1,328 matches
-
Acasa > Poezie > Amprente > ÎN ARMURA VEȘNICIEI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În armura veșniciei Voievozii duc Lumina Au crezut în România, asta cred că le-a fost vina! Țarina era în rod și copii toți
ÎN ARMURA VEȘNICIEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381847_a_383176]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ÎN ARMURA VEȘNICIEI Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1735 din 01 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului În armura veșniciei Voievozii duc Lumina Au crezut în România, asta cred că le-a fost vina! Țarina era în rod și copii toți acasă, Sărbătoarea înflorea parcă-n strachină la masă! Cu opinca de tăran era mângâiat pământul, Altă greutate avea
ÎN ARMURA VEȘNICIEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381847_a_383176]
-
sfeșnic în nevoi România-și avea harta, chiar în inimă la noi! În Trecut ardea Lumina, în Prezent, încă mai sper... Așteptată e Minunea! Cerul Sfânt ne e reper! 30 septembrie 2015 foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: În armura veșniciei / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1735, Anul V, 01 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Camelia Cristea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la
ÎN ARMURA VEȘNICIEI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381847_a_383176]
-
zbatere continuă pe muchia fragilă dintre stânga și dreapta, unde trosnesc toate hergheliile sălbatice de vânt, de ploaie, de tunete și fulgere, asta transpare din stările poetei care își construiește propriul univers paralel, acela înlăuntrul mănunchiului de înțelesuri ițindu-se de după armura cuvintelor gândite și zise. Fără nicio tentă de disimulare, se cere un „prim-ajutor”: „oameni buni,/ trageți ziua afară/ înainte să moară/ în cârciuma neaerisită./ câteva clipe/ am crezut că văzusem/ spinarea tatei/ arcuită/ peste tăblia mesei cu mușama/. aducerea
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
După ce păsările își înalță cântul spre ceruri, se definește singurătatea. E un moment care nu suportă definiții. Un moment care te îndeamnă să-ți pui ordine în gânduri. Reflectăm asupra trecerii noastre. Comunicăm cu noi, cei ascunși peste zi în armura cotidianului. Ce aproape se simte trecutul, cu aromele și sclipirea tinereții, atunci când amintirile sunt încă vii! Tot școala îi stăruia în gânduri. Clasa amenajată ca secție de votare, era, pe vremuri, clasa unde se întâlneau cei care dădeau glas corului
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
planul ca Siegfried aă fie ucis, Doar Hagen îl va pune n aplicare. Deci recunoștința binelui făcut Astfel Gunter lui Siegfried îi arată, Căci acceptând planul lui Hagen, tăcut, Și el e complice la crunta-i faptă. Siegfried ,sabia șo armura și-a scos Și către apa râului se-ndreaptă, Dar Hagen mergând după el,furios Lancea-i înfige în crucea brodată. Ca trupul lui Siegfried să fie adus, Mișeii așteptau să vină noaptea., Și aducându-l pe scut,la ușă
RINUL ȘI LEGENDELE SALE. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382075_a_383404]
-
Acasă > Poezie > Pamflet > CONSECINȚELE NEPĂSĂRII Autor: Ilie Marinescu Publicat în: Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016 Toate Articolele Autorului Consecințele nepăsării Sub semnul libertății Că libertatea-i sfântă, Armura demnității De grobieni e franța. Și un popor ce-aclamă Mândria de milenii, Vându pentru reclamă Și cantul din vecernii. Se plânge-apoi și-njură Că vina el n-o are, Ci doar acei ce fură; Dar el unde-a fost
CONSECINTELE NEPASARII de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1954 din 07 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380478_a_381807]
-
Acasa > Versuri > Iubire > PLÂNSUL PĂSĂRILOR Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1942 din 25 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Ziua cade îngenunchiată-n noapte, o durere difuză își înfige spinii sub armura albă a tâmplelor, vibrează-n limpezimea falsă a tăcerilor. ne-am prins amândoi, pereche nebună cu dansatoarele depărtării... bezmetice izme! tu n-ai putut să-ți zmulgi iubirea din cleștii pământului. nu știu iubite, când te-ai desprins și unde
PLÂNSUL PĂSĂRILOR de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380501_a_381830]
-
cent.Din suduoarea lor s-aducăSoluții...dezinfectanți,Că doar au primit poruncă:Distrugeți tot sub Carpați!... X. CONSECINTELE NEPASARII, de Ilie Marinescu , publicat în Ediția nr. 1954 din 07 mai 2016. Consecințele nepăsării Sub semnul libertății Că libertatea-i sfântă, Armura demnității De grobieni e frântă. Și un popor ce-aclamă Mândria de milenii, Vându pentru reclamă Și cântul din vecernii. Se plânge-apoi și-njură Că vina el n-o are, Ci doar acei ce fură; Dar el unde-a fost
