400 matches
-
În biologie, chitina (CHNO) este o polizaharidă, o substanță organică asemănătoare cu celuloza, care formează exoscheletul insectelor sau al altor artropode, (crustacee sau arahnide). Se întâlnește de asemenea în alte regnuri, precum licheni sau anumite specii de ciuperci. De exemplu, carapacea unui crab conține 25% chitină și 75% carbonat de calciu. În 1821 francezul Henri Bracon (Braconnot), directorul grădinii botanice din
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
polimerilor alăturați, rezultănd într-un material mai rezistent. Numele chimic al moleculei este poli N acetil D glucosamina, β-(1,4)-2-Acetamido-2-dezoxi-D-glucoză sau simplu N-acetill-D-glucozamină β-(1,4) N-acetil-D-glucozamină. În formă pură, chitina este translucidă, pliabilă, rezistentă și dură. La artropode este adesea modificată, fiind încorporată într-o matrice proteică dură care formează exoscheletul. În forma pura are o textură și consistență de piele, dar combinată cu carbonat de calciu, devine mult mai rezistentă. Diferența între forma modificată și cea nemodificată
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
între forma modificată și cea nemodificată se poate vedea comparănd o omidă (nemodificată) cu un gândac (modificată). Cu toate ca este translucidă, dimensiuni diferinte ale straturilor paralele de microfibre pot crea culori structurale, datorită fenomenului de interferență.. Chitina este prezentă în exoscheletul artropodelor din Cambrian, precum trilobiții. Cea mai veche mostră de chitină datează din Oligocen, cu 25 milione de ani în urmă. Chitina este unul din constituenții cuticulei la insecte, păienjeni sau crustacee, și are rol protector. Combinată cu carbonatul de calciu
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
milione de ani în urmă. Chitina este unul din constituenții cuticulei la insecte, păienjeni sau crustacee, și are rol protector. Combinată cu carbonatul de calciu ea devine rigidă și formează exoscheletul crustaceelor, de exemplu al melcilor. Chitina găsită în cuticul artropodelor este chitină alfa, în care lanțurile de molecule de chitină sunt alineate de manieră antiparalelă prin legături de hidrogen. La brahiopode, la cefalopode și la anelide se găsește chitină beta unde lanțurile de molecule sunt aliniate de manieră paralelă. Chitina
Chitină () [Corola-website/Science/322967_a_324296]
-
semnalizarea. Păianjenul detectează prada prin vibrațiile firelor, la atingerea lor de către victimă. Cân prada se apropie de vizuină, păianjenul sare brusc și o înțeapă cu chelicerele. Apoi, prada este adusă în vizuină și consumată. Se hrănesc cu diferite insecte, alte artropode, uneori cu vertebrate mici. Uneori păianjenul foarte flămând își va aștepta hrana în afara vizuinii, însă și în acest caz el folosește firele de semnalizare. Masculii sunt în stare să depășescă comportamentul agresiv al femelelor. Femela niciodată nu va călători departe
Ctenizidae () [Corola-website/Science/319398_a_320727]
-
Tagma, în biologia neveratebratelor, reprezintă o regiune sau un grup specializat de segmente la artropode, cum ar fi cap, torace și abdomen, cu o funcție comună. Segmente tagmei pot fi contopite sau mobile. Diviziunea tagmei în funcție de clasă. De exemplu, la trilobiți tagmele sunt numite cefalon (cap), torace și pigidiu (coadă), la hexapode aceste diviziuni sunt
Tagmă () [Corola-website/Science/319850_a_321179]
-
