1,837 matches
-
precizie s-a îmbunătățit odată cu îmbunătățirea opticilor. La începutul anilor 1700, au fost măsurate librațiile Lunii, arătând că de fapt peste 50% din suprafața Lunii era vizibilă. În 1750, Johann Meyer a creat primul ansamblu fiabil de coordonate lunare, permițând astronomilor să localizeze obiectele pe suprafața Lunii. Harta gravată de Tobias Mayer, publicată în 1775, a rămas cea mai precisă până în 1824. Cartografia sistematică a Lunii a început în 1779, când Johann Schröter și-a început observațiile și măsurările meticuloase ale
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
aceste reliefuri câte un nume având conotație catolică: nume de regi și regine din epoca sa pentru cratere, nume de sfinți pentru capuri și promontorii. A dat nume latine mărilor și oceanelor. În sfârșit, a dat craterelor minori nume de astronomi, de matematicieni și de alți savanți celebri din trecut și din epoca sa. În 1647, Johannes Hevelius a publicat o operă rivală intitulată "Selenographia", care a fost primul atlas lunar. Hevelius a ignorat nomenclatura lui Van Langren, și a adoptat
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
adoptat nume caracteristice Pământului. Acestea din urmă erau cartografiate într-un mod corespunzător cu poziția lor pe Pământ, îndeosebi în relație cu Antichitatea, așa cum o cunoșteau civilizațiile romană și greacă antice. Opera lui Hevelius a avut o mare influență asupra astronomilor europeni din acea epocă, iar "Selenographia" a fost o operă de referință timp de un secol. Sistemul modern de nomenclatură a Lunii a fost conceput de Giovanni Riccioli, un preot și savant astronom iezuit, trăitor în nordul Italiei. Scrierea sa
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
Hevelius a avut o mare influență asupra astronomilor europeni din acea epocă, iar "Selenographia" a fost o operă de referință timp de un secol. Sistemul modern de nomenclatură a Lunii a fost conceput de Giovanni Riccioli, un preot și savant astronom iezuit, trăitor în nordul Italiei. Scrierea sa "Almagestum Novum" a fost publicată în 1651 ca apărare a vederilor catolice din timpul Contrareformei. Riccioli argumenta îndeosebi contra ideilor lui Galileo, Kepler și Copernic în favoarea unui model heliocentric al Universului, cu orbite
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
referință asupra cunoștințelor științifice ale epocii, și a fost după publicarea sa folosită pe larg de către profesorii iezuiți. Sistemul nomenclaturii lunare datorat lui Riccioli este folosit și astăzi. Ilustrațiile Lunii, din "Almagestum Novum", au fost desenate de un alt profesor astronom iezuit, colaborator al lui Riccioli, Francesco Grimaldi. Nomenclatura era bazată pe o subîmpărțire a suprafeței lunare vizibile în "octanți", numerotați în cifre romane de la I la VIII. Octantul I forma secțiunea de nord-vest, iar numerotarea continua în sensul acelor ceasornicului
Selenografie () [Corola-website/Science/329839_a_331168]
-
(n. 17 noiembrie 1844, Curtea de Argeș - d. 13 aprilie 1893, Pitești) a fost un astronom, geodez, cartograf și ofițer al Armatei Române. A fost primul astronom român din Principatele Unite și cel care a înființat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
(n. 17 noiembrie 1844, Curtea de Argeș - d. 13 aprilie 1893, Pitești) a fost un astronom, geodez, cartograf și ofițer al Armatei Române. A fost primul astronom român din Principatele Unite și cel care a înființat în anul 1875 observatorul astronomic de la Iași, considerat a fi primul observator astronomic din România, precum și pe cel de la București, în anul 1877. A activat ca ofițer în cadrul Secției topografice a
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
București, al cărui comandant, locotenent-colonelul Constantin Barozzi, îi încredințează conducerea catedrei de cosmografie. În același an Căpităneanu este trimis în Franța, la recomandarea Ministerului de Război, pentru a studia astronomia în cadrul Observatorului astronomic din Paris, al cărui director era renumitul astronom Le Verrier, cel care descoperise prin calcule planeta Neptun. Căpităneanu a lucrat sub îndrumarea profesorului Maurice Loewy care era de 10 ani șef al Departamentului pentru observații meridiane. Acesta îl va învăța tehnica și arta observațiilor cu diferite instrumente, cum
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
sa observație pentru cercul lui Gambey se găsește în 16 iulie 1869, la pagina 273. Ultima notare apare pe 6 august 1870. În acest timp el a susținut observațiile sale în principal sub îndrumarea lui Loewy, dar și a celorlalți astronomi: Tisserand, André și Ludinard. Rezultatele strălucite ale tânărului Căpităneanu sunt consecința susținerii pe care a primit-o din țară, de unde va obține o prelungire de concediu și solda necesară pentru subzistență. Pentru aceasta ministrul de război, George Manu, s-a