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
pe-aceleași Meleaguri cu toți hoții? De ce la fel ca lașii Acuză acum sorții? Cum de înaintașii Numai cu furci și coase Învins-au toți pizmașii Mari râvnitori de case! Citește mai mult Consecințele nepăsăriiSub semnul libertățiiCă libertatea-i sfântă,Armura demnitățiiDe grobieni e frântă.Și un popor ce-aclamăMândria de milenii, Vându pentru reclamăși cântul din vecernii.Se plânge-apoi și-njurăCă vina el n-o are,Ci doar acei ce fură;Dar el unde-a fost oare? Nu a trăit
ILIE MARINESCU [Corola-blog/BlogPost/380484_a_381813]
-
cu maci și mărăcini, Ne-am transformat în doi frumoși străini Prinși în fiorul clipei, dulce-amar. Adorm la pieptul tău, fierbinte lut, Ca un copil știut al nimănui; Și nicio grijă de-a mă pierde nu-i, Când trupul tău armură mi-e și scut! Plutim într-o splendoare, convulsiv, Și ești și sunt și ardem la un loc; Doar două lumânări, un singur foc... În adevăr și în definitiv! În viața asta fără nicio vină, Iubirea noastră-i singura lumină
PETALE DIN FLOAREA DE LOTUS (1) de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380603_a_381932]
-
când i s-a spus Că iubirea-i efemeră... Și-a dat toată demnitatea De dragul unui trandafir... Și a sorbit până la fund Tot veninul din clondir... De mult s-au ruinat pereții Cetății ce-a înconjurat-o... Războinicul ei cu armură, De-un secol...a uitat-o... Pe mormântul anonim Al unei inimi visătoare... S-au așternut anii și colbul... Doar amintirea "LUI" nu moare. Referință Bibliografică: MELANCOLIE DE VARA / Ada Segal : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1681, Anul V
MELANCOLIE DE VARA de ADA SEGAL în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379539_a_380868]
-
fariseismul, polemica provocatoare și să treacă dincolo de prezentarea faptelor mundane parcurgând un drum destul de lung, cu înălțimi abrupte, ca suișul filocalic al unei adevărate Mărturisiri de Credință Ortodoxă. În calea sa istoricul trebuie însoțit de obiectivitate, acuratețe, buna credință, de armura calităților înțelegerii intuitive, de cavaleria percepției imaginative, de erudiția unei culturi alese, încorporând astfel darurile spiritului rafinat pentru a pătrunde aspirațiile, temerile, visele, convingerile, lupta lăuntrică și cea din afară, suferința, credința, neliniștile metafizice, neprejudiciind în nici un fel mesajul central
ÎMPĂRAŢI ŞI SFINŢI DACI AI PĂMÂNTULUI ŞI CERULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2333 din 21 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381053_a_382382]
-
reeditare 26.02.2017 (A.D.) Ommo Libris Ascunziș de carte fără nici o parte între filele poleite cu vorbe cuneiformele disperării atin.gând suav abisala parâma † ancorată de portul strigării din urmă fărâma de suflet suspina solemn cu hohote de m.armură caldă distilata pe tavanul dor.inței asemenea frunții de nori descoperim din nou astăzi sau ieri către mâine omul contemplat ca o carte vie în biblioteca universală a devenirii postume ... filele ciorne zilele vorbe ... volume de lut modelat în penultimă
POEM HIERATIC XXXIV-OMMO LIBRIS de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381234_a_382563]
-
lui, hotărât să le scurteze lor capetele pentru nesupunere. Oștenii trimiși cu această poruncă, însă, dispărură fără urmă, ultimul loc în care fuseseră văzuți fiind chiar marginea pădurii în care locuia familia cărbunarului. Spumegând de furie, regele își luă sabia, armura și cel mai bun cal și porni de unul singur să găsească fata și să-i pedepsească pe toți cei din neamul cărbunarului. În drumul său, supușii o luau la goană temându-se să nu-i ajungă cine știe ce năpastă din partea
FIICA VRĂJITOAREI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381471_a_382800]
-
seamă simbolurile unui medievalism defunct îi sunt puncte de sprijin în bezna sufletească din prezent. Melancolic, se identifică, în cele din urmă, cu un cavaler, respectiv cu un trubadur, a căror speranță este de neînfrânt: “Am îmbrăcat întunecata,/ cernita-mi/ armură,/ de bătrân cavaler,/ loial unei singure/ doamne./ Fiindcă n-o mai găsesc./ Și resimt până-n inimă/ boldul rece, de fier,/ al thanaticei toamne. [...] eu sunt un străvechi trubadur,/ un uitat cavaler,/ care-și așteaptă,/ împotriva oricărei/ speranțe,/ stăpâna.” (Poemul 7
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
cavaleri și de eroi autohtoni, a căror onestitate nu poate fi pusă sub semnul întrebării: “Nu știu nici a/ minți, nici/ a-nșela.// De-aceea, ea. Doar/ ea./ Și numai ea.” (Poemul 30, p. 48) Cavaler anacronic, care a îmbrăcat armura cernită într-un ungher dintr-o cetate, ale cărei ruine aruncă umbre peste “negrul burg”, poetul a servit o Doamnă în adevăratul sens al cuvântului. “Ființa adorată” (p. 11), “stăpâna” (p. 16), “cu frumoșii săi pași” (p. 12), trebuia să
