386 matches
-
Vivian, draga mea, deci știu că nu are nevoie să vadă nici un plan de profit și pierderi ca să se decidă cât vrea să ofere. Care e problema ei? Azi e la birou? În clipa asta, sunt pe punctul să-l asmut pe Harold asupra ei. Să-i spui chestia asta, da? Poate că Harold ar trebui să fie cel care să negocieze contractul ăsta. Harold Kramer era un avocat feroce, care era în stare să dea în judecată pe oricine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
încă unul în plus nici nu mai contează, i se pare. Eu zic să supunem la vot, aude vocea lui Monte Cristo, cine e pentru ca ei să fie eliminați din grupul nostru să ridice mîna, propune. Uite-așa au fost asmuțiți întotdeauna românii unii împotriva altora, se simte Roja dezarmat. Dacă tot te întrebai ce o să se întîmple cu țara asta în următorii ani, n-ai decît să gîndești logic, dintr-o extremă nu se poate ajunge decît în alta. Santinelă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
tău rol pe care l-ai interpretat mai prost decît ar fi făcut-o un debutant. Hai să dăm totul pe față să afle lumea cine a fost cu adevărat marele General, potaia lătrătoare a Piticului, javra pe care o asmuțea de fiecare dată asupra celor care-l supărau. Pînă și Cap de Piatră, care era de o încăpățînare proverbială, a fost mai dibaci decît tine și a dat-o la întors cu telefoanele lui, jucînd rolul unui individ chiar mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ochii injectați de sânge și cu fire de iarbă atârnându-i de buze se întorcea la Hingherul, care-l mângâia mulțumit, bolborosind vorbe tandre, și o lua de la început. Refăcea cu răbdare manechinul, îi dădea câinelui să miroasă fularul și asmuțea fiara din nou. Nu intrasem niciodată până atunci în bălării. M-am decis să dau și eu o raită pe-acolo. Nu era foarte ușor să înaintezi. Bălăriile creșteau ca într-o boală. Se uscau în picioare, în timp ce altele, tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pretexte de zînzanie. Spre dovadă, Robin a mai fost hăcuit și pentru necuviința de-a nu-i plăcea carnea de pește. Ce e drept, e drept. Nu-i plăcea. Papa Secund îi dojenea pe toți, dar atunci Diavolul i-a asmuțit chiar pe câțiva dintre cei împăciuitori catolici să ridice brațul asupra lui. Să-L suprime, să-L tăvălească prin făina asasinatului politic... - De ce naționalitate era Diavolul ăsta? Era rus? Era sîrb? Era neamț sau englez? - Și-și... Diavolul poartă întotdeauna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
își instrui sunetiștii. Aerul firesc cu care duse, aproape fluierând, toate acestea la un bun sfârșit, denota că: (unu) sunetiștii și instalatorii giganticelor lui scene erau niște băieți devotați și îndestul de tăcuți, cu care (doi) Pink Floyd, când se asmuțea să lucreze, se isca un vârtej ce pregătea, în doi timpi și trei mișcări, concertele lui Pink Floyd. Așeză discul. Își încălzi mâna, degetele, articulația brațului, toate încheieturile muzicale. Dădu drumul la un "The Piper at the Gates of Dawn
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Scormonea, pe sub niște velințe, după icoana făcătoare de minuni. Și, doar în chiloți, cu icoana făcătoare de minuni pe genunchi și cu pachetul de Snagov după ea, se instala în vârful patului și se asmuțea singură să ghicească, plină de cochetărie, în icoană. - Bună dimineața, cameră! Bună dimineața, icoană! Bună dimineața și vibrațiile armonioase și aparițiile subtile fie cu tine, sufletul meu! Ai dormit bine? - Am dormit nemaipomenit, răspundea Doru, care nici ăsta nu era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoșătoare. Trupurile animalelor se încordară, ochii lor galbeni sclipeau, se sfâșiară urlând, își apucară beregățile, căzură unul peste altul și căutară zadarnic. Oamenii râdeau, asmuțindu-i cu alte bucăți pe care le zvârleau din ce în ce mai departe. Se lăsase răcoarea. La picioarele lor rămăsese doar o spuză roșie, pierită. Fumau sprijiniți în cozile lopeților. Erau osteniți și strânseră paiele rare din jur. Se lungiră unul câte unul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Îl auzea numai trecând 24 pe la gard, fluierând până târziu, când se stingeau lămpile. O apuca un pojar, să fugă, să sară gardul și să-i cadă în brațe. Dogarul, tot cu ochii pe ea. Înjura și ieșea în curte, asmuțind câinii. Nicolae da târcoale. -La mai zărit de câteva ori. Ba o dată, când a fost plecat taiqă-său, mă-sa s-a făcut că nu bagă de seamă și-a lăsat-o la poartă. Au vorbit puțin, că-i era frică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
