1,006 matches
-
mai trebuie oprite, clar. Orașul ăsta e alt oraș. Așa ar trebui să arate orice oraș. Și mă Întreb cam ce-o să se mai Întîmple peste cîțiva ani. Și cum o să arate. Avem un viitor. Lumini noaptea pe străzi? Străzi asfaltate cum trebuie? Oameni Îmbrăcați și altfel decît de Înmormîntare? O veșnică Înmormîntare. Apă caldă curentă? Școli care nu arată ca niște cazarme? Un pic de demnitate... depistabilă fără efort În amănunte neașteptate (cum ar fi pasta de dinți)? Îți vine
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
țâfnoasă, cu nasul pe sus. Le spuse destul de repezit: — Ar fi mai bine să ne întoarcem! și o luară cu toții pe urmele lui Tom. Tom fugea de rupea pământul dar, simțindu-și respirația tăiată, mai încetini un pic. Pe aleea asfaltată care cobora dinspre Maryville până la locul unde își parcaseră mașinile, venea cineva. Era George. Tom alergă la el și-l prinse de braț. O, George, George, tu știai? Știai că Iisus a fost în Anglia? E o legendă, dar s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ei, haideți să ne întoarcem acasă, îi îndemnă Brian.Veniți. În fond, nu s-a înecat unul dintre noi. E un lucru pentru care trebuie să mulțumim cerului. După masa de prânz, George se depărtase de grup. Porni pe aleea asfaltată, întâi în direcția opusă casei Maryvile, unde drumul cotea spre uscat și se pierdea într-o pădurice (aceasta era „plimbarea lui Brian“), și apoi îndărăt, în direcția Maryville, (când îl întâlnise pe Tom, pe la jumătatea drumului), lăsând în dreapta lui casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și găsească ceasul. Când Brian ajunse la capătul câmpului, auzi o mașină demarând. Ceilalți îl ajunseră din urmă și o văzură pe Ruby așteptându-i înconjurată de sacoșe. Rover-ul mare al lui Bill Șopârla tocmai se îndepărta; coti pe drumul asfaltat, sforăi puternic când dădu colțul și dispăru cu totul. — Dumnezeule mare! Ni s-a luat Rover-ul. Unde-i George? Ruby arătă cu degetul spre șoseaua acum pustie. — Alex, George a plecat cu Rover-ul. Îl înțeleg foarte bine, după toată povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
spre Santiago, aici este urcușul cel mai abrupt, iar faptul că majoritatea pelerinilor tocmai de aici își încep pelerinajul, reprezintă o grea probă fizică și poate și psihică. Urcarea abruptă durează vreo două ore și jumătate, dar drumul este bun, asfaltat. Din când în când arunc câte o privire în spate pentru a admira orășelul de care mă îndepărtez cu o oarecare nostalgie. Cât cuprinde privirea, vezi doar pajiști pe care pasc oi nenumărate și tare aș vrea să beau un
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
la următoarea gură de gaz metan. Pe vremea aceea eram pasionat de fotbal. Împreună cu băieții de prin vecini, de aceeași vârstă cu mine, mai mici sau mai mari, mă duceam la stadionul Ileana, de la barieră, acum pășind pe drumul proaspăt asfaltat. Ziceam: haut și ofțai. Și credeam că un șut respins de portar în afara terenului de joc nu-i corner, ci haut de poartă. AEROPLANE DE HÂRTIE La un moment dat am început să descopăr, unul după altul, deliciile meșteșugirilor de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
teșitură a zidului școlii, înconjurat de un lanț greu și masiv de fier forjat. Peste drum putea să vadă clădirea cenușie cu un etaj a primăriei, chiar pe colț, cu fațada spre Strada Principală, și mai ales părculețul cu alei asfaltate, plin de umbră, din spatele primăriei. Începeau fiecare zi de școală cântând, în picioare, Imnul Regal. O, Doamne sfinte, Ceresc Părinte, Susține cu a Ta mână Coroana Română. Nelu Manolache nu învățase nici acum cuvintele. Pornea să cânte cu însuflețire începutul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vă deslipesc de lângă televizoare,nenorociților.Alta e problema, necazul, păcatul: am început să zbor!... De trei zile sufăr de ușoare crize de imponderabilitate Uite-așa, fără un scop precis,fără dorință declarată, mă trezesc plutind la câteva șchioape deasupra solului asfaltat,deci în aer. Prima criză m-a surprins la chioșcul de unde mi iau tutunul. În momentul în care am întins mâna și bancnota de zece mii, un flux magnetic m-a ridicat cu douăzeci de centimetri deasupra. Pe moment nu m-
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
