425 matches
-
o apucară pe un drumeag bătătorit, care se făcea de la ultimele case din sat și se cățăra pe o pantă împădurită. Balamber era în frunte și imediat după el veneau cei doi prieteni ai săi. între ei, călare pe un asin, înainta și Inisius. Ținea privirea fixă înainte și în ochii săi lucea o sclipire de nebunie. 31 Când Sebastianus deschise din nou ochii, văzu, pentru început, numai întuneric. Primul lucru pe care-l auzi fură niște glasuri feminine ce discutau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Duminica Floriilor între prânz și chindie sosi poruncă de la mitropolitul Târgoviștei pentru cuvioșia sa ca să vină cât poate de repede pregătit de drum să însoțească un oaspete de vază spre mânăstirile din codrii Olteniei. Grabnic își luase desaga și încălecase asinul căpătat acum un an de pomană de la niște ciobani cărora le sfințise agheasmă la stâna din munte. Într-un ceas, coborând din deal și bolborosind rugăciunile panihidei când trecea prin Valea Voievozilor, „pentru ca Domnul Dumnezeu să-i pomenească pe voievozii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai ales când apărea ulcica cu vinars. Nu c- ar fi pus ceva în gură (cuviosul păstra cu cinste pravila), dar îndemnul la vorbă îi creștea deopotrivă cu veselia celorlalți. în copilărie părintele fusese cioban. Orânduindu-i turmă, câini și asin, baciul la învățat puțintică slovă. De la știința asta i s-a tras călugăria. Prea cinstitul și-aducea bine aminte de nopțile cu tăria încremenită când, dinspre munții profilați în aer, se răsfira un abur străveziu. Baciul mocnea lângă jar în timp ce
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
să gătești? Tu stai așa îmbrăcată toată ziua? Tu n-ai decât o cămașă de noapte?" Dar trebui să recunoască chiar ea că Titi era imposibil și o contrazicea pe Ana în cele mai legitime dorințe, cu o obstinație de asin. Ana aduse cinci bilete de teatru, cu o învederată mulțumire de a-i lua pe toți, dar Titi singur refuză. - Eu nu mă duc la teatru. Nu ți-am spus eu să iei bilete.Mă duc la teatru când am
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cel de „slugă” și cel de vită, întocmai ca în patriarhatul veterotestamentar, neclintit de Evanghelii: „Să nu dorești casa aproapelui tău; să nu dorești femeia aproapelui tău, nici ogorul lui, nici sluga lui, nici slujnica lui, nici boul lui, nici asinul lui și nici unul din dobitoacele lui și nimic din câte are aproapele tău.” (Ieșirea, 20, 17) Femeile au fost tratate ca ființe cu discernământ limitat, din când în când mai trebuiau și bătute, dar legea te împiedica să le și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
aruncă privitorului fără a minți florile tinerețelor și zbârcelile bătrânețelor. PAT: Un mobil prețios, în care scurtăm jumătatea supărărilor vieței noastre. SEVERITATE: Un secret a trupului care, dupre cum zice, Rochefoucauld, s-au iscodit spre a se ascunde smintelele minței. Asinul, zice Montesquieu, este vita cea mai serioasă. SFAD|: Este o greșală de te încarci de ea, nebunie de nu te ferești din drum și nenorocire îndată ce te-au cuprins. FEMEIE: Ființă plăcută, pentru a căria haruri trupești adeseori se trec
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
în copce, la deal, fără nici un fel de spaimă, paznicul de la Prelunci a înțeles ce așteptau ele acolo, în pripor. Le sosise pe boare de vânt, din susul apei, înștiințare de mirosuri aspre: cobora de la stânile Șurianului o turmă, cu toții asinii, tărhatul și cânii. A trecut domol, într-un nour de pulbere. A rămas un sunet de clopot, după ce priveliștea s-a prelins în cotitură. Alte tălănci tari nu se mai auzeau, măcinate de murmurul Frumoasei. Dar acel clopot mic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
David, care trecuse în tabăra lui Abessalom, când acesta s-a revoltat. Dar cum Abessalom nu i-a ascultat sfatul, cu toate că era cel potrivit, preferându-l pe cel al unui inamic infiltrat, Achitophel, spune textul, „și-a pus șaua pe asin, s-a ridicat și s-a dus acasă, în cetatea sa; a făcut rânduială în casă, șapoiț s-a spânzurat și a murit”. Relația cu destinul lui Iuda este evidentă. și el a trecut de partea preoților, dar aceștia nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ești, neliniștit. / Omul este un accident al naturii, / Deci și eu și tu, intuiție, așa cum ești.» / Iar Decebal: «Ancestralul guvernează nu noi, / Hazard ești, Traiane, ca și mine memorie / a cromozomilor!»“ Attila însuși apare ca un „împărat-poet“: „O, Pegasul meu, asin al visătorilor, / Și tu vei fi atins de bici dumnezeiesc, / Gândea Attila“. Modul în care autorul își reprezintă existența are - nu se poate nega - noblețe. El greșește însă tonul, care în literatură poate salva sau arunca în neant orice text
