754 matches
-
actual în Republica Moldova, raionul Cahul, localitatea Crihana Veche. (1.093/2009) 157. Neamțu Andrian, fiul lui Ion și Maria, născut la data de 5 mai 1976 în localitatea Cojușna, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, orașul Chișinău, Str. Armenească nr. 30, ap. 3. (7.876/2003) Copii minori: Neamțu Alexandru-Nicolae, născut la data de 19 decembrie 2005. 158. Necula Efrosinia, fiica lui Anton și Vera, născută la data de 8 octombrie 1964 în localitatea Vărzărești, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu
ORDIN nr. 2.450 din 10 septembrie 2009(*actualizat*) privind redobândirea cetăţeniei române de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274306_a_275635]
-
actual în Republica Moldova, raionul Cahul, localitatea Crihana Veche. (1.093/2009) 157. Neamțu Andrian, fiul lui Ion și Maria, născut la data de 5 mai 1976 în localitatea Cojușna, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, orașul Chișinău, Str. Armenească nr. 30, ap. 3. (7.876/2003) Copii minori: Neamțu Alexandru-Nicolae, născut la data de 19 decembrie 2005. 158. Necula Efrosinia, fiica lui Anton și Vera, născută la data de 8 octombrie 1964 în localitatea Vărzărești, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu
ORDIN nr. 2.450 din 10 septembrie 2009(*actualizat*) privind redobândirea cetăţeniei române de către unele persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/274307_a_275636]
-
scot de acolo cu bătaie... A.S.: Și unde v-ați dus? </b> M.I. Am căutat prin parcuri, e un parc la Moșilor în spate, suntem mai obișnuiți cu zona aia. Acolo am stat vară. Toamnă am venit aici în zona Armeneasca, proprietarul știe. Stăm la demisol și păzim casă și avem grijă de ea. A.S.: Câți stați aici? </b> D.M.: Suntem patru familii, noua adulți și cinci copiii de la patru ani în jos. A.S.: Cum ați găsit vila asta? </b> M.
Păzirea ruinelor - un articol în două episoade despre gentrificare și anti-squatting () [Corola-website/Science/295768_a_297097]
-
În oraș existau un seminar cu 4 clase, un gimnaziu, o școală profesională de băieți și una de fete, trei școli primare de băieți și două de fete, plus câte o școală de băieți și una de fete a comunității armenești; șase biserici ortodoxe, o capelă ortodoxă, una catolică, o biserică armenească (datând din 1809) și un spital. La acea vreme, pe teritoriul actual al municipiului, funcționa și comuna Carol I, al cărui sat de reședință formează astăzi cartierul Nicolae Bălcescu
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
școală profesională de băieți și una de fete, trei școli primare de băieți și două de fete, plus câte o școală de băieți și una de fete a comunității armenești; șase biserici ortodoxe, o capelă ortodoxă, una catolică, o biserică armenească (datând din 1809) și un spital. La acea vreme, pe teritoriul actual al municipiului, funcționa și comuna Carol I, al cărui sat de reședință formează astăzi cartierul Nicolae Bălcescu. Anuarul Socec din 1925 consemnează orașul în continuare ca reședință a
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
divizat în Umaro S.A. și FONTAX S.A. (ulterior desființată), Întreprinderea de Fire și Fibre Poliamidice a devenit POLIROM S.A. și este în lichidare. S-au mai înființat de asemenea un "pension" de băieți, două pensioane de fete și o școală armenească. În secolul al XVII-lea, pe lângă mănăstirea „Sfinții Voievozi” s-a organiat o bolniță. Se mai construiește o policlinică stomatologică, un leagăn pentru copii, cinci dispensare urbane, un spital de boli contagioase. Rețeaua de asistență medicală este susținută și de
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
a stilului baroc a fost reprezentată de Galeriile Comerciale așezate în fața bisericii Sf. Treime, care au fost demolate în 1962 la intervenția primarului de atunci, fără a exista un plan de sistematizare. Dezvoltarea Armenopolisului și concentrarea a unei largi populații armenești în zonă (43,4% din cei 5.287 de locuitori ai Gherlei anului 1850) a dus la o dezvoltarea a comerțului și meșteșugurilor (covoare orientale, prelucrarea pieilor). La sud-est de oraș, pe o terasă a dealului "Șapte cruci", la locul
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
în prelucratul bijuteriilor. În toate timpurile, armenii din țările române au avut libertatea de a-și exercita cultul, scrie Dimitrie Cantemir. De reținut că diferențele dintre ortodoxia românească și cea armeană nu sunt mari și ele țin de hristologie. "Bisericile armenești nu sunt nici mai mici, nici mai puțin ornamentate decât cele ortodoxe și ei sunt liberi (armenii) să-și practice cultul". Voievodul Alexandru cel Bun (1400-1430) aduce în țară, prin anul 1418, primele familii de armeni, pe care le stabilește
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
