3,559 matches
-
nou liniște. Zalman Aron se așeză înapoi la masă și își sprijini fruntea în palme, dar Levi rămase mai departe nemișcat pe scaunul său, aspru și neînduplecat. Fratele lui își lăsă să-i cadă pe lângă trup mâna zadarnic întinsă. Atunci..., articulă el umil, eu vă urez drum bun și vă doresc să vă găsiți fericirea în Eretz-Israel! Rămâneți cu bine!...Gârbovit, cu capul căzut în piept, fiul ceasornicarului deschise ușa și ieși. De afară i se auziră pașii îndepărtându-se încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
trăiască acolo unde îi place. La noi, în Italia... Da' de unde! interveni Ticu. Pușcăriile sunt pline. Cine-a ajuns la zdup pe vremea lui Stalin, tot acolo e și-acum! Ce-ți închipuiai, că e ca-n Italia?... Așa va să zică?... articulă Nando dezamăgit. Eu credeam că o să fie mai bine!... Își aprinse o țigară și rămase puțin pe gânduri. Apoi se uită la cumnatul său. Dar cu Pătrășcanu ce se mai aude?... Nu se mai aude nimic, răspunse Ticu. Cum nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în poartă, ca să ceară de lucru... Noi ne dăm toată silința să determinăm o schimbare în bine pentru toți. Din păcate, cu guvernul clerical și cu puterea monopolurilor, vă dați seama că lupta noastră nu e deloc ușoară!... Așa deci..., articulă Gheorghiu-Dej cu evidentă părere de rău. Gânditor, el își trecu o mână peste față și își privi ceasul. Apoi se îndreptă din spate, tresărind. Noi, tovarășe, am lichidat monopolurile, declară el cu alt glas. I-am silit pe toți capitaliștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spre el cu mâna întinsă, în timp ce ochelaristul înlemnise în picioare, în spatele biroului său. Aflând ce necaz îl adusese la minister, directorul Uritescu stătu puțin pe gânduri, apoi îl pofti la el în cabinet, ca să vadă ce și cum. Mă scuzați, articulă cu glas umil secretarul, eu nu știam cine e dumnealui... Dacă l-aș fi cunoscut mai dinainte... Ia mai du-te dracului, Costache, că tu nu ești în stare să-l recunoști nici pe taică-tu, dacă ar intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poate, veni grăbit și parcă panicat răspunsul ei. Acum nu e momentul. Și de ce nu?! se miră el, căutându-i privirea și continuând să o țină strâns de mână lângă el. Doar ne cunoaștem destul de bine! Așa îți închipui tu, articulă ea moale, uitându-se într-o parte. Dar cred că te-nșeli. Eu cred că nu mă-nșel, o contrazise el. Doar dacă tu ai, totuși, pe altcineva și nu vrei să-mi spui... Atunci, sigur... Felicia, care îl ascultase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
în căsătorie. Asta ce-nseamnă, mai exact? făcu el uimit. Ńu pricep! Dragule, dacă nu te superi, hai mai bine să lăsăm lucrurile așa cum sunt..., îi ceru Felicia cu glas moale, evitând să-l mai privească. Bine... Atunci... la revedere! articulă el supărat. La revedere! îi răspunse ea, cu o undă de tristețe în glas. Nici unul, nici altul nu se simțea în stare să facă ceva pentru ca despărțirea lor să pară mai firească și mai veselă. Mai stătură câteva clipe față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
cu portarul și cu încă doi inși îmbrăcați civil, apăruți nu se știe de unde. Ei îl somară să se oprească și îi cerură să se legitimeze. Ăsta e!... zise unul dintre cei doi civili, privindu-l cu atenție. Așa, va să zică? articulă celălalt, apucându-l de brațul pe care își pusese banderola tricoloră. Unde aveai de gând să mergi?... Plecam acasă, minți Victor, dând să își elibereze brațul. Cu asta pe mână?! făcu pe miratul primul securist, strângându-l și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
copilului său este incurabilă, mai negru ca momentul morții femeii iubite... Încearcă să descopere pe chipul necunoscutului un semn de recunoaștere... Ochii, poate ochii... Nu le poate prinde privirea care este albă, pierdută într-un spațiu inaccesibil. Justin ? reușește să articuleze cu greutate profesorul. Necunoscutul ridică la înălțimea ochilor profesorului rucsacul pe fondul căruia, de un gri murdar, se poate citi : "Nu există Dumnezeu." Profesorul este zguduit de ceea ce pare să fie o încercare de comunicare, ce ascunde în ea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
