50,009 matches
-
frică să n-o încaseze. După cîteva zile, Poliția îi dă înapoi poșeta, tăiată cu o lamă bine ascuțită, probabil un cutter. Din poșetă nu lipsesc nici măcar cei șase mii de lei. Hoțul, veți spune, a fost cumsecade, fiindcă a aruncat poșeta la vedere. Nu cred. Cînd i-a furat bătrînei poșeta, el s-a purtat ca un terorist. Nu a profitat de neatenția ei, ci a tîlhărit-o pe față, iar, dacă ceilalți pasageri ai tramvaiului or fi băgat de seamă
Hoții, dintre noi și pentru noi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13607_a_14932]
-
gînditorii și poeții antici Empedokles, Epikur, Heraklit, Sophokles. Aceasta înseamnă pentru dînsul o principială întoarcere a interpretului către forța spirituală originară și originală, ce s-a întruchipat în proiectul și în creația autorului analizat: acea misivă ascunsă într-o sticlă aruncată în ocean, evocată de Celan, misivă care „undeva, cîndva, ar putea fi depusă la țărm”, ar fi, după Bollack, însuși mesajul poetului, de reconstituit în originaritatea sa și devenind pe această cale comprehensibil. Între ustensilele lecturii filologice se numără așadar
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
din America și la donația ambasadorului Michael Guest - poate vin americanii și trag curent în localitățile din România care nu pot rămîne decît în pană de gaz lampant. l Un titlu care ne-a atras atenția în JURNALUL NAȚIONAL: „Guvernul aruncă un milion de euro pe fantoma ARO”. Despre ce e vorba? Ministerul de Interne va cumpăra de la ARO Cîmpulung 70 de automobile de teren la prețul de 30.000 de euro bucata, în timp ce prețul de catalog al unui ARO e
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13608_a_14933]
-
-n gât pe Discordia cu un măr de import de i-au ieșit ochii ca două faruri de Trabant. Stai, îi zic prietenului, că n-am priceput cine-i Discordia... Democrația, fiule, vine răspunsul. Ea a fost cea care a aruncat mărul după arestarea celor 14 polițiști acuzați de furt de combustibil din conducte. Drept urmare, zeița CSJ, simțindu-se cam lovită-n umbrela supremației, a sunat lăsarea la vatră a polițiștilor arestați printr-un viciu procedural de un procuror al CMA
Circumstanță atenuantă – Canicula by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13630_a_14955]
-
Cu puține excepții (Călinescu sau Cezar Petrescu), lista autorilor incriminați cuprinde în mare parte scriitori ce se revendică de la direcția modernistă. Acestora li se adugă teribilismele avangardiștilor, începând cu volumele de poezie ale lui Bogza (“mănușa pe care i-am aruncat-o lumii în obraz la 20 de ani”, după cum va mărturisi mai târziu autorul) și culminând cu revistele cu titluri ireproductibile ale “algiștilor” Aurel Baranga, S. Perahim, Paul Păun și Gherasim Luca, trimise cu destinație specială lui Iorga: acesta demarează
Scriitori în boxa acuzaților by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13622_a_14947]
-
mai moale cu dragostea sufocantă pentru popor, pentru că singurii români pe care-i protejează sunt cei din cartierele de lux ale orașelor și vecinii săi de cartier din binecunoscutul „perimetru roșu” al Bucureștilor. In numele unor astfel de interese ne aruncă președintele în situații intolerabile, și nu din cine știe ce considerente metafizice. Nimic mai străin de metafizică decât lăcomia ale cărei baiere au fost deschise în clipa în care Ion Iliescu a semnat pactul cu cele mai sinistre forțe ale societății românești
Perimetru roșu cu antisemiți by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13634_a_14959]
-
știți nimic, vă luați după ce spune la telefon generalul Ceașcă, adevărul e cum îl spun eu, care-l știu direct de la sursă”. Și adaugă, coborînd pînă la șoaptă vocea tunătoare, „adică de la Nicolae Ceaușescu.” „Vreți să povestiți întîlnirea?” întreb calm, aruncînd o privire furișă spre rolele reportofonului. Da, vrea. Lui Ceaușescu i-a dat telefon și i-a spus “Vreau să vă văd” și s-a dus și i-a vorbit. Da, telefon direct Lui, nu prin intermediari, da, și i-
Afacerea „Meditația transcendentală” by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13582_a_14907]
-
și sadoveniană. Împotrivirea față de civilizație ar fi ca o pavăză contra noilor veniți, a străinilor. Lui G. Călinescu, înainte de război, i se pare că orășanul cu deosebire, nu are spirit constructiv, nu este edil, ba din contra, este indolent. Nu aruncă zăpada, nu curăță poleiul, răspunzând, când i se face observație, în stilul miticist al unui "farniente" dâmbovițean: "Ce să pun cenușă, nene? Las-o-n plata Domnului, că iese mâine soarele și se duce" ( Țara lui "las-o-n plata
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
