690 matches
-
mult de cele pământești și n-ar fi visat la cai verzi pe pereți inventând și scornind cu mintea în delirul halucinant al burților goale spațiul inexistent numit RAI, unde poți găsi o bucată de mămăligă cu ceapă să-ți astâmperi foamea criminală. Moș Danilov a avut încredere totală în omul acesta necunoscut, străin, venit de pe meleaguri îndepărtate. Cum de-a intuit el, cum de și-a dat seama că tatăl meu este un om bun, cinstit, cumsecade în care poți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
bilet ați încurcat-o, pușcăria vă mănâncă!, se răstise la ei un polițai burtos și roșu la față. Da, șefu, să trăiți, răspunseseră ei de formă și de cum se văzuseră în libertate se și apucaseră de mici furtișaguri, ca să-și astâmpere foamea și setea. Celor trei inși fără căpătâi le plăcea locul ăsta, Serenite, și aveau de gând să petreacă mai mult timp pe-aici. Vremea era și ea bună și le îngăduia să doarmă chiar sub cerul liber, unde mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dus să se răcorească și vârtejul l-a ucis. L-au găsit pe seară umflat și cu ochii holbați ca de broscoi aruncat gol pe mal. Lumea spune că de atunci au trecut ani buni, dar sufletul lui nu se-astâmpără. Hoinărește în susul apei căutându-și liniștea. Ai dreptate, se amestecă în vorbă și Veronica lui Archip. Mama mi-a povestit că preotul n-a vrut să-l îngroape creștinește și de aceea fantoma lui cutreieră toată valea Sucevei. Ar trebui
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
o sece de-a binelea. La Maria, fântâna se acoperi cu apă. Noroc că, peste știubei, puneau un capac mare de lemn, ca să nu cadă în ea frunzele sau crengile uscate, suflate de vânt. Abia așteptam ca vremea să se astâmpere, ca să ne putem juca iar împreună. Era într-o vineri. Mamele noastre erau la târg, la cumpărături și noi în livadă, la năzbâtii. Auzind zarvă mare, ni s-au alăturat și băieții vecini, Aurel și Vasile. Nu știam ce să
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Dumnezeu să-i dezvăluie pricina nenorocirii care se abătuse asupră-i. 315 Iar după ce, printr-un vis, i se arătă că pricina era faptul de a fi dorit, În chip necugetat, să aducă Înaintea oamenilor simpli [cuvintele dumnezeiești], el se astâmpără și astfel Își redobândi sănătatea [minții]. 316 „Am aflat”, mai zicea el, „de la Theodotes, autor de tragedii, că și acesta, vrând să pună odată un pasaj tradus din Biblie Într-o piesă de-a lui, s-a ales cu glaucom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
farmecul deosebit. În toată această splendoare, m-a fascinat contrastul splendid dintre auriul templului, albul pur al zăpezii și verdele lucios al pinilor și cedrilor. Pasărea Phoenix, de pe acoperișul templului, lucea în bătaia soarelui, luându-ne ochii. După ce ne-am astâmpărat inima și ochii cu frumusețea peisajului, am pornit pe o alee ce șerpuia pe lângă o cascadă mică și cochetă. Ea a fost construită de mâna unui artist care a creat perfecțiunea din felul „simplu” al amenajării unor pietre. Alături era
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
prăpădesc mașina cu totul...“. și tot așa, povestea tot felul de întîmplări și le spunea să le zică și acasă la părinți ce vorbise el cu ei, ca să se asigure, că așa nu se mai poate. Cristi, care nu se astîmpăra niciodată, îl strîmba sau îi făcea tot felul de semne cînd omul se uita în altă parte. Tovarășea îl vedea - n-avea cum să nu-l vadă ! -, dar nu-i zicea nimic. În paranteză fie spus, Dănuț întrebă odată acasă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
ales cu vizitiul - „Ai grijă la Valea Șearpelui! Totka e tare de gură, ține-l bine!“. Eu alunecam și mă săltam înapoi pe pernele de piele și tata îmi spunea, pe jumătate mândru de mine, pe jumătate sever: „Nu te astâmperi?! Stai odată’n loc!“ Și eu răspundeam intimidată: „Alunec!“ Apoi așteptam, plictisită și plină de dispreț față de celelalte „moșii“ pe care le străbă team. Îmi închipuiam că noi suntem cei mai mari boieri din România și că saluturile proprietarilor și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
