772 matches
-
se împart în cele denumite sub termenul generic de Bisericile celor trei concilii sau "Biserici necalcedoneene" (care cred că Isus Cristos a fost Dumnezeu adevărat și om adevărat, însă cu o formulă a lui Chiril din Alexandria) și o Biserică asiriană, ruptă de celelalte după Conciliul din Efes. De asemenea, aceste biserici se autointitulează și "Ortodoxe Orientale", de aceea nu trebuie confundate cu bisericile "Ortodoxe Răsăritene" ce acceptă Conciliul de la Calcedon. Biserici necalcedoneene:
Bisericile vechi orientale () [Corola-website/Science/299474_a_300803]
-
stela de la Naram-Sin. În ceea ce privește perioada amorită (sau "neosumeriană"), sunt remarcabile statuetele lui Gudea (guvernatorul cetății Lagaș), în care acesta este reprezentat cu mantie, turban și mâinile aduse la piept. Un exponat valoros din perioada babiloniană este "stela lui Hammurabi". Sculptura asiriană are ca trăsături principale reprezentarea antropomorfă a animalelor și prezența figurilor umane înaripate, cu precădere în scene de vânătoare, așa cum apar, de pildă, în celebrul "Obelisc negru" al regelui Salmanasar al III-lea. Odată cu apariția și evoluția scrisului, apare și
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
Iuvașevna Davitașvili (sau Djuna) (în , în georgiană: ევგენია "ჯუნა" დავითაშვილი; n. 22 iulie 1949, Urmia, ținutul Krasnodar - d. 8 iunie 2015, Moscova) a fost o vindecătoare din Rusia, astrolog și președinte al Academiei Internaționale de Științe Alternative. Este de origine asiriană. Potrivit propriei declarații, are un număr de premii, certificate și brevete de reexaminare prezentate pe site-ul ei oficial. Pretindea că poate trata cancerul, vindeca diferite organe și prelungi viața dincolo de „limita” de 100 ani. Născută în 1949 în regiunea
Eugenia Davitașvili () [Corola-website/Science/321451_a_322780]
-
expresii că: Termenul de popor a fost folosit și în propagandă naționalistă, rasistă antisemita pentru legitimarea masacrelor întreprinse contra altor popoare. abazi, abisinieni, afar, afgani, afifi, ainu, akka, albanezi, alemani, americani, amoriți, angli, anglo-saxoni, apași, arabi, arieni, armeni, arverni, așa, asirieni, asmați, așanti, australieni, austrieci, avari, aymara, azteci babilonieni, baltici, bantu, basci, basuto, bașkiri, bavari, beciuani, belgieni, beluci, bengalezi, berberi, birmanezi, bisaya, boșimani, botocuzi, bretoni, britoni, bulgari, burgunzi, burhikuni, buri, buriați cabili, cafri, calmuci, canaci, canadieni, caribi, chatti, caucazieni, cazaci, ceceni
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
Assarhadon (în asiriană Așur-Akhe-Iddina - transcriere fonetică a numelui propriu asirian Aššur-aha-iddina, care înseamnă "Assur mi-a dăruit un frate") a fost un suveran asirian (681-669 î.Hr.) al Regatului Nou. El era cel mai mic fiu al regelui Sennaherib și al reginei aramaice Naqi'a (Zakitu). Atunci când tatăl săi l-a
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
Assarhadon (în asiriană Așur-Akhe-Iddina - transcriere fonetică a numelui propriu asirian Aššur-aha-iddina, care înseamnă "Assur mi-a dăruit un frate") a fost un suveran asirian (681-669 î.Hr.) al Regatului Nou. El era cel mai mic fiu al regelui Sennaherib și al reginei aramaice Naqi'a (Zakitu). Atunci când tatăl săi l-a numit succesor la tron, în ciuda faptului că era mezinul familiei, frații săi, sprijiniți de
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
