740 matches
-
Barbey ajunge la Caen, Frumosul rămăsese doar o legendă, și ea intrată În uitare. Ceva din propria-i fire Îl face Însă pe francez să Îl simtă ca nimeni altul pe Brummell, mai viu, pentru el, ca oricând. Ce Îi asemuie? În primul rând, singularitatea, dar și singurătatea. D’Aurevilly este, În felul său, condamnat la unicitate, pe care și-o asumă, de altfel, cu o suferință plină de orgoliu. Nobil, descendent pe linie maternă, se pare, dintr-un bastard al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Însă cu un rafinament desăvârșit, Beardsley se convertește la catolicism, Îndemnat de bunul său prieten, André Raffalovich. Se stinge din viață la Menton, În sudul Franței, desenând până În ultima clipă, la 26 de ani. Oscar Wilde va spune despre el, asemuindu-l cu o orhidee, că are „ceva din strălucirea crepusculului”. BeerbohmMax (Maximilian) Beerbohm (1872-1956). Eseist strălucitor și caricaturist, autorul romanului Zuleika Dobson e socotit de toată lumea bună a Londrei „ultimul mare dandy englez”. În 1953, celebrul fotograf Cecil Beaton Îi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
lor pe oricine este Salahorist, indiferent că este Creștin sau Păgân Necredincios; Înghesuind, de asemenea, În masa lor generală tot soiul de Utilitarieni, Radicali, Proprietari de Vatră 1 refractari și așa mai departe, vor forma o altă corporație. Aș putea asemui Dandysmul și Salahorismul cu două Vârtejuri clocotitoare, fără fund, care au țâșnit la suprafață În puncte opuse ale pământului: deocamdată par două puțuri fără astâmpăr, bolborosind tumultuos, pe care doar arta omului ar putea să le acopere; dar observați-le
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
existenței fizice, biologice și chimice 745. Nu ne putem imagina o lume închisă a unei cantități fixe de monedă care să genereze, prin efectul de scădere permanentă a prețurilor, permanente probleme în creșterea economică. Economia, activitatea economică, nu poate fi asemuită unui tort de aceleași dimensiuni care poate fi gestionat cu aceeași cantitate de bani746. De fapt, efectul de venit, iluzia prosperității și iluzia atingerii fericirii prin prosperitate sunt însăși bazele capitalismului, la care Mises, ca liberal, ține atât de mult
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
materiei, după modul stabilirii și dezvoltării lor se împart în două categorii, în evolutive și neevolutive"839 și "o formă evolutivă ia naștere atunci când un echilibru principal s-a stabilit între forțele în virtutea cărora forma respectivă există"840. Vasile Conta asemuiește viața cu echilibrul 841 și moartea cu dispariția echilibrului forțelor. "Orice formă evolutivă crește și descrește relativ pe nesimțite. La început, ea este foarte simplă,omogenă, șubredă și puțin constantă. După aceea se perfecționează treptat devenind din ce în ce mai eterogenă și consistentă
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
hârtie 861. Părerea lor este că ciclicitatea, crizele economice, inflația și deflația sunt fenomene specifice banilor din hârtie. Este, așa cum spuneam, o eroare. 3. Tipologia și fazele ciclului economic Fernand Braudel discută despre alternanța "vreme bună", "vreme rea" în economie, asemuind, în mod plastic, fazele ciclului economic 862 și ciclurile economice, cu cele ale naturii. Este o șansă să facă afaceri pe "vreme bună", numai că atunci toată lumea dorește să facă afaceri. Natura umană provoacă economia, punând-o în situația ca
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
în noua paradigmă economică 911, în plină epocă a informației și comunicațiilor, pentru economii ca cea românească noua paradigmă își va face simțită prezența ca pondere în PIB (probabil) după câțiva ani buni sau chiar decenii. Economia globală poate fi asemuită unui tren care iese dintr-un tunel. Mai întâi se produce ieșirea locomotivei, după care urmează celelalte vagoane de la primul până la ultimul. Când locomotiva intră într-un nou tunel, ultimul vagon nici nu are percepția unei noi schimbări. Singurul rol
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
automobile. Economiile ies acum din criză dezvoltând mega tendința industriei electronice și de comunicații. O criză presupune de asemenea desfășurarea sa în spații geografice foarte largi, cu efecte de ordin cel puțin regional sau planetar. O criză economică poate fi asemuită unui cutremur, moment în care acul indicator seismologic desenează o abatere amplă, mult diferită față de normal. O criză economică poate să dureze o anumită perioadă de timp. Perioada de depresiune economică se poate întinde pe mai multe trimestre sau poate
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
