41,209 matches
-
Hristos, dar și pe cel al Sfântului Arhidiacon Ștefan, ucis cu pietre. În timpul împăraților romani, creștinii au fost persecutați pentru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Persecuțiile împotriva creștinilor au început în anul 64, sub împăratul Nero (5468) și au durat până în
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
devenite sfinte moaște, erau ridicate în grabă de creștini și îngropate cu mare grijă, dragoste și pietate în locuri de taină, cunoscute numai de ei. Noaptea mergeau la mormintele lor, le tămâiau, aprindeau lumânări și se rugau. Creștinii păstrau pe ascuns evlavia sfintelor moaște și scriau scurte biografii cu viața și pătimirea sfinților mucenici. Așa au luat naștere actele martirice, acele colecții de documente care atestă martirajul unor creștini în primele secole ale istoriei creștine. După cum se știe, martirii au intrat
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
zidite, numite martirioane, peste care construiau bazilici (biserici), numite martyria. Unele din aceste martirioane s-au ruinat de-a lungul vremii, altele au fost distruse de barbarii care au năvălit mereu peste Țările creștine, iar altele au rămas până astăzi ascunse în pământ, ca niște mărgăritare de mult preț. Zidirea de biserici pe mormintele martirilor generalizându se, „moaștele unor martiri au fost împărțite la mai multe comunități creștine, care le-au așezat sub altarul bisericii lor. Acest lucru a făcut ca
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
fi tăinuită de Judecătorul a toate, Care cunoaște toate înainte chiar de a se fi petrecut ele. Dar de ce să tot spunem vorbe? Rănile sunt mai grăitoare: rănile, chiar dacă le acoperim, cicatricea, chiar dacă o extirpăm, totuși credința n-o putem ascunde. Așa încât nu te poți lăuda că, tăindu-mi limba, faci cu neputință mărturisirea laudei. Destul L-am lăudat până acum pe Domnul prin cuvânt; de acum încolo să-L lăudăm prin suferință<footnote Din cuvintele unuia dintre cei șapte fii
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
ei aveau să fie izgoniți până departe și lipsiți de ocrotirea sa). Oamenii s-au împărțit, trecând unii deoparte, alții de cealaltă parte, și dându-și fiecare în vileag felul alegerii. Atunci le-a dezvăluit și omul acela minunat gândul ascuns de el în spatele șiretlicului, unora punându-le în lumină lașitatea și egoismul, altora - în schimb aducându-le foarte mare laudă pentru statornicia lor înaintea lui Dumnezeu; după care, pe cei dintâi - de vreme ce fuseseră în stare să-și trădeze Dumnezeul - nu
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
mai cinstite decât pietrele prețioase și mai scumpe decât aurul, și le-am așezat la un loc cuviincios”. (Actele martirice, Martiriul Sfântului Policarp - episcopul Smirnei, XVIII, 2, în PSB, vol. 11, p. 39) „... Sfinții ale căror moaște, luându-le în ascuns creștinii, le-au păstrat spre slava lui Dumnezeu și pentru lauda martirilor Săi, căci Lui se cuvine slava și puterea, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”. (Actele martirice, Martiriul Sfinților Carp, Papil
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Țin apele în sânul lor, ci dau naștere la râuri care curg mai departe și se întâlnesc cu marea. Și așa, izvoarele, ca o mână întinsă, îmbrățișează prin prelungirile lor apele mărilor. La fel, rădăcinile plantelor și ale arborilor stau ascunse în șanțurile pământului; dar puterea lor nu rămâne jos în pământ; mai ales aceasta e însușirea viței de vie care se agață de copacii înconjurători. Când coardele viței de vie se agață de ramurile de sus ale copacilor, târându-se
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
A dăruit altora să săvârșească, dar lucrează numele Lui în lucrarea lor”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a XXII-a, 17, în PSB, vol. 53, p. 128) „Atunci ai descoperit în vis episcopului Tău în ce loc se aflau ascunse trupurile martirilor Protassus și Gervasius, pe care timp de atâția ani le păstraseși nestricate, ascunse în vistieria tainei tale, pentru ca la timp potrivit să le scoți pentru a înfrâna furia unei femei care era însă împărăteasă. Căci, după ce fuseseră scoase
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
Milanului, Scrisori, scrisoarea a XXII-a, 17, în PSB, vol. 53, p. 128) „Atunci ai descoperit în vis episcopului Tău în ce loc se aflau ascunse trupurile martirilor Protassus și Gervasius, pe care timp de atâția ani le păstraseși nestricate, ascunse în vistieria tainei tale, pentru ca la timp potrivit să le scoți pentru a înfrâna furia unei femei care era însă împărăteasă. Căci, după ce fuseseră scoase și dezgropate și erau mutate cu mare cinste la basilica ambroziană, nu numai aceia care