de o bacterie (Borrelia burgdorferi ), transmisă omului prin înțepătura de căpușă. Nu toate căpușele sunt purtătoare ale bacteriei Borrelia. Boala Lyme, denumită și borelioza, este o afecțiune transmisibilă, cauzată de bacteria Borrelia burgdorferi, se transmite prin mușcătura de căpușă. Aceste artropode înrudite cu păianjenii sunt mai active pe perioada verii și preferă zonele cu ierburi înalte, astfel încât sunt un pericol mai ales pentru turiștii din zonele montane, excursioniști, grădinari etc. Căpușele pot folosi drept gazde animalele de companie, precum câinii, sau
Maidanez () [Corola-website/Science/315878_a_317207]
-
de protozoare intestinale 2.5151 Culturi în vitro pentru hemoflagelate tisulare 2.5152 Culturi în vitro pentru alte protozoare 2.5153 Culturi pentru protozoare prin pasaj pe animale 2.5154 Culturi pentru helminti prin pasaj pe animale 2.5155 Creșterea artropodelor 2.5159 Alte culturi de paraziți 2.516 Teste serologice pentru detectarea anticorpilor specifici antiparazitari 2.5160 Teste RIF pentru detectarea anticorpilor specifici antiparazitari 2.5161 Teste HAI pentru detectarea anticorpilor specifici antiparazitari 2.5162 Teste latex-aglutinare pentru detectarea anticorpilor
ORDIN nr. 1.782 din 28 decembrie 2006 (*actualizat*) privind înregistrarea şi raportarea statistică a pacienţilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă şi spitalizare de zi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273188_a_274517]
-
de protozoare intestinale 2.5151 Culturi în vitro pentru hemoflagelate tisulare 2.5152 Culturi în vitro pentru alte protozoare 2.5153 Culturi pentru protozoare prin pasaj pe animale 2.5154 Culturi pentru helminti prin pasaj pe animale 2.5155 Creșterea artropodelor 2.5159 Alte culturi de paraziți 2.516 Teste serologice pentru detectarea anticorpilor specifici antiparazitari 2.5160 Teste RIF pentru detectarea anticorpilor specifici antiparazitari 2.5161 Teste HAI pentru detectarea anticorpilor specifici antiparazitari 2.5162 Teste latex-aglutinare pentru detectarea anticorpilor
ORDIN nr. 576 din 28 decembrie 2006 (*actualizat*) privind ��nregistrarea şi raportarea statistică a pacienţilor care primesc servicii medicale în regim de spitalizare continuă şi spitalizare de zi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/273189_a_274518]
-
I și II la acesta, astfel cum au fost finalizate în cadrul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală la 28 noiembrie 2003. În cadrul acestei evaluări globale, statele membre ar trebui să acorde o atenție specială protecției operatorilor, consumatorilor și artropodelor nevizate. Condițiile de autorizare ar trebui să includă măsuri de reducere a riscului, după caz. (1) Mai multe informații despre identitatea și specificația substanței active sunt furnizate în raportul de revizuire." 1 JO L 230, 19.8.1991, p. 1
32004L0020-ro () [Corola-website/Law/292644_a_293973]
-
propagă prin membrane în plămâni iar apoi în celulele roșii. Hemoglobina se atașează de , schimbându-și culoarea din roșu albăstrui în roșu deschis ( e eliberat din altă parte a hemoglobinei prin efectul Bohr). Alte animale folosesc hemocianină (moluștele și unele artropode) sau hemeritrină (păianjenii și homarii). Un litru de sânge poate dizolva 200 cm de . Tipuri de oxigen reactiv, cum ar fi ionul superoxid () și peroxidul de hidrogen (), sunt produse secundare nocive ale folosirii oxigenului în organism. Părți din sistemul imunitar
Oxigen () [Corola-website/Science/297158_a_298487]
-
floră alpina. Fauna este una bogată, asemănătoare celei australiene. Cuprinde peste 650 de specii de păsări, cum ar fi pasărea Paradisului, cazuarul, pasărea umbrar și cca 222 de specii de mamifere(în special rozătoare și marsupiale), majoritatea nocturne. În categoria artropodelor se remarcă fluturi și tarantule uriașe. Reptilele sunt și ele numeroase(Crocodilul de Nouă Guinee). Este densă, cu adevărate fluvii(Fly, Purari, Sepik), mai ales că debit. Cele mai importante sunt aurul, argintul, cupruul, gaze naturale, cherestea, pescuitul. Papua Nouă