imperceptibil urechea. — Peste câteva luni, îmi voi ridica din nou oastea împotriva Tangerului și Arzillei și trag nădejde că de data asta Cel-de-Sus îmi va acorda victoria. Aș vrea ca în această problemă, șeriful să se dovedească aliat și, în loc să asmută provinciile împotriva regilor musulmani, să-i atace pe portughezi o dată cu mine, căci amândoi suntem luptători ai războiului sfânt. Pot să-ți încredințez această misiune? Voi face tot ce-mi stă în putință, pentru că nimic nu-mi e mai scump decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ar trebui să-i răspund; dar la douăzeci de ani nu ești prea temperat în ce faci. — Așadar, am spus rostind cuvintele rar, de parcă aș fi vrut doar să pricep, vrei să lupți împotriva portughezilor, dar nu împotriva lor îți asmuți trupele: oamenii ăștia, care ți-au auzit chemarea la războiul sfânt, îți sunt trebuincioși ca să cucerești Fès-ul, Meknès-ul și Marrakech-ul! Fără să dea atenție sarcasmelor mele, Ahmed mă cuprinse pe după umeri: — Pentru Dumnezeu, Hassan, tu nu pari să înțelegi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o poveste cu extazul? ARTUR (Iluminat.): Ba da! Ceva despre o bijuterie... Ceva frumos... GARDIANUL: Așa! Așa! V-a amețit cu vorbe și a încercat să vă taie capul. ARTUR (Furios, către CĂLĂU.): Da? CĂLĂUL (Plânge.): Domnule, sunt blestemat... Vă asmute împotriva mea... GARDIANUL (Către ARTUR.): V-am găsit cu capul pe buturugă. Ca făceați cu capul pe buturugă? ARTUR (Către CĂLĂU.): Ce făceam cu capul pe buturugă? CĂLĂUL: Nu-l ascultați pe Iuda... Vă jur pe lumina ochilor mei, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
dar, mai ales, veșnic speriați, îngroziți de celălalt, care, chipurile, ne vrea răul. Neamurile fără Bibliotecă au căzut întotdeauna în extremisme. Neamurile cu Biblioteci închise, furate sau distruse au putut fi stăpânite ușor, au putut fi îndobitocite, au putut fi asmuțite întruna unul asupra celuilalt, au putut duce războaie, au putut jertfi inutil vieți în numele unor idealuri fade. Biblioteca, în absolutul ei, nu cunoaște astfel de nimicnicii. În spațiul ei extremele se ating, viața își urmează adevăratele ei legi. Dumnezeu, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ciment Miron Daniel Virgil Marius Leonid și deodată masca aceea vulgară pătată de muște freza ei năclăită și mîna de ipsos agitînd biciul făcînd să pornească malaxoarele betonierei stîrnind trîmbe de praf și acolo În biserică preoții grași tunși scopiți asmuțind corul lîngă coarnele altarului făcînd să răsune osanale un spectacol pentru ochii obosiți nu toate cuvintele pot alerga unele se tîrăsc ca un maratonist istovit picioare de lemn Înaintînd În pietrișul zgrunțos și două străzi mai Încolo În spatele betonierei fete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vorbește frumoasa Zeineb. De fapt, În ziua când mi-a spus asta se Întorsese din permisie cu un ochi vânăt și Îmi imaginez că nu reușise să-și vadă iubita pentru că o Încasase pe cocoașă de la niște derbedei din Constanța asmuțiți Împotriva lui de către părinții fetei. Sau dacă se Întâlnise totuși cu ea, numai de discutat despre cuvântul balta nu avusese timp. Eu voi mai cerceta (știu că nu vă place sensul pe care-l dau eu acestui cuvânt!) și vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și verzi. De dumneata, de ce nu vorbește nimeni? Vezi? Mai spuse două, trei cuvinte dar nu se auziră. Profesoara Își aminti deodată de ceva - de adevăratul scop al venirii ei aici, nerostit - și surîse. Vru să răspundă Însă tăcu. Femeile, asmuțite din teritoriul lor de siguranță, Începură să comenteze „naivitatea” profesoarei care putuse să pună la Îndoială o afirmație ce făcuse de mult ocolul orașului. Profesoara, rupînd firul discuțiilor, Întrebă, părînd a Întreba Într-o doară, dacă judecătorul este acasă. Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
în acele vremuri crâncene, România a fost mama protectoare care nu și a trimis evreii în lagăre de exterminare, așa cum au făcut statele aflate sub dominația ideologică a Germaniei hitleriste. Autoarea se întreabă retoric, „de ce atâta ură? constatând că “Poți asmuți oameni mai slabi,mai neștiutori chiar primitivi în gândire. Mulți au și făcut-o atât de la amvon cât și de tribună”. Personalitatea autoarei cu atâtea potențe intelectual-artistice și de comportament general uman apare ca un rezultat așteptat în mod normal