Călinescu revine la polul opus, și nu e de mirare pentru labilitatea opiniilor sale, zicând acum că el e constructor. Numai din cauze istorice a devenit prudent: "construiește minuscul, solid și pitit în munte". "Îi e frică să atragă atenția aruncând clopotnița spre cer." Să repetăm, criticul nu e un doctrinar, așterne de obicei pe hârtie simple impresii și nu totdeauna în modul cel mai consecvent. Cu foarte puține excepții, articolele ( nu prelegerile și cursurile universitare) lui G. Călinescu de după 23
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
din mese - doi consumatori: omul de cultură, lungind o halbă de bere în așteptarea timpului cînd trebuia să meargă pentru o înregistrare la radiodifuziune (aflată la cîțiva metri mai sus pe această uliță), și un individ care de multe ceasuri arunca în el cinzeacă după cinzeacă... Pe-o față de masă de local, discuțiile se înnoadă spontan. Cum omul de cultură e din fire un tăcut, a cuvîntat individul afumat: - «Dom’le, îl știi pe tipul ăla ciufulit, în carouri, de la bar
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13728_a_15053]
-
care îl scrii este o străbatere a deșertului. De fiecare dată cînd începi, te întrebi dacă vei găsi suflul necesar să umpli blestematele de pagini albe. Ai două, trei idei în cap, ești convins că ele vor atrage altele, te arunci în pagină ca în bazin, ratezi începutul, ștergi tot, o iei de la capăt, nu ești în cea mai bună zi a ta, în fine, merge, dă-i înainte. Bună sculă calculatorul. Poți să asculți și muzică la căști în timp ce scrii
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
valoros care girează debutul. Toate acestea le puteți și dvs. deduce că general acceptată modalitate de lucru cu colaboratorii. Fiind nu întotdeauna optimistă, ci de la caz la caz și toleranța cu măsura, n-am să spun acum că un "original aruncă în apă o idee și zece sobri recunoscuți plonjează instantaneu s-o scoată vie la liman. Aș fi însă prima care privește de pe mal micul mare spectacol ce stă să înceapă chiar cu poeziile dvs., si chiar din acest moment
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13756_a_15081]
-
ascunde întotdeauna intențiile îndărătul câte unui front popular." Cred că e din Petru Dumitriu. ( Adaug în 1990 sau Frontul salvării naționale, plus ca change plus c’est la même chose)... Die Gedanken sind frei... Ideile sunt libere. Evreii din lagăre aruncând această provocare amărâtă, deși grandioasă. Buchenwaldt. Colinele ușoare, imperceptibil arcuite ale acestui loc de supliciu, unde odinioară Goethe se plimba cu Eckermann meditând, convorbind între ei... Cuiul care iese din rând cheamă ciocanul, proverb japonez. Că veni vorba... Azi, 17
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
îngropat în 28 septembrie la Străulești. La moartea unui autor atât de caustic vin aproape toate personajele sale batjocorite să asiste la maximum și zic nerăbdare, groparii, cu soarele puternic în cap, încep lucrul la 12,30. Dar când să arunce ei prima lopată, cineva, care întârziase, se apropie grăbit, protestând cu mâna pe ceas. Neavând încotro, groparii scot înapoi la suprafață mortul abia lăsat cu frânghiile în jos. Nou venitul, în loc de altceva, de vreo smerenie, repetă ca un bătrân maniac
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
robia comunismului, sentință extinsă deopotrivă asupra spiritualității, a culturii ce trebuia să fie "modelată" după tiparele cuceritorului, transformată pri mistificările cele mai grosolane și mai ales interzisă, dacă nu sortită pieirii. Este epoca inchizitorială în care se ard sau se aruncă la gunoi biblioteci și arhive ale marilor familii și ale marilor intelectuali, în care se pun sub șapte lacăte actele noastre de identitate națională, documente și studii fundamentale, ce ar fi urmat în continuare să ne apere drepturile istorice, să
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
țări ale unui scriitor al vremii ( D’Aubigné, Istoria universală, n.n.) sîngele curgea din toate părțile, căutînd rîul și nimeni nu putea străbate străzile, fără să-l pasca primejdia de a fi strivit în orice clipă de cadavrele ce erau aruncate pe ferestre". "Regele ascuns în palatul său avea avantajul de a nu vedea oamenii ca niște vînători ce hăituiesc o fiara". O imagine a monarhului impasibil, daca nu chiar neputincios la zornăiala de argumente politice și religioase ale clipei, o
O condamnare a vanității by Mircea Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13778_a_15103]
-
am să știu niciodată cum de a putut el să conceapă o imagine atât de stranie. În tuse puternice, în albastru de Prusia, reprezenta un cal în galop, lansat spre cer, copitele sale nu atingeau pământul, capul îi era splendid aruncat spre spate, în timp ce un al doilea gât, ivit din același corp se aplecă, pe alte picioare, acestea nesigure, în așa fel încât calul părea că se înalță și se dezechilibrează în același timp. Ambele mișcări au același dinamism, saltul și