meu (și se bate cu pumnii) acesta e cap, ori ce? Oi-oi, mare nenorocire! Ce să-i faci? Trebue să te dai după păr. Fiece frunză cu umbra ei. Ce Dumnezeu! prea mare barbă! ar trebui s-o mai astâmpere. Farmacia Kiesielewsky. Ciurea. Mihalache Dragonciu, Gheorghieș Sutter, Urechianu, Bosânceanu, Gavril Popescu etc. Alegerile din Fălticeni cu Sevastian Moruzi, Giurăscu și Popovici.5 Grâul a crescut ca barba spânului: ici un fir, colo un fir. A fătat un mal = s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
are cheia de la casă, n-are fân de așternut, n-are lăvicere, și perini ca să putem dormi în cerdac. Un moșneag din vecini ne aduce câte o pernă și niște lăvicere, iar Ionică găsește oleacă de iarbă cosită. Ca să ne astâmpărăm foamea ne ducem la restaurantul băilor. Un portar ca la otelurile din București ne întâmpină; o muzică de la București cântă în balconul restaurantului; un chelner bucureștean grăbește spre noi, cu zâmbete; "jumări" ca la București, sardele de Lisa și măsline
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui Mahomet. Localnicii l-au primit cu dușmănie. Suntem săraci, vai de noi, subt urgia lui Alah, ziceau ei; nu te opri la noi, n-avem cu ce-ți sta înainte. Dați-mi măcar o cofă de apă, ca să-mi astâmpăr setea, a cerșit bătrânul călător. Nu se poate; du-te în drumul tău, străine. Astfel l-au alungat pe acel bătrân și el s-a urcat mai sus pe poteca muntelui, ș-acolo i-a ieșit înainte o copilă. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cucoanei. "Era amarnică și nu-i era drag bărbatul." În alte părți orășenii fugind de căldura de cuptor a orașelor, se grămădesc în stațiile climaterice și la băi. August e luna mănăstirilor. În cei mai mulți ani o vreme uscată de secetă astâmpără umezeala văilor și a codrilor ș-un cer senin și cald se boltește deasupra vechilor așezări din munții moldovenești. Orășenii se așează în liniște în căsuțele curate și gospodărești din jurul mănăstirilor. Natura blândă și poetică îi împresoară din toate părțile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a mai constituit nici o problemă ca Alibaba Zimberlan, al treilea fecior al domnului senator doctor Augustus Zimberlan, să fie condamnat. 5. Urmarea: Osânditul a găsit un loc de azil sigur în fața gloatei dezlănțuite, iar, cu timpul, gloata dezlănțuită și-a astâmpărat și ea furia cu alți mizerabili suspecți. (Nu este întâmplător că am ales să prezentăm și această speță, în care măiestria lui Ludovic L. a trimis un om în spatele gratiilor, unde se află în siguranță: se știe că furia maselor
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
deloc ușor dar făcea ascultare. Însă nu ajungea niciodată cu apă acasă să poată udă, pentru că de fiecare dată îi ieșea un om în cale care-i cerea apă de băut. Lot îi dă să bea iar acesta, după ce își astâmpăra setea, restul de apă îl varsă. Treizeci de ani s-a ostenit Lot astfel. într-o zi s-a dus la Avraam și l-a întrebat ce să facă, pentru că omul acela îi stă în cale. Avraam i-a spus
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
suficient de moi le luau, le puneau în niște cilindri de tablă găuriți ca la răzătoare și prin învârtirea cilindrului interior boabele se transformau întrun aluat pe care îl frământau și din el ieșea un fel de pâine din care astâmpărau în primul rând foamea copiilor. și atunci să nu te întrebi dacă furtul unei astfel de pâini echivala cu o crimă?!? Ordinul pe armată era clar: Pentru jaf și viol, pedeapsa cu moartea”. Dar cine se ocupa de așa ceva în timpul
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
aforism pe care l-a publicat în Convorbiri literare. „Femeia este aprigă în ură și crudă în răzbunare, pentru că știe mai bine a iubi”. Lui Pogor nu-i plăcea politica,dar nu a scăpat de ea. Spiritul lui nu se astâmpăra nici când se afla în jilțul oficial de primar. Se știe că a fost un vrednic primar al Iașilor în mai multe legislaturi. Într-una din zile, intră în audiență la primar „papa Petit”, un francez care ținea pe strada
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
încetează nicicând să acceadă. Nu a permis niciodată binelui deja împlinit să-i limiteze dorința, căci sufletul care îl caută pe Dumnezeu și care înțelege că dorința pentru iubire nestricăcioasă aduce întotdeauna o nouă dorință pentru transcendent, nu este niciodată astâmpărată de sațietate. Orice este măreț și minunat pare inferior în comparație cu ceea ce îi urmează, din moment ce ceea ce descoperă mirele<footnote Referire la opera Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. footnote> este mai minunat decât descoperirile ei de dinainte
