4,147 matches
-
resemnarea, tristetea și melancolia; o lungă dezolare accentuată prin reflecție îi inundă existența. Romantică din categoria femeilor neînțelese, de la Emma Bovary până la Daria Mazu, Manuela cultivă muzica, stimulând afectiv pentru reverie. Depresia eroinei e o drama în care eul solitar aspiră la o nouă dimensiune. Oglinda e o altă modalitate de exprimare analogică, ducând la simboluri și reflecție. Pentru femeie, oglinda e martorul mut, revelator al sufletului, prezență dramatică și jubilație potrivit dispoziției de moment. Narcisismul intră în psihologia normală, ca
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
doar câte o umbră sublimă cu formele ei întunecate sfințește pereții de marmură," (ms.2287,23). Răspunderea față de libertatea spirituală radicală ne întâmpină în Odă (în metru antic), unde poetul transcende diferite hipostaze ale arderii existențiale aparținând sferei umane și aspiră la detașarea totală redându-se sieși singurătate absolută în calitate de conștiință transmundană, pentru ca în Povestea magului călător în stele (titlu mai adecvat Lume și geniu), față în față cu el însuși, Eminescu definește natura geniului ca fiind o entitate în afara planului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Vinci, Mona Lisa del Giocondo și mai cu seamă îngerul din tabloul Fecioara printre stânci de la National Gallery din Londra arta cea mai desăvârșită emană cea mai transfigurată și misterioasă spiritualitate, cel mai pur dincolo transuman: homo sui transcendentalis, cum aspira Friedrich Nietzsche, cel mai poet dintre filozofi. Repetăm: marea poezie pune în acțiune apriorismul fundamental al spiritului omenesc: voința de eliberare din finitudine, din sistemul limitelor, caracteristică a condiției onto-axiologice a ființei umane; oferă o deschidere aflată infinit la distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Luceafărului. În cartea sa fundamentală, De gli eroici furori despre entuziasmele eroice filozoful italian afirmă că zborul intelectului celor rari nu sfârșește niciodată; Puterea intelectuală nu se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră mereu și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică bolta cerească, se avântă în nemărginire și, prin eter, pătrunde în sferele superioare, parcurgând treaptă cu treaptă adevăruri tot mai înalte." Or, care este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
care se știe comună, dar se vrea strălucitoare în bezna celei mai banale elucubrații de scriitoraș ratat și blogger libidinos (sunt și asta, nu?)... Zic eu. Nesora nimănui. Asta mă face imparțială. Doritoare de o soră. Una la care să aspiri. Care să-ți semene și nu prea. Ar fi frumos. N-ar fi. Nimic altceva decât iluzia unui eu perfectibil. Al tău. Nu e. Ești întreagă așa cum te-am făcut eu. Nu-mi place discuția asta. Pentru că e filozofic-sterilă? Și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
-i putea schimba acestui neînfricat caracterul nobil. Dar, în cazul ăsta, ce s-ar fi întîmplat cu lupii tineri? N-ar mai fi durat mult pînă cînd invidioșii ar fi trecut la acțiune. N-ar fi contat că Lupino nu aspirase niciodată la statutul special pe care i-l atribuise haita; l-ar fi prins descoperit și l-ar fi atacat. Dar, mai periculos decît atît, poziția lui, a lui Arus, de șef al haitei, ar fi fost amenințată. Odată declanșat
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
acele momente pe care altfel nu l-ai fi avut. De partea cealaltă, tot ce ți-ai dorit a fost afecțiunea în brațele persoanei iubite. Iată că ai primit mult mai mult decât ți-ai dorit, mai mult decât ai aspirat. Iar acum sentimentele tale s-au stins și ai ajuns să nu-ți mai dorești nimic. Toată munca și suferința folosită în clădirea ta au devenit fără sens. Te vei întoarce de unde ai plecat? „- Spune, nu-ți place cine ești
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
de la vis la realitate. Locul unui om între semenii săi spune multe despre vremurile lui trecute. Când ți s-au isprăvit rezervele despre poftă de viață, nu spera că va veni careva să ți le completeze! Ajută-te singur! Nu aspira la bunul altuia, mulțumește-te cu ce-i al tău. Când are mulți (ori prea mulți) bani, omul gândește și acționează; când nu are de nici unele, așișderea, gândește și acționează! Întrebarea e: când nu acționează?!...Trebuie să nu pierdem instinctul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