rural? Nu cred. Sau, oricum, nu într-o formă care să mă facă să am nostalgii sămănătoriste. Obsesia satului în care am copilărit e de alt ordin. Și chiar dacă sunt convins că progresul dintre o uliță prăfuită și o șosea asfaltată nu e totdeauna real, nu e scutit de unele regrese, mi-ar fi greu să trăiesc acum într-un sat. Mi-ar lipsi zgomotul și o mie de alte lucruri cu care m-am obișnuit în București. Am devenit un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
marele restaurant, cu dublă terasă, și în față, la asfalt, și-n spate, la coama pietroasă și ornată cu brazi, a muntelui măreț. Gard mare, modern, solid, din piatră de râu și fier forjat, înmprejmuia întreg domeniul lui Covrigel. Alee asfaltată, de la șoseaua principală, BucureștiBrașov; stâlpișori cu becuri fluorescente în cap, îi conduceau, pe clienți, cu tot cu autoturisme, direct în spatele domeniului, la parcarea minunată. S-a întâmplat să vină ziua de naștere a lui covrigel. Careva, dintre angajați,într o seară, a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
venea a crede ce se vedea. Sau, mai bine zis, ce nu se vedea. Nu se mai vedea nimic, dar, absolut nimic din tot ce lăsaseră, ei,în urmă, la plecare. Au oprit autocarul,în vale, la capătul fostei alei, asfaltate, care ducea în spatele domeniului, spre parcarea de serviciu, a turiștilor. Acolo, stând în genunchi, l-au găsit pe bătrânul paznic, plângând,în hohote. Și pe cățel, scheunând jelit, și pe pisoi, mieunând, stins, ca un glas de dincolo de lume. Covrigel
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
acuma, va rămâne acasă;își va cumpăra stupi,își va organiza o mică prisacă, și-și va vedea, liniștit și cu sârg, de familie și de viață. Tocmai se întorcea, acasă, de pe coclaurii Torino-ului italic. Microbuzul urca, mărunta pantă, asfaltată, spre casă. Când, ca din senin, în vreme ce microbuzul oprise,în stație, a pornit o uruială infernală, urmată de strigăte tragice: fugiți! Fugiți, că se dărâmă, că ne dărâmăm, cu totul. Pământ, cu tot ce e pe el. Cu totul! Fugiți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
masa de prânz. Când am ajuns la internat, servitoarele tocmai strângeau resturile de pe mese. Am luat dintr-un coșuleț trei felii de pâine cu care mi-am potolit foamea, apoi m-am dus în curtea din spatele clădirii, o curte spațioasă, asfaltată și împrejmuită de un zid înalt, de unde se auzea gălăgie. Băieții jucau "lapte-gros". Cum nu primisem, încă, uniforma pe care urma s-o capăt în cadrul bursei, purtam hainele de-acasă. O pălărie rotundă și neagră, cu bor mic, specifică portului
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai multe posibilități. Pe cei de la țară nu-i încântă niciodată plecarea în alt sat și, cu atât mai puțin, strămutarea de la sat la oraș. Iar dacă, până la urmă, dau ulițele pline de farmec și de pitoresc pe niște străzi asfaltate, o fac cu strângere de inimă și cu durere în suflet, în sinea lor, ei rămân aceiași fii ai satului. Cineva spune - și, poate pe bună dreptate - că, după un timp, oamenii aceștia ajung să nu mai fie nici țărani
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
11, 13, 15, 17, 19, 21, 23, 25, 27, 29, 31 sînt suculente selectate din apocrifele grecești sibiline, editate de Hermippus și traduse de Friedrich Nietzsche, mai puțin poiana înflorită din Sibma, bogată în vițe și Eleale pînă la piscina asfaltată; soarele, vîntul și spuma orbitoare; triumful Galateei și căsătoria ei cu Grant; prăbușirea Cocqigrues; Dumnezeu se predă; înflorirea strălucitorilor ciulini cenușii; construcția acelei Nephelococugia; ciocîrliile, alăutele, violoncelele, violetele și revărsarea de furie; vapoarele de cursă liberă pe fluviul Clyde; fericirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Îi ziceau Maradona, pentru că era negricios și vorbea numai despre fotbal. Tipul cu piscinele se numea Artimon și îl prescurtaseră Arti, pentru că le era la îndemână și fiindcă așa își botezase afacerea: Arti’s Pools era brand-ul pentru gropile asfaltate care împânziseră curțile. Greu nu îi era să-l convingă pe fiecare îmbogățit să îi sape un bazin lângă casă, mai greu era să priceapă că piscina e ca o gură cu dinți și că trebuie curățată. El ar fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