MIRELA-IOANA BORCHIN, NIRVANA ...DOAMNE, CUM! de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374547_a_375876]
-
supușii Împăratului...... AMORUL! IUBIREA TA Cum poți denumi "Iubire" Ce ai simțit tu pentru mine? Tot ce-ai căutat a fost Să te satisfaci pe tine... Te-ai apropiat încet de mine, Calculat și fără teamă... Cavaler de cruciade În armură de aramă... Cu vorbe dulci și calculate Sufletul mi l-ai mișcat... M-am lasat dusă de valuri Și încredere ți-am dat... Un compliment...o melodie... Și la toate...un gând bun... A urmat un telefon... Și m-am
TIMPUL IUBIRII de ADA SEGAL în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373430_a_374759]
-
-nvățase bine rolul despre lupul singuratic. Doi pescari de vreme bună se-ntreceau într-un oftat: Doamne-am zis, există-n toate un destin îngândurat! Mai departe-am mers prin zodii, le-am găsit lângă un foc, Descântau de zor armura din misterul unui joc. Am ajuns la miezul nopții, am venit dinspre aval; Un străjer, la poarta mare, purta fracul roșu-pal. Mi-a întins un braț albastru, avea pasul lung și greu: Te aștept de-o veșnicie, eu sunt valul
PRIZONIERA DE LUMINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371508_a_372837]
-
zic așa, și ca să nu ne pierdem umorul, cu o concretețe amețitoare, și iarba, și tufișurile prin care umblam, pe vremea când eram lup, am simțit, cum ți-am povestit, lumea aceea a taberei, am auzit zgomotul copitelor, am simțit armura, l-am văzut pe Litovoi aici, la mine în casă. Privesc aceste avataruri, le contemplu și, de fapt, mă privesc pe mine însumi. Sunt singur și mai mulți. Mirela-Ioana BORCHIN: Până la urmă, pentru un cititor, nici nu contează dacă în
CONVORBIRI CU POETUL EUGEN DORCESCU (1) DESPRE AVATAR de MIRELA IOANA BORCHIN în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373950_a_375279]
-
luna Ce-nvăluie a mea inimă singuratică, Ea stinge cu mult zel furtuna Luminând cu o strălucire sălbatică... Este greu, nu înțeleg prea bine Încercând a da bun sens iubirii, Luna martoră, ce un suspin reține Pătrunzând în cămașa grea a armurii! Spui că mă iubești, o dragoste bună, Dar fără ca al tău nume să-l unești Cu al meu într-o frumoasă cunună, Ce înseamnă pentru tine să iubești? Rațiuni mai importante decât mine Te obligă să mă ți departe Și
MISIUNE de MARILENA DUMITRESCU în ediţia nr. 2139 din 08 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374134_a_375463]
-
legendare care m-au urmărit de-a lungul anilor, pe când am urcat pentru prima oară spre zidurile ruginii. Privirea mi-am îndreptat-o spre Cetatea Universitară, Muzeul farmaceutic și bine înțeles către Castelul Regal . E drept că ici, colo printre armura de un verde pătrunzător, se întrevăd zidurile groase, drepte și armonioase care străjuiesc de mii de ani ascunzând cu dibăcie povestiri din trecutul îndepărtat dar și frumusețile prezentului, a studențimii care vine să învețe cu râvnă din imensa cultură ,reala
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
legendare care m-au urmărit de-a lungul anilor, pe când am urcat pentru prima oară spre zidurile ruginii.Privirea mi-am îndreptat-o spre Cetatea Universitară, Muzeul farmaceutic și bine înțeles către Castelul Regal .E drept că ici, colo printre armura de un verde pătrunzător, se întrevăd zidurile groase, drepte și armonioase care străjuiesc de mii de ani ascunzând cu dibăcie povestiri din trecutul îndepărtat dar și frumusețile prezentului, a studențimii care vine să învețe cu râvnă din imensa cultură ,reala
PAUL LEIBOVICI [Corola-blog/BlogPost/371832_a_373161]
-
Ediția nr. 838 din 17 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului bolnav sunt de tine viață visez ochi și cer albastru visez fluturii pe floare și-o coamă de cal măiastru pe piciorul meu de iad toate dorurile cad și-n armură de descânt ucid aripa de sfânt umblu ca un lup prin crâng golit de suflet nătâng mi-a zburat săracu-n stele pe saturnul de inele și-am rămas al nimănui cu crucea la căpătâi un destin scăpat în gol
BOLNAV SUNT DE TINE VIAŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 838 din 17 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345909_a_347238]
-
cerească lacrimi grele și înnourate torturează cerul bolovani de tristețe se rostogolesc pe pământ Furtuna pune stăpânire pe împărăția cerului soarele devine prizonier este surghiunit în temnița tenebroasă a nemiloasei furtuni din fericire însă totul este temporar curcubeul cavalerul în armură policoloră se arată la orizont afișând un zâmbet larg care exilează furtuna neagră și grea curcubeul a descătusat soarele exilat și i-a readus cerului zâmbetul celest... Referință Bibliografică: Plânge cerul / Viorel Vintilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PLÂNGE CERUL de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1128 din 01 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347314_a_348643]