Voievodul Alexandru cel Bun (1400-1430) aduce în țară, prin anul 1418, primele familii de armeni, pe care le stabilește în șapte orașe din Moldova, printre care și Galațiul, pe atunci, comunitatea armeană fiind foarte numeroasă. Primele mențiuni despre o biserică armenească în oraș vin din veacul al XVII-lea, de la misionarul catolic Maria Luigi Bidu (1669), care menționa între altele că o biserică armeană din Galați era păstorită de Episcopul armean Sahag. În 1821, se știe că revoluționarii greci (în vremea
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
fost ridicată actuala biserică, resfințită de Înalt Prea Sfințitul Mardichian în 2008. Strada pe care s-a așezat biserica cu un veac și jumătate în urmă are un nume sugestiv: "Armenească". Astăzi, la Galați, mai trăiesc aproximativ 60 de familii armenești care conviețuiesc în bună înțelegere cu gălățenii. Adeseori, doar numele îi diferențiază de etnicii români. Din anul 2002, de când SIDEX Galați a fost vândut patronului Lakshmi Mittal la Galați, în centrul orașului și-a făcut apariția comunitatea indiană. Toți membri
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
Strada Mărășești, pe direcția nord-sud. Alte axe rutiere principale sunt: Bulevardul George Enescu și străzile Mărăști, Zamca, Grigore Ureche, Narciselor. Pe teritoriul cartierului Zamca, care este una dintre cele mai vechi zone ale orașului, se găsesc două lăcașuri de cult armenești din perioada medievală: Mănăstirea Zamca și Biserica Sfântul Simion (sau Turnul Roșu). Legătura între aceste două monumente istorice este realizată de Strada Zamca, unde se află cimitirul armenesc al orașului și Capela Pruncul (1902). Zamca este un cartier mixt (blocuri
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
cele mai vechi zone ale orașului, se găsesc două lăcașuri de cult armenești din perioada medievală: Mănăstirea Zamca și Biserica Sfântul Simion (sau Turnul Roșu). Legătura între aceste două monumente istorice este realizată de Strada Zamca, unde se află cimitirul armenesc al orașului și Capela Pruncul (1902). Zamca este un cartier mixt (blocuri și case) și este împărțit în: Cartierul Areni este poziționat între George Enescu (la vest), zona centrală (la est) și Zamca (la nord), pe locul unde mai demult
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Palatul Domnesc) a fost abandonată la sfârșitul secolului al XVII-lea, iar în prezent se află în ruine. În vecinătatea estică se întindea vechea zonă comercială a orașului, astăzi demolată aproape în întregime. Aceasta se continua către Zamca cu zona armenească, care există în mare măsură și în prezent. În Centrul Sucevei se găsesc câteva lăcașuri de cult ortodoxe ce datează din perioada medievală și care reprezintă puncte de atracție turistică: Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou (cu Biserica Sfântul Gheorghe, monument
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
cel Nou (cu Biserica Sfântul Gheorghe, monument UNESCO), Biserica Mirăuți (cel mai vechi edificiu religios al orașului), Biserica Sfântul Dumitru (cu turnul-clopotniță sau turnul lui Alexandru Lăpușneanu, emblematic pentru oraș), Biserica Coconilor, Biserica Învierea Domnului, Biserica Sfântul Nicolae și Biserica armenească Sfânta Cruce. O parte dintre edificiile care au devenit reprezentative pentru Suceava au fost construite în perioada regimului comunist: clădirea în care a funcționat Cinematograful „Modern” în perioada 1959-2010, iar astăzi găzduiește Centrul Cultural „Bucovina”, palatul Casei de Cultură, proiectat
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
dintre cele mai vechi orașe din România și fostă capitală a Principatului Moldovei, dispune de numeroase obiective istorice și turistice, răspândite pe teritoriul localității și în împrejurimile sale. Orașul se remarcă prin numărul ridicat de vechi lăcașuri de cult ortodoxe, armenești, romano-catolice, evreiești etc. Aceste edificii religioase sunt o dovadă a diversității etnice și a multiculturalismului așezării. De asemenea, în Suceava există mai multe clădiri cu valoare de monument istoric, majoritatea construite la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
Suceava există mai multe case vechi, datând din secolele al XVIII-lea și al XIX-lea, care au fost incluse pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2010. Majoritatea sunt locuințe private și sunt localizate în vechea zonă armenească a orașului: Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava este singura instituție de învățământ superior a orașului. S-a înființat în anul 1963, inițial ca Institut Pedagogic de 3 ani. În 1976 s-a transformat în Institutul de Învățământ Superior, cu
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
de gaz, 5 mori, o tăbăcărie, două fabrici de pălării țărănești, una de săpun, una de lumânări de ceară albă, două școli primare de băieți cu 381 de elevi, două școli primare de fete cu 222 de fete, o școală armenească, 11 biserici ortodoxe, una catolică și una armenească. În timpul Primului Război Mondial s-au purtat lupte sângeroase în timpul cărora s-au remarcat medicul Mircea Bruteanu și locotenentul Gheorghe Enescu, alături de alți eroi ai orașului. Tot acum a căzut la datorie, luptând eroic
