8,235 matches
-
puncte. Să cităm: "Savanții sînt de acord, în general, să recunoască faptul că umanitatea este una și că toți oamenii aparțin aceleiași specii, Homo sapiens. Se admite de asemenea, că toți oamenii au, după toate probabilitățile, aceeași origine... Pe scurt, asemănările între oameni sînt mult mai mari decît deosebirile dintre ei... Trebuie să se facă o distincție între "rasă" ca fapt biologic, și "mitul rasei". În realitate, "rasa" este mai puțin un fenomen biologic, cît un mit social. Acest mit a
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
e legătura cu Bodnărescu, a cărui operă este eminesciană de sus pînă jos. Uneori pare a fi înrîurit pe acesta contactul oral cu Eminescu, alteori cel cărturăresc. Cu toate astea, și Eminescu l-ar fi folosit". În continuare, Divinul remarcă asemănările dintre poezia Mai departe a lui Samson Bodnărescu și eminesciana Peste vîrfuri. Un alt istoric literar consideră a putea afla o similitudine între poemul lui N. Nicoleanu, Secreta mea durere, și Melancolia lui Eminescu. Reproducem textul lui N. Nicoleanu: "Secreta
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
dat seama dl. Constantinescu, și nu-și dă nici acum, e că votul pro-Convenție a fost, în toamna lui 1996, un mandat revoluționar. Sătul de corupție, minciună, ticăloșie, asasinate, poporul a vrut să se înfăptuiască, în sfârșit, dreptatea mult așteptată. Asemănarea (amuzantă, altfel) cu legendarul reformator Cuza a indus populației iluzia că vom trăi un moment al începutului. în fapt, n-a fost vorba decât de o penibilă continuitate, de o jalnică scamatorie în care noul vodă preia, în întregime, acareturile
Foloasele schizofreniei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17258_a_18583]
-
idei, paradoxe, din cursul lui Nae. Tot cursul lui de anul trecut (politică internă și externă, pace, război, definiția națiunii), toate loviturile lui (Singapore, Franța care moare, Rusia, puterea asiatică, Anglia în lichidare) totul e în Spengler cu o înmărmuritoare asemănare de termeni". Și încă n-am terminat. În ultimii ani s-au produs două asemenea dezvăluiri de plagiat incontestabil. Dl Alexandru George a demonstrat, în România literară, prin clasica așezare pe două coloane, că lecția inaugurală a cursului de metafizică
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
pe urmele tale/ printr-o pădure din pămînt/ dublînd frumusețea îmi spun/ el merge cu fața la cer/ a lui este mila// venind și luînd cuvintelor locul/ promite-mi oricît de tîrziu/ îngîndurat să mă înveți/ ieșirea din timp// suire să fiu/ asemănare și rezonanță/ dublînd frumusețea/ și fără odihnă hrănind/ misterioasa rănire/ și vindecarea nesigură// mie îmi spun/ printr-o pădure urmîndu-te/ riscu Firește, viziunea cosmică, solemn-contemplativă, ține, în ciuda orientării sale către efemerul universal, mai mult de impersonalitatea care transcende datele contingentului
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
delirează din/ cădere/ în/ cădere" (Campanie turistică în Gobi). Cîte o anecdotă înviorează textul stăpînit-revendicativ, precum următoarea "întrebare neo-hamletiană": Ce ar fi comun între/ Marea Carte a lui Cervantes și/ Carta Marilor Drepturi ale Omului?" Eu/ spre exemplu, găsind o asemănare perfectă - lupta cu morile de vînt/ și de toate celelalte feluri...Vîj , vîj!!" (Mă încumet). Fatalitatea ființării în paralel a două state românești este cu acest sentimentalism (aproape) à rebours amendată: "Ce/ densitate de țări în Europa! Cîte două/ pe
Ironie și patetism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17368_a_18693]
-
xenofobe. Eminescu nu era pentru ei scop, ci mijloc, așa cum va redeveni pentru Ceaușescu, într-un faimos discurs, care tocmai distihul cu pricina îl cita. în al doilea rînd, poezia începe să fie citită tendențios, interpretată adică după chipul și asemănarea unei doctrine sau a alteia. N-a ajuns astfel Hyperion din Luceafărul să urce pe calul Sfîntului Gheorghe ortodoxist și să răpună balaurul necredinței? Trebuie să constatăm că dacă Eminescu a fost și mai este socotit "poetul național", tocmai prefacerii
Eminescu - scopul și mijloacele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17403_a_18728]
-
visul va deveni, cu greu, încetul cu încetul, realitate... Ștefan Zweig își scrie cartea prin deceniul trei sau patru, al secolului prezent, cu absolută obiectivitate, insă lasă să se înțeleagă - dincolo de epiderma textului - că nu omite, ocupîndu-se de Erasm, nici o asemănare cu împrejurările clipei, cu momentul contradictoriu pe care-l străbate continentul pe care Zeus însuși a fost nevoit să-l mintă pentru a-l subjuga și, în cele din urmă, a-l diviza și diviniza. Așadar, scriind despre Erasm, Zweig
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
