677 matches
-
Nu! Doctorii n-au nici o autoritate; ei vor să trăiești aici, dar eu vreau să trăiești dincolo, în veșnicie. Va să zică, avem ce să le spunem. Să trăiască creștinește! Vreau să vă spun că nu-i de glumă dacă nu te-astâmperi. Se pot întâmpla lucruri îngrozitoare, de nedescris, cum am chiar acum un caz. Vrei, nu vrei, trăiește viața așa cum a ordonat-o Dumnezeu. și cum o propovăduiește Biserica și gata. Cel care nu se luptă cu patimile nu cunosc bucuria
TREBUIE SĂ ŞTII SĂ MORI ŞI SĂ ÎNVIEZI ÎN FIECARE ZI. PENTRU CĂ VIAŢĂ ÎNSEAMNĂ MOARTE CONTINUĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 10 din 10 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372136_a_373465]
-
de ceară a refuzat să mai cadă, abandonând-o. Toamna a apus răpusă de brumă și îngheț timpuriu iar picătura de ceară a închis ochii pentru eternitate. Absența picăturii a trezit izvorul ființei și lacrimile păreau că nu se mai astâmpără. Au căzut atât de multe, încât izvorul a secat la un moment dat iar Edwina se simțea moartă. Orice voință de viață a părăsit-o. A mai cunoscut picături de ceară dar ca picătura de ceară din acea toamnă în
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
a comunicat cu oamenii de pe vârfurile dealurilor de departe de noi. Nu știu dacă le-a transmis ceva anume - o veste, o alarmă, o stare de fapt, un mesaj - ori doar bucuria de a-și folosi instrumentul pentru a ne astâmpăra curiozitatea. Dar știu că plecau din bucium sunete clare și calde, grave și lungi, cu tonalități înfiorător de semnificative pentru anumite trăiri sufletești. Poate că exagerez, dar pe mine, cel puțin, m-a impresionat. Nu auzisem buciumul niciodată. Doar în
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1411 din 11 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371652_a_372981]
-
un somn întăritor iar Duhul Sfânt din fiecare sugerează ușurări ale grelelor condiții de viață pentru care merită să mulțumim Domnului și nu să-I judecăm atitudinea față de propria persoană. Om bun nu uita! Cu rugăciuni oricât de evlavioase nu astâmperi foamea proprie și plânsul pruncului. Sfântul Duh din tine însuți, care-ți cunoaște nu numai faptele ci și gândurile, cântărește rugăciunea formulată și o transmite mai departe Sfintei Născătoare sau adresantului de cuviință numai dacă este dreaptă Șpaga și pilele
REPLICĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 2003 din 25 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375721_a_377050]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > PRESCRIE-MI, TE ROG, O DRAGOSTE... Autor: Valentina Becart Publicat în: Ediția nr. 2037 din 29 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Doctore, te rog, prescrie-mi o dragoste mare, să-mi astâmpăr sfâșierea din jelitul sihastru. Un cer senin să-mi stea de veghe, când febra nopților și îndoiala vor înălța un rug, în fiecare lacrimă și-n fiecare oră de-așteptare. Doctore, te rog,bandajează-mi sufletul c-o nouă poveste
PRESCRIE-MI, TE ROG, O DRAGOSTE... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379235_a_380564]
-
nelipsiții pomi din curți și livezi, aveau coroanele pline de flori și păreau niște imense pămătufuri de păpădie albe ca neaua, răspândind un parfum de nu te mai săturai, inspirându-l. Vrăbiile, perechi, ciripeau încontinuu, sâcâitor, și nu se mai astâmpărau din drăgăluit. Berzele se întorseseră la cuiburile lor, iar cucii virili, topiți după dragoste, întrecându-se în a-și ademeni „amantele”, cântau cu patos de răsunau văile. Frumoasele pupeze, cu penajul și crestele lor provocatoare, chemau bărbătușii la împerechere, cântându
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
Poezie > Imagini > ARȘIȚĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1919 din 02 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Umple-mi ființa cu săruturi și lasă-mă, din când în când, ca prin răcoarea ce-o ții-n ciuturi să îmi astâmpăr setea bând. Simt magice dorinți prin unde pe când te beau înfrigurat să aflu ce mai poți ascunde în tot ce încă nu mi-ai dat. Nu cred că poate să se rupă această vrajă care-n noi se lasă dezlegată
ARŞIŢĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369240_a_370569]
-
i se întâmplă ceva ce o întregește și îi conferă sentimentul utilității și normalității, în lumea asta ticăloasă?! ... și se gândi: ar plăti prețul morții propriului copil, numai să aibă prilejul să-l țină, un timp, în brațe, să-și astâmpere setea de a iubi și a fi iubită, curat și definitiv, de un suflet?! Nu știe de ce, are impresia că, în afară de propriul copil, nimeni nu va fi vreodată capabil s-o iubească și pe ea - dacă proprii părinți n-au
POLUL VRĂJITOARELOR VII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374123_a_375452]
-