până la ultimul om, până la ultimul cal, până la ultimul tun de către luptătorii lui vodă Constantin, care i-au împresurat pe-ai noștri și i-au măcelărit în crucea nopții, tocmai când ies la plimbare duhurile rele. Cuum?! Cuum?! a reușit să articuleze, parcă trezit la realitate dintr-un vis urât, trufașul Rex. Așa precum am spus, mărite rege! Din cei rămași la Cotnari, cam patru-cinci mii de viteji, s-a ales praful și pulberea. Mai întâi că s-au îmbătat cu licorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Cu o manevră energică a apucat-o de braț și a tras-o după sine în baie ca pe un obiect neînsuflețit. Acolo era locul ce i se părea cel mai sigur. Cu un glas abia perceptibil, a reușit să articuleze un singur cuvânt: sârma, în timp ce, cu gesturi disperate ce sugerau ochelari, binoclu, microfoane, arăta către parterul clădirii. Și tot în șoaptă: tov Timpan! Ce timpan? Ce ochean? Ce cablu? Măcar tacă-ți gura, că te aud copiii și se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
o cale destul de lungă: sufrageria, bucătăria, baia și holul trebuiau scotocite până în cele mai mici amănunte, dar doamna i-a mai temperat elanul de prospecțiune oarbă prin amenințare cu poliția și cu Burdujenii. Abia într-un târziu a reușit să articuleze și el trei silabe: Sâr-ma... mic... Ce sârmă? Ce microfoane? Stai, omule bun, liniștit că sârma-i numai în cap la tine! Cineva, nu știu cine, ți-a înfipt-o chiar în creier... Vezi că și la serviciu s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Vetucă. El îndrăznește să facă ordine în alchimia asta și stăruie asupra esențelor din viața oamenilor așa cum este ea, nenorocită-fericită. Și să vezi mare minune mare, nevastă! Papagalul, deși jumulit și ciufulit de mângâierile numeroșilor trecători, vorbește, Vetucă! Zilnic înaripatul articulează, ce-i drept, cam din gușă, câte două-trei cuvinte. Astăzi, de pildă, striga din răsputeri Aici viitoru' adivarat! Mai zilele trecute, Vreu mâncare! Altă dată, Ni-onghețat chicioarili! și Vreu gumaci! Și curioșii se bulucesc ca să asiste la comedie... Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Faină cotitură politică, nene Cipi! Și ziceai, măi vere, că sistemul de pensii stă să crape!.. clevetea în surdină, mai mult ca pentru sine, șeful opoziției. Dar oare de noi ăștia mulți se va ocupa cineva vreodată? a reușit să articuleze cam gutural opozantul, vizibil deranjat de nodul din gât. Că doar cu toții ne-am sacrificat cei mai frumoși ani din viață pentru români și pentru țară! a mai adăugat vrednicul de înaltă cinstire parlamentar dâmbovițean, aproape printre lacrimi. * * * Deși retras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dădeau mâna, chiar dacă ceva mai înainte așteptau prilejul răzbunării. Într-una din zile, la casa Fodurenilor s-a iscat zarvă mare: Văleu! Omu neu! Văleu-văleleu!! Omu neu!! Cine-mi va purta de grijă, Omu neu?! Dumnezeu, a mai reușit să articuleze Omu... A treia zi, marea zarvă s-a repetat, dar în prezența unei ogrăzi de oameni: Unde mergi, Omu neu? Pe care drum ai apucat, Omu neu? De ce mă lași de una singură și te duci pe calea fără de întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
așa cum o face, fără șovăială, crudul măcelar cu bietul animal neprihănit și blând, încât, din gingașa și catifelata făptură, ce fusese odată Calra, acum mai rămăsese doar o pată mare și roșie pe un pat diform. Muri fără să poată articula nici cel mai mic sunet. Pe el nimic nu-l puse în încurcătură; totul decurse precum dorise el să decurgă, conform planului său dinainte stabilit. Acum, se isprăvise! Ca din senin, ura oarbă și incandescentă a bărbatului se spulberase, iar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
iese la plimbare, hai-hui, hai-hui... Pe bancheta autobuzului, încovoiată de dureri de spate, simțind că-mi dau duhul la gândul că, mâine, va suna ceasul la patru, pentru deplasarea la Nara (o oră distanță cu trenul de Kyoto), reușesc să articulez: "Dar cum vă relaxați voi, japonezii? Este inuman, nimeni nu poate trăi așa... Până și Dumnezeu a avut nevoie de odihnă... Fie că sunteți la muncă, fie că sunteți în vacanță, voi nu vă odihniți niciodată?". "Ba da", zice Reiko
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ei de feminitate hrănitoare, portretizată fiind prin doi sâni uriași umflați de lapte, cu sfârcuri proeminente, asupra cărora nu este greu de imaginat ațintită privirea tânjitoare a unui Oedip cu ochi oblici. În plus, un mare număr de kanji se articulează din interiorul acelei naturi instinct (Triebnatur), al cărei motor îl constituie libidoul agresiv, prin care, iată, războinicul (samurai) apare stilizat sub forma unui penis în erecție 士, iar un vechi kanji chinezesc, cu o multitudine semantică asociind ideea de "tortură
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