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
acest lucru și a dus-o la ochi, i s-au deschis ochii imediat”. (Fericitul Augustin, Confessiones - Mărturisiri, Cartea a IX-a, VII, (16), în PSB, vol. 64, p. 194) „Și după cum o rădăcină minunată nu se vede, căci e ascunsă în sânurile pământului, dar arată prin roade puterea soiului ei, tot astfel și fericitul Meletie nu-i văzut de ochii trupului nostru, căci e ascuns în racla aceasta, dar își arată, prin voi, roadele, puterea harului lui”. (Sf. Ioan Gură
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
PSB, vol. 64, p. 194) „Și după cum o rădăcină minunată nu se vede, căci e ascunsă în sânurile pământului, dar arată prin roade puterea soiului ei, tot astfel și fericitul Meletie nu-i văzut de ochii trupului nostru, căci e ascuns în racla aceasta, dar își arată, prin voi, roadele, puterea harului lui”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la cel întru Sfinți Părintele nostru Meletie, arhiepiscopul Antiohiei celei Mari, și despre râvna celor ce s-au adunat la
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
pe furiș,/ se strecoară după ea, coborînd pe treptele surpate,/ o umbră șerpuitoare - și se încolăcește pe după o piatră,/ și o pîndește cu ochii verzui ca ai mării -/ și se leagănă. (noi am rămas la marginea primelor trepte,/ cu fața ascunsă în mîini.) ea a coborît în soare/ și în urechi purtînd o flacără neguroasă" (despre micile animale ale sufletului nostru). Pe aceeași direcție să menționăm tendințele de obiectivare a vieții morale, componente ale obiectivității ca atare, gesturi de bunăvoință, ofrande
Jocul de-a impersonalizarea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10432_a_11757]
-
sportivă medaliată într-o epocă revolută, cu codițe învârtejate, plutind pe ape imaginare și scoțând țipete sălbatice, apariție laborios construită, de-un comic ce frizează demența posibilă într-o existență închistată; Mihai Constantin, fără privire aproape (căciula imensă i-o ascunde) dar totul un zâmbet, mustață întoarsă și voce gravă, timbrată; un rol greu, pe care efortul descifrării îl face cu atât mai notabil, prezență copleșitoare pe scenă prin simpla-i apariție; Șerban Cellea, ingeniozitate și talent în exercițiul absurdului; Vlad
De ce mi-a plăcut Elisaveta Bam? by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10460_a_11785]
-
dea peste un colega de șaisprezece ani abia trecuți, care scrie de vreo opt. Merg la Terasă (Oteteleșanu, pesemne) și iată aleea scriitorilor salutată om cu om, de tînăra lor cimotie. Tonul, cîteodată forțat, n-ai ști să spui dacă ascunde emoția unui învățăcel abia ieșit dintre foi de manual, cînd încă mai crede că toți scriitorii sînt morți (au mai pățit-o și alții...), sau o reverență lucrată mai tîrziu, față cu "iluștrii noștri înaintași", de-ar fi să citez
Cu voi... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10470_a_11795]
-
va fi spus, cel în cauză îl cunoaște, dar îl evită superstițios. Se va declara invadat de o maladie, dar nu de aceea. A fi fost informator, a fi aparținut poliției politice echivalează cu o asemenea maladie. Ea va fi ascunsă până în ultima clipă. Însă nu pentru toți fiii societății. Pentru o anumită fracțiune, mult zgomotoasă și beneficiind de un copios spațiu la niște posturi de televiziune prin sticlă duhnitoare, a fi fost securist înseamnă a fi vegheat în cele mai
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
muzica lui Irinel Anghel, de fabulosul unei scenografii care dezvoltă în valuri rîsul, comicul unor tărîmuri aberante, în care copii sînt matrioști suspendate în cer, cu poponețurile pictate cu norișori, din cer coboară obiecte amenințătoare, art deco, Elisaveta Bam se ascunde într-un fotoliu scoică, corul se plimbă la poalele unor ziduri falnice, amenințătoare, binecunoscute simboluri ale dictaturii sovietice, iar orchestra, îmbrăcată elegant, cîntă neîncetat, încadrînd spațiul de joc și fantasticul poveștii Elisabetei Bam. Atent acum la fiecare detaliu de décor
Codul lui Harms by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10478_a_11803]
-
întruparea dezamăgirii. Alături de selecții din Friza vieții, a doua sală a expoziției include alte picturi și litografii din deceniul '90. Efectul cumulativ al acestor lucrări vizionare este remarcabil. Natura, fluidă, pictată în culori intense, pare să exprime stări sufletești. Imobilitatea ascunde izbucniri gata să erupă. Contururile personajelor, cu o individualitate de abia ghicită, sunt ca o membrană care cu greu menține integritatea corpurilor. Umbrele sunt în schimb clare și amenințătoare. Nu este de mirare că pictori precum Kirchner și Macke îi