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
teren, împreună cu Constantin Brătianu, Moise Groza și alți ofițeri, sub conducerea lui Constantin Barozzi, pentru întocmirea lucrării de mari proporții, care a fost prima „"Hartă a Regatului României"”, numită și „"Harta celor trei Constantini"” (Constantin Barozzi, coordonatorul lucrării, Constantin Căpităneanu, astronom și geodez și Constantin Brătianu, cartograf). Partea care îi revine lui Constantin Căpităneanu este cea legată de astronomie, el fiind cel care a determinat coordonatele punctelor principale de triangulație pentru zona Moldovei și Dobrogei, deși avea la dispoziție mijloace materiale
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
Partea care îi revine lui Constantin Căpităneanu este cea legată de astronomie, el fiind cel care a determinat coordonatele punctelor principale de triangulație pentru zona Moldovei și Dobrogei, deși avea la dispoziție mijloace materiale și aparatură științifică deosebit de modeste. Împreună cu astronomul austriac Franz Kühnert, el întocmește lucrarea intitulată „"Determinarea diferenței de longitudine dintre Iași și Cernăuți"”, apărută la București în 1881 și considerată ca deosebit de importantă la vremea respectivă. Ulterior Căpităneanu mai stabilește și diferența de longitudine dintre București și Brașov
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
de la Iași amenajată în 1875 și considerată a fi primul observator astronomic din România și cea de la București construită în 1877, cu a cărei aparatură a fost determinată diferența de longitudine dintre București și Brașov, Căpităneanu fiind dealtfel considerat primul astronom român al Vechiului Regat al României. Meritele pionierului astronomiei și geodeziei românești care a fost Căpităneanu au fost recunoscute și în afara României; astfel, referindu-se la lucrările științifice efectuate de Căpităneanu la Observatorul Astronomic din Paris, astronomul francez Périgaud a
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
dealtfel considerat primul astronom român al Vechiului Regat al României. Meritele pionierului astronomiei și geodeziei românești care a fost Căpităneanu au fost recunoscute și în afara României; astfel, referindu-se la lucrările științifice efectuate de Căpităneanu la Observatorul Astronomic din Paris, astronomul francez Périgaud a declarat: Ultima lucrare la care a mai participat a fost cartea principelui Grigore Sturdza „"Les lois fondamentales de l’Univers"”, publicată la Paris în 1891. O lungă boală îi întrerupe definitiv opera, în aprilie 1893, apropiindu‑l
Constantin Căpităneanu () [Corola-website/Science/333282_a_334611]
-
Prima bibliotecă de pe teritoriul românesc este atestată prin 1179 la Igriș, Timiș, așezământ cultural înființat în cadrul abației întemeiate de călugării cisterciți de la mănăstirea burgundă din Pontigny. Episcopul Ioan Vitez (1408 - 1462) înființează la Oradea primul observator astronomic din sud-estul Europei. Astronomul vienez Georg von Peuerbach (1423 - 1461) întocmește "Tabulæ Waradiensis" (""Tabelele orădene"") pentru prevederea eclipselor în raport cu meridianul de la Oradea. Marele umanist Nicolaus Olahus (1493 - 1568) a fost autorul unei vaste opere, care conține o multitudine de date referitoare la Țările Române
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
a fost un filosof, astronom, sfătuitor al lui Burebista (70 î.e.n. - 44 î.e.n.), rege dac între 44 î.e.n. - 27 î.e.n. ar fi fost un înțelept al neamului dacilor, care trăia retras, ca un sihastru, într-un ținut ascuns, unii cred că pe muntele sfânt al
Deceneu () [Corola-website/Science/301063_a_302392]
-
liniile necunoscute în spectrele flăcărilor tuturor mineralelor care le cădeu în mână. Astfel au fost descoperite galiul, germaniul, ... De notat și că heliul a fost identificat în spectrul solar cu câțiva ani înainte de a fi descoperit pe Pământ. Într-adevăr, astronomul francez Pierre Jules Janssen (1824-1907) a detectat linia 5875A (până atunci necunoscută în laborator), în spectrul solar (18 august 1868), în cursul unei eclipse totale de Soare, la Guntur, în India. Astronomul britanic Sir J.N.Lockyer a propus denumirea "heliului
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
înainte de a fi descoperit pe Pământ. Într-adevăr, astronomul francez Pierre Jules Janssen (1824-1907) a detectat linia 5875A (până atunci necunoscută în laborator), în spectrul solar (18 august 1868), în cursul unei eclipse totale de Soare, la Guntur, în India. Astronomul britanic Sir J.N.Lockyer a propus denumirea "heliului" pentru că linia a fost detectată în spectrul luminii lui "Helios" (Soarele!). În același timp, cercetări în fizică (teoriile radiației, "legile lui Planck", "legea lui Wien", etc.) asupra structurii atomice (Rutherford, Bohr, ...) precizează
