dumnezeu și omul Isus -, i-a negat Fecioarei Maria titlul de Theotokos, „mama lui Dumnezeu”, foarte prețuit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
serii de fragmente a căror autenticitate trebuie verificată. Așa cum declară încă din prefață, Evanghelia după Ioan i se pare lui Chiril foarte potrivită pentru a reuni în același comentariu expunerea doctrinală și polemica antieretică. El îi atacă în special pe arieni și eunomieni: exegeza asupra Ioan 1, 1 îi oferă ocazia de a face lungi digresiuni pentru a demonstra că Tatăl și Fiul au fiecare în sine o existență personală proprie și că Fiul este Dumnezeu cu aceeași îndreptățire ca și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma, 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie redusese mult influența acestuia și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol, unde ei au reacționat energic la provocările lui Nestorie din 429). Diversele scrieri contra arienilor ale lui Chiril nu par așadar să se înscrie într-un context creat de conflicte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fusese leagănul arianismului, Atanasie redusese mult influența acestuia și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol, unde ei au reacționat energic la provocările lui Nestorie din 429). Diversele scrieri contra arienilor ale lui Chiril nu par așadar să se înscrie într-un context creat de conflicte curente, ci într-o tradiție a polemicii teologice a episcopatului alexandrin. Epistola sărbătorească nr. 12 din 424 conține argumentări cristologice privitoare la consubstanțialitatea Fiului cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
sărbătorească nr. 12 din 424 conține argumentări cristologice privitoare la consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl. Comentariul la Ioan, bogat, așa cum am spus, în dezvoltări doctrinale în bună parte polemice, atacă, pe lîngă dualismul cristologic, și arianismul, reproducînd chiar citate din texte ariene (cf. I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte care nu sînt bine precizate, dar evident ariene), sau condamnă în mod explicit, însă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arianismul, reproducînd chiar citate din texte ariene (cf. I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte care nu sînt bine precizate, dar evident ariene), sau condamnă în mod explicit, însă în mod generic, arianismul (de exemplu II, 4, PG 73, 293A). însă Chiril și-a dezvoltat polemica antiariană, susținînd deplina divinitate a Fiului (și a Sfîntului Duh) în două opere (cărora li se adaugă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
aceasta se intitulează Thesauros deoarece „adună în sine ca într-un tezaur o mare cantitate de contemplații divine”, adică de știință teologică. Cele 35 de capitole încep cu chestiunile legate de născut și nenăscut, pentru a trece la respingerea tezei ariene care neagă eternitatea Fiului. Autorul abordează apoi homousia, oprindu-se asupra interpretării unor texte biblice clasice privitoare la relația dintre Tată și Fiu, fie că e vorba de cele care (precum Ioan 14, 11; 10, 30; 5, 26) sînt temelia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mai ales pentru cei ce înțeleg metoda silogistică. De fapt, s-a demonstrat că Chiril depinde în mare măsură de Atanasie; circa o treime din această operă nu face decît să reproducă texte din cartea a treia din scrierea Contra arienilor a lui Atanasie. în prima sa scrisoare trimisă lui Nestorie (Epist. 2), Chiril afirmă că a compus cînd mai era încă în viață Atticus, patriarhul de Constantinopol (mort la 10 octombrie 425), „un mic tratat despre Sfînta și consubstanțiala Treime
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în același mod justifica și comportamentul său la Efes; îl prezenta pe Ioan de Antiohia ca pe un calomniator și pe sine ca pe o persoană persecutată la fel ca profeții din Vechiul Testament și ca predecesorul său, Atanasie, în timpul controversei ariene; în sfîrșit, sublinia sprijinul pe care îl primise de la Roma. însă, chiar înainte de a pleca la Efes, Chiril fusese nevoit în mai multe rînduri să răspundă atacurilor teologilor de tendință antiohiană, foarte nemulțumiți de cele douăsprezece anatematisme din noiembrie 430
