119,094 matches
-
expoziția Iașii în arta plastică, o temă inepuizabilă, desigur, la care pictorul avea să se întoarcă mereu, fiindcă nu era o simplă secvență de parcurs, ci o materie susceptibilă de noi și noi investigații, dincolo de retorica rutinieră ce amenința îndeobște arta. Peisaje urbane, case, acoperișuri, interioare, figuri stilizate la maximum, pe linia unei prestigioase tradiții plastice, aunțau parcă un "muzeu imaginar" în expansiune, a cărui formă ultimă (dacă există) nu se putea bănui. Toate se întemeiau pe o reflecție severă, sistematică
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
Gheorghiu a ales câteva, îndeosebi din spațiul civil, pentru a le fixa pe pânză și a le rândui apoi într-o expoziție, la Iași (1995) și la Veneția (2000), iar acum într-o carte plină de sugestii pentru iubitorii de artă, ca și pentru fidelii cetății. Le-am văzut pe unele într-o incintă academică, invitând la popas spiritual, la meditație fără grabă într-o lume al cărei ritm se află în plină creștere. Uși modeste, ca aceea de la bojdeuca lui
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
treacă pragul ca să pătrundă în realitatea de dincolo. Ușile pictorului diferă însă prin sugestiile pe care le provoacă, prin magia lor plastică, aceeași în esență la ușile masive de cetăți și palate, ca și la colibele umile. Stă în puterea artei să transfigureze. Într-un film de Robert Bresson, Balthazar, incită frecvența cu care eroii deschid și închid uși: gesturi simbolice, cu sensuri ce invită la reflecții pe marginea a ceea ce înseamnă prezență sau lipsă, chemare sau refuz, perspectivă sau opacitate
Ușile lui Val Gheorghiu by Alexandru Zub () [Corola-journal/Journalistic/15433_a_16758]
-
profundă care nu poate separa muzica de poezie, dimpotrivă: "Totuși, undeva în sine știe bine că cuvintele poetice sunt un efort muzical, că muzica dibuie prin sunete vorbele ce ar vrea să pronunțe..." În raționamentul contradictoriu al Străinei, "de ce două arte suprapuse", caută totuși "melodia pentru astfel de cuvinte", căutarea împinge imaginația compozitoarei către acel moment al trăirii sentimentului poetului, numit "minut al contemplării": "Nu sunt versuri, sunt vorbe ce s-au născut firesc, privind în sus, cerul, într-o anume
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
însă, inevitabil, un set de trăsături comune: se disting nu numai prin eleganța și precizia verdictelor, dar mai cu seamă prin extrema luciditate a cronicarului și prin prioritatea acordată contextelor. O dată în plus, ni se demonstrează că, la ora actuală, arta și etica nu sînt incompatibile, ci, vrînd-nevrînd, complementare. Ultima secțiune a cărții (Jurnal la Praga - mai 1999), completează perspectiva estetică din paginile anterioare, cu o serie de însemnări și reflecții care trădează talentul de prozator al autorului. În clipa de
(Con)texte by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15387_a_16712]
-
parte... nivelul realizării spectacolului, unul în adevăr remarcabil, ar trebui să se constituie într-un etalon al condiției obișnuite, si nu într-o situație de excepție. Știm că s-au făcut eforturi considerabile... în condițiile în care susținerea culturii, a artei, este în acest moment, la noi, derizorie la nivelul autorităților statului. Mișcarea managerială instituită în vederea acestei montări a fost dintre cele mai importante. Disonantele - le pot numi astfel? - au fost puține și țin de tentația realizatorului de a împlini și
Simbol efemer by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15431_a_16756]
-
ori, simple gesticulații și strigăte în pustiu, în vreme ce mișcările aparent lente, dar care lucrează chiar la fundamentul unui fenomen sînt, în mod doar aparent paradoxal, evenimentele cu adevărat cruciale. În acest sens, nu insurgentul Duchamp, cel care a negat vehement arta muzeificată, a schimbat radical fața picturii moderne, ci provincialul Cezanne, care n-a ieșit din bidimensional și n-a incendiat simbolic nici măcar vreo casă memorială. La urma urmei, regîndirea fenomenului din chiar spațiul său de referință și reconstrucția acestuia cu
O revoluție de catifea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15434_a_16759]
-
un lucru pierdut mai devreme. Poate am pierdut ce-am găsit mai târziu. Sentimente și impresii m-au cuprins. Acum totul e precum punctele puse în paranteze. Pe undeva m-am strecurat undeva m-am ascuns - Chiar nu-i grea arta de-a dispărea din ochi. îmi tot bat capul poate ceva prin crengile lui adormite de-atâția ani se va trezi zumzăind Nu. Evident cer prea mult, chiar o secundă.