reconstruite din ordinul său, viața renăscând treptat în orașul de pe Eufrat. Assarhadon nu-și va asuma în timpul domniei decât titlul de guvernator al Babiloniei. Tentativa unui fiu al lui Marduk-Apal-Iddina II de a ocupa tronul Babiloniei este respinsă de guvernatorul asirian din Ur, iar principele caldeu Yakin, refugiat în Elam, este executat. Un tratat cu regele Urtaku al Elamului asigură o perioadă de liniște Mesopotamiei centrale și meridionale. O revoltă a cetăților siriene, aliate cu metropolele feniciene Tyr și Sidon este
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
La hotarele nordice ale Asiriei își face apariția, la începutul secolui al 7-lea î.Hr., un nou dușman redutabil - hoardele călăreților nomazi cimmerieni. Aceștia traversaseră Munții Caucaz sub presiunea sciților, pătrunzând în Anatolia Orientală și efectuau raiduri în adâncul provinciilor asiriene. În 679, sub conducerea lui Teushpa, cimmerienii s-au infiltrat în Cilicia și Tabal dar Assarhaddon i-a înfrânt lângă Hubushna. Pentru a dobâbndi aliați eficienți împotriva acestor nomazi, suveranul asirian și-a căsătorit fiica cu Partatua, regele sciților. Au
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
în Anatolia Orientală și efectuau raiduri în adâncul provinciilor asiriene. În 679, sub conducerea lui Teushpa, cimmerienii s-au infiltrat în Cilicia și Tabal dar Assarhaddon i-a înfrânt lângă Hubushna. Pentru a dobâbndi aliați eficienți împotriva acestor nomazi, suveranul asirian și-a căsătorit fiica cu Partatua, regele sciților. Au fost purtat lupte și cu mezii, conduși de un personaj numit Kșatrita sau Kaștariti în izvoarele asiriene și identificat ipotetic cu Phraortes. În 675, un oarecare Mugallu s-a revoltat la
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
i-a înfrânt lângă Hubushna. Pentru a dobâbndi aliați eficienți împotriva acestor nomazi, suveranul asirian și-a căsătorit fiica cu Partatua, regele sciților. Au fost purtat lupte și cu mezii, conduși de un personaj numit Kșatrita sau Kaștariti în izvoarele asiriene și identificat ipotetic cu Phraortes. În 675, un oarecare Mugallu s-a revoltat la Milid, a cucerit orașul și s-a proclamat rege al Tabal-ului. Revolta sa a fost greu de înfrânt. Marea realizare a acestui despot o constituie cucerirea
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
în 675, să pătrundă în Valea Nilului, să înfrângă armata faraonului Taharka și să ocupe în 671 capitala Memfis. Este pentru prima dată în istorie când un suveran mesopotamian se intitulează Rege al Egiptului. Prin anexarea țării faraonilor, Regatul Nou Asirian atinge maxima sa expansiune teritorială. Înalți demnitari asirieni sunt numiți pe lângă guvernatorii celor 22 de provincii pentru a asigura strângerea tributului. Situația dificilă de la hotare, sănătatea șubredă ca și nesiguranța monarhului sunt reflectate de frecvența invocațiilor adresate divinităților panteonului asirian
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
înfrângă armata faraonului Taharka și să ocupe în 671 capitala Memfis. Este pentru prima dată în istorie când un suveran mesopotamian se intitulează Rege al Egiptului. Prin anexarea țării faraonilor, Regatul Nou Asirian atinge maxima sa expansiune teritorială. Înalți demnitari asirieni sunt numiți pe lângă guvernatorii celor 22 de provincii pentru a asigura strângerea tributului. Situația dificilă de la hotare, sănătatea șubredă ca și nesiguranța monarhului sunt reflectate de frecvența invocațiilor adresate divinităților panteonului asirian, situație nemaiîntâlnită la predecesorii săi. În 672, Assarhaddon
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