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scaunul episcopal de la Constantinopol a devenit vacant. O dată numit patriarh, Nestorie i-a combătut cu mult zel pe evrei, pe de o parte, și pe cei pe care îi considera eretici, pe de altă parte, și a inițiat măsuri împotriva arienilor, novațienilor, macedonienilor și quartodecimanilor. întemeindu-și predicile pe cristologia antiohiană - care, preocupată de apărarea integrității naturii umane a lui Cristos, separa cu grijă trăsăturile umane ale lui Cristos de cele divine -, a afirmat că Maria nu putea fi definită ca
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
traducerilor latine ale lui Marius Mercator, editorul textelor care ne-au rămas de la Nestorie, F. Loofs, a distribuit materialul disponibil în treizeci de omilii, mergînd de la texte practic complete (în foarte puține cazuri) pînă la scurte fragmente. în afară de atacurile împotriva arienilor și iudeilor, textele pun în lumină concepția antiohiană a lui Nestorie, cu neta distincție dintre calitățile ce derivă din divinitatea, respectiv umanitatea lui Cristos, și polemica explicită împotriva apolinarismului care nu separă cele două naturi. Apelativul Theotokos este atacat în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
că Isus crucificat în carne „este Dumnezeu adevărat și Domn al slavei”. Forme ale producției literare Producția literară teologico-dogmatică din această perioadă este în mare parte polemică. Pe de o parte, sînt combătute doctrine condamnate deja ca erezii: marcioniții (Teodoret), arienii și eunomienii (Chiril al Alexandriei, Teodoret), macedonienii, care negau caracterul divin al Sfîntului Duh (Teodot din Ancira, Teodoret), apolinariștii (Chiril, Teodoret). Este însă vorba de acțiuni cu o singură direcție. Mult mai vie este lupta pentru doctrinele cristologice, în special
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
biblică prin monologuri și dialoguri ale personajelor (așa se întîmplă, de exemplu, la Proclus, Vasile din Seleucia sau Leonțiu din Constantinopol). Mărturisirea de credință și explicația sa capătă în mod firesc o importanță particulară (cum se întîmplase deja în timpul crizei ariene); să ne gîndim la mărturisirile solemne făcute de Flavian de Constantinopol sau la interpretarea Crezului de la Niceea făcută de Teodot din Ancira. Dialogul e utilizat în repetate rînduri, însă e mai degrabă un simplu expedient literar pentru organizarea expunerii propriei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Petru Fulon; deși Ghenadie obținuse sprijinul împăratului, Martirios, întors la curtea sa episcopală, a demisionat, deschizînd astfel drumul pentru alegerea lui Petru (471). Ghenadie n-a fost de acord nici cu puterile nelimitate ale alanului Aspar, care era de credință ariană și căruia împăratul îi datora tronul; în 471, Leon a ordonat asasinarea lui Aspar și a fiilor săi. în legendele tîrzii, Ghenadie apare ca taumaturg și i se atribuie capacitatea de a-și prezice moartea. Puține lucruri ne-au rămas
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ne-a parvenit în două redactări. Se păstrează apoi o parte dintr-o scrisoare, adresată probabil lui Martirios de Antiohia, referitoare la primirea ereticilor în sînul Bisericii, unde Ghenadie face o distincție între cei ce nu au nevoie de botez (arieni, macedonieni, novațieni, quartodecimani, apolinariști) și cei care, asemenea păgînilor, trebuie catehizați și botezați (eunomieni, montaniști, sabelieni și alții). în sfîrșit, s-au păstrat și alte scurte fragmente atribuite lui Ghenadie: despre cunoaștere și discurs (cu siguranță un comentariu la 2
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
referitoare la Cristos (II, 195), și trebuie să știm să distingem ceea ce este profeție de ceea ce nu este (II, 63). Din punct de vedere dogmatic, Isidor se revendică de la Conciliul de la Niceea și se opune diverselor erezii, în primul rînd arienilor. Nu are un interes deosebit în ceea ce privește speculația cristologică; îl consideră pe Cristos „un Fiu din două naturi” (I, 323, cf. 303) și respinge atît separarea, cît și amestecul naturilor, fără să aibă totuși o formulă bine definită pentru a exprima
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