câmpia îi părea un suspans continuu. Nici copacii și nici labirintul de iederă nu slăbiseră foarte mult din încordarea acestei întinderi. Vilele noii democrații, risipite aiurea, ca niște grăunțe scăpate dintr-un buzu nar rupt, aduseseră doar dezordine. Un drum asfaltat le-ar fi arătat calea, dar șoseaua întârzia. Nimeni nu mai credea în această autostradă, care să-nlocuiască potecile cu criblură și praf, dar ceva tot se întâmplă peste noapte: începuseră săpăturile la o cale ferată. Și el, și Godun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aeroport prin care trebuia să treacă, păzit de câțiva agenți ai poliției israeliene. O polițistă o percheziționă, glumind și râzând în tot acest timp cu colegii ei, apoi îi făcu semn să treacă. Acum se întindea în fața ei o piață asfaltată, în pantă, plină de oameni și având la unul din capete pietrele enorme, masive ale Zidului de Vest. Părea să facă parte dintr-o altă lume: nu era construită la o scară umană. O singură cărămidă era aproape la fel de înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
o stațiune prosperă, dar după promulgarea legii anti-prostituție, a decăzut foarte mult. După masa de prânz Takamori și Tomoe au luat un taxi și au pornit spre munte. După ce-au ieșit din oraș, au urcat pe un drum neted, asfaltat. În gardurile vii ce îmrejmuiau căsuțele de-a lungul drumului și la poarta școlii se zăreau flori mari. Stațiunea din vârful muntelui era ca toate stațiunile din întreaga Japonie. De ambele părți ale drumului se întindeau magazine la care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
din somn un sunet asemănător, ca o inspirație lentă pe gură, și am știut că o mașină gonește pe șoseaua plină de apă. Conștiința acestui fapt îmi rechemase, surprinzător, o grămadă de amintiri: o casă cu etaj lângă un drum asfaltat și pustiu, lungi după-amieze de vară când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne, închizând ochii și ascultând cu luare aminte fiecare zgomot al camerei. Pe atunci îmi plăcea să-mi închipui că sunt un câine-lup care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe scara Richter, totuși, aici, pe vârful dealului maiestuos dintre văile Racovei și ale Tutovei, fusese resimțit destul de dur, și de panicard, În rândurile oamenilor care l-au perceput. Măicuța, tânăra călugăriță de la Troița situată pe partea dreaptă a șoselei asfaltate, ce tăia pădurile drept În două, speriată, sări, cu mâinile Înainte, la minuscula ușă ce da spre miază-zi. Exact În același moment, În prag Își făcu apariția, destul de speriat, și el, Tăicuța, merceologul mănăstirii Floreni, cu una din mâini, dreapta
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Rămăsese, de mai bine de doi ani, după ce-i murise bătrâna soție, doar cu micul cățel, roșcat, Dixi, pe care, toată ziulica-l plimba prin parcuri, pe aleile dintre blocurile-n care-și avea și el apartamentul, pe marginea arterei asfaltate, care ducea către partea nordică a municipiului, și pe care primăria instalase multe bănci de lemn. El, Bubu Calugu, Își avea banca sa, de mai bine de doi ani. Tocmai banca pe care, acum, Lia venise și, cu un respect
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care, senmuie. Rămase răstignit, cu mâinile Într-o parte, desfăcute, ca o crăcană, În dezordine, și, cu picioarele În cealaltă parte, a coarnelor, așijderi, În dezordine, blegi, bălăngănind, fără viață. Speriat la culme, taurul o porni la trap, spre șoseaua asfaltată. De acolo, tot la trap, cu trofeul În coarne, nu se opri decât la poarta dincolo de care nuntașii jucau de mama focului. Când văzură animalul, cu omul mort Între coarne, deasupra frunții și a ochilor, rămaseră consternați. După câteva clipe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
și în dreapta parcului înconjurat cu zid. Primăria se află pe drumul din dreapta, aproximativ în fața porții parcului. Casele țăranilor sunt mai încolo, de-a lungul șoselelor în chestiune, încît primăria, aflată nu departe de biserică și în fața parcului, pe o șosea asfaltată, stă în izolare. De altfel drumul face o curbă după forma zidului parcului, așa că trecătorii mai îndepărtați n-ajung să vadă ce se petrece spre intrarea satului. Când deci am oprit în fața primăriei, n-am găsit pe nimeni prin apropiere
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ales pe Youlou în ținuturile Kinkala, Boko, Mouyoundzi, Pangala, lucrurile s-au aranjat bine la ei; drumurile lor sunt asfaltate, podurile construite din beton. Când or să fie și podurile noastre din beton? Când or să fie și străzile noastre asfaltate? Se spune că suntem în independență, dar ce e independența? Independența e pentru funcționari și marile orașe, nu e pentru noi, oamenii din sat. Nu mai vrem să auzim aceste vorbe." Raporturile comerciale La intrarea fermelor izolate, numeroase în regiune
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]