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
lor aparentă. Combinată cu legea lui Pogson (1856) care leagă magnitudinile aparentă și absolută, analiza spectrelor slelelor va conduce la clasificarea lor într-o diagramă „tip spectral - luminozitate” care va purta numele de diagrama Hertzsprung-Russell de pe la 1910, datorată a doi astronomi care lucrau independent: Ejnar Hertzsprung și Henry Norris Russell. La sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, nu existau decât puține idei despre natura „extragalactică” a obiectelor cerești. Așa astronomii puteau să se gândească că
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
de pe la 1910, datorată a doi astronomi care lucrau independent: Ejnar Hertzsprung și Henry Norris Russell. La sfârșitul secolului al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, nu existau decât puține idei despre natura „extragalactică” a obiectelor cerești. Așa astronomii puteau să se gândească că au detectat, în 1885, prezența unei „nove” (adică: „stea nouă”, în realitate era vorba de „supernova SN1885A” !) în regiunea centrală a Messier 31, celebra Nebuloasă Andromeda, despre care se credea că face parte din Calea Lactee
Spectroscopie astronomică () [Corola-website/Science/329734_a_331063]
-
sau Glycas (; secolul al XII-lea) a fost un istoric, teolog, matematician, astronom și poet bizantin. Cel mai probabil, era originar din Corfu și a trăit în Constantinopol. Principala sa lucrare este o cronică a evenimentelor de la Facerea lumii până la moartea împăratului Alexios I Comnen (1118). Partea istorică este extrem de scurtă și scrisă
Mihail Glykas () [Corola-website/Science/324348_a_325677]
-
Termometrul din sticlă cu mercur este un termometru inventat de Daniel Gabriel Fahrenheit și bazat pe dilatarea termică a mercurului într-un tub capilar de sticlă. Termometrul cu mercur a fost inventat de fizicianul și inginerul german Daniel Gabriel Fahrenheit. Astronomul suedez Anders Celsius era interesat și de geografie și meteorologie. Pentru cercetările sale meteorologice a stabilit scara Celsius, pe care a descris-o în lucrarea sa "Observații privind două grade persistente la un termometru", publicată în 1742. El a folosit
Termometru din sticlă cu mercur () [Corola-website/Science/299957_a_301286]
-
doar anumitor epoci. Într-o astfel de epocă, înainte de 2500 î. Hr., doar în intervalul de latitudini nordice corespunzător Cicladelor, și doar în jurul piticei dar miticei insule Delos, se puteau numi constelațiile după semificațiile cunoscute azi. În rezumat, aceasta este teoria astronomului britanic E. W. Maunder, care oferă o coroborare nesperată, "independentă", a descifrării în "lectio difficilior" a lui Jean Faucounau. Dacă Jean Faucounau, un diletant luminat, primește atenție academică, atunci trebuie rescrisă istoria Cicladicului vechi, a bazinului mediteranean ca și a
Discul din Phaistos () [Corola-website/Science/296875_a_298204]
-
este o competiție între astronomi, mai ales amatori. Scopul este observarea, cu ajutorul unui telescop, într-o singură noapte, a unui număr cât mai mare de obiecte din Catalogul Messier.<br>Catalogul Messier a fost compilat de astronomul francez Charles Messier, la sfârșitul secolului al XVIII
Maratonul Messier () [Corola-website/Science/329873_a_331202]
-
este o competiție între astronomi, mai ales amatori. Scopul este observarea, cu ajutorul unui telescop, într-o singură noapte, a unui număr cât mai mare de obiecte din Catalogul Messier.<br>Catalogul Messier a fost compilat de astronomul francez Charles Messier, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și este compus din 110 obiecte relativ strălucitoare de pe cerul profund (galaxii, nebuloase și aglomerări de stele). a fost inventat, în mod independent, de mai mulți astronomi din America de Nord (între care
Maratonul Messier () [Corola-website/Science/329873_a_331202]
-
a fost compilat de astronomul francez Charles Messier, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și este compus din 110 obiecte relativ strălucitoare de pe cerul profund (galaxii, nebuloase și aglomerări de stele). a fost inventat, în mod independent, de mai mulți astronomi din America de Nord (între care Tom Hoffelder, Tom Reiland și Don Machholz) și de astronomi amatori din Spania, în anii 1970. Cel dintâi care a reușit această probă a fost astronomul amator Gerry Rattley, în noaptea de 23 spre 24 martie
Maratonul Messier () [Corola-website/Science/329873_a_331202]