radical, ci pentru că nu ar putea merge" (Pledoarie pentru un autentic dolar de aur, p. 4). 1078 www.mises.ro 1079 Ibidem, p. 1. 1080 În de acum celebra lucrare Manifestul partidului comunist, Marx și Engels folosesc o metaforă binecunoscută asemuind în mod forțat comunismul cu o stafie care "umblă prin Europa". Se încearcă astfel ca prin această paralelă în mod voit forțată să se pună în evidență că nu este nimic periculos în această nouă "religie". "O stafie bântuie prin
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de către o altă clasă...". Vezi și V.I. Lenin, "Statul și revoluția", în Opere, vol. 33, Editura Politică, București, 1964, p. 7. 1082 Comuniștii au clamat și reclamat în permanență necesitatea creării unui om nou, ca și cum ființa umană ar putea fi asemuită unui șurub pe care îl pui într-un strung, îl strunjești și obții noua formă dorită. Cu omul nu se poate întâmpla așa ceva, ființa umană fiind mult mai complicată. De fapt "pozitivul moral" sau morala înaltă pe care o doresc
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de gen și vârstă. Spre exemplu, În orațiile de nuntă, căsătoria este prezentată În două coduri: În cel eroic, ea apare ca o vânătoare În care mirele urmărește și prinde o căprioară (metaforă a miresei); În cel agrar, mireasa este asemuită cu o floare pe care mirele o ia din grădina familiei și o plantează la el acasă. În ambele sisteme metaforice, actul mirelui este unul de posedare prin forță (capturare sau dezrădăcinare), În timp ce mireasa este definită prin pasivitate și acceptare
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
am încrîncenat inima, mi-am întunecat mintea cu îndoieli, tinerețea, perla scumpă a vieții, mi-am pătat-o cu vicii, încrîncenare și crime - și m-am prăbușit precum un înger, alungat de gloata demonilor din cerul luminos“. Exaltatul (?!) Nikanor se asemuiește cu Prometeu, apoi, trecînd la „tu“, îl numește pe Pușkin „confrate întru viața îndoliată, tristă“ și, după toate aceste exerciții, îi solicită un ajutor de 550 de ruble 1. Oricum, nu s-ar zice că anonimul din Subterană nu aduce
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
fie a hotarelor înăuntrul cărora orice cunoștință a noastră despre obiecte este închisă. Rațiunea noastră nu este dai un șes nedeterminabil de întins, a cărui îngrădiri să le poți ști numai așa, în genere, că sânt ci trebuie s-o asemuim cu o sferă al cărei diametru se poate afla din îndoirea arcului pe suprafață-i (natura tezelor sintetice apriori) și dintr-asta se poate da sama sigură asupra cuprinsului și hotărnicei sale. Afară de această sferă (tărîmul experienței) nimic nu poate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
i se naște un alt val de vomă. ― Dar sânge ai văzut? Xentya o privise cu ochi mari iar fața ei se destinse și, indiferent cât de mult se lupta cu gândul acela, Maria nu se putu abține să nu asemuiască liniștea aceea așternută peste chipul fetei cu resemnarea care îi cuprindea pe muribunzi înaintea sfârșitului. ― De unde știi? întrebase ea. ― Pur și simplu știu. O femeie sfârșește prin a ști lucrurile astea. ― Nu, nu am mai văzut sânge. Dar am crezut
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu doar câteva ore în urmă că percepea existența unei conștiințe umane extraordinare undeva în partea continentală. Spusese că e o minte atât de puternică și de stăpânită de dorința de a face bine, încît ea una nu o putea asemui decât cu portretul mental al lui însuși Dumnezeu. Sau al muribundului Rimio de Vassur... La vremea când făcuseră transcripția aceea, toți trei crezuseră că e doar o figură de stil, o deformare apărută în timpul procesului delicat de traducere în cuvinte
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în corpul cauzal a tendinței de a evita, în viața terestră următoare, unele experiențe sau dimpotrivă. În viața următoare, această tendință se va numi înțelepciune sau premoniție, după nivelul de educație al celui care − din afară − privește/denumește. Etapa decizională, asemuită cu o oglindă (karmică) poate fi mai ușor înțeleasă dacă facem apel la unele dintre trăirile celor care încearcă, prin exercițiu, să intre în lumea spirituală. Acestora, conform, înaintea oricărei alte impresii chiar, li se poate revela propriul Eu care
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
se purifica buzele cu un cărbune aprins (6,6-7). În textul citat, q":Äš este predicat nominal, dar în alte locuri devine nume propriu-zis: ... ’el m terammeyón we ‘ešwQ yo’măr Q":Äš (Is 40,25): „Cu cine mă veți asemui ca să fiu asemenea lui? - spune Cel Sfânt.” (t.n.) În mod paradoxal, acest Dumnezeu sfânt, transcendent, de neatins în alteritatea să e totodată apropiat de poporul său și de aceea e invocat la vreme de restriște: we ’att"h Q