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Evanghelii. Chiar și pe plajă fiind, bătrâna nu se sfiia să-l imite pe Iisus, mergând pe ape sau Înmulțind pâinile și peștii. Bătrâna părea cuprinsă de o fantezie debordantă. În exuberanța ei, Încerca să reconstituie călătoria magilor, cumpărând doi asini și plecând dinspre Golgota spre Betleem. Moartea o surprinse În Nazareth, În timp ce bătrâna se așezase la o masă și ceruse o cafea. Muri cu zâmbetul pe buze, cu ceașca În mână și privirea ațintită-n depărtări. De pe buzele sale, rujate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
așa! Fii un târg temut, hilar Și balcan - peninsular... La fundul mării de aer Toarce gâtul ca un caier, În patrusprezece furci, La raiele; rar, la turci! Bată, într-un singur vin: Hazul Hogii Nastratin. * Colo, cu doniți în spate, Asinii de la cetate, Gâzii, printre fete mari, Simigii și gogoșari, Guri cască când Nastratin La jar alb topește in, Vinde-n leasă de copoi Căței iuți de usturoi, Joacă și-n cazane sună, Când cadâna curge-n Lună. Deschideți-vă, porți
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mănî și răzănd fericiți. Am rupt-o.” Douăzeci și doi Duminica Floriilor este pentru Antoniu o zi pe care merită să o trăiască, o zi de meditație și pace. Se gândește la Mântuitor, la intrarea lui În orașul Ierusalim pe asinul legendar, la mulțimea de iudei care l-a Întâmpinat cu flori.... O zi În care este decis să nu se ducă la gura metroului și să-i citească lui Kawabata, ce a scris cât a fost el plecat. Aseară, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eram copii; pleca April, veneau Florii cu-atât de multe bucurii candele-aprinse, rugăciuni și peste tot numai minuni. Inimile, casa și grădina erau curate ca lumina; de foarte sus - din profeții - venea Iisus bun și senin după cum știm, pe un asin. Intrarea în Ierusalim printre copii și osanale misterele cu ale sale pline de viață armonii; mulțimea ntinzând hainele cu tainele de la Florii. Eram copil, eram copii; pleca April, veneau Florii copacii se umpleau de foi copiii de hăinuțe noi părinții
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
luat urma. În fundul acestei văi ea a întâlnit un pustnic bătrân cu o barbă albă ce-i ajungea până la brâu și o înfățișare venerabilă. Acest pustnic, care părea uscat de bătrânețe și de post, mergea la pas călare pe un asin jigărit. Prințesa, care nu mai putea de frică, l-a implorat să-i salveze viața și s-o conducă până într-un port la mare, de unde să se poată îmbarca pe o corabie și să părăsească Franța, spre a nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ceva și bântuim, la rândul nostru. Acum, în ultima zi obișnuită a vieții ei normale, eroina noastră spune în telefon: — Bill Burrows? Chemați-o și pe Emily lângă dumneavoastră să asculte, pentru că v-am găsit o casă perfectă. Scrie cuvântul „asin“, apoi zice: — Din câte mi-am putut da seama, vânzătorul e cât se poate de motivat. Capitolul 1 Problema oricărei povești este că o spui după ce lucrurile s-au petrecut deja. Chiar și transmisiile sportive de la radio, alergările spre bază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de metri. Cred c-a scuipat și măgari, pentru că numărul lor întrece pe cel al bărbaților, iar densitatea de biserici, pe cel al caselor! Din cauza mirosului și a pericolului de a patina în „norocul” oferit cu dărnicie de zecile de asini, am refuzat să urc sau să cobor cele 588 de trepte spoite, nu, pline cu balegă. Riscul era cu atât mai mare, cu cât nu au apă potabilă și aș fi fost nevoit să mă spăl cu vin, care, pe
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