XIII / 149 Capitolul XIV / 161 Capitolul XV / 171 Epilog / 179 MIGUEL DE UNAMUNO, MAESTRU AL AUTOIRONIEI ÎNTRISTATE Unamuno își ironizează egocentrismul în acest microroman filosofico-moralizator în care aspirația sa spre genialitate este ambalată cu întristat talent în ridicolul celor care aspiră fără să posede instrumentele metodice necesare. Don Avito, eroul principal al romanului, uimit și inspirat de modul ales în care albinele hrănesc un ou produs de regină pentru ca din el să-și ia zborul o altă regină întemeietoare de un
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
actuale. Tema de inginerie genetică, întreținută cu cercetări pentru ameliorarea speciei, este translată, într-o cheie parodică, cu ambiție de pregătire a condițiilor pentru apariția geniului 2. Personajul principal, don Avito Carrascal, cu pretenții la cunoaștere științifică, "îndrăgostit de sociologie", aspiră să procreeze un geniu, idee în vogă la finalul secolului al XIX-lea. Problematica geniului, acest arhetip capabil să manipuleze viața umană cu voința de a pătrunde în cele mai adânci mistere ale creației, a dat naștere la numeroase interpretări
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
cum vrei.... Tatăl meu... Păi bine, da, să atacăm lucrurile frontal. În primul rând să-ți scoți din cap... Se destinde maestrul; vrea să-i spună că îi va scoate din cap ideea de geniu, dar amintindu-și că doar aspirând la inaccesibil poate fiecare, ajuns pe culme, să-l facă să fie accesibil, dar tace. În această clipă se ivește fața placidă și surâzătoare a doñei Edelmira, încadrată de peruca sa blondă și după ce învăluie băiatul într-una din privirile
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
îți vine, fie el tare, reîntărește-l și pune-i marca ta. Timbrul va fi al tău. Să spună: "sună a Apolodoro" cum se spune: "sună a flaut" sau a fluier, sau a oboi, sau a fagot. Și cu asta, aspiră să fii orgă, să ai toate registrele. Ce se întâmplă? Nimic, nimic... continuați! Sunt trei tipologii de oameni: cei care întâi gândesc și apoi acționează, aceștia sunt prudenții; cei care fac înainte de a gândi, sunt cei ce se năpustesc; și
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
toată marea operă de artă se inspiră din dragoste; nu există o mai mare apăsare poetică Menaguti traduce inspirație decât dragostea; toate treierătorile sufletului de la tribulare vine trillar (a treiera) știe că de la dragoste vin; dragostea este marele principiu hipnotic aspirând pe h Iliada, Divina Comedia, Quijote însuși și până la Robinson, toate din dragoste se inspiră, tacit sau în mod expres. Trebuie să faci operă de dragoste, operă de artă; nu se află un mai mare geniu ca geniul poetic. Fă
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
clar, prietene Carrascal, dumneata o vrei, eu o vreau, ea e dorită de cei doi și ea decide între ambii.... Dar... Da, omule, da, de ce nu recunoști aici dreptul primului ocupant sau al pretendentului de a-l ocupa și care aspiră de asemenea, ca și dumneata, la posesiunea Claritei? Simplă problemă de concurență. Ceea ce... Ceea ce nu aveți, dumneata și ea, oficial, niciun contract și nu știu de ce, deși sunteți în relație, eu nu intentez să o rup. Dar așa părere ai
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
că nu o iubesc! Acum, acum înțeleg cât de înnebunit eram după ea". Adierea care îi mângâie fața vine de la ea și îi aduce efluviile sale, dorința sa arzătoare, parfumul său, ceva din căldura ei; întredeschide gura pentru ca s-o aspire mai bine. "Ceva îmi va aduce de la ea și în acest ceva o voi vedea pe ea toată". Și îi crește un abces de gelozie, ca o neșteptată tumoare amoroasă a sufletului; îi vine să se năpusteacsă asupra lui să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a imaginii consumatorului. O parte dintre consumatori achiziționează un produs sau un serviciu doar pentru a-și crea o imagine favorabilă în exterior (treapta a patra de pe scara nevoilor lui Maslow) sau achiziționează acel produs în funcție de conceptul de sine (ce aspir să fiu). Exemplu: Toți cei care dețin un Mercedes o fac pentru a arăta lumii, cât și lor înșiși puterea de care dispun. Aceștia nu vor achiziționa un alt produs, chiar dacă acesta ar fi superior calitativ. Imaginea publică mai servește
Cum să-ţi faci publicitate : ghid practic testat by Dan Ştefanov [Corola-publishinghouse/Administrative/938_a_2446]
-
sau impresii de lectur?, traduceri sau versuri, apoi f?cea exerci?îi de matematic? sau deslu?ea sensul unei maxime latine?ți: „ Cu sensul acesta de r???citor disciplinat prin toate culturile lumii, Eminescu devine o Universitate.” (C. Noica) Aceast? aspiră?ie de a studia cât mai mult din culturile lumii, ne Înva?? Eminescu, trebuie s? ia forma unei cunoa?teri profunde: „oamenii Înv????i, dar f??? talent propriu, adic? purt?torii ?tiin?ei moarte, mi-i Închipuiesc că o sal