e periferia, città e deserto nelle Storie Ecclesiastiche”, ibidem, pp. 159-194; Idem, „Pubblicistica e storiografia bizantine di fronte alla crisi dell’impero romano (A proposito di un libro recente)”, în Athenaeum 51 (1973), pp. 146-183. 1. Filostorgios în plină controversă ariană ne poartă istoricul Filostorgios, care a participat la dezbatere ca laic, ceea ce constituie deja un motiv pentru care merită atenția noastră. Atît părinții săi, cît și Filostorgios însuși au fost adepții lui Eunomiu, care recrutase un număr modest de partizani
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
continue în douăsprezece cărți opera omonimă a lui Eusebiu, pînă în anul 425; Filostorgios și-a încheiat scrierea în 433. Partizan entuziast al celui mai radical arianism, el era convins că cei mai importanți creștini din vremea sa fuseseră tocmai arienii Aetius din Antiohia și Eunomiu din Cyzic și că Atanasie distrusese Biserica, iar adevărata ortodoxie era aceea a celor considerați eretici. Din nefericire, potrivit istoricului, acești profeți nu avuseseră parte decît de nerecunoștință și fuseseră persecutați, iar cerul pedepsise Biserica
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în vremea lui Fotie aceasta putea fi citită în întregime; Fotie apreciază stilul prețios și elegant al operei, însă observă că ceea ce povestește Filostorgios intră în contradicție cu ceea ce spun alți istorici ai Bisericii, pentru că el îi laudă pe toți arienii și îi acuză și îi insultă pe ortodocși, astfel încît, conchide Fotie, „istoria lui nu e atît o istorie, cît o preamărire a ereticilor și o condamnare și o ofensă clară la adresa ortodocșilor” (Biblioteca, cod. 40). Judecata lui Fotie este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Adesea le enumeră sau le menționează, fără să le comenteze. în realitate, această pretinsă ignoranță e relativă: și Sozomen are simpatiile și antipatiile sale, iar antipatiile îi vizează în esență pe adversarii niceenilor; oricum, pentru unele perioade din desfășurarea controversei ariene, el este, poate, sursa istorică cea mai importantă. Dincolo de această poziție, nu lipsesc însă din opera sa atitudinile specifice unui istoric „laic” care deplînge conflictele provocate de ideologiile religioase și lasă să se întrevadă o anume toleranță. în schimb, este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
fragmente extrase din scrierile istoricilor precedenți și există serioase dubii în privința autenticității documentelor pe care el le invocă bazîndu-se pe alte surse. De exemplu, relatează în mod amănunțit o discuție care ar fi avut loc la Niceea între un filozof arian necunoscut, Fedon, și Părinții participanți la conciliu. Cu toate acestea, Gelasie este utilizat, cel puțin în parte și cu o anume prudență, de istoricii care se ocupă de conciliul de la Niceea; el a folosit un material demn de încredere și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
mare, pentru că în Iluminism se ajunge la celebra metaforă a limbii ca oglindă a unei națiuni și ca martor privilegiat al dezvoltării spiritului omenesc, ca păstrătoare a valorilor civilizației (Leibniz și Herder). (Urmare în numărul viitor) Maurice Olender - Limbile Paradisului. Arieni și semiți: un cuplu providențial, prefață de Jean-Pierre Vernant, traducere de Ion Doru Brana, Editura Nemira, 1999, București, 205 pagini, preț nemenționat.
Ce limbă vorbeau Adam și Eva? (I) by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17166_a_18491]
-
, Sonia (pseudonim al Arianei Lewenstein; 15.V.1931, București), prozatoare. Este fiica Antoniei Lewenstein (n. Reissman), funcționară, și a lui Mordco Lewenstein, comerciant. A urmat școala primară (1938-1942), liceul și Facultatea de Filologie (1949-1953) la București. Debutează cu proză în 1947 la „Revista elevilor
LARIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287748_a_289077]
-
Sud-America. Poeme (1948-1954), pref. Narcos Lijtenstein, Montevideo, 1954; Profetas y poetaș, Buenos Aires, 1955; Testigo de mi tiempo, Montevideo, 1961; Obras. La paz del hombre. La literatura, el arte y la guerra, Montevideo, 1961; Mărturii de ieri și de azi, pref. Arian Banta, Țel Aviv, 1962; Alte mărturii de ieri și de azi, Ierusalim, 1967; Despărțirea ce unește, Ierusalim, 1967; Pe urmele lui Ștefan Zweig, pref. Israel Bar Avi, Ierusalim, 1967; Últimos poemas, Montevideo, 1967; Luminarias en la tormenta, Montevideo, 1970. Traduceri
RELGIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289169_a_290498]