Asirian atinge maxima sa expansiune teritorială. Înalți demnitari asirieni sunt numiți pe lângă guvernatorii celor 22 de provincii pentru a asigura strângerea tributului. Situația dificilă de la hotare, sănătatea șubredă ca și nesiguranța monarhului sunt reflectate de frecvența invocațiilor adresate divinităților panteonului asirian, situație nemaiîntâlnită la predecesorii săi. În 672, Assarhaddon desemnează ca succesor la tron pe fiul său mezin Așurbanipal, fratele acestuia, Șamaș-Șum-Ukin, fiind desemnat principe al Babiloniei, opțiune care sporește lupta dintre fracțiunile rivale de la curte. Assarhaddon reconstruiește numeroase temple în
Assarhaddon () [Corola-website/Science/303825_a_305154]
-
amoriți s-au stabilit pe malul estic al râului Iordan, în timp ce canaaniții (care aparțineau de filisteni) s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, caldeenii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului Război Mondial, pentru a submina dominanța otomană din Orientul Apropiat și a prelua sub dominație britanică teritoriile extirpate din "trupul omului bolnav" (sintagmă care caracteriza Imperiul Otoman în
Iordania () [Corola-website/Science/298109_a_299438]
-
puțuri de apă din lume. Cipru a fost colonizat de către micenienii greci în două valuri, în mileniul al II-lea î.e.n.. Situat într-o locație strategică în Orientul Mijlociu, acesta a fost ulterior ocupat de mai multe puteri majore, precum Imperiul Asirian, Egiptul Antic și Imperiul Persan, după care a fost capturat în anul 333 î.e.n. de către Alexandru cel Mare. Ulterior a fost sub ocupație a Egiptului Ptolemaic, Imperiului Roman și Bizantin, califatele arabe (pentru o perioadă scurtă), dinastia franceză Lusignan și
Cipru () [Corola-website/Science/297160_a_298489]
-
acele puține momente ale lui proprii, el măsură depărtarea stelelor și adâncul mărei, greutatea pamîntului și ușurința eterului, aude florile crescând, întrupează în marmură frumusețea liniilor și în pictură a colorilor, discompune lumina soarelui, află limba ce au vorbit-o asirienii, numără biblioteca lui Ptolomeu și desleagă un vechi papyros ce cuprinde leacuri egiptene. {EminescuOpX 79} E în aceasta... mîntuirea? Fi-va omenirea cultă, omenirea știutoare mai bună decât cea neștiutoare? După câte știm din trecut și vedem azi, nu. Va
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de genealogia biblică fiului lui Ham, nepotul lui Noe (Gen. 9:18, 10:15-19). Izvoarele egiptene redau numele țării în formele "Kan'na" și "Kinachi", cele babiloniene îl redau ideografic "MAR.TU", iar fonetic "Amurru" (Țara Amoriților), în timp ce în textele asiriene apare și ca"Chatti" (Țara Hitiților). Inițial, Canaan-ul cuprindea doar zona de coastă. Concomitent cu expansiunea triburilor canaaniților spre est, granițele Canaan-ului s-au extins până pe Valea Iordanului și Marea Moartă, cuprinzând și Cisiordania și Transiordania. Canaanul se întindea de la
Canaan () [Corola-website/Science/303338_a_304667]
-
poemele sau basoreliefurile care consemnau glorioasele victorii militare ale unui suveran. Din această perioadă se remarcă mai multe opere mitice, precum: "Epopeea lui Ghilgameș" (scrisă în mileniul III î.e.n., poem păstrat, lacunar, pe 12 tăblițe de lut, în biblioteca regelui asirian Assurbanipal, de la Ninive); "Mahăbhărat"a și "Ramayana" (secolele VIII-IV î. e.n., scrise în India în limba sanscrită ), "Iliada" "și Odiseea", epopei atribuite lui Homer, (pe care le-a scris în Ionia, în secolul al VIII-lea î.e.n.) sau "Vechiul Testament" - o serie
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