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
structurate pe baza unei coresponden?e metaforice ale elementelor circumscrise celor trei planuri: celest / p?mântesc / uman. O alt? coordonat? a spa?iului poetic eminescian este dat? de arhitectură să original?, „colosal?", cum o nume?te C?linescu, expresie a aspiră?iei sale de a recrea universul. Poetul construie?te spa?îi atent gândite pan? la ultimul detaliu arhitectural, ce comunic? nu numai „titanica sete de frumuse?e ?i plenitudine rev?rsat? În crea?ie" (Z.D.-Bu? ulenga). ci ?i
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
În care poetul-gânditor se simte des?văr?it liber de a se mi?că ". (Z. D.-Bu? ulenga) Astfel c? peisajul eminescian, prin „arhitectură" să original?, „colosal?" cum o nume?te G. C?linescu, poate fi interpretat ?i că o aspiră?ie a omului de a recrea universul, cu alte cuvinte de a dep??i limitele contigentului, ale unei existen?e finite, printr-o subtil? incursiune În lumea mitului, motiv pentru care elementele ce-1 compun tind s? cumuleze semnifică?îi
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
a strânge, În chip metaforic, toate stelele cerului Într-o oglind? de aur (precum magul egiptean din „Memento mori") reprezint? unicul mod prin care fiin?a uman?, supus? trecerii timpului, ca ?i zidurile vechilor cet??i devenite acum ruine, poate aspiră ??tre absolut. Atunci cand Ins? universul formelor zidite În piatr? cap??? expresia unui adev?rât miracol n? scut Între cer ?i mare marea, „mai albastr? decât cerul" -, cetatea pare ?? Împrumute ceva din dimensiunea absolut? a naturii din care s-a n
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
spa?iu finit. „Perdeaua de tufe nalte" desemneaz? În versurile Iui Leopardi „limită" dincolo de care se sugereaz? o continuitate a spa?iului că „infinitate non definit?" (dup? cum o denume?te Assunto În studiul „Interpret?ri ale spa?iului"). Poetul aspir?, prin urmare, la crearea unor imagini deta?ațe de orice contingen?? real? („Dar stând aici ?i preajma contemplând o, / creeaz? mintea-mi..."). Spa?iul poetic, devenit proiec?ie a fanteziei creatoare, se organizeaz? conform viziunii specifice a artistului. În „Vis
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Între cer ?i p?mânt. Izvorâte dintr-o „memorie ancestral?", ele simbolizeaz? tipul de spiritualitate dacic?, deschis cunoa?terii, motiv pentru care formele ?i structurile vizuale circumscrise acestui spa?iu devin reprezent?ri simbolice ale infinitului, expresii ale aceleia? i „aspiră?îi dramatice spre libertate absolut? În cunoa?tere ?i spre unitatea fiin?ei adânci, Încercat? la toate nivelurile, dincolo ?i În pofida tuturor interdic?iilor". (Zoe D.-Bu? ulenga). O alt? expresie poetic? a dimensiunii infinite a naturii se poate reg
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
iar ast?zi dorm triste ?i ț?cute În chip de ruinevechile cet??i ale Antichit??îi toate, spa?îi ce uimesc prin „arhitectură" lor original?, „colosal?" (cum o nume?te G. C? linescu) ?i care comunic? de fapt continuă aspiră?ie a omului spre libertatea absolut? a cunoa? terii tainelor universului. Natură exist? Ins? În poezia lui Eminescu ?i În ipostaza de peisaj (În?eles, conform esteticii assuntiene, ca „finitate deschis? c?tre infinit"). Dar sintagma „peisaj eminescian" are În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ilor. Anticii o vedeau că pe o divinitate ce coboar? pe p?mânt; Dante a considerat-o ca fiind cel mai frumos loc din univers, a?ezând-o În cerul dintâi al Paradisului. Pentru romantici, ea devine imagine a sublimului, simbolul aspiră?iilor ?i idealurilor spre care se Îndreapt? fiin?a uman?. Noaptea, dominat? de lumina lunii, deschide inimii orizonturile visului, face accesibil misterul, comunicând spiritului „o privire mai intens?, Într-un schimb de subtile, rela?îi ?i raporturi, prin care sim
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
se desf??oar?, sub ochiul impasibil al lunii, ca o imensitate dominant? de solitudine: „mii pustiuri scânteiaz?", „mi??? toarea m? rilor singur?țațe". De aceea, aceast? „neclintire" superioar? a spa?iului selenar este idealul spre care se Îndreapt? gândurile poetului, aspiră?ia să c? tre absolutul cunoa?terii. Identificându-se cu ochiul lunar, de la aceea?i În???ime metafizic?? ?i cu aceea?i luciditate solemn?, poetul contempl? ipostazele existen?ei umane: „ Unul caut?-n oglind? de-?i bucleaz? al s?u
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]