1,605 matches
-
Oamenii ăia vor să facă din noi un stat de polițiști. — E numa’ o presupunere. Nu l-ai ierta ș-ai uita? — Santa, o întrerupse doamna Reilly. Cred c-o să mă duc până-n bucătărie să văd dacă nu găsesc vro aspirină. — Rușinea pe care am tras-o, spuse domnul Robichaux Santei. Toată familia mea a aflat. Poliția a telefonat fetei mele. — Asta nu-i mare lucru, spuse Santa. Toată lumea-i dusă la secție o dată-n viață. Uită-te la ea. Santa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
viață faptu’ c-am locuit alături de oamenii ăștia. Zgomot: banjo și trompete și strigăte și urlete și televizoru’. Reilly ăștia ar fi bine să se mute undeva la țară, la o fermă. În fiecare zi trebe să iau șase, șapte aspirine. Domnișoara Annie băgă mâna în decolteul rochiei de casă și ridică o bretea care îi alunecase. Să-ți spun ceva. Vrau să fiu dreaptă. Ignatius ăsta a fost la locu’ lui până i-a murit cânele. Avea un câne mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cameră. S-ar fi zis că-n fiecare noapte făceau naiba știe ce. Și ce-mi mai auzeau mie urechile prin fereastra deschisă! „Lasă-ți jos fusta aia!“; „Pleacă din patu’ meu!“; „Cum îndrăznești? Eu sunt virgin.“ Era groaznic! Luam aspirine două’ ș’ patru de ore pe zi. Pe urmă fata a plecat. N-o pot acuza. Nu era nici ea, oricum, întreagă, dacă s-a-ncurcat cu el. Domnișoara Annie băgă mâna să-și ridice și cealaltă bretea. Din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
așadar normal? Zscharnack m-a lansat iarăși pe pista care ducea la tata, căruia, abia născut, Îi dorisem nu doar o dată să moară, mă asigura el cu atîta convingere că ajungeam să-l cred. CÎnd aveam migrene, nu mai luam aspirină, Îmi spuneam: „Trebuie să accept ideea că am dorit moartea tatei cînd eram mic. De acord! Am vrut să-l ucid!“. Și, ca prin farmec, durerile de cap dispăreau. Uneori, formula asta magică acționa și Împotriva constipației. Și chiar, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
bolnav. Cu o răceală, să zicem că te descurci cum te descurci, cu toate că aici cabinetul medical există, nu au multe medicamente din diferite motive și dacă ieși pentru o vizită medicală și spui că ești răcit mai mult de două aspirine și două paracetamoale nu primești. Când mi s-a întâmplat asta, am apelat la piața subterană și cu un pachet de Carpați mi-am cumpărat zece aspirine și zece paracetamoale. Bine, la cazuri mai serioase sunt obligați să-ți dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
pentru o vizită medicală și spui că ești răcit mai mult de două aspirine și două paracetamoale nu primești. Când mi s-a întâmplat asta, am apelat la piața subterană și cu un pachet de Carpați mi-am cumpărat zece aspirine și zece paracetamoale. Bine, la cazuri mai serioase sunt obligați să-ți dea medicamentele necesare. Am avut o problemă destul de serioasă în ’99 pe Jilava. Am avut o formă periculoasă de apendicită. M-au dus cu escortă în spitalul Baltazar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
am spus, și În cele din urmă ea a acceptat maimuța aceasta, care de altfel e destoinică, sărăcuța. Maja se strădui să zâmbească, dar toate bârfele acelea Îi provocaseră o durere de cap teribilă și Își dori cu disperare o aspirină. O, nu, nu avea voie să ia aspirină. Dumnezeule, Dumnezeule, nu trebuia să-i fi spus. Peste câteva săptămâni, peste vreo lună, Aris și-ar fi dat seama singur. Nu ar fi reacționat astfel. Am stricat totul. — Chilienele sunt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
a acceptat maimuța aceasta, care de altfel e destoinică, sărăcuța. Maja se strădui să zâmbească, dar toate bârfele acelea Îi provocaseră o durere de cap teribilă și Își dori cu disperare o aspirină. O, nu, nu avea voie să ia aspirină. Dumnezeule, Dumnezeule, nu trebuia să-i fi spus. Peste câteva săptămâni, peste vreo lună, Aris și-ar fi dat seama singur. Nu ar fi reacționat astfel. Am stricat totul. — Chilienele sunt mai educate, comentă mama lui Lorenzo. Nu sunt țărance