în 1846-1851. Primul text a fost tradus în 1838, celelalte în 1843. După încheierea carierei diplomatice, a revenit în zonă ca reprezentant al unei companii comerciale britanice. A contribuit, alături de ceilalți colecționari britanici, la crearea unei imense colecții de artă asiriană și babiloniană de la British Museum. În 1855 a revenit în Marea Britaniei, devenind membru al parlamentului și președinte al Societății Regale de Geografie. Heinrich Schliemann (1822-1890) a fost descoperitorul cetăților Troia și Micene, fiind considerat întemeietorul arheologiei moderne. A fost
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
filmul "Amadeus" (1984). S-a născut ca fiu al unui imigrant creștin sirian-ortodox din Siria și al unei italo-americane. Abraham s-a născut în Pittsburgh, Pennsylvania, în 24 octombrie 1939. Este fiul lui Frederick Abraham, un mecanic sirian de religie asiriană, a emigrat în Statele Unite la douăzeci de ani, și Josephine Abraham (născută Stello), casnică americană fiica unor imigranți italieni . A crescut în El Paso (Texas). Abraham a devenit faimos în Italia pentru rolurile de Jacopo în Marco Polo de Giuliano
F. Murray Abraham () [Corola-website/Science/310126_a_311455]
-
Zidurile exterioare erau din beton, pe vremuri alb, acum de un cenușiu pătat, cu colțuri rotunjite, ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele roșii, foarte stilizate. Mai existau vitralii florale și la etaj, iar în salon se afla un larg paravan de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
limba internațională a diplomației în zonă. Istoria limbii aramaice se împarte în trei perioade: veche, mijlocie și recentă. Primei perioade (sec. VIII-IV î.Hr.) îi aparține aramaica oficială sau aramaica imperială folosită de locuitorii regiunilor apusene care intrau în componența Imperiului asirian, limbă care se va răspândi în cea mai mare parte a vechiului Orient Apropiat. Câteva versete veterotestamentare sunt scrise în aramaica imperială: 1Ezd. 7,12-26, unde este vorba despre un decret al regelui persan și 1Ezd. 4,8-6.18, nimic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
al Muntelui Garizim în cult. În momentul redescoperirii textelor Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, faptul că erau scrise în scrierea ebraică „primară” le-a dat o aparență de originalitate, întrucât toate manuscrisele textului masoretic cunoscute atunci prezentau scrierea asiriană târzie („pătrată”). Oricum, faptul că textele samaritene erau scrise cu scriere ebraică nu constituie o dovadă că Pentateuhul samaritean ar fi fost mai vechi decât echivalentul său „iudaic”3; o analiză paleografică a tipului de scriere ebraică folosită de către samariteni
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pentru și de către samariteni, este oferită de cartea Seper Hayyamim (Cronicile Samaritene), a căror valoare istorică este destul de problematică 2. Tradiția rabinică iudaică oferă o cu totul altă versiune a istoriei samaritenilor: aceștia descind dintr-o populație mixtă pe care asirienii au deportat-o din Siria în teritoriul regatului Israel în anul 722, după distrugerea Samariei. Socotindu-i originari din orașul Cutha (Mesopotamia), rabinii i-au numit pe samariteni kutim. Rabinii și-au fundamentat această explicație pe textul de la 4Rg. 17
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
patru principii: Dumnezeul bun, Demiurgul, Materia și Răul - ceea ce reprezintă o altă modalitate de a Înlătura contradicțiile din doctrina maestrului. O altă problemă e suscitată de existența a doi Mesia, reprezentîndu-i respectiv pe Dumnezeul cel bun și pe Demiurg. Marcionitul asirian Prepon 73 Îi combină pe amîndoi Într-un singur Cristos, „mediator Între bine și rău” (mesos tis on kakou kai agathou), care nu este nici bun, nici rău74. Cel mai important dintre discipolii lui Marcion a fost Apelles, care și-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]