arcuri sau lănci); în luciul scuturilor rotunde jucau văpăile din facle. În fața oastei, stăteau două sute de robi cu poveri. Alte poveri erau încărcate în coada armatei, pe câteva sute de tauri, mânați de alți robi. Erau și câteva sute de asini cu samare grele. La lumina faclelor, armata atlantă aștepta. Puarem se sui în scaunul său ca să vorbească de acolo soldaților. Nu vorbi mult. Puarem nu vorbea niciodată mult. Spuse numai atît: - Fiul iubit al Zeului Mării, zeul, stăpânul, regele nostru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mlaștini sau bolovani și pietre ascuțite, nici mărăcini. Peste tot era nisip, numai nisip. Iahuben știa că în această țară pustie nu se găsea de multe ori nici apă, de aceea un număr mare de tauri și alt număr de asini purtau pe spinările lor butoaie mici unse cu rășină și burdufuri de piele, pline cu apă. Soldații cântau. Apoi unii nu mai cântară, începură să istorisească în șoaptă, pentru scurtarea timpului de mers, felurite pățanii și întîmplări. Iar în cele
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
uimit de starea în care se găsea: orice urmă a grelei oboseli pierise. Dimpotrivă, parcă se simțea mai sănătos ca oricând. Numai gândurile îi sfâșiau mintea. În tabără era larmă. Soldații își strângeau corturile. Robii încărcau poveri pe tauri și asini și se încărcau ei înșiși cu poveri. Noaptea se lăsa repede. Zărindu-l de departe, un soldat veni la Auta cu sufletul la gură. Îi spuse gîfîind: - Unde ai fost?... Strălucitorul Puarem s-a mâniat grozav când i-am spus
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mergeau călări pe măgari îmblînziți. Slujbașii mărunți ai stăpânitorilor tuturor acestor țărișoare primiseră poruncă să nu lege nici prietenie, nici taifas cu oamenii roșii veniți, după cum se spunea, din țara de necrezut Ta Nuter. Totuși, unul dintre slujbași își întoarse asinul în această seară și se apropie de cei doi străini. Cu lahuben băuse din întîmplare, într-o zi, la aceeași cârciumă din marginea orașului Behdet, iar după aceea se mai căutară unul pe altul de câteva ori, tot acolo. Acum
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mâine. Poate mai vii la cetatea voastră de-aici, și atunci caută-mă pe ulița din stânga pieței. Ai să întrebi de mine: acolo e casa mea. Slujbașul privi cu dispreț pe sclavul negru, zâmbi soldatului și se depărtă lovindu-și asinul. Noaptea cuprindea câmpia. Curând se iviră stelele și cei doi, lăsîndu-l pe slujbașul care plecase, căutară cu ochii, după obiceiul deprins, ciudata stea de la miazăzi. - Iar a răsărit! spuse Auta. - Tocmai voiam să-ți spun despre steaua care te chinuie
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
soldați și slujbași regești și cu averile jefuite plutiră mai departe cotind iarăși spre miazănoapte, ca să intre în larga mare liniștită care scobea pe dinăuntru pământul țării, lărgindu-se treptat ca o creastă de cocoș. CAPITOLUL X Călare pe un asin și însoțit de un soldat pe alt asin, Auta urca drumul șerpuit al Muntelui Vulturilor, așezat în partea cea mai de miazănoapte a Atlantidei, într-un șir de nouă munți, dintre care acesta era cel mai înalt. La stânga Muntelui Vulturilor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
plutiră mai departe cotind iarăși spre miazănoapte, ca să intre în larga mare liniștită care scobea pe dinăuntru pământul țării, lărgindu-se treptat ca o creastă de cocoș. CAPITOLUL X Călare pe un asin și însoțit de un soldat pe alt asin, Auta urca drumul șerpuit al Muntelui Vulturilor, așezat în partea cea mai de miazănoapte a Atlantidei, într-un șir de nouă munți, dintre care acesta era cel mai înalt. La stânga Muntelui Vulturilor, peste o vale nu prea adâncă era altul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
miazănoapte, care nu se vedeau decât din piscul Muntelui Vulturilor, numit Piscul Sfânt, dar până acolo Auta mai avea mult de mers. Până la poale, el și soldatul urcaseră cu luntrea pe cursul Râului Rece, iar de acolo înainte au luat asini. Soldatul care-l însoțea era un om în pragul bătrâneții, un ins tăcut. Înalt ca toți atlanții, mai înalt chiar decât mulți atlanți (avea, fără o palmă sau două, patru coți) și bineînțeles decât Auta, soldatul acesta mergea îngîndurat, legănîndu-se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ajungeau atlanților mijlocii nici măcar până la umăr. Iar acum ochii îi erau tulburați de înălțimea de prăjină a acestui soldat, care i se părea caraghios. Soldatul nici măcar nu i-a spus cum îl cheamă, și nici Auta nu l-a întrebat. Asinul îl ducea pe soldat alene și călărețul, scoțîndu-și coiful, ca să-i intre vântul munților în păr, părea că nici nu bagă în seamă zornăitul necontenit și leneș al sabiei sale lovită de scut în pasul măgarului. Fața îl arăta îngîndurat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]