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Intruziunea lui în sângele lui Mitică a schimbat totul și a dat peste cap o sumă de destine. Zogru voia să schimbe situația, să facă ceva pentru lumea care murea pe capete în spitale, unde nu se mai găsea nici o aspirină. Ca și astăzi, cine ajungea la spital trebuia să-și aducă și mâncarea de-acasă. Odată intrat în Mitică Ionescu, Zogru a convocat o ședință mare și a făcut alte reguli: nimeni nu mai avea voie să ia nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la întâmplare înainte să exclame „Aha!” și să scoată o cutie de plastic. O deschide și scoate din ea vreo cincizeci de sticle asortate și folii de pastile și începe să scormonească prin ele cu unghiile date cu lac. — Am aspirină... paracetamol... ibuprofen... valium foarte slab... Îmi arată o pastilă roșu stins. Asta-i din America, spune veselă. Aici e ilegală. — Îhm... drăguț. Aveți... o groază de analgezice. A, suntem mari fani ai medicamentelor, spune, fixându-mă cu o intensitate ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu ? adaugă veselă. Hai, stai jos, acum am să-ți fac eu ție un ceai. Trântește sacoșele jos și aprinde ceainicul, după care începe să scotocească după analgezicele verzi. — Au fost bune, nu ? — Îhm, parcă totuși aș vrea doar o aspirină, spun repede. Dacă nu vă supărați. — Ești sigură ? Îmi pune niște apă de la robinet și-mi dă câteva aspirine. Așa, stai liniștită. Relaxează-te. Nici să nu te gândești să faci altceva ! Până când trebuie să te apuci de cină, adaugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aprinde ceainicul, după care începe să scotocească după analgezicele verzi. — Au fost bune, nu ? — Îhm, parcă totuși aș vrea doar o aspirină, spun repede. Dacă nu vă supărați. — Ești sigură ? Îmi pune niște apă de la robinet și-mi dă câteva aspirine. Așa, stai liniștită. Relaxează-te. Nici să nu te gândești să faci altceva ! Până când trebuie să te apuci de cină, adaugă cu un gând. — Sunteți foarte bună cu mine, bâigui. În clipa în care rostesc aceste cuvinte, îmi dau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ea. Fuehrer-ul negru al Harlemului, șoferul lui Jones, a intrat în clipa aceea cu o tavă cu ouă, pâine prăjită și cafea fierbinte. A pus-o pe o masă pentru mine. — Te doare capul? m-a întrebat. — Da. — Ia o aspirină. — Mulțumesc de sfat. — În lumea asta majoritatea lucrurilor n-au nici un efect, zise el, dar aspirina are. — Republica... Statul Israel chiar mă vrea..., m-am adresat eu lui Resi cu ezitantă neîncredere, ca să... să mă judece pentru... pentru ce-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cu ouă, pâine prăjită și cafea fierbinte. A pus-o pe o masă pentru mine. — Te doare capul? m-a întrebat. — Da. — Ia o aspirină. — Mulțumesc de sfat. — În lumea asta majoritatea lucrurilor n-au nici un efect, zise el, dar aspirina are. — Republica... Statul Israel chiar mă vrea..., m-am adresat eu lui Resi cu ezitantă neîncredere, ca să... să mă judece pentru... pentru ce-a spus ziarul? — Dr. Jones zice că guvernul american n-o să te lase să pleci, mă informă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ca să pun de ceai, leacul englezesc de inimă albastră, de moarte năpraznică, de morți în beci... Când m-am întors cu ceașca de ceai, Margery nu mai plângea, dar cam aici se oprea starea ei de „mai bine“. Găsisem niște aspirină prin dulapul din bucătărie, așa că i-am adus două pastile și un pahar cu apă și i le-am pus la îndemână. După care, mi-am tras un scaun la masă, față în față cu ea, am tras o înghițitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
am încercat să afișez o atitudine cât mai înțelegătoare. Nu și-ar fi descărcat sufletul decât față de un străin și, din fericire, eram candidatul perfect. —Mulțumesc, zise ea după un timp, după ce se ridică, smiorcăindu-se. Își șterse lacrimile, înghiți aspirina și apoi se apucă nevoie mare să-și curețe ochelarii cu un material special, moale, pe care-l împături cu grijă în formă de pătrat înainte să se apuce să lustruiască fiecare lentilă. —O cunoșteai pe fata care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
dea apă. Mi-au plăcut foarte mult costumele pe care le-ai făcut pentru Vis, zise Janey, din politețe. —Chiar așa? Sophie își ridică imediat capul, de parcă cineva tocmai i-ar fi tăiat codița și i-ar fi pus niște aspirină în vază. —Mulțumesc. Cred că au ieșit bine. Cu duhurile a fost mai greu... —Cu toate tumbele alea... își dădu Janey cu presupusul. —Exact, trebuia să aibă foarte mult spațiu, să se miște. Gata, discuția se închegase. M-am depărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