euforie, găsind puterea și curajul de a-și urmări visul, de a-și demonstra că poate fii un învingător. Viața de student supist și blatist, în căutarea permanentă a unui loc de dormit, a unei bucăți de pâine care să astâmpere foamea, veșnica luptă cu sine însuși în depășirea jenei și umilinței din momentele în care pentru a supraviețui este nevoit să cerșească și să înșele, este descrisă cu atâta acuratețe încât te transpui acolo la poarta Căminului ținându-l de
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
Dragoste > FLORI ALBASTRE Autor: Maria Ileana Tănase Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Mă țin de umărul nopții pân' se ivesc zorii, iar pe trepte de gând simt a ta-mbrătișare, oboseala, chiar răceala n-astâmpără fiorii, te gust în gând, apoi frământarea dispare. O-mplinire-vis contopită cu nevoia de tine, iar nestăvilitele gânduri salvate-n cuvinte; ai înfipt demult, rădăcini luminoase-n mine și dincolo de surda tăcere gându-i fierbinte. Urc trepte de gând și tulbur
FLORI ALBASTRE de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377707_a_379036]
-
nici o cască în această bătălie pe care o ritmează, precum un ciocan, creierul meu" (Melville)... și conexiunea cronicarei C.: "Citatul poate echivala cu spor poetica lui Leonte". (E vorba de sculptorul Marius Leonte, n.n.) 11 ianuarie Nu frigul i-a astîmpărat pe improvizații propagandiști ce făceau spume la gură în Hală, în lumea pestriță a tarabelor. Unde era și pegra, și lumea curățică a tîrgului. Electoratul carevasăzică. Un an, dacă nu doi, energumeni congestici au spurcat, în cunoscutul argou al agitatorilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
a mai constituit nici o problemă ca Alibaba Zimberlan, al treilea fecior al domnului senator doctor Augustus Zimberlan, să fie condamnat. 5. Urmarea: Osânditul a găsit un loc de azil sigur în fața gloatei dezlănțuite, iar, cu timpul, gloata dezlănțuită și-a astâmpărat și ea furia cu alți mizerabili suspecți. (Nu este întâmplător că am ales să prezentăm și această speță, în care măiestria lui Ludovic L. a trimis un om în spatele gratiilor, unde se află în siguranță: se știe că furia maselor
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
pentru a crea rupturi existențiale ce pot influența pozitiv cursul vieții noastre. Călătoria vine În Întâmpinarea setei de mister, pentru a experimenta lucruri și stări neștiute. Ceea ce nu se cunoaște Încă ne atrage Într-o mare măsură. Straneitatea, odată aflată, astâmpără doruri ce altfel ne ard și ne consumă. O țintă odată atinsă deschide un alt orizont de expectanțe. Înaintarea presupune o pluralizare și o permanentă lărgire a orizonturilor. Călătorim pentru a ne desluși, pentru a ne păstra sau a ne
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
următoarea ironie la adresa celor care, din neputința de a deveni Napoleoni, s-au făcut Brummelli. Chiar dacă alt loc comun al doctrinei dandy spune limpede că nu devii, ci te naști sau nu Brummell. Doar că temperamentul năvalnic al Franței e astâmpărat În plină glorie napoleoniană de briza sobră a unui cu totul alt stil. Ținuta distinsă a ducelui de Wellington, supranumit de propriii soldați „dandy”, eleganța și grația cu care Își poartă cravata albă, puzderia ofițerilor englezi trași la patru ace
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se lamenteze dezolat Edmond de Goncourt, care Îi vede ca pe niște „parizieni ai decadenței”, frivoli și superficiali. Vechii Lei fie s-au stins, fie sunt bătrâni și mult prea obosiți să Își mai etaleze seducătorul stil. Spre a-și astâmpăra melancolia, ei rememorează plini de nostalgie apusele vremi, vorbind la nesfârșit prin cafenele, cluburi, saloane, mânuind conversația ca pe o spadă cam istovită sau scriind. Iar noii Eleganți, fără strălucirea Înaintașilor, fac ca dandysmul să intre, la finele celui de-
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
aceasta era durerea lor reală, durere de nesuportat. Revolta lor Își are rădăcini profunde, Însă de la Cleveland al abatelui Prévost până la dadaiști, trecând prin freneticii anului 1830, Baudelaire și decadenții de la 1880, mai bine de un secol de revoltă se astâmpără În mod ieftin În Îndrăznelile „excentricității”. Dacă toți au știut să vorbească despre durere este pentru că, În disperarea că n-o vor depăși vreodată altfel decât prin ușuratice parodii, ei simțeau, În mod instinctiv, că ea rămâne singura lor scuză
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
-și putea satisface instinctele sexuale, copiii s-au unit, și-au atacat tatăl, l-au omorât și, adaugă Freud, fiind canibali, l-au și mâncat. Sentimentele de eliberare și satisfacție (au scăpat de tatăl dominator și au putut să Își astâmpere dorințele sexuale) au fost curând urmate de sentimente de vinovăție și remușcare: Referirea la sărbătoarea prânzului totemic ne permite să dăm un răspuns: Într-o zi, frații s-au coalizat, și-au ucis și mâncat tatăl și În felul acesta