Lodge le compară sub raport lingvistic. Să precizez, înainte de a o schiță, ca principial, ficțiunea nu a fost (nu poate fi) decît de două feluri, dat fiind cordonul ombilical care o atașează, inevitabil, de realitate: bazată pe un contract de asemănare ori bazată pe unul de neasemănare, cu realitatea. Gradul de apropiere ori de distanță diferă de la epoca la epoca, de la estetică la estetică. Este evident, în această ordine de idei, ca proza a mers de la neasemănarea ficțiunilor din antichitate, din
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
neasemănare, cu realitatea. Gradul de apropiere ori de distanță diferă de la epoca la epoca, de la estetică la estetică. Este evident, în această ordine de idei, ca proza a mers de la neasemănarea ficțiunilor din antichitate, din Evul-mediu ori din Renaștere spre asemănarea ficțiunilor realiste din secolele XIX și XX. Românul modern este vîrful unui lung proces în care mimesisul triumfă puțin cîte puțin. Din contră, poezia a fost mimetica în trecut, cînd formele poemului epic erau omologate fără ezitare, dar a devenit
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
XIX și XX. Românul modern este vîrful unui lung proces în care mimesisul triumfă puțin cîte puțin. Din contră, poezia a fost mimetica în trecut, cînd formele poemului epic erau omologate fără ezitare, dar a devenit complet insensibila la orice asemănare cu realitatea cînd poemul liric a cîștigat partida cu cel epic, fiind singurul omologabil în ultima sută de ani. Atrag atenția asupra acestei evoluții contrare, fiindcă este destul de riscant să comparăm la nesfîrșit limbajul transparent, similireferential al românului realist cu
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
-i, ca la Proust, concluzia unei experiențe interioare. În datele experienței ei, starea de confuzie ajunsă la descompunere, potențata la maximum - cum vede bine Corina - de gemeni, dublu de pus în legătură și cu ideea lui Girard, a violenței în asemănare, deci starea de descompunere nu poate duce decît la desăvîrșirea ei, stadiul canceros, al Lenorei sau la ftizia lui Maxentiu, stadiul diafan. Încep să înțeleg. Înțeleg unde bați. Zexe! armonie, în societatea românească. Cancerul și tuberculoză ne așteaptă. Bun". Nici un
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
Rană dispariției se vindecă încet, fiindcă fiecare avea un loc al lui în sistem. Indivizii nu erau nivelați, anihilați prin uniformă lor de funcționar. Ei erau importanți tocmai prin uniformă care le asigura un loc bine precizat în Marele Mecanism. Asemănarea cu Împăratul pe care și-o doreau (prin coafura, mustață ș.a.m.d.) nu se datora neapărat mediocrității inșilor, cât dorinței de a participa la înfăptuirea înaltei Ordini. Cu alte cuvinte, imperiul proteja înaltă ordine în care fiecare avea locul
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Cronicar Orgoliu/ vanitate EUPHORION nr. 100 (10) nu face caz de jubileu ci propune o temă implicată subtil în chiar împlinirea numărului rotund: raportul dintre orgoliu și vanitate. Colaboratorii - poeți, prozatori, critici - și-au făcut tema după chipul și asemănarea fiecăruia, de la "de exemplu, Eu", pînă la eseul filosofic, si de la aplicații subiective la lumea literară românească pînă la aforisme. Cele mai bune pagini, care duc în trena tot sumarul, ni s-au părut cele semnate de Ștefan Borbely și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
câțiva jucători notorii ai echipei de fotbal a României și antrenorul lor seamănă izbitor cu fenomenul producerii de rupturi politice din lumea partidelor autohtone. Deosebirea e că politicienii se despart la pagubă, ăn vreme ce fotbaliștii o fac la câștig. Asemănarea apare atunci când an lumea fotbaluluii câștigul și gloria trebuie ămpărtite. Antrenorul Victor Pițurcă a avut, ăn felul lui, perfectă dreptate atunci când și-a ănchipuit că după calificarea echipei naționale a României marele merit ar trebui să-i revină. El a
Oameni indispensabili by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17492_a_18817]
-
Este uimitor pentru cititorul de azi al cărții lui Lovinescu să descopere an descrierea perioadei de tranziție de la sfârșitul secolului al XIX-lea trăsături, ăntrebări, dispute și mai ales forme ale mentalităților an schimbare, de o frapanta și uneori comică asemănare cu cele de astăzi, de la crepusculul secolului nostru. De unde, ăn parte actualitatea și perenitatea observațiilor lui E. Lovinescu și putință ăntelegerii rațiunilor ei mai adânci, dincolo de aspectele discutabile și fisurile ei" (op. cît., pag. 32-33). Pe de altă parte, nu
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
sale augmentative (băietan, puștan, juncan etc.) și prin conotațiile peiorative (în lungan, grăsan, bețivan; bădăran, ghiorlan, modîrlan, țopîrlan), mai apare, popular, în nume proprii de animale (Lupan, Iepuran, Duman; în seria de nume formate de la zilele săptămînii găsim chiar - întîmplătoare asemănare de forma - un Mărtan); alte valori (folosirea pentru a desemna purtătorul unei calități, pentru a forma nume de locuitori ori că sufix moțional) sînt mai puțin interesante din punct de vedere stilistic. În 1960, autoarea articolului citat afirmă că sufixul