credința noastră strămoșească cea conformă cu Evanghelia eu aș fi cel dintâi care să arunc piatra-n capul lor și să cer arderea lor de vii, ca unii ce au exploatat blândețea sufletului românesc și răbdarea lui"189. Finalul articolului articula perfect scopurile, pe care le credea superioare, ale adepților cremațiunii, nu doar de a răspunde unei utilități publice, ci și de a împlini un rost desemnat de existența umană. O astfel de idee putea așadar trona pe frontispiciul oricărei argumentații
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din care să se întrețină. Nu au adăpost, fiind alungate din casa părintească. Traversează un moment de criză, aflându-se în situația de a avea nevoie de ajutor pentru a oferi îngrijire propriului copil. Părea că întreaga structură identitară se articula în jurul faptului că sunt mame și fiindcă acesta devenise un mijloc de legitimare. Se justifica astfel prezența în Centrul mamă-copil și apărea ca dimensiunea principală existențială, în contextul în care mama rămăsese singura rudă atașată copilului, unicul părinte, de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
ne bazăm pe acele seturi de adevăruri în care credem. Când o problemă complexă, cum ar fi cea a familiei monoparentale, intră în sfera atenției publice, apare ca un important conglomerat de idei și simboluri pe fondul căruia se vor articula sau nu șansele de a fi soluționată. Imaginea-simbol a mamei singure și sărace a fost consacrată drept chintesență a dependenței de tip welfare 16 (M.L. Shanley, U. Narayan, 2001, p. 65). Dependența de asistența publică (mai ales prin alocația pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
cultural-educative, religioase, juridice etc.). Tocmai de aceea, este o ocazie prin care femeile devenite mame se confruntă cu relațiile de putere în grupurile din care fac parte. În societatea românească, în măsura în care aceasta este conservatoare privind valorile familiei, instituția maternității se articulează conform cu ordinea patriarhală: femeile, ca mame, sunt nevoite să se subordoneze regulilor tatălui. La limită, maternitatea poate fi receptată ca un tip aparte de „instituție totală”28. Vizez situația în care se află mamele în primele zile, luni de viață
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
te raporta la lume; un factor de maturizare, ocazie de obiectivare a eului, premisă a unei filosofii unificatoare asupra vieții. Maternitatea permite dezvoltarea pentru femeile devenite mame a ceea ce s-ar putea numi o „psihologie a proiectului personal”. Astfel, se articulează o serie de așteptări, atât față de copil, cât și față de sine. Un rol autoformator pentru femei îl are, în acest context, iubirea pe care o poartă față de copiii lor: iubirea maternă. Chiar copilul receptează iubirea maternă ca pe un dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
avea un caracter impersonal; cei ce dețineau puterea o preluau în virtutea unor reguli transmise prin tradiție, iar raporturile de dependență erau de tip patrimonial (C. Pîrvulescu, 2000, p. 39). Tot pe tradiție se bazează, în cele mai multe familii, modul cum sunt articulate raporturile de putere. În familia patriarhală, cel care avea ultimul cuvânt în luarea hotărârilor era soțul, tatăl, fiindcă așa se petrecuseră lucrurile și în familia tatălui și în cea a bunicului său. Conform cu obișnuințele, familia avea o structură stabilă și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
civilizată, ca un demers de menținere în normalitate. Am văzut că femeile și bărbații se confruntă cu probleme diferite privind drepturile lor în legătură cu copiii cărora le sunt părinți. O altă gamă de probleme se creează atunci când obligațiile față de copii se articulează de așa natură încât îngrădesc drepturile părinților ca persoane autonome. Astfel, emanciparea femeilor - idee constant promovată de gândirea feministă, indiferent de orientarea ei particulară (liberală, socialistă, radicală, comunitară etc.) - a fost receptată în alte perspective drept o modalitate de destructurare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
situație de viață care poate fi receptată drept o disidență. O femeie poate, de exemplu, să fie mamă fără să fie soție. Relațiile parentale sunt posibile în mod independent față de cele maritale. În plan privat, pentru mulți părinți singuri, se articulează strategii de existență care le permit emanciparea. Este un tip de șansă care nu poate fi ratată 8. 2. Patriarhal sau partenerial - inegalități subiectivetc "2. Patriarhal sau partenerial - inegalități subiective" Trebuie să recunoaștem că ideologiile diferenței care ne definesc ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]