Georges Banu - Itinerar formativ by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13749_a_15074]
-
o rostire parodică, cuprinse într-un discurs menit a neutraliza potențialul lor exploziv. Extrapolînd un peisaj cu altă adresă, putem aprecia că poeta se comportă cu universul astfel: "Îi dam pastile natur cu gust/ ( Cele din farmacie nu aveau),/ Îi aruncam pe masă, pe șleau/ Moloz, moluște, mîzgă de must./ ÎI luam cu momeli ca pe-un copil,// Ca pe-un copil bătrîn și fără dinți/ I-am dat cu biberonul întîi/ Dar ce-nghițea scuipa verzui/ Silă de pe limbă și
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
autorilor care își închipuie că redactorul e făcut să ghicească ce se ascunde în transcrierea sanii, de pildă. Nu cumva sănii? Nu cumva sânii? Înțelesul dedus din context, săracul, ce ne mai descurcă, dacă greșelile clasice de literă nu ne aruncă ele în mici coșmare precum mi-e frice de uitare, și minuni de gândire adâncă precum Totul cânta si tace/ Ca-n vis/ Dang, dang, dang sau Cuvintele mele au "încetsat" sa mai fie, sau m-am uitat spre in
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
a lui Oblomov este teama de resursele vitalități din el. Pe ele se luptă să le anuleze. Se sustrage din tumultul lumii de "afară". Se îngroapă la propriu în patul lui. Iubirea îi dă tîrcoale. Un pericol imens îi poate arunca în aer un mod de existență. O dată și ultima dată. "- Ce faci în viață? - Cum ce fac, o iubesc pe Olga..." E complicat să iubești. Și solicitant. Continuu. O viață. Oblomov nu poate să facă nici efort pentru totdeauna. Zboară
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
poarta uzinei pe care-au fericit-o cu înalta lor competență muncitorească și încep să vocifereze c-au fost dați afară pe nedrept. Protestează ei ce protestează, mai dau c-o piatră în director, mai blochează o șosea națională, mai aruncă vina pe străinătatea care-a ruinat înfloritoarea economie națională, mai ridică amenințător pumnul și promit că data viitoare nu se vor lăsa duși de nas de pesedei: data viitoare vor vota cu cealaltă lumină a românismului, Vadim Tudor. După ce se
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
un guguloi de mămăligă cu brânză. Clasa moare de râs. Atunci, scrie Creangă parcă-l văd cum s-a plesnit părintele Duhu cu palma peste frunte, zicând c-un oftat adânc: Pe semne păcatele mele cele mai grele m-au aruncat aici să învăț niște țopârlani sălbatici... Iar tu, Oșlobene, care te robești pântecului și nu-ți dai câtuși de puțin osteneală minții, te-i face popă popă, ca taică-tău, când s-o pustnici toți bivolii din Mănăstirea Neamțului Vituperație
Verva la Creangă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13818_a_15143]
-
instituții de interes public iar în perimetrul comercial din această parte a orașului ( supranumit „Fâșia Gaza") paradis al comerțului arab, chinezesc sau rrom, înșiruire de dughene insalubre, curți interioare sufocate de marfa „dă treijdălei" taiwanezo-pakistanezo-bulgărească, și tarabe pe care sunt aruncate din saci, de-a valma, fluierașe de plastic, pastile contra țânțarilor, pachețele de cafea „solubilă", gumițe de prins părul, telefoane mobile, pixuri, casete audio, cârpe de șters praful, „strugurel" împotriva crăpăturilor din buze, perii de haine, cărți de joc și
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
a păși în încăperea de ultimă reclamă, printre obiectele supuse de designerul homopedant unei ordini maniacale, întîmpinat hipnotic de șarmanta midinetă, sînt rugat, fără umbră de umor, să-mi șterg tălpile pantofilor de prosopul parfumat cu Gianni Versace. Chiar atunci aruncat pe gresie. Ca provocatoare batistă. Cînd poetul stătea dincolo, în Sublima Pantă, odăile lui, cuvios monahale, intimidau prin ordine strictă. Dincoace, la bloc, într-o răzbunată replică (răzbunată pe nesimțirea uzurpatorului cu galonați ochi albaștri) toate par aduse, fără întrerupere
Artistul și boieroaica by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13849_a_15174]
-
său: să fie oare adevărat că emigrația îi face pe artiști să-și piardă forța creatoare și că inspirația sleiește deîndată ce rădăcinile ei nu mai sunt hrănite de solul patriei? În a treia secvență de început a romanului, autorul aruncă dezinvolt încă o punte între eposul homeric și istoria veacului al 20-lea, secol care, în ritmul unor „lovituri de secure" repetate tot la 20 de ani, a marcat destinul modern și contemporan al Cehiei: anii 1918-1938, 1948-1968 și 1989
Un roman cu teză by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13829_a_15154]