capul. —Soph, zise ea, cu o voce nesigură. Doamne, capul meu! Am remarcat că părea foarte sinceră; nu se simțea nici urmă de exagerare în vocea ei, nu juca pentru a fi compătimită mai mult. —Să-i aducă cineva o aspirină sau altceva! zise Sophie, privind în jur, neliniștită. Matthew ezită un moment. Nu prea avea talent la luat decizii pe cont propriu; se pricepea mult mai bine la îndeplinit ordine; când MM se înclină și-i șopti ce să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
în mână un pahar cu apă și două pastile albe. Aproape că m-am repezit, dintr-un impuls nebunesc, să verific dacă pastilele erau ceea ce trebuiau să fie. Violet se ridică și mai mult, încă sprijinită de Janey, și înghiți aspirinele. Am remarcat că-i tremurau mâinile. — Coboram scările și nu voiam decât să mă plimb un pic, zise ea. Nu pe gazon. Trebuia să am grijă de pantofi. Imediat întinse un picior, care era încălțat cu o pereche de pantofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ai lui. Pupilele arată bine, ceea ce înseamnă că probabil că n-ai nici o contuzie. Vezi cumva în ceață? — Nu. — Vrei totuși să mergi la spital? Sau să chem un doctor? Nici vorbă. Vreau o băutură tare și o tonă de aspirină, în această ordine. După care, vreau. —Hugo? Te simți bine? Violet ieșise din starea de leșin fără ajutor și revenea la viață pe canapea. Probabil că nu era corect din partea mea, dar mi se părea că e ca un șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
toată viața sa dependent de ele ! Boala este un mit ! mitul pe care fiecare și-l creează despre el Însuși. — Deci te-ai vindecat ? ! Aici ivan se opri deodată și privirea lui căpĂtă un luciu gri. — N-ai cumva o aspirină ? mă Întrebă masându-și din nou scalpul. mă doare capul de-mi plesnește. Aveam. Am căutat una și i-am dat. — Vezi tu, reluă el, nu e chiar atât de simplu. Diavolul lucrează neîncetat... Fie și printr-un singur gând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Am auzit că În limba inuiților există zeci de cuvinte diferite pentru cuvântul zăpadă. E adevărat ? Întreabă adevăratul ivan, cel care nu are nici o legătură cu aventurile mele din noaptea trecută. Se pare că, Într-adevăr, mi-a cerut o aspirină aseară și după aceea a stat o vreme la mine, iar eu am adormit povestindu-i despre legenda angalok-ului care schimbă blănuri de urși pentru povești. Sailasi a devenit mult mai prietenos astăzi. Cred că sticla de vodcă pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
toată viața sa dependent de ele ! Boala este un mit ! mitul pe care fiecare și-l creează despre el însuși. — Deci te-ai vindecat ? ! Aici Ivan se opri deodată și privirea lui căpătă un luciu gri. — N-ai cumva o aspirină ? mă întrebă masându-și din nou scalpul. mă doare capul de-mi plesnește. Aveam. Am căutat una și i-am dat. — Vezi tu, reluă el, nu e chiar atât de simplu. Diavolul lucrează neîncetat... Fie și printr-un singur gând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Am auzit că în limba inuiților există zeci de cuvinte diferite pentru cuvântul zăpadă. E adevărat ? întreabă adevăratul Ivan, cel care nu are nici o legătură cu aventurile mele din noaptea trecută. Se pare că, într-adevăr, mi-a cerut o aspirină aseară și după aceea a stat o vreme la mine, iar eu am adormit povestindu-i despre legenda angalok-ului care schimbă blănuri de urși pentru povești. Sailasi a devenit mult mai prietenos astăzi. Cred că sticla de vodcă pe care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
exclus, zise madam Ioanide. Dă asta febră? - Febra poate să vie din durere și din emoție. E cevasuperficial. Conferențiarul se mai uită de aproape la forma dungilor, făcu o strâmbătură din buze, apoi recomandă niște prișnițe banale, o unsoare și aspirină și atâta tot, și făcu cu ochii părinților să iasă din cameră. Jos în birou, Conțescu-doctorul se așeză comod într-un fotoliu, examină încăperea, zise "frumos", apoi, ca și amuzat, exprimă o simplă constatare: - Bată-i norocul de tineri! Multe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]