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
noul film -al 32-lea- Sweet and Lowdown, în festival (că întotdeauna, în afară concursului). O falsă (și o farsă) biografie romanțata, despre un geniu al jazz-ului în America anilor '30, un personaj inventat de Woody Allen după chipul și asemănarea ironiei și melomaniei proprii. Un personaj pitoresc și excentric, fanfaron, cleptoman, caraghios, grandoman, dar, peste toate - și împotriva tuturor! - un talent divin. Un geniu - perdant, patetic-buf, un copil mare, care știe că e "mare", se laudă mereu cu talentul lui
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
mereu alăturate, din reflex, fiindcă așa au intrat în cursuri universitare și manuale școlare. Mersul acesta "cu școala" prin istoria literaturii române contemporane are mai mult rațiuni didactice, de vreme ce deosebirile dintre magiștri sînt cel putin tot atît de mari cît asemănările. * După ce a alcătuit un numar dedicat grupării, revista de la Pitești, condusă de Dumitru Augustin Doman, a conceput cea mai recentă apariție a sa (4 - 5) că un număr monografic Costache Olăreanu, ce ar trebui avut în vedere de colaboratorii lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17578_a_18903]
-
registrul oralității familiare, afectuoase dar mai ales ironice: "iubițelul mult prea absorbit, din păcate, de conversația celor două colege"; "se vor produce singurei", "regizorasul" (1670, 1998, 24). an ciuda diferențelor lingvistice, între cronicile mondene mai vechi și cele contemporane există asemănări importante; dorința de a demonstra abilitatea stilistica prin ornamente artificiale e legată de scopul simplu și banal al acestui tip de mesaj, care trebuie să ofere în primul rînd liste ale participanților la petreceri. Versiunea modernă face totuși că descrirea
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
nu neapărat în sensul negativ al termenului. Chiar dacă tonul moralizator și intențiile didacticiste se fac pe alocuri simțite, nu acesta este elementul care deranjează. Și nici absența ironiei sau autoironiei, care ar fi putut salva unele istorioare de nedorită lor asemănare cu pasaje dintr-un manual de istorie. De fapt, autorul mărturisește în mai multe interviuri că "a sa cronică" a vecului XX ar fi o carte de istorie. În realitate, ea este un potpourri, este structurată caleidoscopic, comparabilă cu un
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
De fapt, autorul mărturisește în mai multe interviuri că "a sa cronică" a vecului XX ar fi o carte de istorie. În realitate, ea este un potpourri, este structurată caleidoscopic, comparabilă cu un mozaic și, prin toate aceste procedee și asemănări, instituie o specie literară hibrida a spotul literar (după modelul aceluia publicitar, așa cum pe bună dreptate constatau cîțiva critici deloc rău intenționați). Faptul este cu atît mai ciudat cu cît Günter Grass este un autor care, slujindu-se uneori de
Günter Grass si "Secolul său" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17616_a_18941]
-
în Camera luminoasă, cartea pe care o dedică fotografiei, îl numește pur și simplu „aer”: „Aerul nu e un dat schematic, intelectual, așa cum este o siluetă. Aerul nu este nici o simplă analogie - oricât de departe ar fi dusă - așa cum este «asemănarea». Nu, aerul este acel lucru exorbitant care duce de la trup la suflet - animula, mic suflet individual, bun la unii, rău la alții.” De aici, rolul lui John May devine unul subtil, un album de suflete, un album proustian care fixează
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
a-i distra pe cumpărători. E o primată... oprimată, care știe că nu va mai ajunge vreodată în libertate și reacționează ca orice om inteligent: caută libertatea interioară, creația. Mulți autori europeni au scris despre maimuțe, gorile, urangutani etc. și asemănarea lor cu omul. Prin tradiție, maimuța te face să te gândești la imitație. De exemplu, Wilhem Hauff are o povestire, Maimuța ca om: povestea unui urangutan pe care stăpânul lui dintr-un orășel german îl prezintă ca fiind propriul nepot
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
sunet prin voce. Pentru că deși văd pe cineva vorbind, învățând, rugându-se ori scriind despre Dumnezeu, și cu toate că aud și citesc și eu aceleași lucruri, nu-mi e de ajuns ca să-l înțeleg; dar dacă sunetul și spiritul semnăturii și asemănării lui intră în propria mea asemănare, și își imprimă asemănarea într-a mea, atunci pot să-l înțeleg cu adevărat și în profunzime, fie în scrie, fie vorbit, dacă el are ciocanul care să lovească clopotul meu” (Boehme, 2008: 12
Cam așa scriu despre Ulysses by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2482_a_3807]