Târgu Ocna () [Corola-website/Science/297040_a_298369]
-
Ornamentul central este o pictură a Fecioarei Maria cu pruncul Isus în brațe. După inscripția din partea stângă, jos - Cur. Fie; Moises Lázár 1780 - este o donație a familiei Lázár din Lăzarea. Sub această inscripție se vede un scris cu litere armenești indescifrabilă, care probabil este numele artistului. Pe cele două părți ale picturii de altar, între doi stâlpi de compozit se află două statui, dintre care cea din partea dreaptă o reprezintă pe Sfânta Ecaterina de Alexandria, cu sabie și roată în
Remetea, Harghita () [Corola-website/Science/300484_a_301813]
-
Un timp Bazinul Caspic a mai comunicat cu cel Euxinic. Lucrurile găsite în peștera Huto dovedesc că omul trăiește în aceste regiuni de aproximativ 75 mii de ani. Primele atestări documentare a Mării Caspice vin de la Herodot. Conform străvechilor anale armenești și iraniene, rușii navigau pe Marea Caspică încă din sec. IX - X p. Chr. Cercetările Mării Caspice încep în anii 1714 - 1715 sub porunca lui Petru cel Mare când a fost organizată o expediție în frunte cu A. Berkovici-Cercasskii. În
Marea Caspică () [Corola-website/Science/300759_a_302088]
-
2 biblioteci publice, 1 filială a Societății „Făuritorii României Mari”, Societatea Culturală „Ateneul Bogdan Petriceicu-Hașdeu”), biserici (1 protopopiat ortodox care se afla în jurisdicția Episcopiei Hotinului a Mitropoliei Bucovinei, 3 biserici ortodoxe, 1 biserică romano-catolică, 2 biserici lipovenești, 1 biserică armenească, 1 casă de rugăciune baptistă și 17 sinagogi) sau instituții de binefacere (Societatea poloneză de binefacere, Societatea izraelită de binefacere). Erau editate aici revista săptămânală “Glasul Hotinului”, revista lunară “Aurora” și “Buletinul județului Hotin”. Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
și pen Cotnarii păn' la Târgul Frumos, și de la Târgul Frumos iar s-au întorsu în țara lui, că era vreme de toamnă. Și atuncea, întorcându-să, au lăsat oaste cu bucate în cetate, în Neamțu, și-n Sucevi, în mănăstirea armenească, și-n Agapie în mănăstire, și-n Săcul, și-n Câmpul Lungu, și-n Hangu."" Asedierea cetății este prezentată și de Cazimir Sarnecki în Jurnalul campaniei poloneze din 1691 în Moldova. Conform acestuia, la 14 octombrie 1691 oastea lui Sobieski
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
de Orientalistică, în 1911, și membru al "Academiei Ruse de Științe", în 1912. În această perioadă a participat la săpăturile arheologice de la capitala antică a Armeniei, Ani și a introdus în circuitul științific și public numeroase monumente ale literaturii vechii armenești și georgiene. Marr și-a câștigat o reputație fabuloasă de geniu rebel cu teoria sa monogenetică a limbii ("teoria iafetică"), postulând originea comună a limbilor caucaziene, semitice-hamitice și bască. În 1924, el merge și mai departe, afirmând că toate limbile
Nicolai Iakovlevici Marr () [Corola-website/Science/300516_a_301845]
-
în București este cea armeană. În anul 1930 trăiau în București 4.748 de armeni, reprezentând 0,74% din populația municipiului. La recensământul din 1992 au fost numărați 909, iar în 2002 doar 815 armeni în Bucureși. Locuri precum Strada Armenească amintesc de prezența armenilor în oraș. Există o biserică și un cimitir armenesc în București. O altă comunitate cu vechi tradiții în București este cea grecească. Aceasta datează încă din timpul perioadei fanariote (1715-1821). În 1930 trăiau în București 4
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
de armeni, reprezentând 0,74% din populația municipiului. La recensământul din 1992 au fost numărați 909, iar în 2002 doar 815 armeni în Bucureși. Locuri precum Strada Armenească amintesc de prezența armenilor în oraș. Există o biserică și un cimitir armenesc în București. O altă comunitate cu vechi tradiții în București este cea grecească. Aceasta datează încă din timpul perioadei fanariote (1715-1821). În 1930 trăiau în București 4.293 de greci, reprezentând 0,67% din totalul populației orașului. Prezența unei populații
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
Bulgaria și al altor țări, Stăpân și Mare Duce al Novgorodului de Jos, Cernigov, Riazan, Poloțk, Rostov, Iaroslav, Belosero, Oudoria, Obdoria, Condia, Vitebsk și a toată Regiunea de Nord, Stăpân și Suverean al Ținutului Iveriei, Kartaliniei, Kabardinei și al Provinciilor Armenești, Suveran al Prinților Montani și Circasieni, Stăpân al Turkestanului, Duce de Schleswig, Holstein, Stormarn, Ditmarschen și Oldenburg, Prinț Moștenitor de Norvegia, și așa mai departe, și așa mai departe, și așa mai departe." De exemplu, Nicolae al II-lea era
Țar () [Corola-website/Science/298465_a_299794]