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
aștepta fierberea înăbușită a ceea ce era acolo - cred că mama mai punea și ceva condimente, că prea bună ieșea mâncarea pregătită de dânsa - operație care se termina cu o tocăniță care av ea un gust bun, în măsură să ne astâmpere foamea, oricât de mare ar fi fost. Discuție serioasă cu mama Nu pot trece ușor peste anii copilăriei, frumoși în multe , dar și aspri în toate. Poate mă repet, dar îmi amintesc că tatăl meu e ra un om iute
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
cultură. Și tot privind, privind satul de acolo unde eram , luat de gânduri, simt că mi se face foame. Scot din traista pe care o aveam la mine bucata de mămăligă și boțul de brânză pus de mama ca să-mi astâmpere foamea atunci când va fi necesar. Mănânc pentru că îmi era foame dar și de plăcerea pe care mi-o dă peisajul și răcoarea momentului, după care mă scol și plec prin pădure. Mă uit în jur și nu văd nici toporașii
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
excepție a „magistraturii critice”, când ea e făcută cu „amor de literatură” și cu respect de creatorii ei. Nu stă în ființa noastră, a „creatorului de ficțiuni”, pornirea, statura magnifică și adânc istorică a Judecătorului, cel ce împarte dreptatea și astâmpără zavistia sau neînțelegerea. Noi nu „judecăm”, ci „arătăm”, „dezvelim”, sugerăm prin forme și efecte puternice o „altă viață”, mai „urâtă” sau mai „armonică” decât cea pe care „ni se pare” a o trăi, ceas de ceas, zi de zi; nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
doctor în Științe filologice de la Institutul pedagogic din Constanța. A doua lucrare pe care trebuie să o depun în toamnă, tot la Editura didactică și pedagogică, este un Dicționar. O fac de unul 165 singur. După cum vezi, nu prea mă astâmpăr. Sper să vin pe 2 iulie nu numai eu, în persoană, ci și cu lucrarea primită. Aș fi fericit să fie văzută și apreciată și de colegii mei. Știu că nu vor fi invidioși. Se știe că mie îmi plăcea
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
nu? De ce oare o îndemna bunica pe mama, când venea iarna și nu mai aveai de trebăluit pe-afară, iar tata era beat-cuc, zile în șir, neîncetat: „De câte ori simți că nu mai poți îndura, fă ordine în dulap“? Să-ți astâmperi mintea mutând rufăria de colo-colo. Mama trebuia să reîmpăturească și să așeze în teancuri sau să atârne unele lângă altele bluzele ei și cămășile lui, ciorapii ei și șosetele lui, rochiile ei și pantalonii lui. În felul acesta, proaspăt alăturate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
menită să mă cufunde de îndată în somn avea efectul contrar, îmi răscolea mintea. Așa se face că nici mai târziu, și nici până azi n-am înțeles cum poate domoli credința frica omului, cum poate reda altora echilibrul și astâmpăra gândurile din creier. Căci orice rugăciune, oricât de des bolborosită, devenea o paradigmă. Cerând să-mi interpretez propria-mi stare. Locul picioarelor este pe pământ, ceva mai sus sunt burta, coastele, capul. și sus, în creștet - părul. Cum oare să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu ele plante și animale crescute de om. Orice ogor era panopticul de o întindere dezmărginită al soiurilor de moarte, un praznic înfloritor. Fiecare ținut exersa moartea. Florile imitau gâturile, nasurile, ochii, buzele, limbile, buricele, sfârcurile oamenilor, nu se mai astâmpărau, împrumutau diferitele părți ale corpului - de un galben ca ceara, un alb ca varul, un roșu ca sângele sau de culoarea vânătăii - și risipeau, împerechindu-le cu verde, culorile ce nu le aparțineau. Morții le absorbeau apoi prin piele, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pe Rege ca să se ducă la Berlin. Cu chipul acesta, guvernul obținea un timp de repaos înăuntrul căruia să poată manevra pentru dezbinarea opoziției. și Regele plecă la Berlin. Dar opoziția nu slăbi deloc coarda. Absența Regelui în loc s-o astâmpere, o animă și mai tare. șefii opoziției înțelegeau că un armistițiu, oricât de scurt, ar putea fi păgubitor acțiunii lor. De aceea opoziția hotărăște acum lupta fără cruțare, întruniri publice în toată țara și acțiune extraparlamentară permanentă la București. Un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]