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
Pavel Șușară I. Parteneriat și adversitate Spre finele anului trecut, Muzeul Național de Artă a găzduit unul dintre cele mai importante evenimente ale sezonului care, din păcate, a trecut aproape neobservat; este vorba de expoziția de pictură și sculptură a Sultanei și a lui Ovidiu Maitec. Artiști bine cunoscuți în peisajul nostru cultural de
De la parteneriat la comuniune by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15455_a_16780]
-
-și sfârșise existența prin sinucidere devine destinul propriei sale iubiri. Trebuie să afle cine a fost, s-o reîncarneze, să dea sens vieții ei și a lui. Fără căutarea și "îmbogățirea" arhivarului (adică a scriitorului, adică a demiurgului, metafora rostului artei, al literaturii, al Creațiunii, fiind evidentă) adâncul antropotecii ar fi lumea cealaltă, Neantul. Un scriitor știe însă bine că fiecare om e ceva deosebit. Până la urmă, romanul pare o ilustrare a versurilor lui Goethe (Höchstes Glück der Menschenkinder/ sei nur
Împotriva orbirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15437_a_16762]
-
literară va acorda șase premii, din care cele mai multe vor fi destinate tinerilor și debutanților. Vom acorda și Marele Premiu pentru Cartea Anului, în valoare de 100 de milioane de lei. Revista va fi în continuare deschisă tuturor scriitorilor valoroși, tuturor artelor, ca și literaturilor străine. Capitolul rezervat evenimentelor culturale din actualitate va spori. De altfel, nu peste mult timp, va debuta seria lunară a Întîlnirilor "României literare", lunare în cadrul cărora invitați de marcă vor trata tocmai astfel de subiecte din actualitatea
Nou început de drum by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15487_a_16812]
-
ale câmpurilor de luptă, ale înfruntărilor politice cucerind lumii atenția... Pe când, viața... lucrul adevărat, pe care, datorită simplității, nici nu le mai sesizăm,... trec, pot trece... ca niște evenimente complet intime; ...pot trece ca și inexistente, dacă nu ar fi arta și nu le-ar înregistra ochiul, măsura, simțirea artistului inefabil...
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]
-
rând Ce plăcere rarissimă să citești un "polițist" bun: acest giallo filosofico al lui Antonio Tabucchi va bate, fără îndoială, recordul vânzărilor de la Polirom, fiindcă nu numai acțiunea (vie, misterioasă, palpitantă) sau "mesajul" (optimist, umanist: binele va învinge!) dar și arta narațiunii, conturul personajelor și mai ales "trama filosofică" destăinuie un maestru care, à la Calvino sau Umberto Ecco, se "joacă" și comercial. Profesor universitar, lusitanist, cu unele cochetării diplomatice (a fost director al Institutului Italian de Cultură din Lisabona între
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
de romane în mare parte premiate și ecranizate, Antonio Tabucchi "pune în aplicare", în thriller-ul Capul pierdut al lui Damasceno Monteiro, știința sa despre critica filosofiei iraționaliste moderne de tip lukácsian. De altfel, Georg Lukács, cu antropocentrismul său pozitiv (arta are "menire dezalienantă, dizolvă fetișurile vieții cotidiene, aparența obiectuală a relațiilor umane") și ontologia în centrul căreia se află analiza categoriei fundamentale a muncii, este ironizatul "patron filosofic" al romanului. Patronul poetic-ficțional este Carlos Drummond de Andrade, citat chiar în
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
fugă de acasă pentru a nu fi deportat, conform "modei" delațiunilor "bine orchestrate". Nevoia îl duce departe de o posibilă viață normală, de "sonoritatea unei muzici compuse ca pentru o defilare de stadion", dar și de crimele fără milă față de "arta burgheză" (arderea unei viori... amintindu-ne de distrugerea mașinilor de scris...) Ascuns, o vreme, la o rudă depărtată din Ucraina (solidaritatea țărănească fiind mai viguroasă decât a orășenilor moscoviți), Alexei Berg e luat în cele din urmă de vâltoarea egalizatoare
Capul tranșat al parlamentarului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15461_a_16786]
-
la mijlocul lui ianuarie un mare scriitor spaniol, laureat al Premiului Nobel în 1989, Camilo José Cela. Curînd după debutul cu un volum de versuri aflat sub semnul lui Góngora, a fost perceput ca un stilist surprinzător de stapîn pe mijloacele artei literare, iar nu mult după aceea, cînd a publicat romanul Familia lui Pascual Duarte (1942) și Călătorie în Alcarria (1945), s-a impus, în atmosfera rigidă de după războiul civil ca un scriitor cu o incontestabilă vocație a adevărului de substanță
Camilo José Cela sau adevărul profund și dureros by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/15459_a_16784]
-