Papua Noua Guinee () [Corola-website/Science/298135_a_299464]
-
Ordinul - (Gigantostracea)sau scorpionii de mare, este un grup dispărut de artropode. Dintre artropodele fosile este cel numeros și cunoscut grup. Cuvântul "eurypterid" provine din cuvântul grecesc "eury" - "larg", iar sensul cuvântul "pteron" este "aripa" . Cel mai mare, din genul "Jaekelopterus", avea lungimea de 2 metri, dar cele mai multe specii au avut mai
Eurypterida () [Corola-website/Science/318107_a_319436]
-
Ordinul - (Gigantostracea)sau scorpionii de mare, este un grup dispărut de artropode. Dintre artropodele fosile este cel numeros și cunoscut grup. Cuvântul "eurypterid" provine din cuvântul grecesc "eury" - "larg", iar sensul cuvântul "pteron" este "aripa" . Cel mai mare, din genul "Jaekelopterus", avea lungimea de 2 metri, dar cele mai multe specii au avut mai puțin de
Eurypterida () [Corola-website/Science/318107_a_319436]
-
reprezintă un taxon de artropode, care include milipede, centipede și altele. Grupul care cuprinde 13 mii de specii, în totalitate terestre. Deși numele lor sugerează că aceștia au peste mii de picioare, numărul membrelor variază de la 10 până la cca 750 ("Illacme plenipes"), dar se întâlnesc
Myriapoda () [Corola-website/Science/319634_a_320963]
-
reprezentanți al clasei Chilopoda. Este un chilopod de culoare galben-gri cu 15 perechi de picioare. Inițial specie endemică pentru regiunea mediteraneană, acesta s-a răspândit în toată lumea locuind de obicei în casele oamenilor. Este un insectivor, se hrănește cu alte artropode, cum ar fi insectele și arahnidele. "" este de 25 - 35 mm în lungime și are până la 15 de perechi de picioare extrem de lungi. Cu tot cu antene, aceasta are vizual între 75 mm - 100 mm în lungime. Aceste picioare delicate sunt atașate
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
în repaus, nu e ușor să indentifici capul acesteia. Femelele depun ouăle primăvara. Într-un experiment de laborator 24 de scutigere au depus în medie 63 de ouă, iar maximul a fost de 151 de ouă. Ca și la alte artropode, larvele scutigerii reprezintă versiuni miniaturale ale adulților, deși cu un număr redus de picioare. La eclozare, tinerii au numai patru perechi de picioare. La prima năpârlire se dezvoltă doar o pereche de membre. La celelate cinci năpârliri ulterioare se adaugă
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
oamenilor, deoarece se hrănește cu diverse insecte dăunătoare din case. Ea nu poate aduce stricăciuni mobilierului sau produselor alimentare. Chiar dacă sunt veninoase, membrele sunt foarte subțiri ca să penetreze pielea umană."Scutigera coleoptrata" vânează păianjeni, păduchi, termite, gândaci, furnici și alte artropode întâlnite în case. Preventiv, scutigera injectează venin în prada cu ajutorul unor membre specializate. Acestea nu fac parte din aparatul bucal, așa că strict vorbind această este o înțepătură și nu mușcătură. El este vânător nocturn, lucifug. În ciuda prezenții unor ochi fasetați
Scutigera coleoptrata () [Corola-website/Science/319723_a_321052]
-
vedea în glifa de jos) sau urechile (la petroglifele antropomorfe, vezi secțiunea următoare). Reprezentările de păsări sunt destul de răspândite, multe dintre glife redau fregate care sunt asociate cu zeitatea pascuană supremă: Makemake. Alte glife au forme de pești sau de artropode. Un număr redus de glife sunt similare cu petroglifele răspândite pe insulă. Tradiția orală a reținut că fie Hotu Matu‘a, fie Tu‘u ko Iho, fondatorii legendari ai civilizației pascuane, au adus 67 de tăblițe din locurile natale. Tot