La muzeul de artă din New York - Retrospectivă Munch by Mărghit Dascălu-Sava () [Corola-journal/Journalistic/10502_a_11827]
-
modul neficțional, formula lui Caragiale. În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal problema râsului e la fel de acută ca în roman. "Râsul care doare" ritmează notațiile sintetice, "nocturne" și nu zilnice. Este radiografiat cu luciditate mecanismul sistemului în care trebuie să te ascunzi ca să poți râde. Or, asta, pentru comunicativul Gary însemna suferință. Lui îi plăcea să-i facă pe alții să râdă, urmându-și vocația de bufon. Scoase din text, observațiile despre râs, de la zâmbet la râsul amar și râsu-plânsu, cu citate
De ce râdea Gary Sîrbu? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10499_a_11824]
-
doar dacă televiziunile vor continua să transmită grămada de emisiuni de acest fel, cele mai multe de-o inutilitate într-adevăr impresionantă, sau/și alunecări spre o simpatică imbecilitate. Și, iată, din acest motiv suntem atât de tulburați, încât abia-abia înțelegem ce ascunde subtilitatea televizată a afecțiunii dintre președintele Traian Băsescu și primul ministru Călin Popescu Tăriceanu de după incidentul cu subiectele de la MEC, respectiv: președintele atacă Guvernul în Parlament și în direct la televiziune - șah! - iar prim-ministrul sacrifică dama Cecilia-Paloma-Rodica Petrescu, secretar
"Amice, ești... idiot!" (I.L. Caragiale) by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10504_a_11829]
-
cu atît de multe și de întrolocate petale se află o divinitate postmodernă." De discutat dacă e postmodernă, și dacă o fi divinitate sau demon nou, cum crede eroul, Călin Adam, că trebuie să descopere scriitorul. Dar ceva tot se ascunde în roza fanată încă înainte de-a se fi deschis. Un burghiu fin, care-i mănîncă miezul, menajîndu-i coaja. Pare că se ține, cum s-ar ține un om care cade din picioare, cînd, în fapt, o imensă greutate de-
Un om obosit by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10512_a_11837]
-
asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate de la începuturile lor, cum ar fi cioplirea directă, sculptorul nu a adăugat realului forme noi, nu a civilizat amorful, ci doar a eliberat ceea ce materia însăși ascunde misterios în sine, ceea ce este înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
țin să respect pariul sincerității, nu vă voi spune nimic despre, eventualele, "emoții estetice". Ceea ce știu cu certitudine este altceva. Treceam atunci printr-o criză: încercam să-mi înving complexele, timiditatea și inhibițiile de introvertit, făcând pe grozavul. Căutam să ascund noaptea din mine (bănuiesc că toți introvertiții au o noapte interioară, prin care bâjbâie și pe care o ascund de alții, deoarece nici ei nu știu ce ascunde ea) prin bravade puerile. Amintiți-vă că am spart pahare în dinți la balurile
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
altceva. Treceam atunci printr-o criză: încercam să-mi înving complexele, timiditatea și inhibițiile de introvertit, făcând pe grozavul. Căutam să ascund noaptea din mine (bănuiesc că toți introvertiții au o noapte interioară, prin care bâjbâie și pe care o ascund de alții, deoarece nici ei nu știu ce ascunde ea) prin bravade puerile. Amintiți-vă că am spart pahare în dinți la balurile studențești! Și că eram un virtuoz în "arta" de a azvârli un cuțit, ca indienii, într-o țintă, aflată
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
să-mi înving complexele, timiditatea și inhibițiile de introvertit, făcând pe grozavul. Căutam să ascund noaptea din mine (bănuiesc că toți introvertiții au o noapte interioară, prin care bâjbâie și pe care o ascund de alții, deoarece nici ei nu știu ce ascunde ea) prin bravade puerile. Amintiți-vă că am spart pahare în dinți la balurile studențești! Și că eram un virtuoz în "arta" de a azvârli un cuțit, ca indienii, într-o țintă, aflată la distanță, înfigându-l în ceva: un
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
balurile studențești! Și că eram un virtuoz în "arta" de a azvârli un cuțit, ca indienii, într-o țintă, aflată la distanță, înfigându-l în ceva: un copac sau o scândură! De fapt, vroiam să par un ins "tare", ca să ascund groaza mea de ridicol! Nu suportam să par caraghios. Nici o rușine nu mă inhiba mai mult. Teama că, într-o împrejurare sau alta, mă puteam face de râs, mă bloca, mă paraliza. Pur și simplu, nu eram în stare s-
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]