simțul versificației; autorul nu mizează pe noutatea ideii, ci pe prelucrarea ei. Colajul de titluri sau de texte jurnalistice (a căror autenticitate e dovedită fotografic în volum) aduce surpriza juxtapunerii unei diversități de limbaje și situații, dar dovedește mai ales arta de a le compune, de a contrapune, de a rima, de a alterna și chiar de a evada din sfera lor. Tăieturile de ziar (titluri și subtitluri de tot soiul, anunțuri publicitare, anunțuri matrimoniale) se fixează în versuri cu ritm
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
deja, un Glob de aur, și îi va aduce, probabil, un al doilea Oscar, după Gladiatorul), neozeelandezul Russell Crowe își consolidează, la 38 de ani, statutul de mare actor al lumii. Filmul poate fi văzut și ca o performanță de arta actorului în sine. E fascinant cum jonglează Russell Crowe cu vîrstele și cu "mințile" - de la tinerețea în stare de implozie, la maturitatea agresată de neliniște și boală (o boală care schimbă fizicul, gesturile, vocea, mersul, expresivitatea corporală), pînă la epuizarea
Misterioasele ecuații by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15458_a_16783]
-
marilor puteri împotriva țărișoarei și al obsesiei noastre cu premiul mult rîvnit. Pur și simplu extraordinară e povestea O conferință de pomină, personajele sînt incredibil de minuțios urmărite, atmosfera de epocă berlineză de început de secol XX e reconstituită cu artă, Jacques Bigot seamănă cu Delavrancea din scrisorile lui Caragiale. Cei doi Florin Manolescu se adresează deci unor cititori diferiți, această adresare fiind ea însăși un joc cu strategii pe care nu putem decît să le savurăm pe îndelete. Florin Manolescu
Florin Manolescu și Florin Manolescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15471_a_16796]
-
fundal dar niciodată folosită ca resort pentru intrigă), construiți o narațiune à contre coeur, care avansează în ciuda ei înșiși, împinsă la drum de o inteligență bântuită. Când începeți un roman nou, ce e mai important, mintea (inundată de ecouri din arte și vremi) ori sufletul (asaltat de un irezistibil lirism)? Mintea este suflet.
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
o carte ieșind din prefață"). Un aspect deosebit de interesant este faptul că toți acești scriitori "târgovișteni", debutanți toți la peste 40 de ani, cum bine știm (vârstă până la care abia ai timp, cum spunea Lampedusa, să absolvi școala primară a artei) au intrat în istoria literaturii cu cărți, stilistic vorbind, impecabile, refuzând cu sadism, aș zice, criticilor plăcerea și, de ce nu, orgoliul de a remarca cu minuțiozitate evoluțiile artistice de la o carte la alta. Cum s-a remarcat deja, stilul lui
Reușita scriitorului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15489_a_16814]
-
înșiși autorii lor n-au mai vrut nici conferințe de presă, nici cronici, nici publicitate, n-au mai vrut nimic decît tăcere; au avut-o din plin. În ceea ce mă privește, deși știu că e absurd, fiind vorba de o artă a spectacolului - cred că nu trebuie "să te bagi cu forța" într-o sală de proiecție; cred că trebuie respectat dreptul unui cineast de a fi "lăsat în pace" în durerea lui, în eșecul lui... Se știe, dacă un manuscris
Cinema cu handicap by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15504_a_16829]
-
propune să glumim puțin. Cu obiectele acestea, împreună cu Paul Neagu, sau în paralel cu Paul Neagu, dar, oricum, împreună (pentru că am semnat împreună un... nu puteam să-i spunem, pe vremea aceea, un manifest, ci un fel de program al artei obiectuale..) Unde și cînd s-a întîmplat asta? În România literară, chiar în România literară, la provocarea Dnei Anca Arghir, înainte de 1972. Acel program a fost, și îmi permit să spun asta nu pentru mine, nu pantru Paul Neagu și
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
Paul Neagu s-a dus pe drumul său, iar drumul meu nu a cantonat în obiect. Atenție, însă: nici o legătură între aceste obiecte și traseul suprarealist al obiectelor! Atenție: nici o legătură între aceste obiecte și obiectele constructiviste! Aceste obiecte, această artă objectuală (deși nu-mi place termenul) erau/era, mai degrabă, un fel de scenografie. Avînd în vedere că suprarealismul însuși se joacă alert și copios cu scenografiile, te simți solidar cu această mișcare, îi împărtășești cu luciditate obiectivele, estetica, retorica
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
sunt obstinat, dar asta e...-, se clădește pe exactitate și pe rigoare... Poți să revii la orice, poți să revii și la prestidigitație și chiar la spectacolul de circ... ...și la Paolo Ucello... ...și la Ucello și la toată istoria artei, dacă vrei. Nu, numai la Ucello. Pentru că el, Paolo Ucello, este hipermaestrul meu în lumea și în disciplina văzului. Dar nu Paolo Ucello pictorul, ci Paolo Ucello scamatorul. Eu mi-am dat permanent osteneala să văd ce tour de main
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]