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mă interesează semnificația sa. Motivul „blestemarea/binecuvântarea unor copaci” este vechi și răspândit în mito-folclorul european și asiatic (14, II, p. 40). El se regăsește, de exemplu, și în textul Noului Testament, unde Isus blestemă smochinul care nu i-a astâmpărat foamea (Marcu, XI, 12-21). Oskar Dähnhardt a tratat pe larg motivul, relevându-l în zeci de ipostaze în folclorul mitic și în textele religioase ale Eurasiei, din vestul Europei până în estul Indiei. În acest cadru, Dähnhardt a citat și legenda
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
și rolul lor puțin eficient. Acest aspect trebuie bine reținut pentru că el poate fi întâlnit pe tot parcursul ontogenezei. La fel cum, doar simpla prezență a biberonului în apropiere nu îl ajută pe un sugar de câteva luni să-și astâmpere foamea, tot așa, un conținut didactic pe care nu-l înțelege și care nu-i trezește prin nimic interesul poate să nu-l ajute deloc pe școlar în dezvoltarea sa cognitivă. Prezențele neutre, „albe”, indiferente (obiecte, membri ai familiei, profesori
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
sfat pe care ni-l dă Gracian pornește de la faptul cunoscut că „recunoștința” e uitucă, pe cînd „speranța” are memorie bună: „Mai Îndatorat Îți este cel ce așteaptă ceva de la tine, decît cel ce Îți datorează recunoștința. Cine și-a astîmpărat setea, Întoarce spatele fîntînii din care a băut, iar portocala stoarsă ajunge, de pe o tipsie de aur, În lada de gunoi. CÎnd dependența s-a dus, se duce repede și buna purtare și cu ea se sfîrșește și considerația”. În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
de o metaforă...) Așa a luat naștere, ceva mai tarziu, legenda onanismului diogenian. într-adevăr, Diogene deplângea faptul că nu-și poate satisface dorința sexuală cu aceeași inocență și candoare ca animalul marin. Sau ca oamenii, semenii săi, care își astâmpără foamea și setea culegând măsline din copac sau răcorindu-se cu apă la izvor când le vine pofta. Lecția de înțelepciune: și în acest caz e bine să urmezi natura, să refuzi cultura, să nu-ți pese de conveniențe și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
exemplu, semnalează necesitatea de a recompune forma materială adecvată absenței durerii. Durerea generată de lipsa de hrană cere îndestularea stomacului, care calmează suferința, o oprește, o stopează și generează plăcerea de a regăsi seninătatea firească. Nu toate durerile pot fi astâmpărate la fel de simplu. Viața ar fi fericită și veselă dacă singurele suferințe ar fi cele legate de lipsa băuturii sau a mâncării. Epicur o știe, litiaza renală și hidropizia îl chinuie destul ca să nu ignore că există și dușmani mai înverșunați
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
primit, fără îndoială, un îndemn spre modernizare și spre diversificarea mijloacelor. În ceea ce privește atitudinea politică, se continuă, în linii generale, „Pruncul român”, scos de Rossetti și Winterhalder în vâltoarea evenimentelor de la 1848. Trecuseră nouă ani de la revoluție, ardoarea „căuzașului” era acum astâmpărată de experiență, de dezamăgiri și de învățămintele exilului. Și condițiile sociale se modificaseră mult. Steagul sub care, pentru moment, se concentrau elementele înaintate era acela al Unirii. De la început R. este unul dintre principalele periodice unioniste, alături de „Steaua Dunării”. După
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
absolută, fie și ca ipoteză. Avem așadar în față un partid, PDSR, care absoarbe tot ce s-ar putea afla în opoziția disponibilă a actualei puteri și un alt partid, PNȚCD, care își amenință aliații de la putere, pentru a-i astîmpăra de tentația de a stabili alianțe preelectorale cu partide din opoziție. Altfel spus, putem vorbi de o slăbiciune interioară valabilă pentru cele două partide principale de pe scena politică. PNȚCD își manifestă slăbiciunea stabilind interdicții pentru aliații săi. PDSR își joacă
Zona crepusculară a politicii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17169_a_18494]
-
Casa (1962), izbânda certă a scriitorului. Conceput ca o replică orgolioasă la Ion de Liviu Rebreanu, romanul se constituie polemic și nu mimetic. Eroul, fiul unor țărani săraci, se însoară cu fata chiaburului din sat, sperând că astfel își va astâmpăra setea de pământ. Până aici similitudinea cu Ion al Glanetașului e frapantă: aceeași obsesie a pământului dusă până la fetișizare, aceeași tentativă de a-l obține prin căsătorie. Dar drama personajului lui R. nu mai e a opțiunii între „glasul pământului
REBREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289160_a_290489]