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
și 1 pentru forme geometrice și pentru reprezentări de obiecte neînsuflețite, 2 pentru figuri cu „urechi”, 3 și 4 pentru figuri cu guri deschise, 5 pentru figuri cu diferite capete, 6 pentru figuri cu ciocuri și 7 pentru pești și artropode. Cifra zecilor și unităților au semnificații similare. Spre exemplu, glifele 206, 306, 406, 506 și 606 au toate un braț sau o aripă îndreptată în jos pe partea stângă iar pe partea dreaptă un braț cu patru degete, ridicat: Există
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
vest, cu excepția Australiei. Unele specii au fost întâlnite în ecosisteme forestiere sau de stepă. Iarna solifugele hibernează, uneori și în perioada aridă de vară. Solifugele sunt animale carnivore sau omnivore, majoritatea speciilor se hrănesc cu termite, gândaci nocturni și alte artropode. Cele mai curajoase au fost observate mâncând șerpi și rozătoare. Unele solifuge au fost filmate consumând chiar și șopârle. Prada este detectată cu ajutorul pedipalpilor, apoi ucisă și fărămițată în bucăți de către chelicere. După aceasta, victima este lichefiată cu sucuri digestive
Solifugae () [Corola-website/Science/318520_a_319849]
-
pereților permite schimbul de gaze cu apa din jur, datorită diferenței presiunii osmotice. Acest sistem este mai avansat decât un aqualung, care trebuie să fie reumplut cu aer. Păianjenul de apă se hrănește cu diverse insecte acvatice, crustacee și alte artropode. El vânează înotând rapid printre plante. După ce și-a prins prada, o aduce în cupolă. Foarte rar, hrana neconsumată este depozitată în cupolă. La rândul lor, păianjenii sunt mâncați de pești și broaște. Masculii sunt mai activ și înotători mai
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
mică de 20° C, timp de 1 - 2 luni. Umiditate: mai mică de 50%. Tipul și grosimea substratului: 3 - 5 cm de nisip amestecat cu turbă uscată. Dimensiunea terariumului pentru un individ: 35x20 cm, aerisit permanent. Se hrănește cu diferite artropode mai mici. Această specie este destul de puternică și, uneori, agresivă, de aceea este nevoie de a manifesta o maximă atenție.
Androctonus mauretanicus () [Corola-website/Science/318721_a_320050]
-
la maturitate la 1 - 2 ani, trăiesc în jur de 10 ani. În prezent, ricinuleidele cunoscute habitează doar în litiera pădurilor tropicale și peșteri. Ele preferă zonele umede cu o temperatură constantă. Ricinuleidele sunt animale prădătoare, dieta lor include diverse artropode, precum termite, larve ale insectelor, păienjni tineri etc . În general, aceste arahnide sunt slab studiate și puțin se cunoaște despre comportamentul lor. Multe specii de ricinulei pot fi considerate vulnerabile, din cauza defrișărilor pădurilor. Ricinulei sunt unici printre arahnide, deoarece primul
Ricinulei () [Corola-website/Science/318748_a_320077]
-
o constituție cromozomică de tipul XY sau X0. Sistemul XY de determinare a sexului este un sistem genetic de determinare a sexului prezent identificat atât la unele plante (Angiosperme dioice ca "Ginkgo") cât și la animale, protostomieni - unele specii de artropode - sau deuterostomieni - la marea majoritate a mamiferelor, inclusiv la specia umană. Sistemul XY de determinare a sexului a fost descris independent de Nettie Stevens și Edmund Wilson Beecher în 1905 . Acest sistem se bazează pe prezența de cromozomi sexuali (sau
Sisteme genetice de determinare a sexului () [Corola-website/Science/321711_a_323040]