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pătrunzător, plasați precum ochii în partea superioară a capului, supraveghind cu atenție tot ce se petrece împrejurul lor în cetate, și comunicând în calitate de informatori observațiile culese din toate părțile, memoriei, așadar celor mai vârstnici; iar pe bătrâni, pe care-i asemuim cu rațiunea pentru gândirea lor remarcabilă în multe și însemnate chestiuni, ni-i reprezentăm deliberând și folosindu-se de cei tineri ca de niște subalterni, în mod consultativ, și astfel, lucrând împreună, ambele categorii acționează pentru salvarea statului. (967d-968e) Este
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și analogii sunt urmărite în chip paralel și sistematic în tot cuprinsul dialogului, iar locul esențial de întemeiere al analogiei suflet-Cetate este 368e-369a. Acolo, Platon compară sufletul individual cu un text scris cu litere de dimensiuni mici, în vreme ce Cetatea este asemuită cu un text identic cu primul, scris cu „aceleași litere, dar mai mari și pe un fond mai întins”, și prin urmare, mai ușor de descifrat. Se poate susține, prin urmare, că referirea lui Platon, în mod explicit, la condiția
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
instituțiile, mentalitățile și oamenii, ci despre o schimbare brutală, rapidă și violentă, presupunând o tabula rasa a întregii societăți vechi. Platon e foarte clar în această privință, chiar dacă uneori îmbracă oroarea în azuriul unei frumoase metafore, în care filozofii sunt asemuiți cu pictorii care vor să creeze un tablou cu totul nou și deosebit de tot ceea ce s-a mai văzut: „Preluând filozofii o cetate și caracterele oamenilor, ca pe o pânză, mai întâi ei le vor curăța, ceea ce nu este deloc
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
așa de mare - pe care l-a respectat cu sfințenie În copilărie - se poate compromite Într-o asemenea manieră Încît să considere că „ocuparea țării de către ruși și instaurarea de către ei a regimului ce-și spune comunist, nu se poate asemui decît cu acea descălecare prin care neamul românesc a reapărut În istorie, iar conducătorii acestui partid, cel mai stalinist dintre toate, care se țin la cîrma țării numai prin grația rușilor și slujindu-se de o singură armă, teroarea, se
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
și „culoarea locală” pentru care pleda Hugo au fost imediat încorporate de scriitorul român în teoretizările asupra artei și literaturii. În viziunea lui romantică și utopică, poezia însemna încununarea tuturor virtuților creatoare ale omului, mijlocul prin care acesta se poate asemui cu creația - și ea poetică - a divinității. La înaltele țeluri morale ale poeziei, în concepția sa s-a adăugat mesianismul lui Hugo, sporind și aureolând imaginea poeziei ca nobilă armă de luptă pentru civilizare, emancipare națională și cultură. Poetul devenea
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
proletarul 127. În plus, el îmbogățea acest mit străvechi cu o întreagă ideologie mesianică, iudeo-creștină: pe de o parte, rolul profetic și funcția soteriologică pe care i le recunoaște proletariatului, pe de altă parte, lupta finală dintre Bine și Rău, asemuită fără greutate cu înfruntarea apocaliptică dintre Cristos și Anticrist 128. Nu este lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebea de alți istoriciști (Croce, Ortega y Gasset) pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
o aură prevestitoare (verzuie); și În sfârșit vederea ce strălucește. Borges spune undeva: „mi-era frică (trăgeam nădejde) că ploaia ne va surprinde Într-un câmp gol”. Iată cum nu aș vrea să-mi citiți textul: aceia, măsurându-se și asemuindu-se pe ei cu ei Înșiși, nu au pricepere. Iată cum aș vrea să citiți textul: mai Întâi, noi surpăm iscodirile minții; apoi, esențial, tot crescând credința voastră, ne vom mări În voi cu prisosință, după măsura noastră; și, bineînțeles
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că, simultan, transformările la nivelul comunicării intrapersonale oferă surse de schimbare pentru mediul comunicațional însuși (este vorba despre viziunea sistemică) și chiar pentru criteriile adaptative - despre care pomeneam mai devreme - ca atare. Pentru a crea o imagine mai plastică, vom asemui acest mecanism cu nivelul apei în două vase comunicante; dacă apăsăm apa dintr-un vas, nivelul acesteia în celălalt vas se va schimba; concomitent însă va crește și presiunea acesteia din urmă asupra coloanei de apă rămase în primul recipient
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]