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Într-o piesă În care nu se știe niciodată cine pe cine mănâncă, cine e lupul și cine oaia, cine se lasă să cadă victimă și cine este agresor. După Întâmplarea aceea, nu am mai simțit nici o curiozitate să-l asmut pe Leul Împotriva altor câini, iar când vedeam că se apropia vreunul, Îl alungam cu pietre, ca să nu mai aibă loc Încăierarea. Plăcerea candidă a violenței trecuse; mai exact, eu Îmi asumasem această experiență și nu mă mai interesa. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să vorbească câteva minute cu Ionel, care nici până azi nu știe de ce I-au închis, pentru că nimeni nu i-a spus și nici măcar de sănătate nu l-a întrebat. Învățătorul însă e convins că-l ține acolo ca să nu asmută pe oameni împotriva boierilor. Când i-a spus asta a și râs bietul Ionel și a adăugat că e mai bine pentru dânsul că se află acuma departe de Amara, fiindcă de-ar fi fost acasă și s-ar fi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hangarului erau însoțiți la înapoiere cu lovituri de baston pe spinare și cu vergele de oțel peste glezne. Vergelele spărgeau vinișoarele de sânge și glezna se făcea vânătă și tare ca piatra. Apoi, toată noaptea au lătrat pe la uși câinii-lupi, asmuțiți cu bucățele de carne crudă, prea puțină ca să se sature, dar destul cât să-i ațâțe mirosul de sânge amestecat cu sudoare. Spre dimineață, ușile s-au deschis, cei încă în stare să se țină pe picioare au început să
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Arhitectură să ridice baricade. „E degeaba !“, spusese Alexandru, privind amândoi pe fereastră, la detașamentele încolonate care veneau dinspre bulevard, răcnind ceva despre muncă și ordine. Încă nu se făcuse lumină, muncitorii fuseseră scoși din schimbul de noapte, lunatici și furioși, asmuțiți de cei de pe margine care îndrumau coloana. „Ce puțin a durat !“, adăugase Rada, privind pierdută către coloana care înainta ca o lavă. „Sau poate că nici n-a fost.“ Și încă nu văzuse totul, vulcanul avea să erupă ceva mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
în sticle peste tot, și la Universitate, și acolo pe unde trece lumea pe dedesubt, ascunse în niște camere. — Bine, măi, omule, dar drogurile sunt prafuri, nu se țin în sticle. Așa v-or fi zis oamenii ăia care vă asmuțeau, dar alea nu erau droguri. Cine știe ce-or fi fost... — Ba erau sticle, se împotrivi bărbatul. Erau multe, cu navetele... Pavel Avădanei căuta cu mintea, poate că intrase din nou într-un dialog interior. Rada socoti nimerit să-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iulian recurse la acest expedient: a impus o taxă creștinilor care nu voiau să sacrifice, corespunzătoare condițiilor economice ale fiecăruia. Aceștia, pentru a nu fi tulburați în credința lor, plăteau cu bucurie: Iulian îmbogățea tezaurul statului, dar prin cămătărie își asmuțea tot mai mult într-o bună parte din supuși ura și adversitatea împotriva sa. A reușit să târască în apostazie numai soldații cei mai fragili spiritual, care erau creștini de nume și nu în suflet, aceia care în locul fericirii veșnice
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Farfuridi: ' Aide degrab', între cinci și șase fix se-nchide telegraful... (ies cu grabă.) SCENA III Pristanda: (singur, intră prin dreapta, e puțin mișcat) O făcurăm și p-asta... și tot degeaba. Am pus mâna pe d. Cațavencu... Când am asmuțit băieții de l-a umflat, striga cât putea: "Protestez în numele Constituției! Asta e violare de domiciliu!" Zic: "Curat violare de domiciliu! Da' umflați-l!" Și l-au umflat. L-am turnat la hârdăul lui Petrache. M-am întorsc cu birja
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
cu băuturi. Tejgheaua și (corespondență sinistră) masa de la morgă erau din plumb. Cuvîntul „plumb” actualiza apoi o serie de amintiri folclorice, istorice și literare. într-un basm, o strigoaică toarnă plumb în urechile cîinilor, pentru ca aceștia să nu poată fi asmuțiți împotriva ei11). în Legenda Sfintei Vineri, un împărat poruncește slugilor să pregătească o „căldare” cu „plumbu și seu și smoală”, în care, după „șapte zile și șapte nopți” de fierbere s-o bage pe cea ce-l refuzase 12). Vrînd
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]